Publicat în Jurnalul Oficial L nr. 35 din 08-02-2005

REGULAMENTUL (CE) nr. 183/2005 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN SI AL CONSILIULUI

din 12 ianuarie 2005

de stabilire a cerinţelor privind igiena furajelor (Text cu relevanţă pentru SEE)

 

PARLAMENTUL EUROPEAN SI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

 

având în vedere tratatul de instituire a Comunităţii Europene, în special articolul 37 alineatul (2) şi articolul 152 alineatul (4) litera (b),

 

având în vedere propunerea Comisiei,

 

având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social European(1),

 

după consultarea Comitetului Regiunilor,

 

hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat(2),

 

întrucât:

 

(1)        Producţia animală deţine un rol important în sectorul agricol comunitar. Obţinerea unor rezultate satisfăcătoare în această activitate depinde într-o largă măsură de utilizarea unor furaje care să fie sigure şi de bună calitate.

 

(2)        Asigurarea unui nivel ridicat de protecţie a sănătăţii umane şi animale constituie unul din obiectivele fundamentale ale legislaţiei alimentare, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European şi al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor şi cerinţelor generale ale legislaţiei alimentare, de înfiinţare a Autorităţii Europene pentru Siguranţa Alimentară şi de stabilire a procedurilor referitoare la siguranţa produselor alimentare(3). Acest regulament stabileşte, de asemenea, alte principii şi definiţii comune pentru legislaţia alimentară naţională şi comunitară, inclusiv obiectivul realizării liberei circulaţii a furajelor în cadrul Comunităţii.

 

(3)        Directiva 95/69/CE a Consiliului(4) stabileşte condiţiile şi măsurile care se aplică anumitor anumite categorii de unităţi şi de intermediari din sectorul hranei pentru animale pentru a le permite să-şi exercite activitatea. Experienţa a demonstrat că aceste condiţii şi măsuri constituie o bază solidă pentru asigurarea siguranţei furajelor. Directiva menţionată anterior stabileşte, de asemenea, condiţiile referitoare la aprobarea unităţilor care produc anumite substanţe enumerate în Directiva 82/471/CEE a Consiliului din 30 iunie 1982 privind anumite produse folosite în hrana animalelor(5).

 

(4)        Directiva 98/51/CE a Comisiei din 9 iulie 1998 de stabilire a anumitor măsuri de punere în aplicare a Directivei 95/69/CE a Consiliului de stabilire a condiţiilor şi procedurilor de autorizare şi înregistrare a anumitor unităţi şi intermediari din sectorul hranei pentru animale(6) stabileşte anumite măsuri care includ procedurile referitoare la importurile din ţări terţe.

 

(5)        Experienţa a demonstrat, de asemenea, că este necesar să se asigure că toate întreprinderile din sectorul hranei pentru animale, inclusiv acvacultura, operează în conformitate cu cerinţele de siguranţă armonizate şi că este necesar să se procedeze la o revizuire generală pentru a se lua în considerare nevoia asigurării unui nivel mai ridicat de protecţie a sănătăţii umane şi animale şi a mediului.

 

(6)        Obiectivul principal al noilor norme de igienă, stabilite în prezentul regulament, este asigurarea unui nivel ridicat de protecţie a consumatorilor, în ceea ce priveşte siguranţa alimentară şi hrana pentru animale, ţinându-se seama, în special, de următoarele principii:

 

a)         răspunderea principală pentru siguranţa hranei pentru animale revine fabricantului din sectorul hranei pentru animale;

 

b)         necesitatea asigurării siguranţei furajelor pe întreg lanţul alimentar, de la producţia primară a furajelor până la nutriţia animalelor de la care se obţin produse alimentare;

 

c)         în aplicare generală a unor proceduri bazate pe principiile de analiză a riscurilor şi puncte de control decisiv (HACCP) care, asociată aplicării bunelor practici în domeniul igienei, ar trebui să sporească răspunderea fabricanţilor din sectorul hranei pentru animale;

 

d)         ghidurile bunelor practici sunt un instrument util de asistare a fabricanţilor din sectorul hranei pentru animale, la toate nivelurile lanţului hranei pentru animale, în respectarea normelor de igienă a furajelor şi aplicarea principiilor HACCP;

 

e)         necesitatea stabilirii unor criterii microbiologice bazate pe criterii de risc ştiinţifice;

 

f)          necesitatea garantării că furajele importate ating un nivel calitativ cel puţin echivalent cu cel al furajelor produse în Comunitate.

 

(7)        Pentru ca sistemul de înregistrare şi de autorizare a tuturor întreprinderilor din sectorul hranei pentru animale să fie pus integral în aplicare şi, în consecinţă, pentru garantarea posibilităţii urmăririi, este necesar să se asigure că acestea îşi procură şi utilizează doar hrană pentru animale care provine din unităţi înregistrate şi/sau autorizate, în conformitate cu prezentul regulament.

 

(8)        Este necesară o abordare integrată pentru asigurarea siguranţei furajelor, de la producţia primară a furajelor până la punerea pe piaţă şi exportul acestora. Producţia primară de furaje reprezintă produsele care sunt supuse unui simplu tratament fizic, cum ar fi curăţarea, ambalarea, antrepozitarea, uscarea naturală sau însilozarea.

 

(9)        În temeiul principiilor proporţionalităţii şi subsidiarităţii, normele comunitare nu ar trebui să se aplice anumitor cazuri de producţie casnică privată de furaje şi hrană pentru anumite animale, nici livrării directe şi locale a unor cantităţi mici din producţia primară de furaje sau vânzării cu amănuntul a hranei pentru animale de companie.

 

(10)      Pentru asigurarea respectării obiectivelor prezentului regulament, riscurile aferente furajelor la nivelul producţiei primare de furaje ar trebui să fie identificate şi controlate în mod adecvat. În consecinţă, principiile fundamentale stabilite în prezentul regulament ar trebui să se aplice exploataţiilor agricole care nu fabrică hrană furaje decât pentru nevoile producţiei proprii, precum şi celor care comercializează asemenea furaje. Ar trebui să se ia în considerare faptul că riscul este mai mic dacă furajele sunt produse şi utilizate pentru animale destinate exclusiv consumului casnic sau pentru animale care nu sunt destinate producţiei de produse alimentare. Comercializarea unor cantităţi mici de hrană pentru animale la nivel local şi vânzarea cu amănuntul a hranei pentru animalele de companie trebuie să facă obiectul unui tratament specific în cadrul prezentului regulament.

 

(11)      Aplicarea principiilor HACCP producţiei primare de furaje constituie obiectivul pe termen mediu al legislaţiei europene în domeniul igienei. Cu toate acestea, ghidurile bunelor practici ar trebui să favorizeze încă din prezent utilizarea unor norme de igienă adecvate.

 

(12)      Siguranţa furajelor depinde de diverşi factori. Legislaţia ar trebui să stabilească cerinţe minime în domeniul igienei. Ar trebui să se organizeze controale oficiale pentru verificarea respectării dispoziţiilor de către fabricanţii din sectorul hranei pentru animale. De asemenea, fabricanţii respectivi ar trebui să ia măsuri sau să adopte proceduri care să permită atingerea unui nivel ridicat de siguranţă a furajelor.

 

(13)      Principiile HACCP îi pot ajuta pe fabricanţii din sectorul hranei pentru animale să atingă un nivel mai ridicat de siguranţă a furajelor. Aceste principii nu trebuie să fie considerate ca o metodă de autoreglare şi nu înlocuiesc controalele oficiale.

 

(14)      Punerea în aplicare a principiilor HACCP necesită acordul şi angajamentul deplin al personalului întreprinderilor care operează în sectorul hranei pentru animale.

 

(15)      Principiile HACCP, aplicate producţiei de furaje trebuie să ia în considerare principiile stabilite în Codex Alimentarius şi să permită totodată o flexibilitate suficientă în toate situaţiile. În anumite întreprinderi din sector, nu este posibilă identificarea punctelor critice pentru controlul riscurilor şi, în anumite cazuri, bunele practici pot înlocui supravegherea acestor puncte critice. De asemenea, obligaţia stabilirii de "limite critice", astfel cum sunt prevăzute de Codex Alimentarius, nu necesită fixarea unei dimensiuni numerice în toate cazurile. Obligaţia păstrării documentelor, în conformitate cu codul menţionat, trebuie să fie aplicată în mod flexibil pentru a se evita încărcarea inutilă a întreprinderilor foarte mici. Ar trebui să se garanteze neobligativitatea respectării principiilor HACCP de către operaţiunile realizate de o întreprindere din sectorul hranei pentru animale, la nivelul producţiei primare de furaje, inclusiv în ceea ce priveşte operaţiunile conexe, precum şi amestecul de furaje cu hrană complementară.

 

(16)      Flexibilitatea este, de asemenea, necesară pentru luarea în considerare a nevoilor întreprinderilor din sectorul hranei pentru animale care operează în regiuni supuse unor restricţii geografice speciale sau care trebuie să respecte cerinţe structurale. Totuşi, această flexibilitate nu trebuie să afecteze obiectivele în domeniul igienei hranei pentru animale. Trebuie să se prevadă posibilitatea, după caz, a examinării situaţiei în cadrul comitetului permanent pentru lanţul alimentar şi sănătatea animală.

