Structură Act

Forma la zi
Pret: 13,00 RON cu TVA

Doriţi o formă actualizată, la zi (01.02.2023), a acestui act? Cumpăraţi acum online, rapid şi simplu actul (varianta PDF) sau alegeţi un abonament!
DECIZIA nr. 78 din 28 noiembrie 2022referitoare la pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: este obligatoriu ca persoana care conduce pe drumurile publice un vehicul să deţină un permis de conducere, iar aceasta posedă exclusiv un permis de conducere provizoriu eliberat de autoritatea competentă din Marea Britanie («Provisional Driving Licence»), se reţine forma atenuată a infracţiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere prevăzută de art. 335 alin. (2) din Codul penal, în situaţia în care persoana nu are dreptul de a conduce autovehicule în România?
EMITENT
  • ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE - COMPLETUL PENTRU DEZLEGAREA UNOR CHESTIUNI DE DREPT ÎN MATERIE PENALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 51 din 18 ianuarie 2023Data intrării în vigoare 18-01-2023


    Dosar nr. 1.418/1/2022Completul compus din:
    Daniel Grădinaru- preşedintele Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Preşedintele Completului
    Rodica Cosma- vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
    Mircea Mugurel Şelea- judecător la Secţia penală
    Andrei Claudiu Rus- judecător la Secţia penală
    Maricela Cobzariu- judecător la Secţia penală
    Adriana Ispas- judecător la Secţia penală
    Eleni Cristina Marcu- judecător la Secţia penală
    Anca Mădălina Alexandrescu- judecător la Secţia penală
    Constantin Epure- judecător la Secţia penală
    S-a luat în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia penală, prin Încheierea din data 4 mai 2022, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept:În situaţia în care, potrivit legislaţiei române, este obligatoriu ca persoana care conduce pe drumurile publice un vehicul să deţină un permis de conducere, iar aceasta posedă exclusiv un permis de conducere provizoriu eliberat de autoritatea competentă din Marea Britanie («Provisional Driving Licence»), se reţine forma atenuată a infracţiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere prevăzută de art. 335 alin. (2) din Codul penal, respectiv situaţia în care persoana nu are dreptul de a conduce autovehicule în România?Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a fost constituit conform prevederilor art. 476 alin. (6) raportat la art. 473 alin. (8) din Codul de procedură penală şi art. 36 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu completările ulterioare.Şedinţa este prezidată de către preşedintele Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, domnul judecător Daniel Grădinaru.
    La şedinţa de judecată participă doamna Elena Rosana Bota, magistrat-asistent în cadrul Secţiilor Unite, desemnată în conformitate cu dispoziţiile art. 38 din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu completările ulterioare.Judecător-raportor a fost desemnat, conform prevederilor art. 476 alin. (7) din Codul de procedură penală, domnul Mircea Mugurel Şelea, judecător în cadrul Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este reprezentat de doamna Marinela Mincă, procuror şef adjunct al Secţiei judiciare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.Magistratul-asistent a prezentat referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de către judecătorul-raportor, acesta fiind comunicat părţilor, potrivit dispoziţiilor art. 476 alin. (9) din Codul de procedură penală.Totodată, a învederat, ca urmare a solicitărilor formulate în temeiul art. 476 alin. (10) raportat la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală, că la dosarul cauzei au fost depuse puncte de vedere asupra problemei de drept supuse dezlegării.Preşedintele Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, domnul judecător Daniel Grădinaru, a acordat cuvântul în dezbateri.Reprezentantul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, doamna procuror Marinela Mincă, a susţinut că, prin coroborarea normei de incriminare prevăzute de art. 335 alin. (2) din Codul penal cu prevederile art. 83 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, reiese că au dreptul să conducă autovehicule pe drumurile publice din România titularii permiselor de conducere valabile, eliberate de autorităţile statelor membre ale Convenţiei asupra circulaţiei rutiere, statelor membre ale Uniunii Europene sau statelor cu care România a încheiat un tratat privind recunoaşterea reciprocă a permiselor auto. Pentru statele care nu se încadrează în aceste categorii, persoanele care doresc să îşi exercite dreptul de a conduce în România trebuie să posede şi permis de conducere internaţional. Din analiza dispoziţiilor menţionate se poate observa că legiuitorul român nu reglementează instituţia permisului provizoriu.S-a susţinut că, în raport cu problema de drept ridicată de Curtea de Apel Alba Iulia – Secţia penală şi astfel cum reiese din datele speţei, un permis de conducere provizoriu eliberat de autorităţile din Marea Britanie este supus unor condiţii restrictive şi nu îndeplineşte condiţiile de a fi recunoscut în afara teritoriului statului emitent. Prin urmare, persoana care îl deţine are un drept de a conduce vehicule, însă limitat numai pe teritoriul statului emitent, încadrându-se astfel în ipoteza prevăzută de norma de incriminare de la art. 335 alin. (2) teza finală din Codul penal.Prin urmare, s-a exprimat opinia potrivit căreia persoana care deţine un permis de conducere provizoriu eliberat de autorităţile din Marea Britanie face parte din categoria persoanelor care nu au dreptul de a conduce autovehicule în România, iar conducerea pe drumurile publice de către o asemenea persoană a unui vehicul îndeplineşte elementele de tipicitate ale infracţiunii prevăzute de art. 335 alin. (2) din Codul penal.Constatând că nu sunt întrebări de formulat din partea membrilor completului, preşedintele Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a declarat dezbaterile închise, iar Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a reţinut dosarul în pronunţare.ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE -COMPLETUL PENTRU DEZLEGAREA UNEI CHESTIUNI DE DREPT ÎN MATERIE PENALĂ,deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele:I. Titularul şi obiectul sesizăriiPrin încheierea de sesizare din data de 4 mai 2022, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia penală, în baza art. 475 din Codul de procedură penală, a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept:În situaţia în care, potrivit legislaţiei române, este obligatoriu ca persoana care conduce pe drumurile publice un vehicul să deţină un permis de conducere, iar aceasta posedă exclusiv un permis de conducere provizoriu eliberat de autoritatea competentă din Marea Britanie («Provisional Driving Licence»), se reţine forma atenuată a infracţiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere prevăzută de art. 335 alin. (2) din Codul penal, respectiv situaţia în care persoana nu are dreptul de a conduce autovehicule în România?II.
