Structură Act

Forma la zi
Pret: 13,00 RON cu TVA

Doriţi o formă actualizată, la zi (15.06.2021), a acestui act? Cumpăraţi acum online, rapid şi simplu actul (varianta PDF) sau alegeţi un abonament!
DECIZIE nr. 180 din 29 martie 2005referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 132 şi art. 133 din Codul de procedură penală
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 504 din 14 iunie 2005Data intrării în vigoare 14-06-2005


    Ioan Vida - preşedinteNicolae Cochinescu - judecătorAspazia Cojocaru - judecătorConstantin Doldur - judecătorAcsinte Gaspar - judecătorKozsokâr Gâbor - judecătorPetre Ninosu - judecător
    Ion Predescu - judecătorŞerban Viorel Stănoiu - judecătorMarinela Mincă - procurorIngrid Alina Tudora - magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 132 şi art. 133 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Attila Borşi în Dosarul nr. 8.311/2003 al Tribunalului Bihor - Secţia penală.La apelul nominal se prezintă autorul excepţiei, prin avocat Tudor Vasile, lipsă fiind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza este în stare de judecată.Avocatul autorului excepţiei solicită admiterea acesteia, arătând că textele de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1), ale art. 21 alin. (3) şi ale art. 24, deoarece în faza de urmărire penală părţile nu pot participa la efectuarea comisiei rogatorii.Cât priveşte faptul că dispoziţiile art. 172 din Codul de procedură penală prevăd dreptul apărătorului învinuitului sau inculpatului de a asista la efectuarea oricărui act de urmărire penală, de a formula cereri şi de a depune memorii, reprezentantul autorului excepţiei apreciază că aceasta nu are relevanţă, întrucât nu există obligaţia organelor de urmărire penală de a informa apărătorul învinuitului sau inculpatului în legătură cu efectuarea comisiei rogatorii, ceea ce lipseşte de eficienţă dispoziţia legală mai sus menţionată. De asemenea, consideră că dispoziţiile art. 132 şi art. 133 din Codul de procedură penală sunt în contradicţie şi cu dispoziţiile art. 17 alin. (2) din Legea nr. 704/2001 privind asistenţa judiciară internaţională în materie penală, precum şi cu cele ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În acest sens, arată că, întrucât dispoziţiile legale care fac obiectul controlului de constituţionalitate nu se aplică în mod diferenţiat, nu poate fi primită critica privind încălcarea art. 16, art. 21 şi art. 24 din Constituţie. Mai mult, consideră că nu este vorba despre o problemă de neconstituţionalitate, ci despre o problemă de interpretare a legii, în sensul că dispoziţiile criticate trebuie coroborate cu celelalte norme care reglementează desfăşurarea procesului penal.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 15 octombrie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 8.311/2003, Tribunalul Bihor - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 132 şi 133 din Codul de procedură penală.Excepţia a fost ridicată de Attila Borşi într-o cauză penală, cu ocazia soluţionării apelului formulat împotriva Sentinţei penale nr. 1.118 din 10 iunie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 2.735/2001 al Judecătoriei Oradea.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că, potrivit dispoziţiilor legale criticate, în faza de urmărire penală părţile nu pot participa la efectuarea comisiei rogatorii nici personal şi nici prin apărător, acest lucru fiind posibil doar în faza de judecată, conform art. 134 din Codul de procedură penală, ceea ce contravine prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi ale art. 21 alin. (3). Totodată, apreciază că sunt încălcate şi prevederile art. 24 alin. (2) din Constituţie, care consacră dreptul la apărare, întrucât, în faza de urmărire penală, părţile, personal sau prin apărător, nu pot participa la administrarea unor probe. Din această perspectivă, autorul excepţiei susţine că textele legale criticate sunt în contradicţie şi cu dispoziţiile art. 17 alin. (2) din Legea nr. 704/2001, care stabilesc dreptul atât al autorităţilor, cât şi al persoanelor în cauză de a asista la îndeplinirea cererii şi de a colabora la executarea comisiei rogatorii, dispoziţii raportate la art. 11 alin. (1) şi (2) din Constituţie şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În final, apreciază că textele legale criticate sunt în contradicţie şi cu prevederile art. 53 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, în cazuri strict delimitate.Tribunalul Bihor - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că instituirea, prin dispoziţiile legale criticate, a comisiei rogatorii ca procedură utilizată pentru administrarea unor probe sau efectuarea unor acte procedurale de către un alt organ decât cel care instrumentează cauza penală nu contravine principiului egalităţii în drepturi, consacrat prin art. 16 alin. (1) din Constituţie.Astfel, instituirea unor reguli speciale legate de administrarea probelor nu poate fi considerată o încălcare a acestui principiu, atâta timp cât ea asigură