Structură Act

Forma la zi
Pret: 13,00 RON cu TVA

Doriţi o formă actualizată, la zi (09.08.2022), a acestui act? Cumpăraţi acum online, rapid şi simplu actul (varianta PDF) sau alegeţi un abonament!
DECIZIA nr. 299 din 18 mai 2022referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3^1 alin. (1) raportat la art. 3^1 alin. (1^3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, în interpretarea dată prin Decizia nr. 49 din 18 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 781 din 5 august 2022Data intrării în vigoare 05-08-2022


    Valer Dorneanu- preşedinte
    Cristian Deliorga- judecător
    Marian Enache- judecător
    Daniel Marius Morar- judecător
    Mona-Maria Pivniceru- judecător
    Gheorghe Stan- judecător
    Livia Doina Stanciu- judecător
    Elena-Simina Tănăsescu- judecător
    Varga Attila- judecător
    Ioana Marilena Chiorean- magistrat-asistent
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3^1 alin. (1) raportat la art. 3^1 alin. (1^3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscalbugetare, în interpretarea dată prin Decizia nr. 49 din 18 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, excepţie ridicată de Virginica Caimacanu, Iancu Uzunia, Marcel Bujeniţă, Costică Sîmbotin, Doru-Claudiu Băluţă-Tudor, Cristian Pituh, Adrian Paraipan, Nicolae-Victor Costencu, Gheorghe Axente, George Blejan, Ion Gudu, Elena Tozaru, Georgiana Curcă şi Mihaela Mălai în Dosarul nr. 825/88/2017 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia I civilă şi de Ioana Roşu, Cornelia-Cristina Stoica, Marian Bucur, Alice-Vasilica Curelea şi Nicoleta-Elena Vasile în Dosarul nr. 6.207/105/2017 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarelor Curţii Constituţionale nr. 753D/2019 şi nr. 1.062D/2019.2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 5 mai 2022, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi, şi au fost consemnate în încheierea de şedinţă din acea dată când Curtea a dispus conexarea Dosarului nr. 1.062D/2019 la Dosarul nr. 753D/2019 şi, în temeiul art. 57 şi al art. 58 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 47/1992, a amânat pronunţarea pentru data de 18 mai 2022, când a pronunţat prezenta decizie.
    CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:3. Prin Încheierea din 5 februarie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 825/88/2017, Curtea de Apel Constanţa - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3^1 alin. (1) raportat la art. 3^1 alin. (1^3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, în măsura în care se interpretează în sensul că stabilirea nivelului maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare pentru personalul încadrat în instituţiile publice se raportează la nivelul aceluiaşi ordonator de credite căruia îi sunt subordonate financiar, şi nu a nivel naţional“.4. Prin Încheierea din 28 martie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 6.207/105/2017, Curtea de Apel Ploieşti - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3^1 alin. (1) raportat la art. 3^1 alin. (1^3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, în interpretarea dată prin Decizia nr. 49 din 18 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.5. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Virginica Caimacanu, Iancu Uzunia, Marcel Bujeniţă, Costică Sîmbotin, Doru-Claudiu Băluţă-Tudor, Cristian Pituh, Adrian Paraipan, Nicolae-Victor Costencu, Gheorghe Axente, George Blejan, Ion Gudu, Elena Tozaru, Georgiana Curcă şi Mihaela Mălai şi de Ioana Roşu, Cornelia-Cristina Stoica, Marian Bucur, AliceVasilica Curelea şi Nicoleta-Elena Vasile, în cadrul soluţionării recursurilor declarate împotriva unor sentinţe civile prin care sau respins acţiunile reclamanţilor privind acordarea de drepturi salariale.6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 753D/2019, autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale, „în măsura în care se interpretează în sensul că stabilirea nivelului maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare pentru personalul încadrat în instituţiile publice se raportează la nivelul aceluiaşi ordonator de credite căruia îi sunt subordonate financiar, şi nu la nivel naţional, faţă de dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi ale art. 41 alin. (4) din Constituţie.