 

(17)      Un sistem de înregistrare şi de autorizare a tuturor întreprinderilor din sectorul hranei pentru animale de către autoritatea competentă din statele membre asigură în mod corespunzător trasabilitatea circuitului de la fabricant până la utilizatorul final şi facilitează organizarea unor controale oficiale eficiente. Sistemele actuale de culegere a datelor referitoare la întreprinderile din sectorul hranei pentru animale pot fi utilizate de autoritatea competentă din statele membre pentru lansarea şi punerea în aplicare a sistemului prevăzut de prezentul regulament.

 

(18)      Trebuie să se menţină un sistem de autorizare a întreprinderilor din sectorul hranei pentru animale pentru activităţile susceptibile de un risc mai ridicat în fabricarea furajelor. Trebuie să se aibă în vedere proceduri care să extindă domeniul de aplicare a sistemului de autorizare prevăzut de Directiva 95/69/CE.

 

(19)      Pentru a obţine înregistrarea sau autorizarea, întreprinderile care operează în sectorul hranei pentru animale ar trebui să îndeplinească o serie de condiţii care au legătură cu activităţile lor şi îndeosebi cu instalaţiile, echipamentele, personalul, producţia, controlul calităţii, antrepozitarea şi documentele, în scopul asigurării siguranţei furajelor, precum şi a urmăririi produselor. Este necesară punerea în aplicare a anumitor dispoziţii pentru ca aceste condiţii să poată fi adaptate pentru a se asigura că ele sunt adecvate diferitelor tipuri de întreprinderi din sectorul hranei pentru animale. Statele membre ar trebui să poată acorda o autorizare provizorie unităţilor, dacă în urma unei vizite pe teren, rezultă că unitatea respectă toate cerinţele, în ceea ce priveşte infrastructura şi echipamentele. Cu toate acestea, este de asemenea necesar să se stabilească durata maximă a unei asemenea autorizări provizorii.

 

(20)      Este necesară adoptarea anumite dispoziţii privind suspendarea temporară, modificarea sau anularea înregistrării sau autorizării, atunci când o unitate îşi modifică sau îşi încetează activităţile sau nu mai îndeplineşte condiţiile necesare.

 

(21)      Trasabilitatea furajelor şi a ingredientelor acestora pe întreg lanţul hranei pentru animale este un element esenţial pentru garantarea siguranţei furajelor. Regulamentul (CE) nr. 178/2002 stabileşte norme destinate garantării urmăririi furajelor şi a ingredientelor acestora şi prevede o procedură referitoare la adoptarea unor norme de punere în aplicare adecvate sectoarelor specifice.

 

(22)      Crizele succesive din domeniul furajelor au arătat că deficienţele înregistrate în oricare stadiu al lanţului hranei pentru animale pot avea consecinţe economice importante. Caracteristicile producţiei de furaje şi complexitatea lanţului distribuţie fac dificilă retragerea acestora de pe piaţă. Costul reparării prejudiciului economic produs în cadrul lanţului hranei pentru animale şi al consumului uman este adesea finanţat din fonduri publice. Aceste consecinţe economice ar putea fi mai uşor remediate, la un cost redus pentru societate, dacă răspunderea financiară ar fi imputabilă fabricantului a cărui activitate cauzează un prejudiciu economic în sectorul hranei pentru animale. Cu toate acestea, nu poate fi posibil şi nici adecvat să se stabilească un sistem obligatoriu general de răspundere financiară şi de garanţii financiare, de exemplu prin intermediul asigurărilor, care să fie aplicabil tuturor fabricanţilor din sectorul hranei pentru animale. Iniţial, Comisia ar trebui să studieze această problemă co o mai mare atenţie, luând în considerare dispoziţiile legislaţiei existente privind răspunderea din alte domenii, precum şi sistemele şi practicile existente în statele membre. În acest scop, Comisia ar trebui să prezinte un raport însoţit, după caz, de propuneri legislative.

 

(23)      Furajele importate în Comunitate trebuie să fie conforme cu condiţiile generale stabilite de Regulamentul (CE) nr. 178/2002 şi condiţiile de import stabilite de Regulamentul (CE) nr. 882/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind controalele oficiale efectuate în scopul asigurării respectării legislaţiei privind furajele şi produsele alimentare şi a dispoziţiilor referitoare la sănătatea animală şi la bunăstarea animalelor(7). Pentru a se evita perturbarea pieţei, este necesar ca importurile să rămână autorizate în conformitate cu dispoziţiile Directivei 98/51/CE până la stabilirea unor măsuri de punere în aplicare.

 

(24)      Produsele comunitare exportate în ţări terţe trebuie să îndeplinească cerinţele generale stabilite de Regulamentul (CE) nr. 178/2002.

 

(25)      Este necesară extinderea domeniului de aplicare a sistemului de avertizare rapidă pentru consumul uman şi hrana pentru animale, stabilit de Regulamentul (CE) nr. 178/2002, în scopul includerii riscurilor pentru sănătatea animală sau pentru mediu, datorate furajelor utilizate pentru animale de la care nu se obţin produse alimentare.

 

(26)      Legislaţia comunitară din domeniul igienei furajelor trebuie să se bazeze pe avize ştiinţifice. În acest scop, Autoritatea Europeană pentru Siguranţa Alimentară ar trebui să fie consultată ori de câte ori este necesar.

 

(27)      Pentru a permite luarea în considerare a progreselor tehnice şi ştiinţifice, Comisia şi statele membre ar trebui să coopereze strâns şi eficient în cadrul Comitetului permanent pentru lanţul alimentar şi sănătatea animală.

 

(28)      Prezentul regulament ţine seama de obligaţiile internaţionale stabilite în acordul sanitar şi fitosanitar al OMC şi de normele internaţionale privind siguranţa alimentară, incluse în Codes Alimentarius.

 

(29)      Statele membre ar trebui să stabilească norme referitoare la sancţiunile aplicabile în cazul încălcării dispoziţiilor prezentului regulament şi să se asigure de punerea lor în aplicare. Aceste sancţiuni trebuie să fie efective, proporţionale şi disuasive.

 

(30)      Este necesar să se adopte măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentei directive în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a procedurilor de exercitare a competenţelor de punere în aplicare conferite Comisiei(8),

 

(31)      Este necesar să se prevadă o dată ulterioară de punere în aplicare a regulamentului pentru a se acorda un termen de adaptare întreprinderilor respective,

 

(32)      Din motivele expuse, Directivele 95/69/CE şi 98/51/CE trebuie să fie abrogate,

 

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

 

___________

(1)           JO C 32, 5.2.2004, p. 97.

(2)           Avizul Parlamentului European din 31 martie 2004 (nepublicat în Jurnalul Oficial) şi Decizia Consiliului din 21 decembrie 2004.

(3)           JO L 31, 1.2.2002, p. 1. Regulament, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 1642/2003 (JO L 245, 29.9.2003, p. 4).

(4)           JO L 332, 30.12.1995, p. 15. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 806/2003 (JO L 122, 16.5.2003, p. 1).

(5)           JO L 213, 21.7.1982, p. 8. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1882/2003 al Parlamentului European şi al Consiliului (JO L 284, 31.10.2003, p. 1).

(6)           JO L 208, 24.7.1998, p. 43.

(7)           JO L 165, 30.4.2004, p. 1. Rectificare la JO L 191, 28.5.2004, p. 1.

(8)           JO L 184, 17.7.1999, p. 23.

---------------

 

CAPITOLUL I

 

OBIECTUL, DOMENIUL DE APLICARE SI DEFINIŢII

 

Articolul 1

 

Obiectul

 

Prezentul regulament stabileşte:

 

a)         norme generale privind igiena furajelor;

 

b)         condiţii şi proceduri de asigurare a urmăririi furajelor;

 

c)         condiţii şi proceduri de înregistrare şi autorizare a unităţilor.

 

Articolul 2

 

Domeniul de aplicare

 

1.         Prezentul regulament se aplică:

 

a)         activităţilor fabricanţilor din sectorul hranei pentru animale în toate stadiile, de la producţia primară a furajelor până la punerea pe piaţă a acestora;

 

b)         hranei pentru animalele de la care se obţin produse alimentare;

 

c)         importurilor de furaje provenite din ţări terţe şi exporturilor de furaje în aceste ţări.

 

2.         Se exclud din domeniul de aplicare a prezentului regulament:

 

a)         producţia casnică privată de hrană

 

i)          pentru animalele de la care se obţin produse alimentare destinate consumului casnic privat

 

şi

 

ii)         pentru animalele care nu sunt deţinute în scopul producţiei de produse alimentare;

 

b)         hrana pentru animalele de la care se obţin produse alimentare destinate consumului casnic privat sau activităţile menţionate la articolul 1 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 852/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind igiena produselor alimentare(1);

 

c)         hrana pentru animalele care nu sunt deţinute în scopul producţiei de produse alimentare;

 

d)         furnizarea directă, de către producător, pe plan local, a unor cantităţi mici din producţia primară de furaje unor exploataţii agricole locale, în scopul utilizării în cadrul acestor exploataţii;

 

e)         vânzarea cu amănuntul de hrană pentru animalele de companie.

 

3.         Statele membre pot stabili norme şi orientări de reglementare a activităţilor menţionate la alineatul (2). Aceste norme şi orientări naţionale garantează realizarea obiectivelor prezentului regulament.