    Expunerea succintă a cauzeiCurtea de Apel Alba Iulia - Secţia penală este învestită, în ultimul grad de jurisdicţie, cu soluţionarea apelului formulat de inculpatul S.C. împotriva Sentinţei penale nr. 19 din data de 9 februarie 2022, pronunţată de Judecătoria Avrig în Dosarul nr. 471/787/2021.Prin sentinţa penală menţionată s-au dispus următoarele:În baza art. 335 alin. (1) din Codul penal, cu aplicarea art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală, a fost condamnat inculpatul S.C. la pedeapsa de 11 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere.În baza art. 323 alin. (1) din Codul penal cu aplicarea art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală, a fost condamnat acelaşi inculpat S.C. la pedeapsa de 3 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals.În baza art. 38 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) din Codul penal, s-a aplicat inculpatului S.C. pedeapsa cea mai grea, de 11 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1 lună, rezultând pedeapsa de 1 an închisoare.În baza art. 91 alin. (1) din Codul penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durată de 2 ani, potrivit art. 92 alin. (1) din Codul penal.Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele:În fapt, în data de 6 octombrie 2015, ora 11.00, inculpatul S.C. a fost depistat şi oprit în trafic pe DN 1 în localitatea S., judeţul S., de organele de poliţie aflate în exercitarea atribuţiilor de serviciu, în timp ce conducea autoturismul marca x cu numărul de înmatriculare yy, fără a deţine permis de conducere, iar la momentul opririi a prezentat organelor de poliţie permisul de conducere fals cu seria zzz, aparent emis de autoritatea competentă din Portugalia.S-a reţinut că inculpatul mai deţine un permis de conducere provizoriu emis de autorităţile din Londra în anul 2012, având seria www.S-a arătat că, din adresa Inspectoratului General al Poliţiei Române - Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională, rezultă faptul că permisul de conducere provizoriu eliberat de autorităţile din Londra nu este valabil în afara teritoriului Marii Britanii.În drept, s-a reţinut că faptele inculpatului S.C. de a conduce pe drumurile publice autoturismul marca x cu numărul de înmatriculare yy, fără a poseda permis de conducere, şi de a prezenta pentru control organelor de poliţie un permis de conducere fals, seria zzz, realizează conţinutul constitutiv al infracţiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prevăzute de art. 335 alin. (1) din Codul penal, şi al infracţiunii de uz de fals, prevăzute de art. 323 din Codul penal, cu aplicarea art. 38 alin. (1) din Codul penal.Prin urmare, instanţa a hotărât condamnarea inculpatului S.C. la pedeapsa de 11 luni închisoare, în baza art. 335 alin. (1) din Codul penal, cu aplicarea art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală, pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, şi la pedeapsa de 3 luni închisoare, în baza art. 323 din Codul penal, cu aplicarea art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală, pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals.Împotriva Sentinţei penale nr. 19 din data de 9 februarie 2022, pronunţată de Judecătoria Avrig în Dosarul nr. 471/787/2021, a declarat calea de atac a apelului inculpatul S.C., care a solicitat, în esenţă, printre altele, schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 335 alin. (1) din Codul penal în cea prevăzută de art. 335 alin. (2) din Codul penal şi aplicarea unei pedepse orientate spre minimul redus cu o treime prevăzut de lege pentru această infracţiune.În motivarea apelului s-a susţinut, în esenţă, că în mod greşit prima instanţă a respins cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 335 alin. (1) din Codul penal în cea prevăzută de art. 335 alin. (2) din Codul penal, deoarece inculpatul deţine un permis de conducere valabil pe teritoriul Regatului Unit al Marii Britanii care nu îi dă dreptul de a conduce vehicule în România. A arătat că, deşi inculpatul a uzat de procedura abreviată a recunoaşterii învinuirii, instanţa, în considerarea dispoziţiilor art. 377 alin. (4) din Codul de procedură penală, nu era ţinută de încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriu.Fiind sesizată cu apelul declarat de inculpatul S.C., Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia penală a pus în discuţie, la termenul din data de 3 mai 2022, cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice a faptei, din infracţiunea prevăzută de art. 335 alin. (1) din Codul penal în cea prevăzută de art. 335 alin. (2) din Codul penal, şi, în vederea soluţionării acestei cereri şi a stabilirii în mod corect a încadrării juridice a faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată şi condamnat în prima instanţă, Curtea de Apel Alba Iulia a pus în discuţie, din oficiu, necesitatea sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept:În situaţia în care, potrivit legislaţiei române, este obligatoriu ca persoana care conduce pe drumurile publice un vehicul să deţină un permis de conducere, iar aceasta posedă exclusiv un permis de conducere provizoriu eliberat de autoritatea competentă din Marea Britanie («Provisional Driving Licence»), se reţine forma atenuată a infracţiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere prevăzută de art. 335 alin. (2) din Codul penal, respectiv situaţia în care persoana nu are dreptul de a conduce autovehicule în România?Reprezentantul Ministerului Public a susţinut că sesizarea este admisibilă, motivat de faptul că practica judiciară în acest domeniu cu privire la cele două variante ale infracţiunii în discuţie a devenit contradictorie, într-o perioadă fiind constantă în sensul reţinerii prevederilor art. 335 alin. (1) din Codul penal, însă, ulterior, s-au pronunţat mai multe hotărâri în sensul reţinerii prevederilor art. 335 alin. (2) din Codul penal.Apărătorul ales al apelantului inculpat S.C. a susţinut că sesizarea este inadmisibilă, raportat la faptul că este lipsit de orice echivoc faptul că, de vreme ce inculpatul deţine un permis de conducere provizoriu care îi dă dreptul de a conduce pe teritoriul Marii Britanii, nu şi în România, permis cu privire la care, în urma verificărilor, s-a stabilit că este valabil, se reţine incidenţa dispoziţiilor art. 335 alin. (2) din Codul penal.
