Structură Act

Forma la zi
Pret: 15,00 RON cu TVA

Doriţi o formă actualizată, la zi (30.05.2023), a acestui act? Cumpăraţi acum online, rapid şi simplu actul (varianta PDF) sau alegeţi un abonament!
ORDONANTA nr. 70 din 29 august 1994 *** Republicatăprivind impozitul pe profit
EMITENT
  • GUVERNUL
    • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 40 din 12 martie 1997Data intrării în vigoare 12-03-1997
    Prezenta formă este valabilă începând cu data de 12-03-1997 până la data de 31-08-2001

    Atenție, se afișează forma republicată a ORDONANTA nr. 70 din 29 august 1994(Republicata 1) din Monitorul Oficial nr.40 din 12-03-1997

    Abrogat de Articolul 36, Capitolul 5 din LEGE nr. 414 din 26 iunie 2002 la data 01-07-2002



    *) Republicată în temeiul art. II din Legea nr. 73 din 12 iulie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 174 din 2 august 1996, dîndu-se textelor o noua numerotare.
    Ordonanţa Guvernului nr. 70 din 29 august 1994 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 246 din 31 august 1994 şi a mai fost modificată prin Ordonanţa Guvernului nr. 34 din 25 august 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 202 din 31 august 1995 (aprobată prin Legea nr. 99 din 1 noiembrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 257 din 8 noiembrie 1995) şi prin Ordonanţa Guvernului nr. 23 din 26 iulie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 175 din 5 august 1996.Capitolul 1 Dispoziţii generaleArticolul 1(1) Sunt obligaţi la plata impozitului pe profit, în condiţiile prezentei ordonanţe, şi denumiţi în continuare contribuabili:a) persoanele juridice române, pentru profitul impozabil obţinut din orice sursa, atât în România, cît şi din străinătate;b) persoanele juridice străine care desfăşoară activităţi printr-un sediu permanent în România, pentru profitul impozabil aferent acelui sediu permanent;c) persoanele juridice şi fizice străine care desfăşoară activităţi în România ca partener într-o asociere ce nu da naştere unei persoane juridice, pentru toate veniturile rezultate din activitatea desfăşurată în România;d)**) asocierile dintre persoanele fizice române şi persoanele juridice române care nu dau naştere unei persoane juridice, pentru veniturile realizate atât în România, cît şi în străinătate. În acest caz, impozitul datorat se calculează, se retine şi se vărsa de către persoana juridică.(2)**) Sunt exceptate de la plata impozitului pe profit:
    a) trezoreria statului, pentru operaţiunile din fondurile publice derulate prin contul general al trezoreriei;b) instituţiile publice, pentru fondurile publice constituite, inclusiv pentru veniturile extrabugetare şi disponibilităţile realizate şi utilizate potrivit Legii privind finanţele publice, dacă legea nu prevede altfel;c) organizaţiile de nevăzători şi de invalizi, asociaţiile persoanelor handicapate şi unităţile economice ale acestora, constituite potrivit prevederilor Legii nr. 21/1924 pentru persoanele juridice;d) asociaţiile de binefacere;e) cooperativele care funcţionează ca unităţi protejate, special organizate, potrivit legii;f) unităţile aparţinând cultelor religioase, pentru veniturile obţinute din producerea şi valorificarea obiectelor şi produselor necesare activităţii de cult, menţionate la art. 1 din Legea nr. 103/1992 privind dreptul exclusiv al cultelor religioase pentru producerea obiectelor de cult.(3) Veniturile şi cheltuielile persoanelor juridice fără scop lucrativ ce se iau în calcul la determinarea profitului impozabil sunt numai cele aferente activităţilor economice desfăşurate cu scopul obţinerii de profit.
    Articolul 2(1) Cota de impozit este de 38%, cu excepţiile prevăzute în prezenta ordonanţă.(2)**) Contribuabilii avizaţi şi atestaţi de Ministerul Finanţelor în condiţiile legii, care obţin venituri şi în domeniul jocurilor de noroc, precum şi cei care obţin venituri din activitatea barurilor de noapte şi a cluburilor de noapte, plătesc o cota adiţională de impozit de 22% asupra părţii din profitul impozabil care corespunde ponderii veniturilor înregistrate din aceste activităţi în volumul total al veniturilor.(3) În cazul Băncii Naţionale a României, cota de impozit pe profit este de 80% şi se aplică asupra veniturilor rămase după scăderea cheltuielilor deductibile şi a fondului de rezerva, potrivit legii.(4) Profitul impozabil al unei persoane juridice străine realizat printr-un sediu permanent în România se impozitează cu o cota adiţională de impozit pe profitul acesteia de 6,2% .(5)**) Cota de impozit pe profit, în cazul contribuabililor care realizează anual cel puţin 80% din venituri din agricultura, este de 25% . În sensul prezentei ordonanţe, prin agricultura se înţelege activitatea desfăşurată în domeniul culturii vegetale, creşterii animalelor pentru prasila, producţie, reproducţie, selecţie şi în piscicultura, din care se obţin materii prime cu sau fără prelucrarea ulterioară a acestora pe capacităţi proprii, cu excepţia culturii florilor, plantelor ornamentale şi a tutunului.