 

___________

(1)           JO L 139, 30.4.2004, p. 1. Rectificare la JO L 226, 25.6.2004, p. 3.

----------------

 

Articolul 3

 

Definiţii

 

În sensul prezentului regulament, se aplică definiţiile prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 178/2002, sub rezerva următoarelor definiţii specifice:

 

a)         "igiena furajelor": măsurile şi condiţiile necesare prevenirii riscurilor şi garantării caracterului specific pentru consumul animal al unui furaj, luând în considerare utilizarea prevăzută pentru acesta;

 

b)         "fabricantul din sectorul hranei pentru animale": persoana fizică sau juridică răspunzătoare de garantarea respectării cerinţelor prezentului regulament în întreprinderea din sectorul hranei pentru animale pe care o controlează;

 

c)         "aditivi pentru hrana animalelor": substanţele sau microorganismele autorizate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1831/2003 al Parlamentului European şi al Consiliului din 22 septembrie 2003 privind aditivii destinaţi hranei pentru animale(2);

 

d)         "unitate": orice unitate a unei întreprinderi din sectorul hranei pentru animale;

 

e)         "autoritatea competentă": autoritatea unui stat membru sau a unei ţări terţe, desemnată să efectueze controalele oficiale;

 

f)          "producţia primară de hrană pentru animale": producţia de produse agricole, inclusiv în special cultivarea, recoltarea, mulsul, creşterea animalelor (înainte de sacrificare) sau pescuitul, având ca finalitate exclusivă produse care nu sunt supuse nici unei operaţiuni de transformare după recoltare, culegere sau captură, cu excepţia tratamentului fizic simplu.

 

___________

(2)           JO L 268, 18.10.2003, p. 29.

----------------

 

CAPITOLUL II

 

OBLIGAŢII

 

Articolul 4

 

Obligaţii generale

 

1.         Fabricanţii din sectorul hranei pentru animale se asigură că toate etapele producţiei, transformării şi distribuirii aflate sub controlul lor sunt puse în aplicare în conformitate cu legislaţia comunitară, cu dreptul naţional compatibil cu aceasta din urmă şi cu bunele practici. Ei se asigură în special că aceste etape îndeplinesc cerinţele aplicate în domeniul igienei, stabilite de prezentul regulament.

 

2.         Atunci când hrănesc animalele de la care se obţin produse alimentare, agricultorii iau măsuri şi adoptă proceduri pentru a menţine la un nivel cât mai mic riscul de contaminare biologică, chimică şi fizică a furajelor, animalelor şi produselor animale.

 

Articolul 5

 

Cerinţe speciale

 

1.         Pentru operaţiunile aferente producţiei primare de furaje şi următoarele operaţiuni conexe:

 

a)         transportul, antrepozitarea şi manipularea produselor primare la locul de producţie;

 

b)         operaţiunile de transport destinate transportării produselor primare de la locul de producţie către o unitate;

 

c)         amestecul de furaje pentru nevoile exclusive ale exploataţiei fără utilizarea de aditivi sau preamestecuri de aditivi, cu excepţia aditivilor utilizaţi pentru operaţiunile de însilozare,

 

fabricanţii din sectorul hranei pentru animale se conformează dispoziţiilor din anexa I, în cazul în are acestea se aplică operaţiunilor respective.

 

2.         Pentru alte operaţiuni decât cele menţionate la alineatul (1), inclusiv amestecul de furaje pentru nevoile exclusive ale exploataţiei prin utilizarea aditivilor sau a preamestecurilor de aditivi, cu excepţia aditivilor destinaţi activităţilor de însilozare, fabricanţii din sectorul hranei pentru animale se conformează dispoziţiilor din anexa II, în cazul în care acestea se aplică operaţiunilor respective.

 

3.         Fabricanţii din sectorul hranei pentru animale:

 

a)         se conformează unor criterii microbiologice specifice;

 

b)         iau măsurile sau adoptă procedurile necesare atingerii unor obiective specifice.

 

Criteriile şi obiectivele menţionate la literele (a) şi (b) se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 31 alineatul (2).

 

4.         Fabricanţii din sectorul hranei pentru animale pot utiliza ghidurile prevăzute la capitolul III, în scopul îndeplinirii obligaţiilor care decurg din prezentul regulament.

 

5.         Agricultorii se conformează dispoziţiilor anexei III în ceea ce priveşte hrănirea animalelor de la care se obţin produse alimentare.

 

6.         Fabricanţii din sectorul hranei pentru animale şi agricultorii îşi procură şi utilizează numai furaje provenite de la unităţi înregistrate şi/sau autorizate în conformitate cu prezentul regulament.

 

Articolul 6

 

Sistem de analiză a riscurilor şi puncte de control decisiv (HACCP)

 

1.         Fabricanţii din sectorul hranei pentru animale, care exercită alte activităţi decât cele menţionate la articolul 5 alineatul (1), stabilesc, aplică şi menţin una sau mai multe proceduri scrise permanente bazate pe principiile HACCP.

 

2.         Principiile menţionate la alineatul (1) sunt următoarele:

 

a)         identificarea tuturor riscurilor care trebuie să fie prevenite, eliminate sau aduse la un nivel acceptabil;

 

b)         identificarea punctelor critice la nivelul cărora un control este indispensabil pentru prevenirea sau eliminarea unui risc sau pentru a aducerea acestuia la un nivel acceptabil;

 

c)         stabilirea, în punctele critice, a limitelor critice care diferenţiază acceptabilitatea de inacceptabilitate, în scopul prevenirii, eliminării sau reducerii riscurilor identificate;

 

d)         stabilirea şi aplicarea unor proceduri de supraveghere eficiente a punctelor critice;

 

e)         stabilirea acţiunilor de corecţie care trebuie să fie aplicate atunci când supravegherea indică faptul că un punct critic nu este controlat;

 

f)          stabilirea procedurilor destinate verificării caracterului complet şi eficient al măsurilor descrise la literele (a)-(e). Procedurile de verificare se efectuează periodic;

 

g)         întocmirea unor documente şi dosare, în funcţie de natura şi de mărimea întreprinderii din sectorul hranei pentru animale pentru dovedirea aplicării efective a măsurilor definite la literele (a)-(f).

 

3.         În cazul modificării unui produs, a unui procedeu sau a unei etape de producţie, transformare, antrepozitare şi distribuţie, exploatanţii din sectorul hranei pentru animale îşi revizuie procedura şi îi aduc modificările necesare.

 

4.         În cadrul sistemului de proceduri menţionat la alineatul (1), fabricanţii din sectorul hranei pentru animale pot utiliza, în paralel cu ghidurile privind aplicarea principiilor HACCP, ghiduri de bune practici elaborate în conformitate cu articolul 20.

 

5.         Se pot adopta măsuri de facilitare a punerii în aplicare a prezentului articol, inclusiv pentru întreprinderile mici, în conformitate cu procedura menţionată la articolul 31 alineatul (2).

 

Articolul 7

 

Documente referitoare la sistemul HACCP

 

1.         Fabricanţii din sectorul hranei pentru animale:

 

a)         furnizează autorităţii competente, în forma cerută de aceasta, dovada respectării articolului 6;

 

b)         se asigură că toate documentele care descriu procedurile elaborate în  articolul 6 sunt actualizate în permanenţă.

 

2.         Autoritatea competentă ia în considerare natura şi mărimea întreprinderii din sectorul nimale, atunci când stabileşte cerinţele referitoare la forma dovezii menţionate la alineatul (1) litera (a).

 

3.         Procedura de punere în aplicare a prezentului articol poate fi adoptată în conformitate cu procedura menţionată la articolul 31 alineatul (2). Această procedură îi poate ajuta pe anumiţi fabricanţi din sectorul hranei pentru animale să pună în aplicare principiile HACCP elaborate în conformitate cu capitolul III, în vederea îndeplinirii cerinţelor de la articolul 6 alineatul (1).

 

Articolul 8

 

Garanţii financiare

 

1.         Pentru a pregăti punerea în aplicare a unui sistem eficient de garanţii financiare pentru fabricanţii din sectorul hranei pentru animale, Comisia prezintă Parlamentului European şi Consiliului până la 8 februarie 2006 un raport privind garanţiile financiare din sectorul hranei pentru animale. Pe lângă examinarea dispoziţiilor juridice, a sistemelor şi practicilor naţionale în vigoare cu privire la răspunderea din sectorul hranei pentru animale şi din sectoarele conexe, acest raport este însoţit, după caz, de propuneri legislative pentru un astfel de sistem de garanţii, realist şi aplicabil la nivel comunitar. Aceste garanţii trebuie să acopere costurile totale pentru care fabricanţii pot fi făcuţi răspunzători ca o consecinţă directă a retragerii de pe piaţă, a tratării şi/sau distrugerii furajelor, a animalelor şi a produselor alimentare care sunt obţinute de la acestea.

 

2.         Fabricanţii din sectorul hranei pentru animale sunt răspunzători de orice nerespectare a legislaţiei care se aplică în domeniul siguranţei furajelor şi fabricanţii, în sensul articolului 5 alineatul (2), trebuie să dovedească faptul că sunt acoperiţi garanţiile financiare obligatorii în temeiul măsurilor legislative comunitare menţionate la alineatul (1).

 

Articolul 9

 

Controale oficiale, notificare şi înregistrare

 

1.         Fabricanţii din sectorul hranei pentru animale cooperează cu autorităţile competente în

conformitate cu legislaţia comunitară aplicabilă şi cu dreptul naţional compatibil cu aceasta.