    III. Punctul de vedere al completului care a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi JustiţieInstanţa de sesizare a arătat că situaţia juridică a dreptului de a conduce vehicule pe drumurile publice din România al persoanelor care posedă exclusiv un permis provizoriu emis de autorităţile din Regatul Unit al Marii Britanii a condus la apariţia unei practici juridice neunitare, problema de drept fiind susceptibilă de interpretări diferite.Dispoziţiile art. 335 alin. (1) din Codul penal reglementează varianta-tip a infracţiunii, respectiv conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere, iar alineatul al doilea al aceluiaşi articol prevede o variantă atenuată a infracţiunii.Într-o primă orientare jurisprudenţială s-a considerat, în esenţă, că deţinerea unui permis de conducere provizoriu eliberat de autorităţile din Marea Britanie nu este, în sine, suficientă pentru a considera că cel depistat, conducând un vehicul pe drumurile publice din România, fără a deţine şi un permis de conducere valabil conform legislaţiei din România, a săvârşit infracţiunea de conducere a unui vehicul fără permis de conducere în varianta atenuată prevăzută de art. 335 alin. (2) teza finală din Codul penal, concluzionându-se că fapta săvârşită în aceste circumstanţe întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prevăzute de art. 335 alin. (1) din Codul penal. În argumentarea acestei interpretări s-a arătat că permisul respectiv nu este unul veritabil, nefiind obţinut în urma promovării unui examen care să ateste că posesorul său avea abilităţile necesare conducerii autovehiculului în condiţii de siguranţă pe drumurile publice, ci doar pe baza unei simple cereri în vederea dobândirii unor asemenea abilităţi.Într-o a doua orientare s-a opinat în sens contrar, fapta de a conduce un vehicul pe drumurile publice din România exclusiv în baza permisului provizoriu valabil în Marea Britanie fiind încadrată juridic în varianta atenuată a infracţiunii, cu argumentarea că, deşi persoana în cauză nu deţine permis de conducere valabil în România, are un permis de conducere provizoriu emis de autorităţile engleze, astfel că este incidentă situaţia reglementată de art. 335 alin. (2) teza finală din Codul penal.Referitor la permisul de conducere provizoriu în discuţie, pe care îl deţinea şi inculpatul apelant din prezenta cauză, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia penală a reţinut că în Adresa nr. 1.161.063 din 14 martie 2012 a Centrului de Cooperare Poliţienească Internaţională se menţionează că permisul de conducere provizoriu britanic intitulat „Provisional Driving Licence“ nu este valabil în afara teritoriului Marii Britanii, fiind emis de autoritatea britanică, respectiv Driving Vehicle and Licencing Authority (DVLA), persoanelor care doresc să dobândească deprinderile necesare conducerii de autovehicule.S-a reţinut că, potrivit acestei adrese, permisul de conducere provizoriu are înscrise menţiuni speciale, iar titularii unor asemenea permise provizorii pot conduce autovehicule doar pe teritoriul Marii Britanii, în anumite condiţii restrictive.Totodată, instanţa de trimitere a mai arătat că pentru obţinerea permisului provizoriu limita de vârstă a solicitantului este de 15 ani şi 9 luni, fiind impuse şi o condiţie privind abilitatea de a citi numărul de pe plăcuţa de înmatriculare de la o distanţă de 20 de metri, precum şi obligaţia de a locui cu forme legale în Regatul Unit al Marii Britanii pentru cel puţin 185 de zile în total în ultimele 12 luni, fiind necesară şi plata unei taxe, conform datelor disponibile pe pagina oficială a guvernului britanic.Curtea de Apel Alba Iulia a arătat că modul de obţinere a acestui permis provizoriu implică exclusiv anumite formalităţi, rezultând că pentru obţinerea permisului provizoriu în Regatul Unit al Marii Britanii nu este solicitat niciun fel de examen care să presupună o minimă verificare a cunoştinţelor teoretice sau practice ale solicitantului, astfel încât s-ar putea concluziona în sensul că deţinerea unui astfel de „permis“ nu atestă abilitatea deţinătorului de a conduce vehicule, în realitate persoana care l-a obţinut neştiind să conducă, având, prin raportare la legislaţia românească, statutul similar cu cel al unui elev al şcolii de şoferi, statut care reiese şi din legislaţia britanică incidentă.Curtea a reţinut că legislaţia naţională în domeniu nu reglementează instituţia permisului provizoriu, iar din analiza coroborată a dispoziţiilor art. 20,23 şi ale art. 83 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, rezultă că în legislaţia naţională dreptul de a conduce este conferit titularilor de permise de conducere naţionale valabile numai dacă sunt îndeplinite şi alte condiţii imperative, acestea fiind expres indicate de legiuitor, astfel că, prin similitudine cu situaţia-premisă analizată, sar putea interpreta că, dacă o persoană care, chiar parcurgând cursurile de instruire teoretică şi practică din cadrul unei şcoli de şoferi autorizate, este surprinsă conducând un vehicul pe drumurile publice din România în afara limitelor prevăzute de art. 23alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2022, respectiv fără a se afla în prezenţa şi sub supravegherea directă a unui instructor auto atestat în acest sens ori a examinatorului din cadrul autorităţii competente în timpul desfăşurării probelor practice ale examenului pentru obţinerea permisului de conducere pentru oricare dintre categoriile prevăzute de lege, se va reţine că a condus fără a poseda permis de conducere, săvârşind fapta prevăzută de art. 335 alin. (1) din Codul penal.Mai mult, s-a arătat că o persoană poate obţine permisul de conducere provizoriu încă de la vârsta de 15 ani şi 9 luni, iar potrivit legislaţiei române permisul de conducere a unui autoturism, categoria B, se poate obţine de la vârsta de 18 ani (conform art. 20 alin. (4) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002).Prin urmare, dacă s-ar împărtăşi ideea că încadrarea juridică a faptei comise de posesorul unui permis de conducere britanic este cea prevăzută de art. 335 alin. (2) din Codul penal, atunci s-ar ajunge la concluzia că aceasta va fi încadrarea juridică şi în privinţa oricărei persoane care are vârsta între 15 ani şi 9 luni şi 18 ani, deţine un astfel de permis şi conduce pe drumurile publice din România autoturisme pentru care este necesar un permis de conducere categoria B.A fost subliniat faptul că, în conformitate cu legislaţia britanică, o persoană care conduce un vehicul în baza permisului provizoriu cu încălcarea condiţiilor specifice impuse la momentul eliberării acestuia va săvârşi infracţiunea prevăzută de art. 87 din Codul rutier al Marii Britanii, cu precizarea că acest articol cuprinde într-o singură incriminare atât varianta-tip (conducere fără permis, inclusiv în ipoteza conducerii cu permis provizoriu prin încălcarea condiţiilor prevăzute de lege), cât şi variante considerate atenuate de legislaţia română (conducere cu permis anulat/suspendat, conducere de către o persoană căreia i s-a interzis dreptul de a conduce etc.).Curtea de Apel Alba Iulia a mai reţinut că permisul provizoriu nu este recunoscut de Convenţia asupra circulaţiei rutiere (Viena, 8 noiembrie 1968), publicată în Buletinul Oficial nr. 86 din 20 octombrie 1980, iar dispoziţiile art. 11 alin. (4) din Directiva 2006/126/CE privind permisele de conducere prevăd, printre altele, că „un stat membru refuză să recunoască valabilitatea oricărui permis de conducere eliberat de un alt stat membru unei persoane al cărei permis de conducere face obiectul unei restricţii (...)“.IV. Punctele de vedere exprimate de către curţile de apel şi instanţele judecătoreşti arondateÎn conformitate cu dispoziţiile art. 476 alin. (10) din Codul de procedură penală cu referire la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală, s-a solicitat punctul de vedere al instanţelor judecătoreşti asupra chestiunii de drept supuse dezlegării.Au comunicat puncte de vedere asupra problemei de drept în discuţie: Curtea de Apel Alba Iulia, Curtea de Apel Bacău, Curtea de Apel Braşov, Curtea de Apel Bucureşti, Curtea de Apel Cluj, Curtea de Apel Constanţa, Curtea de Apel Craiova,