    Articolul 3(1) Anul fiscal al fiecărui contribuabil este anul calendaristic.(2) Când un contribuabil se înfiinţează, se reorganizează prin divizare, comasare, fuziune sau se lichidează în cursul unui an fiscal, perioada impozabilă este perioada din anul fiscal pentru care contribuabilul a existat.    Capitolul 2 Determinarea profitului impozabilArticolul 4**)(1) Profitul impozabil se calculează ca diferenţa între veniturile din livrarea bunurilor mobile, a bunurilor imobile pentru care s-a transferat dreptul de proprietate, servicii prestate şi lucrări executate, inclusiv din cistiguri din orice sursa, şi cheltuielile efectuate pentru realizarea acestora, dintr-un an fiscal, la care se adauga cheltuielile nedeductibile.
    (2) Pentru determinarea profitului impozabil, cheltuielile sunt deductibile numai dacă sunt aferente realizării veniturilor şi cele considerate deductibile conform prevederilor legale în vigoare. Când o cheltuiala este aferentă mai multor activităţi, ea se repartizează pe activităţile respective.(3) Pentru determinarea profitului impozabil, cheltuielile pentru care nu se admite deducerea sunt:a) impozitul pe profit, datorat conform prezentei legi, precum şi impozitul pe venitul realizat din străinătate;b) amenzile sau penalităţile datorate către autorităţi române sau străine;c) cheltuielile pentru protocol, reclama şi publicitate care depăşesc limitele prevăzute de legea bugetară anuală;d) sumele utilizate pentru constituirea sau majorarea rezervelor şi provizioanelor peste limita legală, cu excepţia celor create de bănci în limita a 2% din soldul creditelor acordate şi a fondului de rezerva potrivit Legii nr. 33/1991 privind activitatea bancară, a rezervelor tehnice ale societăţilor de asigurare şi reasigurare create conform prevederilor legale în materie, precum şi a fondului de rezerva, în limita a 5% din profitul contabil anual, până ce acesta va atinge a cincea parte din capitalul social;e) sumele care depăşesc limitele cheltuielilor considerate deductibile, conform legii bugetare anuale.
    (4) Cheltuielile de sponsorizare sunt deductibile în limita cotei prevăzute în Legea nr. 32/1994 privind sponsorizarea.(5) Limitele cheltuielilor deductibile se aplică lunar astfel încât la finele anului fiscal să se încadreze în prevederile dispoziţiilor legale în vigoare.(6) Contribuabilii care au în componenta unităţi fără personalitate juridică determina limitele cheltuielilor deductibile la nivelul unităţii cu personalitate juridică.------------ **) Art. 1 alin. (1) lit. d) şi alin. (2), art. 2 alin. (2) şi (5) şi art. 4 au intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 1997.    Articolul 5*)Amortizarea activelor corporale şi necorporale se face în concordanta cu prevederile legale în vigoare.
    Articolul 6*)Profitul impozabil stabilit potrivit art. 4 şi impozitul pe profit se calculează şi se evidenţiază lunar, cumulat de la începutul anului fiscal.Articolul 7*)(1) Impozitul pe profit se reduce astfel:a) proporţional cu ponderea persoanelor considerate, potrivit legii, handicapate sub aspectul capacităţii lor fizice şi intelectuale, pentru contribuabilul cu un număr de peste 250 de salariaţi, care a creat locuri de muncă protejate, special organizate, şi are angajate cel puţin 3% persoane handicapate;b) cu 50%, în cazul contribuabililor care încasează venituri în valută din exportul bunurilor realizate din activitate proprie, din prestări de servicii internaţionale, pentru partea din profitul impozabil care corespunde ponderii acestor venituri în volumul total al veniturilor;c) cu 50% pentru profitul folosit în anul fiscal curent la modernizarea tehnologiilor de fabricaţie sau la extinderea activităţii în scopul obţinerii de profituri suplimentare, precum şi pentru investiţii destinate protejării mediului înconjurător, care se concretizează în active corporale şi necorporale amortizabile, după consumarea celorlalte surse de finanţare a investiţiilor, inclusiv a creditelor pentru investiţii. Sumele echivalente reducerii se folosesc cu aceeaşi destinaţie.(2) Reducerea prevăzută la art. 50 din Legea nr. 77/1994 privind asociaţiile salariaţilor şi membrilor conducerii societăţilor comerciale care se privatizează are prioritate faţă de reducerile menţionate mai sus, acestea aplicindu-se în ordinea prezentată în acest articol.(3) Reducerile menţionate în acest articol se calculează lunar, cumulat de la începutul anului, cu excepţia celei prevăzute la alin. (1) lit. a), care se calculează lunar.(4) Suma totală a reducerilor menţionate în acest articol nu poate depăşi 50% din impozitul pe profit determinat înainte de aplicarea reducerilor.Articolul 8*)Pierderea anuală declarata de contribuabili se recuperează din profitul impozabil lunar obţinut în exerciţiile fiscale următoare, fără a se depăşi 36 de luni.