 

2.         Fabricanţii din sectorul hranei pentru animale:

 

a)         notifică autorităţii competente respective, sub forma solicitată de aceasta, în vederea înregistrării, toate unităţile subordonate implicate într-o anumită etapă a producţiei, transformării, stocării, transportului sau distribuirii furajelor;

 

b)         furnizează autorităţii competente informaţii actualizate privind toate unităţile subordonate, menţionate la litera (a), în special notificându-i acesteia orice modificare semnificativă a activităţilor şi orice închidere a unei unităţi existente.

 

3.         Autoritatea competentă întocmeşte unul sau mai multe registre ale unităţilor.

 

Articolul 10

 

Autorizarea unităţilor din sectorul hranei pentru animale

 

Fabricanţii din sectorul hranei pentru animale se asigură că unităţile subordonate, care intră sub incidenţa prezentului regulament, sunt autorizate de autoritatea competentă dacă:

 

1)         aceste unităţi exercită una din următoarele activităţi:

 

a)         fabricarea şi/sau punerea pe piaţă a aditivilor destinaţi hranei pentru animale, menţionaţi de Regulamentul (CE) nr. 1831/2003, sau a unor produse reglementate de Directiva 82/471/CEE şi menţionate în anexa IV capitolul 1 la prezentul regulament;

 

b)         fabricarea şi/sau punerea pe piaţă a preamestecurilor preparate cu ajutorul unor aditivi destinaţi hranei pentru animale, menţionaţi în anexa IV capitolul 2 la prezentul regulament;

 

c)         fabricarea pentru punerea pe piaţă sau producţia, pentru nevoile exclusive ale exploataţiei lor, de furaje combinate, prin utilizarea aditivilor destinaţi hranei pentru animale sau de preamestecuri care conţin aditivi destinaţi hranei pentru animale şi care sunt menţionaţi în anexa IV capitolul 3 la prezentul regulament;

 

2)         autorizarea este necesară în temeiul legislaţiei naţionale a statului membru în care este stabilită unitatea,

 

Sau

 

3)         autorizarea este necesară în temeiul unui regulament adoptat în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 31 alineatul (2).

 

Articolul 11

 

Cerinţe

 

Fabricanţii din sectorul hranei pentru animale nu exercită nici o activitate fără să fie:

 

a)         înregistraţi în conformitate cu articolul 9

 

sau

 

b)         autorizaţi, atunci când autorizarea este necesară în conformitate cu articolul 10.

 

Articolul 12

 

Informaţii referitoare la normele naţionale de autorizare

 

Orice stat membru care cere autorizarea, în temeiul articolului 10 alineatul (2), a anumitor unităţi aflate pe teritoriul său, informează Comisia şi celelalte state membre cu privire la normele naţionale aplicabile.

 

Articolul 13

 

Autorizarea unităţilor

 

1.         Autoritatea competentă nu autorizează unităţile decât după ce controlul pe teren, care precede începerea oricărei activităţi, demonstrează că acestea respectă cerinţele relevante ale prezentului regulament.

 

2.         Autoritatea competentă poate acorda o autorizaţie provizorie, atunci când controlul pe teren permite concluzia că unitatea respectă toate cerinţele în ceea ce priveşte infrastructura şi echipamentele. Ea nu acordă o autorizaţie definitivă decât după ce un nou control pe teren, efectuat în termen de trei luni de la data acordării autorizaţiei provizorii, arată că unitatea respectă celelalte cerinţe menţionate la alineatul (1). Dacă s-au realizat progrese efective dar unitatea nu respectă în continuare toate cerinţele, autoritatea competentă poate prelungi autorizaţia provizorie. Cu toate acestea, durata unei autorizaţii provizorii nu poate fi mai mare de şase luni în total.

 

Articolul 14

 

Suspendarea înregistrării sau a autorizaţiei

 

Autoritatea competentă suspendă temporar înregistrarea sau autorizaţia unei unităţi pentru una, mai multe sau toate activităţile acesteia, atunci când se demonstrează că această unitate nu mai îndeplineşte condiţiile aplicabile activităţilor respective.

 

Această suspendare rămâne în vigoare până când unitatea respectivă îndeplineşte din nou condiţiile respective. În cazul în care aceste condiţii nu sunt îndeplinite în termen de un an, se aplică articolul 15.

 

Articolul 15

 

Anularea înregistrării sau a autorizaţiei

 

Autoritatea competentă anulează înregistrarea sau autorizaţia unei unităţi, pentru una sau mai multe din activităţile acesteia, dacă:

 

a)         unitatea îşi încetează una sau multe din activităţile sale;

 

b)         se demonstrează că unitatea nu a îndeplinit condiţiile aplicabile activităţilor sale în cursul unei perioade de un an;

 

c)         descoperă nereguli grave sau a fost obligată să înceteze producţia în mai multe rânduri într-o unitate şi dacă fabricantul din sectorul hranei pentru animale nu este în continuare în măsură să ofere garanţii adecvate cu privire la producţia viitoare.

 

Articolul 16

 

Modificări ale înregistrării sau ale autorizaţiei unei unităţi

 

Autoritatea competentă modifică la cerere înregistrarea sau autorizaţia unei unităţi, dacă aceasta şi-a demonstrat capacitatea de a dezvolta activităţi care se adaugă sau le înlocuiesc pe cele pentru care a obţinut înregistrarea sau autorizaţia iniţială.

 

Articolul 17

 

Scutirea de obligaţia efectuării de controale pe teren

 

1.         Statele membre sunt scutite de obligaţia efectuării de controale pe teren, prevăzute la articolul 13, în cazul întreprinderilor din sectorul hranei pentru animale, care operează doar în calitate de comercianţi, fără a deţine produse în instalaţiile lor.

 

2.         Aceste întreprinderi prezintă autorităţii competente o declaraţie, sub forma stabilită de autoritatea competentă, potrivit căreia furajele pe care le pun pe piaţă sunt conforme cu condiţiile prevăzute de prezentul regulament.

 

Articolul 18

 

Măsuri tranzitorii

 

1.         Unităţile şi intermediarii autorizaţi şi/sau înregistraţi în conformitate cu Directiva 95/69/CE îşi pot continua activităţile, cu condiţia de a prezenta o notificare în acest scop autorităţii competente, cu privire la locul de stabilire a instalaţiilor lor, până la 1 ianuarie 2006.

 

2.         Unităţile şi intermediarii pentru care nu este necesară o înregistrare sau o autorizaţie în temeiul Directivei 95/69/CE dar care trebuie să fie înregistraţi în conformitate cu prezentul regulament, îşi pot continua activităţile, cu condiţia de a prezenta autorităţii competente o cerere de înregistrare a locului de stabilire a instalaţiilor lor, până la 1 ianuarie 2006.

 

3.         Solicitantul trebuie să declare, până la 1 ianuarie 2008, sub forma solicitată de autoritatea competentă, că îndeplineşte condiţiile stabilite de prezentul regulament.

 

4.         Autorităţile competente iau în considerare sistemele de culegere a datelor deja existente şi invită autorul notificării sau solicitantul să furnizeze numai informaţiile suplimentare care garantează respectarea condiţiilor stabilite de prezentul regulament. În mod special, autorităţile competente pot considera drept cerere, în temeiul alineatului (2), o notificare în temeiul articolului 6 din Regulamentul (CE) nr. 852/2004.

 

Articolul 19

 

Lista unităţilor înregistrate şi autorizate

 

1.         Pentru fiecare activitate, autoritatea competentă înscrie pe una sau mai multe liste naţionale unităţile pe care le-a înregistrat în conformitate cu articolul 9.

 

2.         Unităţile autorizate de autoritatea competentă în conformitate cu articolul 13 se înscriu pe o listă naţională cu un număr de identificare individual.

 

3.         Statele membre actualizează datele referitoare la unităţile înscrise pe listele menţionate la alineatele (1) şi (2), în funcţie de deciziile de suspendare, retragere sau modificare a înregistrării sau a autorizaţiei, menţionate la articolele 14, 15 şi 16.

 

4.         Lista menţionată la alineatul (2) se stabileşte în conformitate cu modelul prevăzut în anexa V capitolul I.

 

5.         Numărul de identificare menţionat la alineatul (2) se prezintă sub forma prevăzută în anexa V capitolul II.

 

6.         Comisia stabileşte şi face publică, pentru prima oară în noiembrie 2007, partea din listele ţărilor membre în care sunt prevăzute unităţile menţionate la alineatul (2) şi ulterior, în fiecare an, până la 30 noiembrie. Lista întocmită ia în considerare modificările efectuate în cursul anului.

 

7.         Statele membre fac publice listele unităţilor menţionate la alineatul (1).

 

CAPITOLUL III

 

GHIDURI DE BUNE PRACTICI

 

Articolul 20

 

Elaborarea, difuzarea şi utilizarea ghidurilor

 

1.         Comisia încurajează elaborarea unor ghiduri comunitare de bune practici în sectorul hranei pentru animale şi pentru aplicarea principiilor HACCP, în conformitate cu articolul 22.

 

Dacă este necesar, statele membre încurajează elaborarea de ghiduri naţionale în conformitate cu articolul 21.