    Curtea de Apel Galaţi, Curtea de Apel Iaşi, Curtea de Apel Oradea, Curtea de Apel Piteşti, Curtea de Apel Ploieşti, Curtea de Apel Suceava, Curtea de Apel Târgu Mureş şi Curtea de Apel Timişoara, care, după caz, au făcut referire la opiniile unora dintre instanţele arondate.În materialul transmis de curţile de apel anterior menţionate, cu excepţia Curţii de Apel Piteşti, a fost identificată practică relevantă în materie la aceste curţi şi instanţele arondate.În urma consultării instanţelor de judecată s-au evidenţiat următoarele opinii:Într-o primă opinie, susţinută de curţile de apel Bacău, Bucureşti - Secţia a II-a penală (opinie majoritară), Craiova (opinie majoritară), Galaţi, Ploieşti, Suceava, tribunalele Bucureşti şi instanţele arondate, Ialomiţa şi instanţele arondate, Gorj, Prahova, Sălaj, Sibiu, Teleorman, Vaslui, precum şi judecătoriile Babadag, Băileşti, Buhuşi, Caracal, Câmpina, Cluj-Napoca, Galaţi, Hunedoara, Huşi, Iaşi (opinie majoritară), Lieşti, Măcin, Năsăud, Oradea (opinie majoritară), Paşcani, Ploieşti (opinie majoritară), Pogoanele, Roman, Segarcea, Târgu Jiu, Târgu Mureş, Tulcea, Vălenii de Munte şi Zalău, s-a apreciat că fapta de a conduce un autovehicul, pe drumurile publice, având un permis de conducere provizoriu eliberat de autorităţile din Marea Britanie şi fără a avea dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice din România se încadrează în infracţiunea de conducere a unui vehicul fără permis de conducere prevăzută de art. 335 alin. (1) din Codul penal.În argumentarea opiniei exprimate s-a apreciat că, spre deosebire de situaţia persoanei care conduce pe drumurile publice un autovehicul fără permis, respectiv fără deprinderile necesare exercitării acestei activităţi, prevăzută de art. 335 alin. (1) din Codul penal, unde limitele de pedeapsă sunt mai mari, variantele infracţiunii reglementate de art. 335 alin. (2) din Codul penal - printre care se regăseşte şi cazul persoanei care conduce pe drumurile publice un vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere, fără însă a avea dreptul de a conduce autovehicule în România, ci doar în afara României - au ca element comun faptul că persoana în cauză are deprinderile necesare exercitării acestei activităţi, aspect reliefat inclusiv de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru această infracţiune.Permisul de conducere provizoriu eliberat de autorităţile din Marea Britanie (Driver and Vehicle Licensing Agency - DVLA) conferă dreptul provizoriu de a conduce exclusiv pe teritoriul Marii Britanii, în anumite condiţii restrictive: deţinătorul să fie asistat de o persoană în vârstă de minimum 21 de ani, ce deţine un permis de conducere valid, definitiv (full driving licence), de cel puţin 3 ani, autovehiculul condus să aibă afişat la loc vizibil litera „L“ (echivalentul şcolii de şoferi), iar viteza maximă de deplasare să fie de 40 mile/oră (circa 65 km/oră).Teza finală a art. 335 alin. (2) din Codul penal vizează o serie de situaţii concret delimitate, mai exact ipoteza persoanei care conduce pe drumurile publice posedând un permis de conducere corespunzător, ce nu a fost retras sau anulat, căreia exercitarea dreptului de a conduce nu i-a fost suspendată, dar care nu are dreptul de a conduce autovehicule în România, având acest drept în afara teritoriului ţării şi, ca atare, deprinderile necesare exercitării acestei activităţi (de exemplu, cazul persoanei care, deşi are un permis de conducere valabil eliberat într-un alt stat, nu a împlinit vârsta de 18 ani).Permisul de conducere provizoriu eliberat de autorităţile din Marea Britanie nu îl plasează pe posesorul acestuia în vreuna din situaţiile anterior expuse, dat fiind că nu este valabil în afara teritoriului Marii Britanii şi este emis doar pentru cei care doresc să dobândească deprinderile necesare conducerii autovehiculelor, motiv pentru care conducerea unui autovehicul pe teritoriul României, chiar în condiţiile deţinerii unui astfel de permis eliberat într-un alt stat, realizează tipicitatea infracţiunii prevăzute de art. 335 alin. (1) din Codul penal.În a doua opinie, susţinută de curţile de apel Bucureşti - Secţia I penală (opinie majoritară), Iaşi (opinie majoritară exprimată în cadrul întâlnirii trimestriale din 25 martie 2022, pentru dezbaterea practicii neunitare), Oradea, Piteşti şi instanţele arondate acesteia, Târgu Mureş şi instanţele arondate, Timişoara, tribunalele Braşov, Caraş-Severin, Covasna, Dolj, Giurgiu şi instanţele arondate, Iaşi, Mehedinţi, Satu Mare, Timiş, judecătoriile Alexandria, Arad, Baia Mare, Balş, Bârlad, Beiuş, Bistriţa, Buftea, Caransebeş, Chişineu-Criş, Constanţa, Cornetu, Craiova, Făget, Filiaşi, Focşani, Lipova, Lugoj, Moldova Nouă, Motru, Novaci, Oraviţa, Piatra-Neamţ, Răducăneni, Reşiţa, Roşiori de Vede, Rupea, Salonta, Sfântu Gheorghe, Târgu Cărbuneşti, Târgu Bujor, Tecuci, Turnu Măgurele, Vaslui, Videle, Zimnicea, precum şi de instanţele arondate Tribunalului Brăila, s-a apreciat că în situaţia în care, potrivit legislaţiei române, este obligatoriu ca persoana care conduce pe drumurile publice un vehicul să deţină un permis de conducere, iar aceasta posedă exclusiv un permis de conducere provizoriu eliberat de autoritatea competentă din Marea Britanie („Provisional Driving Licence“), se reţine forma atenuată a infracţiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere prevăzută de art. 335 alin. (2) din Codul penal, respectiv situaţia în care persoana nu are dreptul de a conduce autovehicule în România.În argumentarea opiniei exprimate, instanţele amintite au precizat, în esenţă, că, în primul rând, trebuie reţinut aspectul conform căruia, deşi persoana în cauză nu deţine permis de conducere valabil în România, aceasta are un permis de conducere provizoriu emis de autorităţile din Marea Britanie, astfel încât fapta acesteia - de a conduce un vehicul pe drumurile publice din România, exclusiv pe baza permisului provizoriu valabil în Marea Britanie - se subsumează infracţiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prevăzute de art. 335 alin. (2) teza finală din Codul penal (de către o persoană care nu are dreptul de a conduce autovehicule în România).Totodată, s-a menţionat că permisul de conducere provizoriu eliberat de autorităţile din Marea Britanie conferă dreptul provizoriu de a conduce exclusiv pe teritoriul Marii Britanii, în anumite condiţii restrictive. S-a apreciat că permisul de conducere provizoriu eliberat de autorităţile din Marea Britanie îl plasează pe posesorul acestuia în situaţia reglementată de teza finală a art. 335 alin. (2) din Codul penal, dat fiind că nu este valabil în afara teritoriului ţării emitente (Marea Britanie) şi nefiind recunoscut de Convenţia asupra circulaţiei rutiere din 1968, ratificată de România prin Decretul nr. 318/1980.
