Structură Act

Forma la zi
Pret: 13,00 RON cu TVA

Doriţi o formă actualizată, la zi (16.05.2021), a acestui act? Cumpăraţi acum online, rapid şi simplu actul (varianta PDF) sau alegeţi un abonament!
DECIZIA nr. 878 din 15 decembrie 2020referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 587 alin. (2) din Codul de procedură penală, ale art. 55^1 şi ale art. 97 alin. (6) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 409 din 19 aprilie 2021Data intrării în vigoare 19-04-2021


    Valer Dorneanu- preşedinte
    Cristian Deliorga- judecător
    Marian Enache- judecător
    Daniel Marius Morar- judecător
    Mona-Maria Pivniceru- judecător
    Gheorghe Stan- judecător
    Livia Doina Stanciu- judecător
    Elena-Simina Tănăsescu- judecător
    Varga Attila- judecător
    Daniela Ramona Mariţiu- magistrat-asistent
    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Dana-Cristina Bunea.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 587 alin. (2) din Codul de procedură penală, ale art. 55^1 şi ale art. 97 alin. (6) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie ridicată de Maricel Bartic în Dosarul nr. 7.645/296/2018 al Judecătoriei Satu Mare - Secţia penală. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.049D/2018.2.
    La apelul nominal se constată lipsa autorului excepţiei. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere că nu sunt indicate prevederile constituţionale pretins a fi încălcate. Liberarea condiţionată este un beneficiu şi revine organelor de aplicare a legii să stabilească incidenţa acesteia, fără ca acest aspect să poată constitui obiectul controlului de constituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:4. Prin Sentinţa penală nr. 988 din 9 august 2018, pronunţată în Dosarul nr. 7.645/296/2018, Judecătoria Satu Mare - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 587 alin. (2) din Codul de procedură penală, ale art. 55^1 şi ale art. 97 alin. (6) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie ridicată de Maricel Bartic cu ocazia soluţionării unei cereri de liberare condiţionată.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 587 alin. (2) din Codul de procedură penală sunt neconstituţionale, deoarece nu prevăd în mod expres care sunt motivele pentru care se poate dispune liberarea condiţionată. Referitor la art. 55^1 din Legea nr. 254/2013 se arată că acesta este neconstituţional, deoarece în perioada de amânare a liberării condiţionate stabilită de instanţă nu se calculează cele 6 zile compensatorii pentru condiţii necorespunzătoare. În ceea ce priveşte art. 97 alin. (6) din Legea nr. 254/2013, se susţine că în procesul-verbal întocmit de comisia din penitenciar, la descrierea faptei pe care a săvârşit-o, sunt trecute alte fapte decât cele pentru care a fost condamnat.6. Judecătoria Satu Mare - Secţia penală, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 587 alin. (2) din Codul de procedură penală, apreciază că atunci când instanţa constată că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru acordarea liberării condiţionate, prin hotărârea de respingere fixează termenul după expirarea căruia propunerea sau cererea va putea fi reînnoită. Termenul nu poate fi mai mare de un an şi curge de la rămânerea definitivă a hotărârii. Astfel, condiţiile de acordare a liberării condiţionate sunt clar prevăzute de art. 100 din Codul penal.7. Referitor la art. 55^1 din Legea nr. 254/2013, instanţa opinează că zilele compensatorii se calculează pentru fiecare 30 de zile petrecute în condiţii necorespunzătoare. Faptul că o instanţă stabileşte, în mod definitiv, o dată de reanalizare a condamnatului în Comisia de liberări condiţionate nu înseamnă că în acea perioadă nu se acordă zile compensatorii pentru condiţii necorespunzătoare, ci că aceste zile nu influenţează scurtarea datei de reanalizare, fiind avute în vedere la executarea pedepsei. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 97 alin. (6) din Legea nr. 254/2013, instanţa apreciază că autorul excepţiei este, în realitate, nemulţumit de modul de redactare a procesului-verbal întocmit cu privire la acordarea liberării condiţionate.