 

2.         Autorităţile competente încurajează difuzarea şi utilizarea ghidurilor naţionale şi comunitare.

 

3.         Cu toate acestea, fabricanţii din sectorul hranei pentru animale pot utiliza aceste ghiduri în mod facultativ.

 

Articolul 21

 

Ghiduri naţionale

 

1.         După stabilirea conţinutului, ghidurile naţionale de bune practici se elaborează şi se distribuie de către ramurile sectorului hranei pentru animale în următoarele condiţii:

 

a)         după consultarea reprezentanţilor unor medii ale căror interese riscă să fie puternic afectate, precum autorităţile competente şi grupurile de utilizatori;

 

b)         pe baza unor trimiteri la codurile de utilizare relevante din Codex Alimentarius

 

şi

 

c)         dacă se referă la producţia primară de furaje, luând în considerare cerinţele stabilite în anexa I.

 

2.         Statele membre evaluează ghidurile naţionale pentru a se asigura:

 

a)         că au fost întocmite în conformitate cu alineatul (1);

 

b)         că acestea pot fi puse în practică în sectoarele la care se referă,

 

şi

 

c)         că ghidurile respective corespund obiectivului de a asigura respectarea articolelor 4, 5 şi 6 în sectoarele şi/sau pentru furajele la care se referă.

 

3.         Comisiei i se comunică de către statele membre ghidurile naţionale.

 

4.         Comisia creează şi exploatează un sistem de înregistrare a acestor ghiduri, pe care le pune la dispoziţia statelor membre.

 

Articolul 22

 

Ghiduri comunitare

 

1.         Înainte de elaborarea unor ghiduri comunitare de bune practici de igienă şi de aplicare a principiilor HACCP, Comisia consultă comitetul menţionat la articolul 31 alineatul (1). Scopul acestor consultări este examinarea necesităţii elaborării unor asemenea ghiduri, precum şi a domeniului lor de aplicare şi a subiectelor de abordat.

 

2.         După stabilirea conţinutului ghidurilor comunitare, Comisia se asigură că acestea sunt întocmite şi difuzate:

 

a)         de către sau în comun cu reprezentanţii competenţi din sectorul european al hranei pentru animale şi alte părţi interesate, precum asociaţiile de consumatori;

 

b)         în colaborare cu mediile ale căror interese riscă să fie serios afectate, inclusiv autorităţile competente.

 

3.         Ghidurile comunitare se întocmesc şi se distribuie luând în considerare:

 

a)         codurile de utilizare relevante din Codex Alimentarius

 

şi

 

b)         cerinţele stabilite în anexa I, atunci când se referă la producţia primară de hrană pentru animale.

 

4.         Comitetul menţionat la articolul 31 alineatul (1) evaluează proiectele de ghiduri comunitare pentru a se asigura că:

 

a)         se întocmesc în conformitate cu alineatele (2) şi (3);

 

b)         conţinutul acestor ghiduri poate fi aplicat în sectoarele interesate, la nivelul întregii Comunităţi

 

şi

 

c)         ghidurile respective sunt corespunzătoare, în scopul garantării respectării articolelor 4, 5 şi 6 în sectoarele şi/sau pentru furajele la care se referă.

 

5.         Comisia invită comitetul menţionat la articolul 31 alineatul (1) să revizuiască periodic orice ghid comunitar elaborat în conformitate cu prezentul articol, în cooperare cu organismele publice menţionate la alineatul (2) din prezentul articol. Această revizie are drept scop garantarea valabilităţii ghidurilor, precum şi luarea în considerare a progresului tehnologic şi ştiinţific.

 

6.         Titlurile şi trimiterile ghidurilor comunitare elaborate în conformitate cu prezentul articol se publică în seria C a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene.

 

CAPITOLUL IV

IMPORTURI SI EXPORTURI

 

Articolul 23

 

Importuri

 

1.         Fabricanţii din sectorul hranei pentru animale care importă furaje provenite din ţări terţe se asigură că importurile nu au loc decât în următoarele condiţii:

 

a)         ţara terţă expeditoare este menţionată pe o listă stabilită în conformitate cu articolul 48 din Regulamentul (CE) nr. 882/2004, a ţărilor terţe pentru care sunt autorizate importuri de furaje;

 

b)         unitatea expeditoare figurează pe o listă întocmită şi actualizată de ţara terţă în conformitate cu articolul 48 din Regulamentul (CE) nr. 882/2004, a unităţilor pentru care sunt autorizate importuri de furaje;

 

c)         furajele sunt produse de unitatea expeditoare sau de o altă unitate inclusă în lista menţionată la litera (b) sau în cadrul Comunităţii,

 

şi

 

d)         furajele sunt conforme:

 

i)          cu cerinţele stabilite de prezentul regulament, precum şi cu orice legislaţie comunitară care prevede norme pentru furaje,

 

sau

 

ii)         cu condiţiile recunoscute de Comunitate ca fiind cel puţin echivalente,

 

sau

 

iii)         cu condiţiile acordului, atunci când există un acord specific între Comunitate şi ţara exportatoare.

 

2.         Se poate adopta un model de certificat de import în conformitate cu procedura menţionată la articolul 31 alineatul (2).

 

Articolul 24

 

Măsuri provizorii

 

Prin derogare de la articolul 33 şi până la întocmirea listelor prevăzute la articolul 23 alineatul (1) literele (a) şi (b), importurile continuă să fie autorizate în condiţiile stabilite la articolul 6 din Directiva 98/51/CE.

 

Articolul 25

 

Exporturile

 

Furajele, inclusiv cele destinate animalelor de la care nu se obţin alimente, produse în Comunitate în scopul comercializării în ţări terţe, trebuie să fie conforme cu dispoziţiile articolului 12 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002.

 

CAPITOLUL V

 

DISPOZIŢII FINALE

 

Articolul 26

 

Măsuri de aplicare

 

Măsurile de aplicare se adoptă în conformitate cu procedura menţionată la articolul 31 alineatul (2).

 

Articolul 27

 

Modificările anexelor I, II şi III

 

Anexele I, II şi III pot să fie modificate în conformitate cu procedura menţionată la articolul 31 alineatul (2) pentru a se ţine seama de:

 

a)         elaborarea unor coduri de bune practici;

 

b)         experienţa dobândită în cadrul aplicării unor sisteme bazate pe HACCP în conformitate cu articolul 6;

 

c)         progresul tehnologic;

 

d)         avizele ştiinţifice, în special noile analize ale riscurilor;

 

e)         stabilirea obiectivelor din domeniul siguranţei furajelor;

 

şi

 

f)          elaborarea cerinţelor referitoare la operaţiuni specifice.

 

Articolul 28

 

Derogări de la anexele I, II şi III

 

Se pot acorda derogări de la anexele I, II şi III din motive speciale, în conformitate cu procedura menţionată la articolul 31 alineatul (2), cu condiţia ca derogările respective să nu compromită realizarea obiectivelor stabilite de prezentul regulament.

 

Articolul 29

 

Sistemul de alertă rapidă

 

În toate cazurile în care un furaj, inclusiv un furaj destinat unor animale de la care nu se obţin produse alimentare, prezintă un risc serios pentru sănătatea umană sau animală sau pentru mediu, se aplică, mutatis mutandis, articolul 50 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002.

 

Articolul 30

 

Sancţiuni

 

Statele membre stabilesc regimul sancţiunilor aplicabile în cazul nerespectării dispoziţiilor din prezentul regulament şi iau măsurile necesare garantării aplicarea acestora. Aceste sancţiuni trebuie să fie efective, proporţionale şi disuasive. Statele membre notifică acest regim Comisiei până la 8 februarie 2007 şi o informează în cel mai scurt timp cu privire la orice modificare ulterioară a acestor sancţiuni.

 

Articolul 31

 

Procedura Comitetului

 

1.         Comisia este asistată de comitetul permanent pentru lanţul alimentar şi sănătatea animală instituit de Regulamentul (CE) nr. 178/2002 (denumit în continuare "comitetul").

 

2.         În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 5 şi 7 din Decizia 1999/468/CE, cu respectarea dispoziţiilor articolului 8 din această decizie.

 

Perioada prevăzută la articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE se stabileşte la trei luni.

 

3.         Comitetul îşi stabileşte propriul regulament de procedură.

 

Articolul 32

 

Consultarea Autorităţii Europene pentru Siguranţa Alimentară

 

Comisia consultă Autoritatea Europeană pentru Siguranţa Alimentară cu privire la orice problemă care vizează domeniul de aplicare a prezentului regulament, de natură să aibă un efect important asupra sănătăţii publice, în special înainte de a propune criterii sau obiective în conformitate cu articolul 5 alineatul (3).

 

Articolul 33

 

Abrogare

 

Următoarele directive se abrogă, fără a aduce atingere obligaţiilor statelor membre cu privire la termenele de transpunere, cu efect de la 1 ianuarie 2006:

 

a)         Directiva 95/69/CE a Consiliului;

 

b)         Directiva 98/51/CE a Comisiei.

 

Articolul 34

 

Intrarea în vigoare

 

Prezentul regulament intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

 

Prezentul regulament se aplică începând cu 1 ianuarie 2006.

 

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale şi se aplică direct în toate statele membre.

 

Adoptat la Strasbourg, 12 ianuarie 2005.