    V. Opinia specialiştilor consultaţiÎn conformitate cu dispoziţiile art. 476 alin. (10) raportat la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală a fost solicitată specialiştilor în drept penal opinia asupra chestiunii de drept supuse examinării.Centrul de Cercetări în Ştiinţe Penale al Facultăţii de Drept - Universitatea de Vest din Timişoara a apreciat că se impune respingerea, ca inadmisibilă, a sesizării formulate de Curtea de Apel Alba Iulia, întrucât prin sesizare se urmăreşte rezolvarea unei chestiuni ce ţine de particularităţile cauzei şi nu o interpretare in abstracto a dispoziţiei prevăzute de art. 335 alin. (2) din Codul penal.S-a exprimat opinia potrivit căreia, prin raportare la prevederile legale care reglementează procedura de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a sesizării.Astfel, s-a observat că solicitarea de lămurire a problemei de drept invocate aparţine unei instanţe învestite cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă şi problema de drept invocată are caracter de noutate şi de actualitate, din verificările efectuate la nivelul instanţei supreme rezultând că nu au fost pronunţate hotărâri prealabile sau în recurs în interesul legii de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu privire la chestiunea de drept supusă analizei şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.În schimb, în ceea ce priveşte condiţia existenţei unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, aceasta nu este îndeplinită, din perspectiva existenţei unei veritabile chestiuni de drept care să necesite o dezlegare din partea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.S-a opinat în sensul că prezenta sesizare nu conduce la interpretarea in abstracto a dispoziţiilor art. 335 alin. (2) din Codul penal, ci la rezolvarea unei chestiuni ce ţine de particularităţile cauzei, mai precis la reţinerea tipicităţii faptei în ipoteza în care subiectul activ deţine exclusiv un permis de conducere provizoriu eliberat de autoritatea competentă din Marea Britanie („Provisional Driving Licence“). Totodată, sa considerat că nu poate fi identificată o veritabilă şi dificilă problemă de drept, dispoziţiile prevăzute de art. 335 alin. (2) din Codul penal fiind clare şi previzibile.
    S-a reţinut că, deşi legiuitorul a reglementat exercitarea unui drept prevăzut de lege cu titlu de cauză justificativă, este unanim admis că atunci când norma care incriminează fapta prevede condiţia săvârşirii fără drept, exercitarea unui drept prevăzut de lege devine o condiţie negativă de atipicitate, condiţie care, în cazul de faţă, atrage varianta atenuată a infracţiunii prevăzute de art. 335 din Codul penal.Astfel, s-a considerat că în ipoteza în care o persoană nu deţine un permis de conducere valabil în România, dar deţine un permis de conducere provizoriu emis de autorităţile engleze, deşi cu un regim juridic diferit de cel tipic, este incidentă situaţia reglementată de art. 335 alin. (2) teza finală din Codul penal.
    VI. Examenul jurisprudenţei în materieVI.1. Jurisprudenţa naţională relevantăÎn materialul transmis de curţile de apel au fost identificate hotărâri judecătoreşti relevante pentru problema de drept ridicată în speţă, fiind indicate atât soluţii prin care s-a reţinut că în situaţia în care, potrivit legislaţiei române, este obligatoriu ca persoana care conduce pe drumurile publice un vehicul să deţină un permis de conducere, iar aceasta posedă exclusiv un permis de conducere provizoriu eliberat de autoritatea competentă din Marea Britanie, se reţine forma atenuată a infracţiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (2) din Codul penal, cât şi soluţii prin care s-a apreciat că, în situaţia anterior reţinută, fapta se încadrează în infracţiunea de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (1) din Codul penal.VI.2. Jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi JustiţieVI.2.1. Din perspectiva hotărârilor obligatorii menite să asigure unificarea practicii judiciare şi care să prezinte semnificaţie sub aspectul chestiunii ce formează obiectul întrebării prealabile, nu au fost identificate decizii relevante în problema de drept analizată.VI.2.2. În ceea ce priveşte deciziile de speţă, în urma documentării prealabile întocmirii prezentului raport, la nivelul Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu a fost identificată jurisprudenţă referitoare la chestiunea ce constituie obiectul sesizării Curţii de Apel Alba Iulia.VI.3. Jurisprudenţa Curţii ConstituţionaleNu au fost identificate decizii relevante în problema de drept analizată.