egalitatea juridică a cetăţenilor în utilizarea lor. Instanţa apreciază că nu sunt încălcate nici prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (3), referitoare la dreptul la un proces echitabil, şi nici cele ale art. 24 alin. (2), arătând, totodată, că dreptul la un proces echitabil în materie penală, potrivit art. 21 alin. (3) din Constituţie şi art. 6 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului, "reprezintă dreptul de a subordona unui judecător pentru luarea deciziei toate «acuzaţiile» aduse inculpatului". De asemenea, arată că, în analizarea caracterului echitabil sau nu al procedurii comisiei rogatorii, trebuie avut în vedere faptul că dispoziţiile care reglementează această procedură în cursul urmăririi penale nu încalcă cu nimic dreptul la apărare al învinuitului/inculpatului, atâta timp cât dispoziţiile art. 172 alin. 1 din Codul de procedură penală reglementează, în mod expres, dreptul apărătorului învinuitului/inculpatului de a asista la efectuarea oricărui act de urmărire penală, de a formula orice cereri (deci inclusiv cererea de a participa la efectuarea actului de procedură prin comisie rogatorie şi de acordare a asistenţei judiciare în acest sens), având totodată posibilitatea de a formula întrebări şi concluzii în favoarea inculpatului sau de a depune memorii.Instanţa arată că dispoziţiile art. 132 şi art. 133 din Codul de procedură penală, deşi nu prevăd expres, nici nu interzic prezenţa apărătorului învinuitului/inculpatului la efectuarea actelor procedurale. Pentru aceste considerente, apreciază că nu poate fi reţinută nici înfrângerea art. 53 alin. (1) din Constituţie, întrucât nu există nici un text de lege care să restrângă exercitarea dreptului de apărare la efectuarea comisiei rogatorii, în faza de urmărire penală.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că dispoziţiile criticate trebuie interpretate şi aplicate în coroborare cu celelalte dispoziţii referitoare la desfăşurarea procesului penal. Aşa fiind, în cazul dispunerii comisiei rogatorii în faza de urmărire penală, îşi găsesc deplină aplicabilitate prevederile art. 172 alin. 1 şi cele ale art. 173 alin. 1 din Codul de procedură penală. Din această perspectivă, dispoziţiile art. 132 şi art. 133 din acelaşi cod nu încalcă dreptul la apărare, legea prevăzând expres dreptul apărătorului învinuitului şi al părţilor din proces de a asista la efectuarea oricărui act de urmărire penală, de a formula cereri şi de a adresa memorii organului de urmărire penală. Întrucât nu operează nici o restrângere a dreptului la apărare, nu se poate susţine încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 53 referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi. În opinia Guvernului, dispoziţiile criticate nu contravin nici art. 21 din Constituţie, privind dreptul la un proces echitabil, întrucât administrarea probelor în cursul judecăţii este guvernată de principiul nemijlocirii, al publicităţii şedinţei de judecată şi al contradictorialităţii.
    De asemenea, apreciază că nu se aduce atingere nici principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, astfel cum este consacrat prin art. 16 din Constituţie, deoarece aplicarea art. 132 şi art. 133 din Codul de procedură penală nu se face în mod diferenţiat, pe baza unor criterii discriminatorii cum ar fi cele privind rasa, naţionalitatea, sexul ori religia părţilor.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. În acest sens, arată că nu poate fi reţinută critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 132 şi art. 133 din Codul de procedură penală faţă de art. 16 din Constituţie, întrucât instituirea unor reguli procedurale privind comisia rogatorie nu este contrară principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, atât timp cât acestea asigură egalitatea părţilor în utilizarea lor. De asemenea, arată că dispoziţiile legale criticate nu contravin sub nici un aspect dreptului părţilor interesate de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor lor legitime şi nici dreptului acestora la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil, întrucât procedura comisiei rogatorii este utilizată pentru administrarea unor probe sau efectuarea unor acte procedurale de către un alt organ judiciar decât cel care instrumentează cauza penală, în vederea asigurării operativităţii procesului penal şi a îndeplinirii exigenţelor unui proces echitabil. În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat că este de competenţa exclusivă a legiuitorului instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti, soluţie ce rezultă de altfel din prevederile art. 126 alin. (2) din Constituţie.În sfârşit, Avocatul Poporului apreciază că nu poate fi reţinută nici critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 132 şi 133 din Codul de procedură penală faţă de art. 24 alin. (2) din Constituţie, întrucât, potrivit reglementărilor referitoare la comisia rogatorie, oricare dintre părţi poate cere să fie citată la efectuarea comisiei rogatorii, iar în cazul în care inculpatul este arestat, instanţa care urmează a efectua comisia rogatorie dispune desemnarea unui apărător din oficiu, în scopul respectării garanţiilor procesuale ale dreptului la apărare.