 

Pentru Parlamentul European                                                                         Pentru Consiliu

          Preşedintele                                                                                         Preşedintele

J.P.BORRELL FONTELLES                                                                                  N. SCHMIT

------------------

 

ANEXA I

 

PRODUCŢIA PRIMARĂ

 

PARTEA A

 

Cerinţe care se aplică întreprinderilor din sectorul hranei pentru animale care desfăşoară activităţi de producţie primară de furaje, menţionate la articolul 5 alineatul (1)

 

I.Dispoziţii referitoare la igienă

 

1.         Fabricanţii din sectorul hranei pentru animale, care desfăşoară activităţi de producţie primară de furaje trebuie să se asigure că gestionarea şi efectuarea acestor activităţi au loc în aşa fel încât riscurile la adresa siguranţei furajelor să fie prevenite, eliminate sau reduse la un nivel minim.

 

2.         Fabricatorii din sectorul hranei pentru animale trebuie să se asigure, pe cât posibil, că produsele primare fabricate, preparate, curăţate, ambalate, antrepozitate şi transportate sub răspunderea lor sunt protejate de orice contaminare şi deteriorare.

 

3.         Fabricanţii din sectorul hranei pentru animale trebuie să îndeplinească obligaţiile menţionate la punctele 1 şi 2, conformându-se actelor cu putere de lege, naţionale şi comunitare, referitoare la controlul riscurilor, inclusiv:

 

i)          măsurilor destinate să controleze orice contaminare periculoasă, ca de exemplu cea provenită din aer, sol, apă, îngrăşăminte, produse fitofarmaceutice, biocide, medicamente de uz veterinar, precum şi din manipularea şi eliminarea deşeurilor,

 

şi

 

ii)         măsurilor referitoare la sănătatea plantelor, la sănătatea animalelor şi a mediului care au efecte asupra siguranţei furajelor, inclusiv programelor de supraveghere şi control al zoonozelor şi agenţilor zoonotici.

 

4.         Atunci când este necesar, fabricanţii din sectorul hranei pentru animale iau măsuri adecvate, în special pentru:

 

a)         menţinerea în stare de curăţenie şi, la nevoie, după curăţare, dezinfectarea corespunzătoare a instalaţiilor, echipamentelor, containerelor, cutiilor şi vehiculelor utilizate pentru producerea, prepararea, calibrarea, ambalarea, antrepozitarea şi transportul furajelor;

 

b)         garantarea, la nevoie, a condiţiilor de producţie, transport şi antrepozitare igienică a furajelor, precum şi a curăţeniei acestora;

 

c)         utilizarea apei curate ori de câte ori este necesar pentru evitarea pericolului de contaminare;

 

d)         prevenirea, pe cât se poate, a pericolului de contaminare din partea animalelor şi a organismelor dăunătoare;

 

e)         antrepozitarea şi manipularea separată şi sigură a deşeurilor şi substanţelor periculoase, în scopul evitării pericolului de contaminare;

 

f)          asigurarea că materialele ambalajelor nu constituie o sursă de contaminare periculoasă a furajelor;

 

g)         luarea în considerare a rezultatelor oricărei analize relevante a probelor prelevate din produsele primare sau a altor probe care prezintă importanţă pentru siguranţa hranei pentru animale.

 

II. Întocmirea registrelor

 

1.         Fabricanţii din sectorul hranei pentru animale trebuie să întocmească registre privind măsurile luate pentru controlul corespunzător şi pe o durată adecvată a riscurilor, în funcţie de natura şi mărimea întreprinderii din sectorul hranei pentru animale. Fabricanţii din acest sector trebuie să pună la dispoziţia autorităţii competente informaţiile relevante prevăzute în aceste registre.

 

2.         Fabricanţii din sectorul hranei pentru animale trebuie să întocmească în special registre privind:

 

a)         orice utilizare de produse fitosanitare şi de biocide;

 

b)         utilizarea de seminţe modificate genetic;

 

c)         orice apariţie de organisme dăunătoare sau de boli susceptibile să afecteze siguranţa produselor primare;

 

d)         rezultatele oricărei analize a probelor prelevate din produsele primare sau a altor probe prelevate în scopul diagnosticării, care prezintă importanţă pentru siguranţa hranei pentru animale;

 

e)         sursa şi cantitatea fiecărei intrări de furaje, precum şi destinaţia şi cantitatea fiecărei ieşiri de furaje.

 

3.         Alte persoane, precum medicii veterinari, agronomii şi tehnicienii agricoli, îi pot ajuta pe fabricanţii din sectorul hranei pentru animale să întocmească registre în funcţie de activităţile pe care le exercită în în cadrul exploataţiei.

 

PARTEA B

 

Recomandări referitoare la ghidurile de bune practici

 

1.         Atunci când se elaborează ghidurile naţionale şi comunitare menţionate la capitolul III din prezentul regulament, acestea trebuie să cuprindă orientări privind bunele practici de control al riscurilor în stadiul producţiei primare a furajelor.

 

2.         Ghidurile de bune practici cuprind informaţii corespunzătoare privind riscurile care apar în stadiul producţiei primare a furajelor şi măsurile de control al acestor riscuri, inclusiv măsurile relevante prevăzute de legislaţia comunitară şi naţională sau de programele comunitare şi naţionale, precum:

 

a)         controlul contaminării de exemplu cu micotoxine, metale grele şi substanţe radioactive;

 

b)         utilizarea apei, a deşeurilor organice şi a îngrăşămintelor;

 

c)         utilizarea corectă şi corespunzătoare a produselor fitosanitare şi a biocidelor, precum şi trasabilitatea acestora;

 

d)         utilizarea corectă şi corespunzătoare a medicamentelor de uz veterinar şi a aditivilor în hrana pentru animale, precum şi trasabilitatea acestora;

 

e)         prepararea, antrepozitarea şi trasabilitatea materiilor prime pentru furaje;

 

f)          eliminarea corectă a animalelor moarte, a deşeurilor şi aşternuturilor de paie;

 

g)         măsurile de protecţie destinate prevenirii introducerii unor boli contagioase transmisibile la animale prin intermediul furajelor şi orice obligaţie de notificare a acestor măsuri autorităţii competente;

 

h)         procedurile, practicile şi metodele care permit garantarea că furajele sunt produse, preparate, ambalate, antrepozitate şi transportate în condiţii de igienă corespunzătoare, inclusiv curăţarea şi lupta eficientă împotriva organismelor dăunătoare;

 

i)          detalii privind întocmirea registrelor.

 

ANEXA II

 

CERINŢELE CARE SE APLICĂ ÎNTREPRINDERILOR DIN SECTORUL HRANEI PENTRU ANIMALE CARE NU DESFĂªOARĂ ACTIVITĂŢI DE PRODUCŢIE PRIMARĂ DE FURAJE, MENŢIONATE LA ARTICOLUL 5 ALINEATUL (1)

 

INSTALAŢII SI ECHIPAMENTE

 

1.         Instalaţiile, echipamentele, containerele, cutiile şi vehiculele pentru transformarea şi antrepozitarea furajelor şi spaţiul înconjurător trebuie să fie menţinute în stare de curăţenie şi trebuie să fie puse în aplicare programe eficiente de luptă împotriva organismelor dăunătoare.

 

2.         Prin asamblarea, proiectarea, construcţia şi dimensiunile lor, instalaţiile şi echipamentele trebuie:

 

a)         să poată fi uşor curăţate şi/sau dezinfectate;

 

b)         să permită reducerea la minim a riscului de eroare şi prevenirea contaminării, a contaminării încrucişate şi, în general, a oricărui efect nefast asupra siguranţei şi calităţii produselor. Maşinile care intră în contact cu furajele trebuie să fie uscate după fiecare spălare umedă.

 

3.         Instalaţiile şi echipamentele care trebuie să servească operaţiunilor de amestec şi/sau de fabricare trebuie să fie supuse periodic unor verificări corespunzătoare, în conformitate cu procedurile scrise, stabilite în prealabil de fabricant pentru produse.

 

a)         Totalitatea balanţelor şi dispozitivelor de măsurat utilizate la fabricarea furajelor trebuie să corespundă gamei de greutăţi sau de volume de măsurat iar precizia acestora trebuie să fie controlată periodic;

 

b)         Toate dispozitivele de amestec utilizate la fabricarea furajelor trebuie să corespundă gamei de greutăţi sau de volume combinate şi trebuie să poată fabrica amestecuri şi diluţii omogene. Fabricanţii trebuie să demonstreze eficienţa dispozitivelor de amestecat în ceea ce priveşte omogenitatea.

 

4.         Instalaţiile trebuie să aibă o iluminare naturală şi/sau artificială suficientă.

 

5.         Sistemele de evacuare a apelor reziduale trebuie să fie adaptate întrebuinţării căreia îi sunt destinate; acestea trebuie să fie astfel proiectate şi construite încât să se prevină orice risc de contaminare a furajelor.

 

6.         Apa utilizată la fabricarea furajelor trebuie să aibă un nivel de calitate adecvat pentru animale; conductele de apă trebuie să fie fabricate din materiale inerte.

 

7.         Evacuarea apelor de canalizare, a apelor uzate şi apelor pluviale trebuie să fie efectuată în aşa fel încât să se asigura protecţia echipamentelor, precum şi siguranţa sanitară şi calitatea furajelore. Deteriorarea şi praful trebuie evitate pentru a se preveni invadarea de către organisme dăunătoare.