    VII. Jurisprudenţa relevantă a Curţii Europene a Drepturilor OmuluiÎn urma examenului de jurisprudenţă la nivelul Curţii Europene a Drepturilor Omului nu au fost identificate hotărâri care să prezinte semnificaţie sub aspectul chestiunii ce formează obiectul întrebării prealabile.VIII. Direcţia legislaţie, studii, documentare şi informatică juridică din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a comunicat că nu a fost identificată practică judiciară cu privire la problema de drept supusă dezlegării, fără a formula un punct de vedere.IX. Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia judiciară, a apreciat în cuprinsul concluziilor formulate, cu privire la criteriile de admisibilitate stabilite de art. 475 din Codul de procedură penală, că acestea sunt îndeplinite cumulativ.Cu privire la fondul sesizării, coroborând norma de incriminare prevăzută de art. 335 alin. (2) din Codul penal cu prevederile art. 83 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, rezultă că au dreptul să conducă autovehicule pe drumurile publice din România titularii permiselor de conducere valabile eliberate de autorităţile statelor membre ale Convenţiei asupra circulaţiei rutiere, statelor membre ale Uniunii Europene sau statelor cu care România a încheiat un tratat privind recunoaşterea reciprocă a permiselor auto. Pentru statele care nu se încadrează în aceste categorii, persoanele care doresc să îşi exercite dreptul de a conduce în România trebuie să posede şi permis de conducere internaţional. Prin urmare, se poate observa că legiuitorul român nu reglementează instituţia permisului provizoriu.Aşa cum reiese din încheierea de trimitere, permisul de conducere provizoriu britanic intitulat „Provisional Driving Licence“ nu este valabil în afara teritoriului Marii Britanii, fiind emis de autoritatea britanică, respectiv Driving Vehicle and Licencing Authority (DVLA), persoanelor care doresc să dobândească deprinderile necesare conducerii de autovehicule.De asemenea, din încheierea de trimitere reiese că titularii acestor permise provizorii pot conduce autovehicule doar pe teritoriul Marii Britanii, în anumite condiţii restrictive, eliberarea unui asemenea permis provizoriu fiind posibilă încă de la vârsta de 15 ani şi 9 luni, pe baza unor formalităţi de obţinere mai puţin riguroase decât cele necesare pentru obţinerea unui permis normal.În concluziile formulate s-a apreciat că, prin incriminarea variantei alternative de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (2) din Codul penal, legiuitorul a urmărit să sancţioneze într-o variantă atenuată persoanele care deţin în principiu abilitatea de a conduce un vehicul, aspect recunoscut prin dobândirea la un moment dat a dreptului de a conduce, dar, din diverse motive, precum anularea, suspendarea, retragerea permisului, neconformitatea acestuia cu categoria vehiculului sau cu normele internaţionale, ele nu pot conduce un vehicul în condiţiile date.Or, după cum reiese din datele speţei, un permis de conducere provizoriu eliberat de autorităţile din Marea Britanie este supus unor condiţii restrictive şi nu îndeplineşte condiţiile de a fi recunoscut în afara teritoriului statului emitent. Prin urmare, persoana care îl deţine are un drept de a conduce vehicule, însă limitat numai pe teritoriul statului emitent, încadrându-se astfel în ipoteza prevăzută de norma de incriminare de la art. 335 alin. (2) teza finală din Codul penal.Astfel, s-a exprimat opinia potrivit căreia persoana care deţine un permis de conducere provizoriu eliberat de autorităţile din Marea Britanie face parte din categoria persoanelor care nu au dreptul de a conduce autovehicule în România, iar conducerea pe drumurile publice de către o asemenea persoană a unui vehicul îndeplineşte elementele de tipicitate ale infracţiunii prevăzute de art. 335 alin. (2) din Codul penal.X. Dispoziţii legale incidenteCodul penalArticolul 335 - Conducerea unui vehicul fără permis de conducere(1) Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul ori a unui tramvai de către o persoană care nu posedă permis de conducere se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.(2) Conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere de către o persoană al cărei permis de conducere este necorespunzător categoriei sau subcategoriei din care face parte vehiculul respectiv ori al cărei permis i-a fost retras sau anulat ori căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată sau care nu are dreptul de a conduce autovehicule în România se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.(...)Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicatăArticolul 83(1) Au dreptul să conducă autovehicule pe drumurile publice din România, dacă îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 20 şi art. 23 alin. (1), titularii permiselor de conducere naţionale valabile, eliberate de autorităţile:a)
    statelor membre ale Convenţiei asupra circulaţiei rutiere, prevăzută la art. 82 alin. (2);
    b) statelor membre ale Uniunii Europene;c) statelor cu care România a încheiat un tratat privind recunoaşterea reciprocă a permiselor de conducere auto.
    (2) Pentru a conduce un autovehicul pe teritoriul României, persoanele care sunt titulare ale unui permis de conducere naţional eliberat de autorităţile unui stat care nu este membru al Convenţiei asupra circulaţiei rutiere şi nici membru al Uniunii Europene ori cu care România nu a încheiat un tratat privind recunoaşterea reciprocă a permiselor de conducere auto trebuie să posede şi permis de conducere internaţional.(3) Permisele de conducere naţionale eliberate de autorităţile prevăzute la alin. (1), precum şi cele a căror valabilitate este recunoscută de România în mod unilateral, deţinute de persoane care au domiciliul sau reşedinţa în România în sensul art. 23^1 alin. (2), pot fi preschimbate cu documente similare româneşti, în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului afacerilor interne, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Articolul 20
    (1) Pentru a conduce pe drumurile publice autovehicule, tramvaie ori tractoare agricole sau forestiere, conducătorii acestora trebuie să posede permis de conducere corespunzător.(2) Permisele de conducere se eliberează pentru următoarele categorii de vehicule: AM, A1, A2, A, B1, B, BE, C1, C1E, C, CE, D1, D1E, D, DE, Tr, Tb sau Tv.(3) Descrierea categoriilor de vehicule prevăzute la alin. (2), pentru care se eliberează permise de conducere, este prevăzută în anexa nr. 1.(4) Vârsta minimă pentru obţinerea permisului de conducere este de:a) 16 ani împliniţi, pentru categoriile de vehicule AM, A1 şi B1;b) 18 ani împliniţi, pentru categoriile de vehicule A2, B, BE, C1, C1E şi Tr;c) 20 de ani împliniţi, dacă persoana are o experienţă de cel puţin 2 ani de conducere a motocicletelor din categoria A2, sau 24 de ani împliniţi, pentru motocicletele din categoria A;
    d) 21 de ani pentru categoriile de vehicule C, CE, D1 şi D1E, precum şi pentru triciclurile cu motor din categoria A;e) 24 de ani pentru categoriile de vehicule D, DE, Tb şi Tv.
    Art. 23(1) Dreptul de a conduce un autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai pe drumurile publice îl are numai persoana care posedă permis de conducere valabil, corespunzător categoriei din care face parte vehiculul respectiv, sau dovada înlocuitoare a acestuia cu drept de circulaţie.(2) Au dreptul de a conduce autovehicule, tractoare agricole sau forestiere ori tramvaie pe drumurile publice, în condiţiile stabilite prin regulament, şi persoanele care urmează un curs de pregătire practică, în vederea obţinerii permisului de conducere, numai în prezenţa şi sub supravegherea directă a unui instructor auto atestat în acest sens, precum şi a examinatorului din cadrul autorităţii competente în timpul desfăşurării probelor practice ale examenului pentru obţinerea permisului de conducere pentru oricare dintre categoriile ori subcategoriile prevăzute de lege.(...)
    Directiva 2006/126/CE privind permisele de conducere, din 20 decembrie 2006, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. 403 din 30 decembrie 2006Articolul 2(1) Permisele de conducere eliberate de statele membre sunt recunoscute reciproc.(...)Convenţia din 8 noiembrie 1968 asupra circulaţiei rutiere, publicată în Buletinul Oficial nr. 86 din 20 octombrie 1980Articolul 41Valabilitatea permiselor de conducerePărţile contractante vor recunoaşte:a) orice permis redactat în limba lor sau într-una din limbile lor ori, în cazul în care nu este redactat într-o astfel de limba, însoţit de o traducere certificată;b)
    orice permis naţional conform dispoziţiilor anexei nr. 6 a convenţiei; sau
    c) orice permis internaţional conform dispoziţiilor anexei nr. 7 a convenţiei, ca valabil pentru conducerea pe teritoriul lor a unui vehicul care intră în categoriile permisului, cu condiţia ca permisul să fie în curs de valabilitate şi sa fi fost eliberat de o altă parte contractantă sau de una dintre subdiviziunile lor ori de către o asociaţie autorizata în acest scop de aceasta altă parte contractantă iau de una dintre subdiviziunile sale. Dispoziţiile prezentului paragraf nu se aplică permiselor de elev conducător.