    Capitolul 3 Determinarea veniturilor persoanelor nerezidenteArticolul 9*)Contribuabilii definiţi la art. 1 alin. (1) lit. b) şi c) datorează impozitul pentru activităţile desfăşurate în România.Articolul 10*)Venitul este aferent unei activităţi desfăşurate în România, dacă este:a) atribuibil unui sediu permanent din România al unei persoane juridice nerezidente;b) plătit persoanelor juridice sau fizice nerezidente pentru serviciile prestate în România;
    c) obţinut din sau în legătură cu proprietăţi imobiliare situate în România, inclusiv închirierea în scopul utilizării unei asemenea proprietăţi şi câştigul obţinut prin înstrăinarea unui drept asupra unei astfel de proprietăţi;d) plătit ca urmare a exploatării resurselor naturale localizate în România, inclusiv câştigul obţinut din vânzarea unui drept aferent unor asemenea resurse naturale;e) obţinut din înstrăinarea unui drept de proprietate;f) obţinut din înstrăinarea de către un rezident român, persoana juridică, a unei proprietăţi situate în străinătate, alta decît activele aferente desfăşurării unei activităţi în afară teritoriului României;g) obţinut din dobinda, în cazul în care: datoria este garantată cu proprietăţi imobiliare situate în România; debitorul este o persoană juridică sau o persoană fizica rezidenţă în România; creditul se referă la o afacere desfăşurată în România.    Articolul 11*)Orice alt venit care nu este menţionat la art. 10 este venit realizat pe teritoriul României, dacă este plătit de un rezident român, de sau prin intermediul unui sediu permanent în România.Articolul 12(1) Prin sediu permanent se înţelege locul prin intermediul căruia orice activitate a unei persoane fizice sau juridice străine este, total sau parţial, condusă direct sau prin intermediul unui agent dependent.Sediul permanent include: un birou, inclusiv de conducere, o sucursala, o agenţie, o fabrica, un magazin, un atelier, o mina, un loc de extracţie a gazelor şi petrolului sau orice alt loc din care se extrag resurse naturale.Un şantier de construcţii sau un loc unde au fost aduse echipamente pentru construcţii, un proiect de montaj sau de instalare, activităţile de supraveghere, consultanţa şi furnizare de servicii pentru acelaşi proiect sau proiecte conexe, devin sediu permanent dacă au o durată mai mare de 12 luni.Un sediu permanent nu include: folosirea de spaţii pentru depozitare sau distribuire de mărfuri; menţinerea unor stocuri de mărfuri şi bunuri aparţinând unei activităţi, doar pentru stocarea şi distribuirea acestora; menţinerea unor stocuri de mărfuri aparţinând unei activităţi, pentru distribuirea lor către o alta activitate, şi menţinerea unui loc pentru colectare de informaţii sau prestarea unor lucrări pregătitoare sau auxiliare.(2) Prin rezident se înţelege o persoană juridică română sau orice persoană fizica care este domiciliata în, sau are un domiciliu stabil în România, sau care este prezenta în România pentru o perioadă sau perioade care depăşesc în total 183 de zile în orice perioada de 12 luni începând sau sfîrşind în anul calendaristic vizat.(3)*) Pentru reflectarea reală a profitului impozabil al sediului permanent se scad numai cheltuielile aferente realizării veniturilor acestuia, având în vedere şi prevederile art. 4.(4) Persoanele juridice străine care nu desfăşoară activităţi printr-un sediu permanent în România şi persoanele fizice străine plătesc, pentru veniturile brute realizate în România, impozit prin reţinere la sursa conform legislaţiei în vigoare.---------------
     *) Art. 5, art. 6, art. 7, art. 8, art. 9, art. 10, art. 11 şi art. 12 alin. (3) au intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 1997.    Articolul 13(1) Persoana juridică română are dreptul de a i se deduce din impozitul pe profit datorat în România o sumă echivalenta cu impozitul pe venitul din sursa externa plătit direct sau prin reţinere la sursa în străinătate, pe bază de documente care atesta plata, confirmate de autorităţile fiscale străine.(2) Suma deducerii este la nivelul prevăzut la alin. (1), dar nu mai mult decît impozitul pe profit calculat prin aplicarea cotei impozitului pe profit prevăzută în prezenta ordonanţă asupra veniturilor pe fiecare sursa de venit externa, după ce s-au scăzut cheltuielile deductibile aferente acestora.Articolul 14Pierderile legate de veniturile din surse externe se deduc numai din aceste venituri, separat pe fiecare sursa de venit.