 

8.         Ferestrele şi alte deschideri trebuie, la nevoie, să reziste organismelor dăunătoare. Uşile trebuie să fie bine ajustate şi atunci când sunt închise trebuie să reziste la organismele dăunătoare.

 

9.         Dacă este necesar, plafoanele, plafoanele false şi alte echipamente suspendate trebuie să fie concepute, construite şi finisate în aşa fel încât să prevină îmbâcsirea şi să reducă condensul, apariţia de mucegaiuri nedorite şi deversarea de particule care pot dăuna siguranţei şi calităţii furajelor.

 

PERSONALUL

 

Întreprinderile din sectorul hranei pentru animale trebuie să dispună de un personal suficient de numeros şi care să posede competenţele şi calificările necesare pentru fabricarea produselor respective. Trebuie să se stabilească o organigramă, care să precizeze calificările (de exemplu diplomele, experienţa profesională) şi răspunderile personalului angajat şi care să fie pusă la dispoziţia autorităţilor de control competente. Întregul personal trebuie să fie clar informat în scris cu privire la funcţiile, răspunderile şi competenţele sale, în special cu ocazia fiecărei modificări, astfel încât să se obţină produse la calitatea dorită.

 

PRODUCŢIA

 

1.         Trebuie să se desemneze o persoană calificată, care să răspundă de producţie.

 

2.         Fabricanţii din sectorul hranei pentru animale trebuie să se asigure că diferitele etape ale producţie sunt realizate în conformitate cu procedurile şi instrucţiunile scrise stabilite în prealabil pentru stabilirea, verificarea şi controlul punctelor critice din procesul de fabricaţie.

 

3.         Trebuie să se adopte măsuri cu caracter tehnic sau organizatoric pentru a se preveni sau limita, la nevoie, contaminarea încrucişată şi erorile. Trebuie să se utilizeze mijloace suficiente şi corespunzătoare pentru efectuarea verificărilor în cursul fabricaţiei.

 

4.         Trebuie să se asigure un control care să permită depistarea prezenţei în furaje a unor substanţe indezirabile şi a altor contaminanţi interzişi din motive care privesc sănătatea umană sau animală şi trebuie să se aplice strategii de control corespunzătoare pentru a reducerea la minim riscurilor.

 

5.         Deşeurile şi materiile prime neadecvate hranei pentru animale trebuie să fie izolate şi identificate. Toate materiile prime care conţin cantităţi periculoase de medicamente de uz veterinar sau contaminanţi sau care prezintă alte riscuri trebuie să fie eliminate în mod corespunzător şi nu trebuie utilizate ca furaje.

 

6.         Fabricanţii din sectorul hranei pentru animale iau măsurile corespunzătoare pentru a asigura trasabilitatea efectivă a produselor.

 

CONTROLUL CALITĂŢII

 

1.         Dacă este necesar, trebuie să se desemneze o persoană calificată, care să răspundă de controlul calităţii.

 

2.         Întreprinderile din sectorul hranei pentru animale trebuie să aibă acces, în cadrul unui sistem de control al calităţii, la un laborator dotat cu personal şi echipamente adecvate.

 

3.         Trebuie să se elaboreze în scris şi să se aplice un plan de control al calităţii; acesta trebuie să cuprindă în special verificări ale punctelor critice ale procesului de fabricaţie, proceduri şi frecvenţe de prelevare a probelor, metode de analiză şi frecvenţa acestora, respectarea specificaţiilor - precum şi destinaţia care trebuie dată produselor în cazul neconformităţii - între stadiul materiilor prime transformate şi cel al produselor finale.

 

4.         Documentele referitoare la materiile prime utilizate la fabricarea produsului final se păstrează de către fabricant pentru asigurarea urmăririi. Aceste documente sunt puse la dispoziţia autorităţilor competente pe o perioadă adaptată utilizării pentru care produsele sunt comercializate. De asemenea, probele de ingrediente şi din fiecare lot de produse fabricate şi comercializate sau din fiecare parte specifică a producţiei (în cazul unei producţii continue) se prelevează în cantitate suficientă, în conformitate cu o procedură stabilită în prealabil de fabricant şi se păstrează pentru asigurarea urmăririi (aceste prelevări trebuie să fie periodice, în cazul unei fabricaţii care răspunde numai nevoilor proprii ale fabricantului). Probele se sigilează şi etichetează pentru a putea fi identificate cu uşurinţă; ele sunt antrepozitate în condiţii care să împiedice orice modificare anormală a compoziţiei acestora sau orice alterare. Probele sunt ţinute la dispoziţia autorităţilor competente pe o perioadă adaptată utilizării căreia îi sunt destinate furajele comercializate. În cazul unor furaje destinate unor animale de la care nu se obţin produse alimentare, producătorul de furaje nu trebuie să păstreze decât probe din produsul final.

 

 

ANTREPOZITARE SI TRANSPORT

 

1.         Furajele transformate se separă de materiile prime netransformate şi de aditivi, în scopul prevenirii contaminării încrucişate a furajelor transformate; trebuie să se utilizeze materiale de ambalaj corespunzătoare.

 

2.         Furajele se antrepozitează şi se transportă în containere corespunzătoare. Ele trebuie să fie antrepozitate în locuri concepute, adaptate şi întreţinute în aşa fel încât să asigure condiţii corespunzătoare de antrepozitare, la care accesul să fie rezervat persoanelor autorizate de fabricanţii din sectorul hranei pentru animale.

 

3.         Furajele se antrepozitează şi se transportă în aşa fel încât să poată fi uşor identificate, în scopul prevenirii confuziilor sau contaminării încrucişate şi a deteriorării acestora.

 

4.         Containerele şi echipamentele utilizate pentru transportul, antrepozitarea, direcţionarea, manipularea şi cântărirea furajelor se menţin în stare de curăţenie. Se stabilesc planuri de curăţare şi se reduc la minim urmele de detergenţi şi dezinfectanţi.

 

5.         Murdăria trebuie să fie redusă la minim şi controlată pentru a se limita apariţia organismelor dăunătoare.

 

6.         Dacă este necesar, temperaturile se menţin la un nivel cât mai coborât pentru prevenirea condensului şi a murdăriei.

 

ÎNTOCMIREA REGISTRELOR

 

1.         Toţi fabricanţii din sectorul hranei pentru animale, inclusiv cei care operează numai în calitate de comercianţi fără a deţine vreodată produsele în instalaţiilor lor, trebuie să păstreze într-un registru datele relevante, inclusiv cele referitoare la achiziţii, producţie şi vânzări, care permit trasabilitatea efectivă între recepţie şi livrare, inclusiv exportul până la destinaţia finală.

 

2.         Fabricanţii din sectorul hranei pentru animale, cu excepţia celor care operează numai în calitate de comercianţi fără să deţină vreodată produse în instalaţiile lor, trebuie să păstreze într-un registru:

 

a)         Documentele referitoare la procesul de fabricaţie şi la controale.

 

Întreprinderile din sectorul hranei pentru animale trebuie să dispună de un sistem de documentare conceput pentru stabilirea şi controlul punctelor critice din procesul de fabricaţie, precum şi pentru stabilirea şi punerea în aplicare a unui plan de control al calităţii. Ele trebuie să păstreze rezultatele controalelor efectuate. Acest set de documente se păstrează pentru a permite urmărirea istoricului fabricaţiei fiecărui lot de produse puse în circulaţie şi stabilirea răspunderilor în cazul unei reclamaţii.

 

b)         Documente referitoare la trasabilitate, în special:

 

i)          pentru aditivii destinaţi furajelor:

 

-           natura şi cantitatea aditivilor produşi, datele de fabricaţie respective şi, dacă este necesar, numărul lotului sau părţii specifice a producţiei, în cazul producţiei continue,

 

-           numele şi adresa unităţii căreia îi sunt livraţi aditivii, natura şi cantitatea aditivilor livraţi şi, dacă este necesar, numărul lotului sau al părţii specifice a producţiei, în cazul producţiei continue;

 

ii)         pentru produsele menţionate de Directiva 82/471/CEE:

 

-           natura produselor şi cantitatea produsă, datele lor de fabricaţie şi, dacă este necesar, numărul lotului sau al părţii specifice a producţiei, în cazul producţiei continue;

 

-           numele şi adresa unităţilor sau utilizatorilor (unităţi sau exploatanţi agricoli) cărora le-au fost livrate aceste produse, precum şi precizări privind natura şi cantitatea produselor livrate şi, dacă este necesar, numărul lotului sau părţii specifice a producţiei, în cazul producţiei continue;

 

iii)         pentru preamestecuri:

 

-           numele şi adresa fabricanţilor sau furnizorilor de aditivi, natura şi cantitatea aditivilor utilizaţi şi, dacă este nevoie, numărul lotului sau părţii specifice a producţiei, în cazul producţiei continue,

 

-           data fabricaţiei preamestecului şi, dacă este necesar, numărul lotului,

 

-           numele şi adresa unităţii căreia îi este livrat preamestecul, data livrării, natura şi cantitatea preamestecului livrat şi, dacă este necesar, numărul lotului;

 

iv)         pentru furajele combinate/materiile prime pentru furaje:

 

-           numele şi adresa fabricanţilor sau furnizorilor de aditivi/de preamestecuri, natura şi cantitatea preamestecului utilizat şi, dacă este necesar, numărul lotului,

 

-           numele şi adresa furnizorilor de materii prime pentru furaje şi hrană complementară pentru animale şi data livrării,

 

-           tipul, cantitatea şi formula furajelor combinate,

 

-           natura şi cantitatea materiilor prime pentru furaje sau furaje combinate fabricate, precum şi data fabricaţiei, numele şi adresa cumpărătorului (de exemplu, un exploatant agricol sau alţi exploatanţi din sectorul hranei pentru animale).