    (...)
    XI. Opinia judecătorului-raportorJudecătorul-raportor a considerat că persoana care deţine un permis de conducere provizoriu valabil, eliberat de autorităţile din Marea Britanie, face parte din categoria persoanelor care nu au dreptul de a conduce autovehicule în România, iar conducerea unui autovehicul pe drumurile publice de către o asemenea persoană realizează elementele de tipicitate ale infracţiunii prevăzute de articolul 335 alin. (2) din Codul penal.XII. Înalta Curte de Casaţie şi JustiţieÎn urma examinării sesizării formulate de Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia penală, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, a raportului întocmit de judecătorul-raportor şi a problemei ce se solicită a fi dezlegată, constată următoarele:XII.I.
    Cu privire la admisibilitatea sesizăriiPotrivit dispoziţiilor art. 475 din Codul de procedură penală, „Dacă, în cursul judecăţii, un complet de judecată al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al curţii de apel sau al tribunalului, învestit cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă, constatând că există o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective şi asupra căreia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va putea solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată“.Rezultă din conţinutul textului de lege enunţat că admisibilitatea sesizării formulate în procedura pronunţării unei hotărâri prealabile impune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii:– instanţa care a formulat întrebarea să fie învestită cu soluţionarea cauzei în ultimă instanţă;– chestiunea de drept supusă analizei să nu fi primit o rezolvare anterioară printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii şi să nu facă obiectul unui asemenea recurs în curs de soluţionare.– soluţionarea pe fond a cauzei să depindă de lămurirea chestiunii de drept ce face obiectul sesizării.În cauză sunt îndeplinite toate cerinţele cumulative anterior enunţate.Astfel, este îndeplinită condiţia referitoare la existenţa unei cauze aflate în curs de judecată în ultimă instanţă, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia penală fiind învestită ca instanţă de ultim control judiciar, respectiv apelul declarat de inculpatul S.C. împotriva Sentinţei penale nr. 19 din 9 februarie 2022, pronunţată de Judecătoria Avrig în Dosarul penal nr. 471/787/2021, prin care a fost condamnat inculpatul S.C. pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (1) din Codul penal, respectiv a infracţiunii de uz de fals, prevăzută de art. 323 din Codul penal, la pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare, dispunându-se suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durată de 2 ani.De asemenea, este întrunită condiţia negativă impusă de art. 475 din Codul de procedură penală, întrucât problema de drept cu care a fost sesizată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a făcut obiectul unei hotărâri prealabile sau al unui recurs în interesul legii şi nici nu formează obiectul unui asemenea recurs.Totodată, soluţionarea pe fond a cauzei depinde de lămurirea chestiunii de drept, în contextul în care inculpatul, în motivele de apel, a criticat încadrarea juridică reţinută în sentinţă, solicitând schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 335 alin. (2) teza finală din Codul penal.
    XII.II. Fondul chestiunii de dreptRezolvarea chestiunii de drept presupune analiza celor două forme ale infracţiunii de conducere a unui autovehicul fără permis de conducere, prevăzute de articolul 335 alin. (1) şi (2) (modalitatea descrisă în teza ultimă) din Codul penal:1. forma prevăzută de art. 335 alin. (1) din Codul penal care poate fi săvârşită de către o persoană care nu posedă permis de conducere;2. forma atenuată a infracţiunii, prevăzută de art. 335 alin. (2) (modalitatea descrisă în teza ultimă) din Codul penal, care poate fi săvârşită doar de către o persoană care nu are dreptul de a conduce autovehicule în România.În ceea ce priveşte subiectul infracţiunii, diferenţa dintre aceste două forme este dată de faptul că, în timp ce forma prevăzută de alineatul (1) este săvârşită de către persoana care nu posedă niciun fel de permis de conducere, forma atenuată se comite de către o persoană care are permis de conducere, însă nu are dreptul să conducă autovehicule pe drumurile publice din România, deoarece nu îndeplineşte condiţiile reglementate de art. 83 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, conform căruia:(1) Au dreptul să conducă autovehicule pe drumurile publice din România, dacă îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 20 şi art. 23 alin. (1), titularii permiselor de conducere naţionale valabile, eliberate de autorităţile:a) statelor membre ale Convenţiei asupra circulaţiei rutiere, prevăzută la art. 82 alin. (2);b) statelor membre ale Uniunii Europene;c) statelor cu care România a încheiat un tratat privind recunoaşterea reciprocă a permiselor de conducere auto.(2) Pentru a conduce un autovehicul pe teritoriul României, persoanele care sunt titulare ale unui permis de conducere naţional eliberat de autorităţile unui stat care nu este membru al Convenţiei asupra circulaţiei rutiere şi nici membru al Uniunii Europene ori cu care România nu a încheiat un tratat privind recunoaşterea reciprocă a permiselor de conducere auto trebuie să posede şi permis de conducere internaţional.(3) Permisele de conducere naţionale eliberate de autorităţile prevăzute la alin. (1), precum şi cele a căror valabilitate este recunoscută de România în mod unilateral, deţinute de persoane care au domiciliul sau reşedinţa în România în sensul art. 23^1 alin. (2), pot fi preschimbate cu documente similare româneşti, în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului afacerilor interne, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Conform art. 2 alin. (1) din Directiva 2006/126/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 decembrie 2006, permisele de conducere eliberate de statele membre sunt recunoscute reciproc.Potrivit art. 41 alin. (1) dinConvenţia asupra circulaţiei rutiere din 8.11.1968, publicată în Buletinul Oficial nr. 86 din 20 octombrie 1980, în vigoare de la 20 octombrie 1980:Părţile contractante vor recunoaşte:a) orice permis redactat în limba lor sau într-una din limbile lor ori, în cazul în care nu este redactat într-o astfel de limbă, însoţit de o traducere certificată;b) orice permis naţional conform dispoziţiilor anexei nr. 6 a convenţiei; sauc) orice permis internaţional conform dispoziţiilor anexei nr. 7 a convenţiei, ca valabil pentru conducerea pe teritoriul lor a unui vehicul care intră în categoriile permisului, cu condiţia ca permisul să fie în curs de valabilitate şi să fi fost eliberat de o altă parte contractantă sau de una dintre subdiviziunile lor ori de către o asociaţie autorizată în acest scop de această altă parte contractantă sau de una dintre subdiviziunile sale. Dispoziţiile prezentului paragraf nu se aplică permiselor de elev conducător.Infracţiunea prevăzută de art. 335 din Codul penal face parte din categoria infracţiunilor contra siguranţei circulaţiei pe drumurile publice având ca obiect juridic relaţiile sociale referitoare la siguranţa circulaţiei pe drumurile publice. Acestea sunt puse în pericol prin faptul că o persoană conduce pe drumurile publice un vehicul, deşi se află în anumite situaţii speciale prezumate absolut de legiuitor ca fiind periculoase circulaţiei pe drumurile publice. Este o infracţiune de pericol, starea de pericol fiind generată ex re chiar la momentul săvârşirii acţiunii sau inacţiunii ce constituie elementul material al laturii obiective, fără a mai fi necesară producerea unei consecinţe prejudiciabile. Infracţiunea este de pericol abstract, ceea ce înseamnă că însăşi prezenţa conducătorului auto la traficul rutier, în condiţiile descrise de textul de lege, este suficientă pentru existenţa infracţiunii, indiferent dacă acesta a condus doar pentru o perioadă scurtă de timp sau pe o distanţă mică. Urmarea imediată constă în atingerea adusă relaţiilor sociale referitoare la siguranţa circulaţiei pe drumurile publice şi crearea unei stări de pericol din cauza existenţei în traficul rutier a unor vehicule conduse de persoane care nu au cunoştinţele teoretice şi abilităţile practice specifice desfăşurării unei asemenea activităţi.