“7. În acest sens arată că personalul din cadrul direcţiilor generale de sănătate, pe fiecare funcţie în parte, desfăşoară aceeaşi activitate, aceeaşi muncă, cu acelaşi scop/rol, în fiecare dintre direcţiile din ţară şi că este nepermisă discriminarea în stabilirea salariilor în funcţie de puterea financiară a consiliilor judeţene din ţară. Or, în condiţiile în care sunt organizate la nivel naţional instituţii publice îndeplinind aceleaşi funcţii şi având acelaşi scop, în subordinea aceluiaşi tip de ordonator de credite, dar în judeţe diferite, o salarizare diferenţiată în cadrul acestor instituţii publice este discriminatorie şi contrazice însuşi scopul urmărit de legiuitor, acela de a asigura o salarizare coerentă şi unitară. Se mai arată că deosebirea de tratament juridic trebuie să se bazeze pe un criteriu obiectiv şi raţional, or, personalul din cadrul direcţiilor generale de sănătate, pe fiecare funcţie în parte, desfăşoară aceeaşi activitate, aceeaşi muncă, cu acelaşi scop/rol, în fiecare dintre direcţiile din ţară. În final, invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 794 din 15 decembrie 2016, prin care s-a statuat că nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare urmează să se stabilească prin raportare la aceeaşi funcţie, acelaşi grad, aceeaşi gradaţie, vechime în muncă şi în specialitate, aceleaşi condiţii de studii, din cadrul întregii categorii profesionale, respectiv familii ocupaţionale, indiferent de instituţie sau autoritate publică.8. În Dosarul Curţii Constituţionale nr. 1.062D/2019, autorii excepţiei arată că interpretarea dată dispoziţiilor criticate prin Decizia nr. 49 din 18 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, - potrivit căreia stabilirea nivelului maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare pentru personalul încadrat în direcţiile generale de asistenţă socială şi protecţia copilului se raportează la nivelul aceluiaşi ordonator de credite căruia îi sunt subordonate financiar, şi nu la nivel naţional, - aduce atingere principiului egalităţii în faţa legii. Practic, prin interpretarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, instituţia egalizării nivelului salariului de bază a fost golită de conţinut.
    9. Se mai susţine că interpretarea dată prin Decizia nr. 49 din 18 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, este în contradicţie cu prevederile constituţionale invocate, precum şi cu Decizia Curţii Constituţionale nr. 794 din 15 decembrie 2016, prin care s-a stabilit că „nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare“, care trebuie să includă şi drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile/definitive, urmează să se stabilească prin raportare la aceeaşi funcţie, acelaşi grad, aceeaşi gradaţie, vechime în muncă şi în specialitate, aceleaşi condiţii de studii, „din cadrul întregii categorii profesionale, respectiv familii ocupaţionale, indiferent de instituţie sau autoritate publică“.10. Curtea de Apel Constanţa - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, legiuitorul fiind liber să stabilească măsuri privind salarizarea în instituţiile publice, cu respectarea principiului discriminării, ceea ce nu înseamnă că nu pot fi stabilite limite obiective şi justificate, cum ar fi cea a raportării la aceeaşi instituţie şi acelaşi ordonator de credite. Totodată, consideră că problema ridicată de autorii excepţiei este una de interpretare a legii, iar nu de constituţionalitate, sens în care se invocă Decizia nr. 49 din 18 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.11. Curtea de Apel Ploieşti - Secţia I civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât nu se poate invoca o discriminare în raport cu situaţiile existente în alte entităţi, subordonate unui ordonator de credite diferit.12. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au transmis punctele de vedere solicitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:14.
    Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum este menţionat în încheierea de sesizare din Dosarul nr. 1.062D/2019, îl constituie dispoziţiile art. 3^1 alin. (1) raportat la art. 3^1 alin. (1^3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 923 din 11 decembrie 2015, în interpretarea dată prin Decizia nr. 49 din 18 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.16. În Dosarul nr. 753D/2019, deşi în încheierea de sesizare sunt menţionate ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate doar dispoziţiile art. 3^1 alin. (1) raportat la art. 3^1 alin. (1^3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, Curtea constată că, în realitate, autorii excepţiei de neconstituţionalitate critică aceste dispoziţii în interpretarea dată prin Decizia nr. 49 din 18 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.17. Dispoziţiile criticate au fost introduse prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2016 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscalbugetare, pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi pentru aplicarea unitară a dispoziţiilor legale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 673 din 31 august 2016, şi au următorul cuprins:– Art. 3^1 alin. (1): „Prin excepţie de la prevederile art. 1 alin. (1), începând cu luna august 2016, personalul plătit din fonduri publice care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază/indemnizaţiilor de încadrare, aferent unui program normal al timpului de muncă, mai mic decât cel stabilit în plată la nivel maxim pentru fiecare funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, după caz, va fi salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul instituţiei sau autorităţii publice respective, dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.“– Art. 3^1 alin. (1^3): „În aplicarea prevederilor alin. (1), prin instituţie sau autoritate publică se înţelege acea instituţie sau autoritate publică cu personalitate juridică care are patrimoniu propriu, buget propriu de venituri şi cheltuieli, conduce contabilitate proprie, iar conducătorul acesteia are calitatea de ordonator de credite. În cazul instituţiilor sau autorităţilor publice aflate în subordinea aceluiaşi ordonator de credite, având acelaşi scop, îndeplinind aceleaşi funcţii şi atribuţii, aflate la acelaşi nivel de subordonare din punct de vedere financiar, nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare se va stabili la nivelul maxim aflat în plată din cadrul tuturor acestor instituţii sau autorităţi publice subordonate.“18. Prin Decizia nr. 49 din 18 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 838 din 2 octombrie 2018, s-au stabilit următoarele: „În interpretarea dispoziţiilor art. 3^1 alin. (1), raportat la art. 3^1 alin. (1^3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, în forma modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2016, stabilirea nivelului maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare pentru personalul încadrat în direcţiile generale de asistenţă socială şi protecţia copilului se raportează la nivelul aceluiaşi ordonator de credite căruia îi sunt subordonate financiar, şi nu la nivel naţional.“
    19. Curtea reţine că, ulterior introducerii cererilor de chemare în judecată în cauzele în care au fost ridicate excepţiile şi anterior sesizării Curţii Constituţionale, dispoziţiile criticate din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 au fost abrogate prin Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017. Însă, având în vedere că, potrivit Deciziei Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, sunt supuse controlului de constituţionalitate şi dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare şi ţinând cont de obiectul litigiilor în care s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate, Curtea urmează a se pronunţa asupra prevederilor art. 3^1 alin. (1) raportat la art. 3^1 alin. (1^3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, în interpretarea dată prin Decizia nr. 49 din 18 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.20. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în faţa legii şi art. 41 alin. (4) potrivit căruia „La muncă egală, femeile au salariu egal cu bărbaţii“.21. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, prin Decizia sa nr. 794 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1029 din 21 decembrie 2016, a admis excepţia de neconstituţionalitate a art. 3^1 alin. (1^2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, la paragraful 34, şi a constatat că, „în vederea egalizării prevăzute de art. 3^1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, «nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare», care trebuie să includă şi drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile/definitive, urmează să se stabilească prin raportare la aceeaşi funcţie, grad, gradaţie, vechime în muncă şi în specialitate, aceleaşi condiţii de studii, din cadrul întregii categorii profesionale, respectiv familii ocupaţionale, indiferent de instituţie sau autoritate publică.