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 132 şi art. 133 din Codul de procedură penală, care au următorul conţinut:- Art. 132: "Când un organ de urmărire penală sau instanţa de judecată nu are posibilitatea să asculte un martor, să facă o cercetare la faţa locului, să procedeze la ridicarea unor obiecte sau să efectueze orice alt act procedural, se poate adresa unui alt organ de urmărire penală ori unei alte instanţe, care are posibilitatea să le efectueze.Punerea în mişcare a acţiunii penale, luarea măsurilor preventive, încuviinţarea de probatorii, precum şi dispunerea celorlalte acte procesuale sau măsuri procesuale nu pot forma obiectul comisiei rogatorii.Comisia rogatorie se poate adresa numai unui organ sau unei instanţe egale în grad.";- Art. 133: "Rezoluţia sau încheierea prin care s-a dispus comisia rogatorie trebuie să conţină toate lămuririle referitoare la îndeplinirea actului care face obiectul acesteia, iar în cazul când urmează să fie ascultată o persoană, se vor arăta şi întrebările ce trebuie să i se pună.Organul de urmărire penală sau instanţa de judecată care efectuează comisia rogatorie poate pune şi alte întrebări, dacă necesitatea acestora rezultă în cursul ascultării."Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 11 alin. (1) şi (2), art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (3), art. 24 alin. (2) şi ale art. 53 alin. (1), care au următorul conţinut:- Art. 11 alin. (1) şi (2): "(1) Statul român se obligă să îndeplinească întocmai şi cu bună-credinţă obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte.(2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern."- Art. 16 alin. (1): "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări."- Art. 21 alin. (3): "Părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil."
    - Art. 24 alin. (2): "În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.- Art. 53 alin. (1): "Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav."De asemenea, în susţinerea neconstituţionalităţii acestor texte de lege, autorul excepţiei invocă şi încălcarea dispoziţiilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, potrivit cărora:"1. Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzaţii în materie penală îndreptate împotriva sa.Hotărârea trebuie să fie pronunţată în mod public, dar accesul în sala de şedinţă poate fi interzis presei şi publicului pe întreaga durată a procesului sau a unei părţi a acestuia în interesul moralităţii, al ordinii publice ori al securităţii naţionale într-o societate democratică, atunci când interesele minorilor sau protecţia vieţii private a părţilor la proces o impun, sau în măsura considerată absolut necesară de către instanţă, atunci când, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natură să aducă atingere intereselor justiţiei.2. Orice persoană acuzată de o infracţiune este prezumată nevinovată până ce vinovăţia sa va fi legal stabilită.3. Orice acuzat are, în special, dreptul:a) să fie informat, în termenul cel mai scurt, într-o limbă pe care o înţelege şi în mod amănunţit, asupra naturii şi cauzei acuzaţiei aduse împotriva sa;b) să dispună de timpul şi de înlesnirile necesare pregătirii apărării sale;c) să se apere el însuşi sau să fie asistat de un apărător ales de el şi, dacă nu dispune de mijloace necesare pentru a plăti un apărător, să poată fi asistat în mod gratuit de un avocat din oficiu, atunci când interesele justiţiei o cer;d) să întrebe sau să solicite audierea martorilor acuzării şi să obţină citarea şi audierea martorilor apărării în aceleaşi condiţii ca şi martorii acuzării;e)
    să fie asistat în mod gratuit de un interpret, dacă nu înţelege sau nu vorbeşte limba folosită la audiere;".
    Examinând excepţia, Curtea constată că obiectul criticii de neconstituţionalitate are în vedere pretinsa interdicţie pentru părţi de a participa la efectuarea comisiei rogatorii, în faza de urmărire penală, care nu rezultă însă nici explicit, nici implicit din prevederile art. 132 şi art. 133 din Codul de procedură penală deduse controlului.În realitate, o asemenea concluzie ar fi putut fi desprinsă numai din reglementarea cuprinsă în art. 134 al aceluiaşi cod, text care, deşi invocat în argumentarea excepţiei, nu constituie obiect al acesteia.Aşa fiind, deoarece, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, "Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului", excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d), precum şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 132 şi art. 133 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Attila Borşi în Dosarul nr. 8.311/2003 al Tribunalului Bihor - Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 martie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Ingrid Alina Tudora----





    Se încarcă informațiile conexe fiecărui articol!