    Motivul pentru care pedeapsa prevăzută la alin. (2) al art. 335 din Codul penal este mai mică decât cea prevăzută la alin. (1) al aceluiaşi articol constă tocmai în faptul că, în cazul alin. (2), subiectul activ are pregătirea şi aptitudinile fizice şi psihice necesare de a conduce un vehicul pe drumurile publice, fără să pună în pericol siguranţa participanţilor la traficul rutier - atestate de un permis de conducere valabil - însă, fie din cauza unei conduite necorespunzătoare a pierdut dreptul de a folosi permisul de conducere, fie nu are dreptul să conducă autovehicule pe drumurile publice din România deoarece nu îndeplineşte condiţiile reglementate de articolul 83 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002. În cazul alin. (1) al art. 335 din Codul penal, subiectul activ este prezumat a nu avea calităţile necesare unei conduceri neprimejdioase, deoarece nu posedă permis de conducere.Teza finală a art. 335 alin. (2) din Codul penal reglementează situaţia persoanei care conduce un vehicul pe drumurile publice, posedând permis de conducere, care nu a fost retras sau anulat, căreia nu i-a fost suspendată exercitarea dreptului de a conduce, dar care nu are dreptul de a conduce autovehicule în România, având acest drept în afara teritoriului ţării şi, ca atare, deprinderile necesare exercitării acestei activităţi.Din interpretarea teleologică a art. 335 alin. (2) din Codul penal rezultă că legiuitorul a urmărit să sancţioneze într-o variantă atenuată persoanele care deţin abilitatea de a conduce un autovehicul, însă, din diferite motive, nu au dreptul de a conduce autovehicule în România.Pentru încadrarea corectă a faptei trebuie să se stabilească dacă cel care a condus un autovehicul pe drumurile publice posedă sau nu un permis de conducere, art. 335 alin. (2) din Codul penal neprevăzând cerinţa analizei condiţiilor impuse de legislaţia statului străin pentru ca o persoană să obţină un permis de conducere provizoriu. Modalitatea de obţinere şi condiţiile restrictive de folosire a unui astfel de permis constituie motivele pentru care titularul nu are dreptul de a conduce autovehicule în România. Pentru a se reţine forma atenuată a infracţiunii, textul de lege nu face distincţie între permisul de conducere provizoriu şi alte categorii de permise deţinute de către persoane care nu au dreptul de a conduce autovehicule în România.Faptul că permisul de conducere provizoriu nu are corespondent în legislaţia din România nu echivalează cu inexistenţa acestuia, în condiţiile în care a fost emis de autoritatea competentă britanică şi poate fi folosit doar pe teritoriul Marii Britanii.Privitor la gravitatea faptei, există o diferenţă între o persoană care nu are calităţile necesare pentru a conduce un vehicul pe drumurile publice şi o persoană care are dreptul de a conduce un vehicul pe drumurile publice din Marea Britanie în baza unui permis de conducere provizoriu, chiar dacă acest drept este supus unor condiţii, deoarece se presupune că deţinătorul unui astfel de permis are cunoştinţele de bază pentru a participa la traficul rutier în calitate de conducător auto. Această deosebire se găseşte concretizată în limitele speciale prevăzute de lege pentru forma atenuată a infracţiunii. Gradul concret de pericol social al unei fapte este proporţional cu sancţiunea, de gravitatea infracţiunii depinzând stabilirea felului şi cuantumului pedepsei de către legiuitor.În concluzie, se reţine că persoana care deţine un permis de conducere provizoriu valabil eliberat de autorităţile din Marea Britanie face parte din categoria persoanelor care nu au dreptul de a conduce autovehicule în România, iar conducerea pe drumurile publice de către o asemenea persoană a unui autovehicul realizează elementele de tipicitate ale infracţiunii prevăzute de art. 335 alin. (2) din Codul penal.Pentru toate argumentele mai sus expuse, în temeiul art. 475 şi art. 477 din Codul de procedură penală,
    ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIEÎn numele legiiDECIDE:Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia penală prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept:În situaţia în care, potrivit legislaţiei române, este obligatoriu ca persoana care conduce pe drumurile publice un vehicul să deţină un permis de conducere, iar aceasta posedă exclusiv un permis de conducere provizoriu eliberat de autoritatea competentă din Marea Britanie («Provisional Driving Licence»), se reţine forma atenuată a infracţiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere prevăzută de art. 335 alin. (2) din Codul penal, respectiv situaţia în care persoana nu are dreptul de a conduce autovehicule în România?“ şi stabileşte că:Potrivit legislaţiei române, conducerea pe drumurile publice a unui vehicul de către o persoană care deţine un permis de conducere provizoriu valabil, eliberat de autoritatea competentă din Marea Britanie („Provisional Driving Licence“), constituie infracţiunea de conducere a unui vehicul fără permis de conducere prevăzută de art. 335 alin. (2) din Codul penal, în situaţia în care persoana nu are dreptul de a conduce autovehicule în România.Obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit art. 477 alin. (3) din Codul de procedură penală.
    Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 28 noiembrie 2022.Pentru Preşedintele Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, judecător Daniel Grădinaru, ales membru al Consiliului Superior al Magistraturii, semnează
    PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
    judecător CORINA-ALINA CORBU
    Magistrat-asistent,
    Elena Rosana Bota
    -----





    Se încarcă informațiile conexe fiecărui articol!