    Capitolul 4 Plata şi controlul impozitului pe profitArticolul 15*)(1) Plata impozitului pe profit se efectuează trimestrial, până la data de 25 inclusiv a primei luni din trimestrul următor, cu excepţia Băncii Naţionale a României şi a societăţilor bancare care efectuează plati lunar, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se calculează impozitul.(2) Banca Naţionala a României şi societăţile bancare au obligaţia sa plătească în contul impozitului pe profit, pentru luna decembrie a fiecărui an fiscal, o sumă egala cu impozitul datorat pe luna noiembrie a aceluiaşi an, până la data de 25 ianuarie inclusiv a anului următor, urmînd ca regularizarea pe baza datelor din bilanţul contabil să se efectueze până la termenul prevăzut pentru depunerea bilanţului contabil.(3) Contribuabilii, alţii decît cei prevăzuţi la alineatul precedent, au obligaţia sa plătească în contul impozitului pe profit pentru trimestrul IV, până la data de 25 ianuarie inclusiv a anului următor, o sumă egala cu impozitul calculat şi evidenţiat pe lunile octombrie şi noiembrie, iar pentru luna decembrie adauga o sumă echivalenta cu impozitul calculat pentru luna noiembrie, urmînd ca regularizarea pe baza datelor din bilanţul contabil să se efectueze până la termenul prevăzut pentru depunerea bilanţului contabil.
    Articolul 16(1)*) În cursul anului fiscal, contribuabilii au obligaţia de a depune declaraţia de impunere până la termenul de plată al impozitului inclusiv, urmînd ca după definitivarea impozitului pe profit pe baza datelor din bilanţul contabil anual să depună declaraţia de impunere pentru anul fiscal expirat până la termenul prevăzut pentru depunerea bilanţului contabil.(2) Contribuabilii sunt răspunzători pentru calculul impozitelor declarate şi pentru depunerea în termen a declaraţiei de impunere.(3) Declaraţia de impunere se semnează de către directorul general sau orice altă persoană autorizata, potrivit legii, sa-l reprezinte pe contribuabil.Articolul 17*)(1) În cazul în care organele fiscale considera ca stabilirea impozitului pe profit nu a fost facuta conform prezentei ordonanţe, acestea vor face un nou calcul al impozitului şi vor comunică în scris contribuabilului modul de stabilire a acestuia.(2) Stabilirea impozitului pe profit va fi facuta de organul fiscal şi în cazul în care contribuabilul nu a completat declaraţia de impunere sau nu a furnizat informaţiile necesare pentru a determina obligaţia fiscală.
    (3) Sarcina de a dovedi ca stabilirea impozitului pe profit de către organele fiscale nu este reală revine contribuabilului, acesta având, în continuare, obligaţia de a depune declaraţia de impunere.(4) Contribuabilul trebuie să plătească impozitul pe profit care a fost stabilit conform alin. (1) şi (2) pe baza înştiinţării de plată, la data şi locul stabilite în înştiinţare.(5) Organul fiscal competent poate încheia un acord scris cu contribuabilul, conform căruia acestuia din urma îi este permis sa plătească în rate impozitul pe profit şi profitul net al regiilor autonome, dacă acordul va facilita încasarea integrală a obligaţiei de plată, în care sens Ministerul Finanţelor va stabili competentele unităţilor fiscale teritoriale.    Articolul 18*)(1) Plata impozitelor reglementate de prezenta ordonanţă se face în lei.(2) În situaţiile în care plata veniturilor către beneficiarul de venit se face în valută, plata impozitelor, a taxelor sau a eventualelor majorări de întârziere şi a amenzilor se efectuează în lei proveniţi din schimb valutar la cursul în vigoare la data plăţii. Dovada plăţii acestora se face cu documentul de plată la extern de către contribuabilul care are obligaţia de a calcula, de a retine şi de a vărsa impozitul aferent veniturilor în valută la societatea bancară la care acesta îşi are deschis contul în valută, însoţit de documentele de schimb valutar.Articolul 19(1)*) În cazul în care orice suma reprezentind o obligaţie fiscală nu este plătită la data stabilită prin prezenta ordonanţă, contribuabilul este obligat sa plătească majorări de întârziere la această sumă pentru perioada cuprinsă între termenul de plată prevăzut de ordonanţa şi data la care obligaţia fiscală este efectuată, inclusiv. Majorarea va fi, de asemenea, plătită şi de organul fiscal pentru sumele plătite în plus ca impozit şi nerestituite în termenul prevăzut la alin. (2).(2)*) În cazul unei plati peste suma impozitului datorat, majorarea de întârziere se calculează după 30 de zile de la data depunerii cererii contribuabilului de restituire a diferenţei conform art. 25. Dacă termenul stabilit mai sus este anterior datei obligatorii de plată a impozitului, majorarea se calculează de la data obligaţiei de plată a impozitului.