Structură Act

  • Pentru actul afişat, nu există cuprins!
Forma la zi
Pret: 13,00 RON cu TVA

Doriţi o formă actualizată, la zi (25.09.2023), a acestui act? Cumpăraţi acum online, rapid şi simplu actul (varianta PDF) sau alegeţi un abonament!
DECIZIA nr. 573 din 22 noiembrie 2022referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 495 din 7 iunie 2023Data intrării în vigoare 07-06-2023



    Marian Enache- preşedinte
    Mihaela Ciochină- judecător
    Cristian Deliorga- judecător
    Dimitrie-Bogdan Licu- judecător
    Gheorghe Stan- judecător
    Livia Doina Stanciu- judecător
    Varga Attila- judecător
    Simina Popescu-Marin- magistrat-asistent
    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, excepţie ridicată de Lucreţiu Sebastian Teacă în Dosarul nr. 2.494/107/2019 al Tribunalului Alba - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal şi de insolvenţă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.179D/2020.2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită.3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că autorul excepţiei a comunicat, la dosarul cauzei, note scrise prin care, în susţinerea criticilor de neconstituţionalitate privind existenţa unui tratament juridic discriminatoriu în materia acordării sporului de muncă pentru condiţii vătămătoare, a anexat Hotărârea nr. 283 din 10 martie 2021 a Colegiului director al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării.
    4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 809 din 7 decembrie 2021 şi arată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 respectă dispoziţiile art. 115 alin. (4) din Constituţie, urgenţa adoptării sale fiind justificată în preambulul acestui act normativ, care a vizat asigurarea unei anumite politici bugetare în anul respectiv. Nu sunt încălcate nici dispoziţiile art. 16 din Constituţie, deoarece prevederile legale criticate, prin conţinutul lor, asigură faptul că personalul plătit din fonduri publice este remunerat la fel, fără privilegii sau discriminări. CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:5. Prin Încheierea din 20 iulie 2020, pronunţată în Dosarul nr. 2.494/107/2019, Tribunalul Alba - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal şi de insolvenţă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene. Excepţia a fost ridicată de Lucreţiu Sebastian Teacă într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri privind acordarea unor drepturi salariale (sporul pentru condiţii vătămătoare).6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 privind sporurile pentru condiţii de muncă sunt neconstituţionale, sens în care formulează critici de neconstituţionalitate extrinsecă, arătând că: prevederile legale criticate nu sunt emise în condiţiile prevăzute de lege; aceste dispoziţii sunt emise cu depăşirea prevederilor legii în baza căreia au fost adoptate; prevederile legale criticate sunt emise fără a exista o situaţie extraordinară a cărei reglementare nu poate fi amânată; urgenţa emiterii acestor dispoziţii nu este motivată în cuprinsul actului normativ; sunt afectate regimul instituţiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertăţile şi îndatoririle prevăzute de Constituţie şi se încalcă egalitatea în drepturi, cauzând o discriminare vădită între personalul plătit din fonduri publice care are un salariu echivalent cu cel de la nivelul anului 2022, din Legea-cadru nr. 153/2017, sau personalul nou-încadrat, numit sau promovat pentru care nu există funcţii similare în plată şi personalul plătit din fonduri publice care nu are un salariu echivalent cu cel de la nivelul anului 2022 din Legea-cadru nr. 153/2017 sau personalul care nu este nou-încadrat, numit sau promovat.7. Astfel, contrar art. 108 alin. (3) din Constituţie, dispoziţiile art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, în măsura în care se referă şi la sporurile pentru condiţii de muncă, nu sunt emise în condiţiile prevăzute de lege şi sunt emise cu depăşirea prevederilor legii în baza căreia au fost adoptate.8. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 a fost emisă în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţie, însă în preambulul acestui act normativ nu se regăseşte motivarea plafonării, începând cu 1 ianuarie 2019, a cuantumului sporurilor la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2018 şi nu se regăseşte nici motivul urgenţei acestei plafonări realizate prin prevederile de lege criticate. Dispoziţiile art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, în măsura în care se referă şi la sporurile pentru condiţii de muncă, au fost emise fără a exista o situaţie extraordinară a cărei reglementare nu poate fi amânată şi fără a fi corelate cu dispoziţiile art. 23 din Legea-cadru nr. 153/2017 şi ale art. 1 de la pct. B din capitolul I al anexei nr. VIII la acelaşi act normativ.9.