 

RECLAMAŢII SI RETURNAREA PRODUSELOR

 

1.         Fabricanţii din sectorul hranei pentru animale trebuie să pună în aplicare un sistem de înregistrare şi de rezolvare a reclamaţiilor.

 

2.         Fabricanţii trebuie să realizeze, atunci când este necesar, un sistem care să permită returnarea rapidă a produselor care se află în reţeaua de distribuţie. Aceştia trebuie să stabilească, prin intermediul unor proceduri scrise, destinaţia oricărui produs returnat, astfel încât, înainte de repunerea lor în circulaţie, acestea să facă obiectul unui nou control al calităţii.

 

ANEXA III

 

BUNELE PRACTICI ÎN DOMENIUL HRANEI PENTRU ANIMALE

 

PĂSUNATUL

 

Păscutul pe anumite păşuni şi terenuri cultivate trebuie gestionat în aşa fel încât să se reducă la minim contaminarea produselor alimentare de origine animală cu agenţi fizici, biologici sau chimici periculoşi.

 

Dacă este necesar, trebuie să se păstreze o perioadă de repaus suficientă înainte de se lăsa animalele să pască pe păşuni, culturi şi reziduuri de cultură şi între păşunatul prin rotaţie, în scopul reducerii la minim a contaminării încrucişate biologice prin gunoi de grajd, atunci când acest risc este prezent, şi a garantării respectării termenelor de siguranţă stabilite pentru împrăştierea unor produse chimice destinate agriculturii.

 

CERINŢE PRIVIND ECHIPAMENTELE GRAJDURILOR SI ECHIPAMENTELE

DESTINATE HRĂNIRII ANIMALELOR

 

Unitatea de producţie animală trebuie să fie concepută în aşa fel încât să poată fi curăţată corespunzător. Unitatea de producţie animală şi echipamentul care serveşte la hrănirea animalelor trebuie să facă obiectul unei curăţări atente la intervale periodice pentru prevenirea acumulării riscurilor. Produsele chimice pentru curăţare şi dezinfectare trebuie utilizate în conformitate cu instrucţiunile şi antrepozitate departe de furaje şi spaţiile pentru hrănire.

 

Trebuie să se stabilească un plan de luptă împotriva organismelor dăunătoare pentru prevenirea pătrunderii acestor organisme în unitatea de producţie animală, în scopul reducerii la minim a posibilităţii de contaminare a furajelor şi a aşternuturilor de paie sau a zonelor rezervate animalelor.

 

Clădirile şi echipamentele destinate hrănirii animalelor trebuie să fie curate. Trebuie să se realizeze sisteme de evacuare periodică a gunoiului de grajd şi a deşeurilor şi de eliminare a celorlalte surse posibile de contaminare a furajelor.

 

Furajele şi aşternuturile din paie utilizate în unitatea de producţie animală trebuie să fie schimbate frecvent şi înainte de apariţia mucegaiurilor.

 

NUTRIŢIA

 

1.         Antrepozitarea

 

Furajele trebuie să fie antrepozitate separat de agenţii chimici şi celelalte produse interzise în hrana pentru animale. Zonele de antrepozitare şi containerele trebuie să fie curate şi uscate şi, dacă este necesar, trebuie să se aplice măsuri corespunzătoare de combatere a organismelor dăunătoare. Zonele de antrepozitare şi containerele trebuie să fie curăţate periodic pentru prevenirea, în măsura posibilului, a contaminării încrucişate.

 

Seminţele trebuie să fie antrepozitate în mod corespunzător şi într-un loc inaccesibil animalelor.

 

Furajele cu conţinut medicamentos şi nemedicamentos, care sunt destinate unor categorii sau specii de animale diferite, se antrepozitează în aşa fel încât să se reducă riscul hrănirii animalelor nevizate.

 

2.         Distribuirea furajelor

 

Sistemul de distribuire a furajelor în exploataţia agricolă trebuie să garanteze că furajele adecvate sunt trimise la destinaţia corectă. În momentul distribuirii şi hrănirii, furajele trebuie să fie astfel manipulate încât să se prevină contaminarea provocată de zonele de antrepozitare sau de echipamentele contaminate. Furajele cu conţinut nemedicamentos şi medicamentos se manipulează separat, în scopul prevenirii contaminării.

 

În exploataţia agricolă, vehiculele de transport al furajelor, precum şi echipamentele destinate hrănirii animalelor trebuie să fie curăţate periodic, în special atunci când sunt utilizate la livrarea şi distribuirea furajelor cu conţinut medicamentos.

 

 

HRANĂ SI APĂ PENTRU ANIMALE

 

Apa destinată adăpării sau acvaculturii trebuie să fie de un nivel calitativ corespunzător pentru animalele în curs de producţie. Atunci când există suspiciunea unei contaminări a animalelor şi a produselor de origine animală prin apă, se iau măsuri de evaluare a riscurilor şi de reducere la minim a acestora.

 

Instalaţiile de hrănire şi adăpare trebuie să fie astfel proiectate, construite şi instalate încât să reducă la minim riscurile de contaminare a furajelor şi a apei. Sistemele de adăpare trebuie să fie curăţate şi întreţinute periodic, în măsura posibilului.

 

PERSONALUL

 

Persoana care răspunde de hrănirea şi manipularea animalelor trebuie să aibă aptitudinile, cunoştinţele şi capacităţile necesare în acest scop.

 

ANEXA IV

 

CAPITOLUL 1

 

Aditivii autorizaţi în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1831/2003 sunt următorii:

 

-           aditivi nutriţionali: toţi aditivii care fac parte din grupă,

 

-           aditivii zootehnici: toţi aditivii care fac parte din grupă,

 

-           aditivii tehnologici: aditivii reglementaţi de anexa I punctul 1 litera b) (antioxigeni) la Regulamentul (CE) nr. 1831/2003: numai cei al căror conţinut maxim este stability

 

-           aditivi senzoriali: aditivii reglementaţi de anexa I punctul 2 litera a) (coloranţi) la Regulamentul (CE) nr. 1831/2003: carotenoide şi xantofile

 

Produsele menţionate de Directiva 82/471/CEE sunt următoarele:

 

-           proteine obţinute din microorganisme care aparţin grupei de bacterii, drojdii, alge, ciuperci inferioare: toate produsele care fac parte din grupă (cu excepţia subgrupei 1.2.1)

 

-           coproduse ale fabricaţiei de aminoacizi obţinuţi prin fermentaţie: toate produsele care fac parte din grupă

 

CAPITOLUL 2

 

Aditivii autorizaţi în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1831/2003 sunt următorii:

 

-           aditivi zootehnici: aditivii reglementaţi de anexa I punctul 4 litera d) (alţi aditivi zootehnici) la Regulamentul (CE) nr. 1831/2003

 

-           antibiotice: toţi aditivii,

 

-           coccidiostatici şi histomonostatici: toţi aditivii,

 

-           factori de creştere: toţi aditivii;

 

-           aditivi nutriţionali:

 

-           aditivii reglementaţi de anexa I punctul 3 litera a) (vitamine, provitamine şi substanţe cu efect analog bine definite din punct de vedere chimic) la Regulamentul (CE) nr. 1831/2003: A şi D,

 

-           aditivii reglementaţi de anexa I punctul 3 litera b) (compuşi de oligoelemente) la Regulamentul (CE) nr. 1831/2003: Cu şi Se.

 

CAPITOLUL 3

 

Aditivii autorizaţi în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1831/2003 sunt următorii:

 

Aditivi zootehnici: aditivii reglementaţi de anexa I punctul 4 d) (alţi aditivi zootehnici) din Regulamentul (CE) nr. 1831/2003

 

-           antibiotice: toţi aditivii,

 

-           coccidiostatici şi histomonostatici: toţi aditivii,

 

-           factori de creştere: toţi aditivii.

 

ANEXA V

 

CAPITOLUL I

 

Lista întreprinderilor autorizate din sectorul hranei pentru animale

 

--------------+---------------+-------------+----------------+------------------

      1       |       2       |      3      |       4        |        5        

--------------+---------------+-------------+----------------+------------------

  Numărul de  |               | Numele sau  |                |                 

 identificare |  Activitatea  |  denumirea  |    Adresa2     |    Observaţii   

              |               | comercială1 |                |                 

--------------+---------------+-------------+----------------+------------------

(1)           Numele sau denumirea comercială a întreprinderilor din sectorul nutriţiei

animalelor.                                                                                                      

(2)           Adresa întreprinderilor din sectorul nutriţiei animalelor.                                   

-----------

CAPITOLUL II

 

Numărul de identificare trebuie să aibă următoarea structură:

 

1.         semnul "alfa" dacă întreprinderea este autorizată;

 

2.         codul ISO al statului membru sau al ţării terţe unde se găseşte întreprinderea;

 

3.         numărul de referinţă naţional, care cuprinde maxim opt semne alfanumerice.

 -------------------------------------