(3) În scopul calculării majorării de întârziere, potrivit acestui articol, când impozitul pe profit a fost stabilit conform art. 17 alin. (2), termenul pentru plata impozitului rămâne data stabilită pentru depunerea declaraţiei de impunere iniţială, nu data stabilită prin înştiinţarea de plată, conform art. 17 alin. (4).----------- *) Art. 15, art. 16 alin. (1), art. 17, art. 18 şi art. 19 alin. (1) şi (2) au intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 1997.Articolul 20Constatarea, controlul, urmărirea şi încasarea impozitelor, precum şi a majorărilor de întârziere aferente, reglementate de prezenta ordonanţă, se efectuează de organele fiscale din subordinea direcţiilor generale ale finanţelor publice şi controlului financiar de stat judeţene şi a municipiului Bucureşti.Articolul 21(1) Un inspector fiscal sau alt angajat al unei unităţi fiscale, autorizat în acest sens, are dreptul de a intră în orice incinta de afaceri a contribuabilului sau în alte incinte deschise publicului, fără o înştiinţare prealabilă, în scopul determinării obligaţiilor fiscale ale acestuia sau al colectării impozitelor datorate şi neplătite la termen. Accesul este permis în cursul orelor normale de serviciu, iar în afară acestora, numai cu autorizarea scrisă a conducerii unităţii fiscale, justificată de necesitatea controlului.(2) Un inspector fiscal sau un alt angajat al unei unităţi fiscale, autorizat în acest sens în scopul determinării obligaţiei fiscale a contribuabilului sau al încasării impozitelor datorate şi neplătite la termen, are dreptul să între şi în locuinta, dar numai cu consimţământul contribuabilului sau al proprietarului, după caz, iar în lipsa acestui consimtamint, în baza unei hotărâri judecătoreşti pronunţate de instanţa judecătorească, la cererea conducerii fiscale care este obligată sa motiveze necesitatea accesului în locuinta.(3) În verificările făcute conform prevederilor alin. (1) şi (2) din prezentul articol, un inspector fiscal sau alt angajat al unei unităţi fiscale împuternicit în acest sens poate:a) lua un extras sau face o copie de pe orice document sau înregistrare contabila;b) retine orice document sau orice element material care poate constitui o proba sau o dovadă în determinarea obligaţiilor fiscale ale contribuabilului;
    c) să solicite ajutorul, cooperarea şi asistenţa contribuabilului sau persoanelor care-i reprezintă pentru îndeplinirea prevederilor de la lit. a) şi b).    Articolul 22(1) În vederea determinării obligaţiilor fiscale, potrivit prevederilor prezentei ordonanţe, organele fiscale au dreptul de a controla şi:a) operaţiunile care au ca scop evitarea sau diminuarea plăţii impozitelor;b) operaţiunile efectuate în numele contribuabilului, dar în favoarea asociaţilor, acţionarilor sau persoanelor ce acţionează în numele acestora;c) datoriile asumate de contribuabili în contul unor împrumuturi făcute sau garantate de acţionari, asociaţi sau de persoanele ce acţionează în numele acestora, în vederea reflectării reale a operaţiunii;
    d) distribuirea, împărţirea, alocarea veniturilor, deducerile, creditele sau reducerile între doi sau mai mulţi contribuabili, sau acele operaţiuni controlate, direct sau indirect, de persoane care au interese comune, în scopul prevenirii evaziunii fiscale şi pentru reflectarea reală a operaţiunilor.(2) În cazul tranzacţiilor dintre contribuabili sau dintre aceştia şi o persoană fizica sau o entitate fără personalitate juridică, care participa sub orice formă la conducerea, controlul sau capitalul altui contribuabil sau altei entităţi, fără personalitate juridică, valoarea ce va fi recunoscută de autoritatea fiscală este valoarea de piaţa a tranzacţiilor.La fel se procedează şi atunci când contribuabilul sau cealaltă persoana sau entitate sunt asociaţi, respectiv acţionari în comun, şi nu deţin controlul, asa cum este prevăzut mai sus.    Articolul 23(1) În cazul în care ultima zi de plată a impozitului sau de depunere a documentelor cerute de prezenta ordonanţă este zi nelucrătoare, sumele, respectiv documentele se considera depuse în termen dacă acestea se depun în ziua lucrătoare imediat următoare.(2) O declaraţie, o contestaţie sau orice alt document este considerat ca fiind completat şi transmis organelor fiscale la data înregistrării, iar în cazul transmiterii prin posta, se ia în considerare data de pe ştampila poştei.