     Se mai arată că, în contradicţie cu art. 115 alin. (6) din Constituţie, dispoziţiile art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, în măsura în care se referă inclusiv la sporurile pentru condiţii de muncă, afectează regimul instituţiilor fundamentale ale statului, precum şi drepturile, libertăţile şi îndatoririle prevăzute de Constituţie. Prin prevederile art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, Guvernul a stabilit o altă modalitate de calculare/acordare a sporurilor pentru condiţii de muncă, în contradictoriu cu prevederile art. 7 lit. i) şi ale art. 23 din Legea-cadru nr. 153/2017 şi ale art. 1 de la pct. B din capitolul I al anexei nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017. Spre exemplificare, autorul excepţiei arată că, începând cu data de 1 ianuarie 2018, inclusiv începând cu data de 1 august 2019, a beneficiat de un spor pentru condiţii de muncă vătămătoare în cuantum fix de 204 lei, care a scăzut sub aspect procentual ori de câte ori s-au modificat condiţiile de muncă în privinţa salariului de bază.    10. Sub aspect intrinsec, autorul excepţiei susţine că, prin încălcarea art. 16 alin. (1) din Constituţie, dispoziţiile art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 determină o discriminare vădită între personalul plătit din fonduri publice care are un salariu echivalent cu cel de la nivelul anului 2022 sau personalul nou-încadrat, numit sau promovat pentru care nu există funcţii similare în plată şi personalul plătit din fonduri publice care nu are un salariu echivalent cu cel de la nivelul anului 2022, potrivit Legii-cadru nr. 153/2017, sau personalul care nu este nou-încadrat, numit sau promovat. Concret, dispoziţiile art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 cauzează o discriminare vădită între personalul plătit din fonduri publice care în luna decembrie 2018 avea un spor pentru condiţii de muncă de cel mult 15% din salariul de bază, stabilit corect în funcţie de condiţiile vătămătoare din acea lună (decembrie 2018), şi personalul plătit din fonduri publice care în luna decembrie 2018 avea un spor pentru condiţii de muncă de 0% sau de cel mult 4% din salariul de bază, stabilit greşit în funcţie de condiţiile vătămătoare ce au existat în perioada 2009-2017 şi în funcţie de cuantumul în lei al sporului din luna ianuarie 2018.11. Tratamentul diferenţiat aplicat nu este justificat obiectiv de un scop legitim şi rezonabil şi constituie în mod clar discriminare, interzisă de art. 16 alin. (1) şi art. 20 alin. (2) din Constituţie coroborat cu dispoziţiile art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi cu prevederile art. 7 din Declaraţia universală a drepturilor omului. Se susţine că atât bugetarii avantajaţi din punctul de vedere al modului de stabilire a sporului şi a cuantumului procentual acordat, cât şi bugetarii dezavantajaţi (printre care se află şi autorul excepţiei), începând cu 1 februarie 2018 şi în continuare începând cu 1 ianuarie 2019, se află în situaţii similare, în sensul că toţi bugetarii din cadrul aceluiaşi loc de muncă efectuează simultan o muncă în aceleaşi condiţii vătămătoare şi pentru toţi este menţionată în documentele emise de către Direcţia de Sănătate Publică întrunirea aceluiaşi număr de factori de risc sub influenţa cărora îşi desfăşoară activitatea. (De exemplu, în buletinul de expertizare emis, conform legii, de către Direcţia de Sănătate Publică Alba, pentru toţi angajaţii Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Alba, în care autorul excepţiei îşi desfăşoară activitatea, este consemnată întrunirea unui număr de 5 factori de risc, dar cu toate acestea sporurile pentru condiţii vătămătoare au fost stabilite şi acordate în mod diferit de angajator.) Atât timp cât persoanele avantajate şi persoanele dezavantajate îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii de muncă vătămătoare sau periculoase, diferenţa de tratament aplicată în ceea ce priveşte modalitatea de stabilire a sporului şi a cuantumului procentual acordat nu se justifică. Sporul pentru condiţii de muncă vătămătoare sau periculoase reprezintă o compensaţie a riscurilor actuale.12. De asemenea, având în vedere principiul importanţei sociale a muncii, prevăzut de art. 6 lit. d) din Legea-cadru nr. 153/2017, este evident că sporul pentru condiţii de muncă vătămătoare trebuie să se acorde în funcţie de riscurile activităţii, nicidecum în funcţie de nivelul de salarizare al fiecăruia sau modalitatea angajării ori promovării.13. În susţinerea criticilor de neconstituţionalitate sunt invocate considerente privind nediscriminarea reţinute în jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (Decizia nr. 24 din 12 mai 2008, Decizia nr. 21 din 21 noiembrie 2016), a Curţii Europene a Drepturilor Omului (Hotărârea din 13 iunie 1979, pronunţată în Cauza Marckx împotriva Belgiei), a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (Hotărârea din 26 ianuarie 1999, pronunţată în Cauza F.C. Terhoeve, şi Hotărârea din 22 iunie 2011, pronunţată în Cauza Marie Landtová).14. Tribunalul Alba - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal şi de insolvenţă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Reţine că problematica invocată nu implică aspecte de neconstituţionalitate, ci de discriminare între funcţionarii publici, ale căror salarii de bază, calculate potrivit Legii-cadru nr. 153/2017, depăşesc salariul de bază prevăzut de lege pentru anul 2022 şi cei ale căror salarii de bază nu depăşesc salariul de bază prevăzut de lege pentru anul 2020. În consecinţă, dispoziţiile art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 nu contravin Constituţiei. 15. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    16. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse de autorul excepţiei, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:17. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.18. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1116 din 29 decembrie 2018.19. Curtea observă că dispoziţiile art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 au fost modificate prin art. I pct. 12 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2020 privind unele măsuri fiscal-bugetare şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 11 din 9 ianuarie 2020, fiind păstrată, de principiu, soluţia legislativă. Însă, întrucât în cauza dedusă judecăţii produc efecte juridice prevederile art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 în forma anterioară acestei modificări şi având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit căreia „sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare“, urmează a fi reţinute ca obiect al excepţiei aceste dispoziţii legale, care au următorul cuprins: „Începând cu 1 ianuarie 2019, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, se menţine cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2018, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.“20. În opinia autorului excepţiei, prevederile de lege ce formează obiectul excepţiei contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 20 alin. (2) referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului şi art. 108 alin. (3) privind emiterea ordonanţelor Guvernului, art. 115 alin. (4) şi (6) privind adoptarea şi limitele ordonanţelor de urgenţă ale Guvernului.21. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, iar prin Decizia nr. 809 din 7 decembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 22 februarie 2022, instanţa de contencios constituţional a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate.
    22. Astfel, analizând criticile de neconstituţionalitate extrinsecă raportate la art. 115 alin. (4) din Constituţie, Curtea a reiterat jurisprudenţa sa referitoare la condiţiile de adoptare a unei ordonanţe de urgenţă a Guvernului, prin care a statuat că Guvernul poate adopta o ordonanţă de urgenţă în următoarele condiţii, întrunite în mod cumulativ: existenţa unei situaţii extraordinare; reglementarea acesteia să nu poată fi amânată; urgenţa să fie motivată în cuprinsul ordonanţei. Plecând de la aceste considerente, Curtea a observat că în preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 se menţionează că reglementarea criticată a fost adoptată având în vedere: „obligaţia Guvernului de a conduce politica fiscal-bugetară într-un mod care să asigure predictibilitatea acesteia pe termen mediu, în scopul menţinerii stabilităţii macroeconomice, instituită prin Legea responsabilităţii fiscal-bugetare nr. 69/2010, republicată, pe baza căreia să fie fundamentat proiectul bugetului de stat pe anul 2019; necesitatea adoptării, în cel mai scurt timp, a legii bugetului de stat, legii bugetului asigurărilor sociale de stat şi perspectiva 2020-2021“. Se mai arată că „măsurile propuse stau la baza fundamentării veniturilor şi cheltuielilor bugetului general consolidat“, „luând în considerare că pentru păstrarea echilibrelor bugetare sunt necesare unele măsuri menite să menţină volumul cheltuielilor bugetare la un nivel care să permită respectarea condiţionalităţilor asumate de Guvernul României, inclusiv în ceea ce priveşte nivelul deficitului bugetar“.23. De asemenea, Curtea a observat că în nota de fundamentare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 se face referire la „măsurile deja prevăzute în Legea-cadru nr. 153/2017, cu impact asupra bugetului general consolidat în anul 2018, precum şi necesitatea respectării ţintei de deficit de sub 3% din PIB“, sens în care sunt necesare stabilirea pentru perioada 2019-2021 a unor măsuri fiscal-bugetare, precum şi continuarea aplicării unora dintre măsurile care vizează limitarea cheltuielilor aprobate în anii anteriori. Una dintre aceste măsuri constă în „menţinerea cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2018 a cuantumului sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, indemnizaţia brută de încadrare, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii“.24. Având în vedere aceste precizări şi ţinând cont de preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 în care se precizează că „neadoptarea în regim de urgenţă a măsurilor fiscal-bugetare propuse ar genera un impact suplimentar asupra deficitului bugetului general consolidat, afectând în mod semnificativ sustenabilitatea finanţelor publice“, Curtea a constatat, pe de o parte, caracterul urgent al adoptării măsurilor, acestea fiind necesare la fundamentarea strategiei fiscal-bugetare pe perioada 2019-2021, a bugetului de stat şi a bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2019. Urgenţa este, aşadar, motivată în cuprinsul ordonanţei de urgenţă criticate. Pe de altă parte, situaţia care impune adoptarea acestor măsuri constituie o stare de fapt obiectivă, independentă de voinţa Guvernului, care poate fi încadrată în conceptul constituţional de „situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată“, astfel cum acesta a fost definit în jurisprudenţa Curţii.25. Reţinând că legiuitorul trebuie să dispună, la punerea în aplicare a politicilor sale, mai ales a celor sociale şi economice, de o marjă de apreciere, pentru a se pronunţa atât asupra existenţei unei probleme de interes public, care necesită adoptarea unui act normativ, cât şi asupra alegerii modalităţilor de aplicare a acestuia, Curtea a constatat că dispoziţiile art. 115 alin. (4) din Constituţie nu sunt încălcate.26. În ceea ce priveşte criticile referitoare la încălcarea prevederilor art. 16 şi ale art. 20 alin. (2) din Constituţie, precum şi ale art. 7 din Declaraţia universală a drepturilor omului, Curtea a constatat că prevederile legale criticate vizează, prin conţinutul lor normativ, întregul personal plătit din fonduri publice, fără a institui privilegii ori discriminări pe considerente arbitrare.27. De asemenea, reţinând că sporurile, premiile şi alte stimulente reprezintă drepturi salariale suplimentare, nu drepturi fundamentale, consacrate şi garantate de Constituţie, Curtea a constatat că prevederile legale criticate referitoare la menţinerea cuantumului sporurilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice nu afectează drepturi fundamentale. În consecinţă, dispoziţiile art. 115 alin. (6) din Constituţie nu sunt sub niciun aspect încălcate. 28.