“22. Prin Decizia nr. 49 din 18 iunie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit că, în interpretarea dispoziţiilor art. 3^1 alin. (1), raportat la art. 3^1 alin. (1^3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, în forma modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2016, stabilirea nivelului maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare pentru personalul încadrat în direcţiile generale de asistenţă socială şi protecţia copilului se raportează la nivelul aceluiaşi ordonator de credite căruia îi sunt subordonate financiar, şi nu la nivel naţional.23. Autorii excepţiei susţin, în esenţă, că interpretarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie dispoziţiilor criticate contravine celor statuate de Curtea Constituţională în paragraful 34 al Deciziei nr. 794 din 15 decembrie 2016. Curtea Constituţională s-a mai pronunţat asupra dispoziţiilor criticate, în interpretarea dată prin Decizia nr. 49 din 18 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin Decizia nr. 898 din 15 decembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 338 din 2 aprilie 2021, şi prin Decizia nr. 468 din 1 iulie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 933 din 30 septembrie 2021, prin care a constatat constituţionalitatea acestora. Prin Decizia nr. 898 din 15 decembrie 2020, Curtea a statuat că decizia instanţei supreme anterior menţionată nu intră în contradicţie cu considerentele din paragraful 34 al Deciziei Curţii Constituţionale nr. 794 din 15 decembrie 2016, astfel încât nu sunt încălcate dispoziţiile art. 147 alin. (4) teza a doua din Constituţie, care instituie obligativitatea deciziilor Curţii Constituţionale inclusiv pentru instanţa supremă. De asemenea, Curtea a reiterat jurisprudenţa sa constantă potrivit căreia atribuţiile, competenţele, sarcinile specifice, responsabilităţile şi importanţa activităţii desfăşurate pot fi diferite chiar şi pentru personalul care este încadrat pe funcţii similare, în aparatul propriu al unor autorităţi ale administraţiei publice diferite (Decizia nr. 834 din 12 decembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 288 din 6 aprilie 2020, paragraful 29, sau Decizia nr. 310 din 7 mai 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 663 din 9 august 2019, paragraful 33). Cu alte cuvinte, faptul că două categorii de personal, deşi încadrate pe funcţii similare, lucrează în autorităţi ale administraţiei publice diferite justifică un tratament juridic diferit, inclusiv sub aspectul salarizării. Această jurisprudenţă a Curţii Constituţionale este pe deplin aplicabilă şi în situaţia în care se invocă discriminarea între salariaţi din aceeaşi categorie profesională, respectiv funcţionari din cadrul direcţiilor generale de asistenţă socială şi protecţia copilului, deoarece salariile acestora sunt diferite, de la caz la caz, în funcţie de angajator. Curtea a conchis că salarizarea diferenţiată a celor două categorii de salariaţi care pot avea chiar şi funcţii identice se justifică, ţinând seama de diferenţele privind ordonatorul de credite care realizează plata şi de atribuţiile, competenţele, sarcinile specifice, responsabilităţile şi importanţa activităţii desfăşurate. Tocmai în vederea unei mai bune adaptări la situaţii care se pot ivi ulterior adoptării legilor, legiuitorul nu stabileşte el însuşi diferenţe în ceea ce priveşte salariile de bază/ indemnizaţiile de încadrare, dar lasă deschisă această posibilitate ordonatorilor de credite.24. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudenţa Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.25. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Virginica Caimacanu, Iancu Uzunia, Marcel Bujeniţă, Costică Sîmbotin, Doru-Claudiu Băluţă-Tudor, Cristian Pituh, Adrian Paraipan, Nicolae-Victor Costencu, Gheorghe Axente, George Blejan, Ion Gudu, Elena Tozaru, Georgiana Curcă şi Mihaela Mălai în Dosarul nr. 825/88/2017 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia I civilă şi de Ioana Roşu, Cornelia-Cristina Stoica, Marian Bucur, Alice-Vasilica Curelea şi Nicoleta-Elena Vasile în Dosarul nr. 6.207/105/2017 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. 3^1 alin. (1) raportat la art. 3^1 alin. (1^3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, în interpretarea dată prin Decizia nr. 49 din 18 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Curţii de Apel Constanţa - Secţia I civilă şi Curţii de Apel Ploieşti - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 18 mai 2022.
    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
    pentru prof. univ. dr. VALER DORNEANU,
    în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, semnează
    Marian Enache
    Magistrat-asistent,
    Ioana Marilena Chiorean
    -----





    Se încarcă informațiile conexe fiecărui articol!