    Articolul 24Impozitele şi majorările de întârziere care nu au fost plătite în termen şi în condiţiile prevăzute de prezenta ordonanţă sunt recuperate conform prevederilor legale.Articolul 25*)(1) În cazul unei cereri pentru restituirea unei plati de impozite peste suma datorată, depusa în termenul stabilit prin prezenta ordonanţă, organul fiscal va putea compensa suma acelei plati, asa cum a fost determinata de acesta, inclusiv majorarea de întârziere aferentă, prevăzută de aceasta ordonanţa, cu alte obligaţii fiscale ale contribuabilului care a făcut plata peste nivelul impozitului datorat.(2) Organele fiscale vor restitui, pe bază de cerere, în lipsa altor datorii scadente ale contribuabilului, sumele plătite în plus.(3) Compensarea sau restituirea va putea fi facuta şi din oficiu de către organele fiscale, fără o cerere de restituire prealabilă. Despre măsura luată va fi înştiinţat şi contribuabilul.(4)
     Nu se admit compensări ale impozitului cu eventuale creanţe deţinute de contribuabili asupra statului, altele decît cele de natura fiscală.    Articolul 26(1) Termenul de prescripţie pentru stabilirea impozitelor prevăzute de prezenta ordonanţă este de 5 ani de la data la care a expirat termenul de depunere a declaraţiei de impunere.(2) Cererile pentru compensarea sau restituirea de plati ale impozitului peste suma datorată nu pot fi făcute după 5 ani de la data obligaţiei depunerii declaraţiei de impunere.Articolul 27(1) Funcţionarii publici din cadrul unităţilor fiscale, inclusiv persoanele care nu mai deţin aceasta calitate, sunt obligaţi sa păstreze secretul asupra informaţiilor pe care le deţin urmare exercitării atribuţiilor de serviciu, referitoare la un contribuabil.
    (2) Informaţiile referitoare la un contribuabil pot fi transmise numai în următoarele situaţii:a) altor autorităţi cu atribuţii fiscale, în scopul realizării unor obligaţii ce decurg din aplicarea unei legi fiscale;b) unei autorităţi din domeniul muncii şi protecţiei sociale, care face plati de asigurări sociale sau alte plati similare;c) autorităţilor fiscale ale altei tari, în baza unei convenţii pentru evitarea dublei impuneri;d) autorităţilor judiciare competente, potrivit legii.(3) Persoana care primeşte informaţii fiscale, conform alin. (2), este obligată sa păstreze secretul fiscal asupra informaţiilor primite.(4)
     Informaţia referitoare la un contribuabil poate fi transmisă şi unei alte persoane numai cu consimţământul scris al contribuabilului.    (5) Nerespectarea obligaţiei de păstrare a secretului fiscal se pedepseşte potrivit legii penale.     Articolul 28(1) Un contribuabil care considera ca impunerea facuta de un organ fiscal este incorectă poate face cerere de revizuire a acesteia la organele direcţiei generale a finanţelor publice şi controlului financiar de stat judeţene sau a municipiului Bucureşti, după caz. Cererea trebuie facuta în scris, în termen de 20 de zile de la data când contribuabilul a primit înştiinţarea. Cererea trebuie să fie motivată şi însoţită de acte doveditoare.(2) În termen de 30 de zile de la data înregistrării cererii de revizuire, direcţiile generale ale finanţelor publice şi controlului financiar de stat judeţene sau a municipiului Bucureşti sunt obligate să se pronunţe printr-o decizie motivată, care se comunică contribuabilului.(3) Împotriva deciziei emise de direcţiile generale ale finanţelor publice şi controlului financiar de stat judeţene sau a municipiului Bucureşti, contribuabilul poate face contestaţie la Ministerul Finanţelor, în termenul prevăzut la alin. (1).Ministerul Finanţelor este obligat să se pronunţe printr-o decizie motivată în termen de 40 de zile de la înregistrarea contestaţiei, care se comunică contribuabilului.