     În ceea ce priveşte pretinsele neconcordanţe între dispoziţiile legale criticate şi norme cuprinse în Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, Curtea a precizat că examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestuia cu dispoziţiile constituţionale pretins încălcate, iar nu compararea mai multor legi între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei. Procedându-se altfel s-ar ajunge inevitabil la concluzia că, deşi fiecare dintre dispoziţiile legale este constituţională, numai coexistenţa lor ar pune în discuţie constituţionalitatea uneia dintre ele. Rezultă deci că într-o astfel de situaţie nu se pune în discuţie o chestiune privind constituţionalitatea, ci una de coordonare a legislaţiei în vigoare, de competenţa autorităţii legiuitoare (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 76 din 25 aprilie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 27 iulie 2000, Decizia nr. 81 din 25 mai 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 325 din 8 iulie 1999, sau Decizia nr. 6 din 14 ianuarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 7 februarie 2003).    29. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia pronunţată, cât şi considerentele pe care aceasta se sprijină îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă.30. Distinct, referitor la invocarea Hotărârii nr. 283 din 10 martie 2021 a Colegiului director al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, Curtea precizează că aceasta relevă aspecte privind înţelegerea conţinutului normelor juridice criticate, prin corelare cu alte dispoziţii legale, ceea ce, în cauză, implică operaţiuni de interpretare şi aplicare a legilor în materia salarizării personalului plătit din fonduri publice. Modalitatea de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor de lege criticate excedează controlului de constituţionalitate exercitat de instanţa de contencios constituţional, aceasta revenind autorităţilor publice cu competenţă în materia salarizării personalului plătit din fonduri publice, iar, în caz de litigiu, instanţelor judecătoreşti.31. De asemenea, referitor la invocarea dispoziţiilor art. 108 alin. (3) din Constituţie, Curtea precizează că Legea fundamentală instituie, prin art. 108 alin. (3) şi art. 115 alin. (1)-(3), competenţa Guvernului de a emite ordonanţe, deci o competenţă normativă derivată dintr-o lege de abilitare, adoptată de Parlament, prin care unica autoritate legiuitoare din România deleagă, pentru un interval limitat de timp, competenţa de legiferare în domenii strict delimitate de Constituţie şi de legea de abilitare. De asemenea, sub aspectul competenţei de legiferare, relaţia dintre puterea legislativă şi cea executivă se desăvârşeşte prin competenţa conferită Guvernului de a adopta ordonanţe de urgenţă în condiţiile stabilite de art. 115 alin. (4)-(6) din Constituţie.32. În prezenta cauză, Curtea reţine că actul normativ criticat este o ordonanţă de urgenţă adoptată de Guvern în temeiul art. 115 alin. (4)-(6) din Constituţie, iar nu o ordonanţă simplă, care să fie adoptată de Guvern în temeiul unei legi de abilitare, potrivit art. 108 alin. (3) şi art. 115 alin. (1)-(3) din Constituţie, şi, în consecinţă, constată că dispoziţiile art. 108 alin. (3) din Constituţie nu sunt incidente. 33. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Lucreţiu Sebastian Teacă în Dosarul nr. 2.494/107/2019 al Tribunalului Alba - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal şi de insolvenţă şi constată că dispoziţiile art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Alba - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal şi de insolvenţă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 22 noiembrie 2022. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEMARIAN ENACHEMagistrat-asistent,Simina Popescu-Marin-----




    logo Blog