(4)*) Termenul de soluţionare a cererii de revizuire a impunerii făcute de organul fiscal, înregistrată la direcţia generală a finanţelor publice şi controlului financiar de stat judeteana sau a municipiului Bucureşti, precum şi a contestaţiilor înregistrate la Ministerul Finanţelor, începe să curgă de la data la care contribuabilul a depus documentaţia, potrivit normelor stabilite de Ministerul Finanţelor pentru soluţionarea cauzelor, potrivit legii.(5) Decizia Ministerului Finanţelor poate fi contestată la curtea de apel în a carei raza teritorială îşi are sediul sau, după caz, domiciliul contribuabilul.Împotriva hotărârii curţii de apel se poate face recurs la Curtea Suprema de Justiţie, în termen de 15 zile de la comunicare.(6) Cererile de revizuire cu privire la impozitul pe profit şi a majorărilor de întârziere aferente sunt supuse unei taxe de timbru de 2% din suma contestată. Taxa de timbru nu poate fi mai mica de 10.000 lei.Contestaţiile se timbrează cu jumătate din suma plătită la cererile de revizuire. Taxa de timbru se datorează indiferent dacă o alta cerere de revizuire sau contestaţie cu acelaşi obiect, înregistrată şi rezolvată anterior, a fost taxată.În vederea calculării taxei de timbru, contribuabilii sunt obligaţi sa specifice în scris cuantumul sumei contestate.În situaţia admiterii integrale sau parţiale a cererii de revizuire sau a contestaţiei, taxa de timbru se reduce proporţional cu reducerea sumei contestate.------------- *) Art. 25 şi art. 28 alin. (4) au intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 1997.    Capitolul 5
     Sancţiuni fiscaleArticolul 29(1) Constituie contravenţii fiscale următoarele fapte, dacă, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracţiuni:a) depunerea cu o întârziere de până la 30 de zile inclusiv a declaraţiei de impunere se sancţionează cu amendă egala cu 1% din impozitul datorat;b) depunerea declaraţiei de impunere peste termenul prevăzut la lit. a), precum şi nefurnizarea informaţiilor necesare pentru a determina obligaţia fiscală se sancţionează cu amendă egala cu 2% din suma impozitului datorat;c) neplata în întregime a impozitului stabilit la data prevăzută se sancţionează cu amendă egala cu 3% din impozitul neplătit.Impozitul neplătit reprezintă diferenţa dintre obligaţia fiscală şi suma impozitului plătit la data la care contribuabilul era obligat sa o facă;d) neplata impozitului stabilit prin reţinere la sursa se sancţionează cu amendă de 100% din impozitul ce trebuia reţinut şi vărsat;
    e)*) nedepunerea în termenul prevăzut de prezenta ordonanţă a declaraţiei de impunere, în cazul contribuabililor care nu înregistrează profit, se sancţionează cu amendă de 0,1% din cifra de afaceri aferentă perioadei pentru care nu s-a depus declaraţia.(2) Amenzile prevăzute la alin. (1) trebuie plătite în termen de 5 zile de la rămînerea definitivă a procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei.Neplata în acest termen atrage după sine încasarea amenzilor care se face în aceleaşi condiţii ca şi pentru impozitul la care se referă.(3) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea amenzilor fiscale se fac de către organele fiscale teritoriale ale Ministerului Finanţelor.(4)*) Prevederile prezentei ordonanţe referitoare la contravenţii fiscale se completează cu dispoziţiile Legii nr. 32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor, cu excepţia art. 25 şi 26.    Capitolul 6 Dispoziţii tranzitorii şi finaleArticolul 30Scutirile de impozit prevăzute la art. 5 din Legea nr. 12/1994 privind impozitul pe profit şi la art. 14 din Legea nr. 35/1991 privind regimul investiţiilor străine, cu modificările ulterioare, vor rămâne valabile numai în cazul persoanelor juridice care s-au înregistrat la Registrul comerţului înainte de 1 ianuarie 1995 şi pentru care perioada de scutire nu a expirat. Scutirea operează până la expirarea perioadei legale, cu condiţia de a activa şi realiza în continuare venituri, încă o perioadă egala cu perioada de scutire. În caz contrar, impozitul pe profit se recalculează, inclusiv pentru perioada de scutire, potrivit reglementărilor existente la data acordării facilităţilor.
    Articolul 31Dividendele primite de o persoană juridică română de la altă persoană juridică română nu sunt supuse impozitului pe profit.Articolul 32*)Metodologia de calcul şi de reflectare în profit a operaţiunilor legate de distribuirea activelor, în cazul lichidărilor parţiale sau totale ale contribuabililor, precum şi al reorganizării acestora, va fi menţionată în instrucţiunile prevăzute la art. 35.Articolul 33*)(1) Pierderile înregistrate până la data de 1 ianuarie 1995 pot fi recuperate din profitul impozabil în anul 1995 şi în anii următori, potrivit prevederilor legale existente până la data de 1 ianuarie 1995.(2)
     Pierderea neta înregistrată în perioada de scutire poate fi recuperată din profiturile impozabile viitoare, conform prevederilor prezentei ordonanţe. Pierderea neta se calculează ca diferenţa între profitul impozabil aferent perioadei de scutire şi pierderile înregistrate în aceeaşi perioadă.    Articolul 34(1) Obligaţiile fiscale reglementate prin prezenta ordonanţă sunt venituri ale bugetului de stat.(2) Ca excepţie de la prevederile alin. (1), impozitul pe profit, majorările şi amenzile calculate potrivit prezentei ordonanţe şi datorate de regiile autonome din subordinea consiliilor locale şi consiliilor judeţene sunt venituri ale bugetelor locale respective.Articolul 35*)(1) Până la punerea în aplicare a prevederilor prezentei ordonanţe, Guvernul va aproba, la propunerea Ministerului Finanţelor, Instrucţiunile privind metodologia de calcul şi formularistica corespunzătoare referitoare la impozitul pe profit.
    (2) Pentru aplicarea unitară a prevederilor prezentei ordonanţe se constituie Comisia centrala fiscală a impozitelor directe, coordonata de secretarul de stat care răspunde de activitatea veniturilor statului. Componenta comisiei se aproba prin ordin al ministrului finanţelor.(3) Ordinele, modelele de formulare şi normele de completare referitoare la impozitul pe profit, precum şi deciziile comisiei prevăzute la alin. (2) se publică în Monitorul Oficial al României.    Articolul 36Prezenta ordonanţă intră în vigoare începând cu anul fiscal 1995**).--------------- *) Art. 29 alin. (1) lit. e) şi alin. (4), art. 32, art. 33 şi art. 35 au intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 1997. **) A se vedea şi notele de subsol.
    Articolul 37Pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe se abroga: Legea nr. 12/1991 privind impozitul pe profit; Legea nr. 55/1991 pentru modificarea art. 5 din Legea nr. 12/1991 privind impozitul pe profit; Hotărârea Guvernului nr. 804/1991 privind impozitul pe profit; art. 14, 15 şi 16 din Legea nr. 35/1991 privind regimul investiţiilor străine, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 57/1993; Legea nr. 54/1992 privind impozitul pe sumele obţinute din vânzarea activelor societăţilor comerciale cu capital de stat, cu excepţia art. 6; art. 1 din Decretul nr. 276/1973 pentru reglementarea impunerii unor venituri realizate din Republica Socialistă România de persoanele fizice şi juridice nerezidente, astfel cum a fost modificat prin Decretul nr. 125/1977 privind modificarea Decretului nr. 276/1973 pentru reglementarea impunerii unor venituri realizate din Republica Socialistă România de persoane fizice şi juridice nerezidente, numai în ce priveşte condiţia de rezidenţă; Decretul nr. 394/1973 privitor la impunerea veniturilor realizate din închirieri de imobile, numai prevederile referitoare la persoane juridice; art. 8 alin. 1 din Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale, astfel cum a fost modificată prin Ordonanţa Guvernului nr. 3/1994 pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 15/1993 privind unele măsuri pentru restructurarea activităţii regiilor autonome; Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenţilor economici, numai prevederile referitoare la majorările de întârziere aferente veniturilor bugetare, reglementate de prezenta ordonanţă; Ordonanţa Guvernului nr. 14/1992 privind modificarea nivelului majorărilor de întârziere datorate pentru neplata în termen a veniturilor cuvenite bugetului, aprobată prin Legea nr. 114/1992, numai prevederile referitoare la cota majorărilor de întârziere aferente veniturilor bugetare reglementate prin prezenta ordonanţă; Ordonanţa Guvernului nr. 17/1993 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor la reglementările financiar-gestionare şi fiscale, numai contravenţiile şi sancţiunile referitoare la veniturile bugetare reglementate prin prezenta ordonanţă; art. 27 alin. 2 din Legea nr. 33/1991 privind activitatea bancară; Hotărârea Guvernului nr. 557/1992 privind unele măsuri de constituire a fondului asigurărilor sociale pentru agricultori; art. 2 şi 3 din Legea nr. 67/1993 privind constituirea şi utilizarea fondului special pentru cercetare-dezvoltare; Decretul nr. 425/1972 privind impozitul pe beneficiile societăţilor mixte constituite în Republica Socialistă România şi Hotărârea Guvernului nr. 759/1995 pentru aplicarea Ordonanţei Guvernului nr. 70/1994 privind impozitul pe profit, precum şi orice alte dispoziţii contrare.----------------




    logo Blog