    8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3,10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 587 alin. (2) din Codul de procedură penală, ale art. 55^1 şi ale art. 97 alin. (6) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 14 august 2013. Dispoziţiile art. 55^1 au fost introduse prin art. I pct. 3 din Legea nr. 169/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 571 din 18 iulie 2017. Aceste dispoziţii au fost abrogate prin art. II pct. 2 din Legea nr. 240/2019 privind abrogarea Legii nr. 169/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, precum şi pentru modificarea Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1028 din 20 decembrie 2019. De asemenea, Curtea reţine că art. III din Legea nr. 240/2019 prevede că: „Prevederile art. 55^1din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate, a măsurilor preventive privative de libertate, minorilor care execută măsuri educative în centre de detenţie, în centre educative sau în penitenciare, respectiv minorilor care au executat pedepse în penitenciare, potrivit Legii nr. 15/1968 privind Codul penal al României, cu modificările şi completările ulterioare, şi care execută, la data intrării în vigoare a prezentei legi, măsuri educative în centre de detenţie, în aplicarea art. 21 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 289/2009 privind Codul penal, cu modificările şi completările ulterioare, pentru perioada cuprinsă între 24 iulie 2012 şi data intrării în vigoare a prezentei legi.“ Aşa fiind, având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea constată că dispoziţiile art. 55^1din Legea nr. 254/2013 îndeplinesc condiţia de a fi „în vigoare“, putând analiza constituţionalitatea acestora. Dispoziţiile criticate au următorul conţinut:– Art. 587 alin. (2) din Codul de procedură penală: „Când instanţa constată că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru acordarea liberării condiţionate, prin hotărârea de respingere fixează termenul după expirarea căruia propunerea sau cererea va putea fi reînnoită. Termenul nu poate fi mai mare de un an şi curge de la rămânerea definitivă a hotărârii.“;– Art. 55^1 din Legea nr. 254/2013:(1) La calcularea pedepsei executate efectiv se are în vedere, indiferent de regimul de executare a pedepsei, ca măsură compensatorie, şi executarea pedepsei în condiţii necorespunzătoare, caz în care, pentru fiecare perioadă de 30 de zile executate în condiţii necorespunzătoare, chiar dacă acestea nu sunt consecutive, se consideră executate, suplimentar, 6 zile din pedeapsa aplicată.
    (2) În sensul prezentului articol, se consideră condiţii necorespunzătoare cazarea unei persoane în oricare centru de detenţie din România care a avut lipsuri la condiţiile impuse de standardele europene.(3) În sensul prezentului articol, se consideră executare a pedepsei în condiţii necorespunzătoare cazarea în oricare dintre situaţiile următoare:a) cazarea într-un spaţiu mai mic sau egal cu 4 mp/deţinut, care se calculează, excluzând suprafaţa grupurilor sanitare şi a spaţiilor de depozitare a alimentelor, prin împărţirea suprafeţei totale a camerelor de deţinere la numărul de persoane cazate în camerele respective, indiferent de dotarea spaţiului în cauză;b) lipsa accesului la activităţi în aer liber;c) lipsa accesului la lumină naturală sau aer suficient ori disponibilitatea de ventilaţie;d) lipsa temperaturii adecvate a camerei;e) lipsa posibilităţii de a folosi toaleta în privat şi de a se respecta normele sanitare de bază, precum şi cerinţele de igienă;f)
    existenţa infiltraţiilor, igrasiei şi mucegaiului în pereţii camerelor de detenţie.
    (4) Dispoziţiile alin. (3) se aplică în mod corespunzător şi la calcularea pedepsei executate efectiv ca măsură preventivă/ pedeapsă în centrul de reţinere şi arestare preventivă în condiţii necorespunzătoare.(5) În sensul prezentului articol, nu se consideră executare a pedepsei în condiţii necorespunzătoare ziua sau perioada în care persoana a fost:a) internată în infirmerii din cadrul locurilor de deţinere, în spitale din reţeaua sanitară a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, a Ministerului Afacerilor Interne sau din reţeaua sanitară publică;b) în tranzit.(6) Dispoziţiile prezentului articol nu se aplică în cazul în care persoana a fost despăgubită pentru condiţii necorespunzătoare de detenţie, prin hotărâri definitive ale instanţelor naţionale sau ale Curţii Europene a Drepturilor Omului, pentru perioada pentru care s-au acordat despăgubiri şi a fost transferată sau mutată într-un spaţiu de detenţie având condiţii necorespunzătoare.(7)
    Beneficiul aplicării dispoziţiilor alin. (1) nu poate fi revocat.
    (8) Perioada pentru care se acordă zile considerate ca executate în compensarea cazării în condiţii necorespunzătoare se calculează începând cu 24 iulie 2012.“
    – Art. 97 alin. (6) din Legea nr. 254/2013: „Propunerea comisiei pentru liberare condiţionată este cuprinsă într-un proces-verbal motivat, care cuprinde poziţia membrilor comisiei faţă de propunerea de liberare.“
    12. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate nu indică prevederile constituţionale pretins a fi încălcate de dispoziţiile de lege criticate.13. Instanţa judecătorească susţine că textele criticate contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 23 alin. (5), potrivit căruia, în cursul urmăririi penale, arestarea preventivă se poate dispune pentru cel mult 30 de zile şi se poate prelungi cu câte 30 de zile cel mult, fără ca durata totală să depăşească un termen rezonabil, şi nu mai mult de 180 de zile.14.
    Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 587 alin. (2) din Codul de procedură penală, Curtea observă că autorul acesteia susţine că textul este neconstituţional, deoarece nu prevede care sunt motivele pentru care se poate dispune liberarea condiţionată. În acest context, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 67 din 29 ianuarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 388 din 17 mai 2019, paragrafele 13-16, a constatat că liberarea condiţionată este o modalitate de individualizare a executării detenţiunii pe viaţă şi a pedepsei închisorii, fără lipsire de libertate, acordată prin hotărâre definitivă a instanţei de judecată, drept urmare a îndeplinirii de către persoana condamnată a condiţiilor impuse în privinţa conduitei sale pe timpul executării fracţiei obligatorii din pedeapsă, precum şi sub rezerva îndeplinirii integrale, sub controlul serviciului de probaţiune, pe durata termenului de supraveghere a măsurilor şi obligaţiilor prevăzute de lege şi impuse prin hotărârea judecătorească de acordare a liberării condiţionate.
    15. Liberarea persoanei condamnate înaintea epuizării termenului pedepsei este un beneficiu prevăzut de lege, şi nu un drept. Acordarea acestui beneficiu este lăsată de legiuitor la aprecierea instanţei de judecată, care va analiza, conform prevederilor art. 587 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură penală, coroborate cu cele ale art. 99 alin. (1) din Codul penal şi, respectiv, ale art. 100 alin. (1) din Codul penal, precum şi potrivit dispoziţiilor art. 97 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, îndeplinirea condiţiilor prevăzute de legea penală pentru dispunerea acesteia.16. În acest sens, art. 99 alin. (1) din Codul penal prevede că liberarea condiţionată, în cazul detenţiunii pe viaţă, poate fi dispusă dacă: cel condamnat a executat efectiv 20 de ani de detenţiune; cel condamnat a avut o bună conduită pe toată durata executării pedepsei; cel condamnat a îndeplinit integral obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, în afară de cazul când dovedeşte că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească; instanţa are convingerea că persoana condamnată s-a îndreptat şi se poate reintegra în societate. Totodată, art. 100 alin. (1) din Codul penal prevede că liberarea condiţionată, în cazul pedepsei închisorii, poate fi dispusă dacă: cel condamnat a executat cel puţin două treimi din durata pedepsei, în cazul închisorii care nu depăşeşte 10 ani, sau cel puţin trei pătrimi din durata pedepsei, dar nu mai mult de 20 de ani, în cazul închisorii mai mari de 10 ani; cel condamnat se află în executarea pedepsei în regim semideschis sau deschis; cel condamnat a îndeplinit integral obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, în afară de cazul când dovedeşte că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească; instanţa are convingerea că persoana condamnată s-a îndreptat şi se poate reintegra în societate.17. Prin urmare, Curtea a constatat că, atât în ipoteza liberării condiţionate dispuse cu privire la o persoană care a fost condamnată la pedeapsa închisorii, cât şi în cazul liberării condiţionate, ca formă de individualizare a pedepsei detenţiunii pe viaţă, instanţa judecătorească competentă să analizeze cererea de liberare condiţionată nu este învestită doar pentru a verifica formal faptul că fracţiile de pedeapsă prevăzute la art. 99 alin. (1) lit. a) şi, respectiv, la art. 100 alin. (1) lit. a) din Codul penal au fost executate, ci pentru a aprecia cu privire la îndeplinirea tuturor condiţiilor reglementate la art. 99 alin. (1) şi, respectiv, art. 100 alin. (1) din Codul penal. Aşa fiind, Curtea apreciază că legiuitorul a reglementat în Codul penal condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru a se putea dispune liberarea condiţionată, astfel încât critica autorului excepţiei este neîntemeiată.18. În continuare, Curtea observă că în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 55^1din Legea nr. 254/2013 se susţine că în perioada de amânare a liberării condiţionate stabilită de instanţă nu se calculează cele 6 zile compensatorii pentru condiţii necorespunzătoare, iar în ceea ce priveşte art. 97 alin. (6) din Legea nr. 254/2013, se susţine că în procesul-verbal întocmit de comisia din penitenciar, la descrierea faptei pe care a săvârşit-o, sunt trecute alte fapte decât cele pentru care a fost condamnat.19. Având în vedere aceste critici, Curtea constată că autorul excepţiei de neconstituţionalitate nu formulează veritabile argumente referitoare la neconstituţionalitatea textelor menţionate, ci critică, pe de-o parte, modalitatea de calcul al termenului după expirarea căruia propunerea sau cererea de liberare condiţionată va putea fi reînnoită, şi, pe de altă parte, modalitatea de completare a procesului-verbal întocmit de comisia din penitenciar.20. Or, analiza aspectelor anterior arătate nu este de competenţa Curţii Constituţionale, care, conform art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, „se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată“.21. Curtea nu poate cenzura astfel de critici, întrucât, dacă ar proceda ca atare, ar săvârşi o imixtiune în atribuţiile autorităţii judecătoreşti. De aceea, din această perspectivă, având în vedere dispoziţiile art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 47/1992 şi ale art. 126 alin. (1) din Constituţie, excepţia de neconstituţionalitate apare ca fiind inadmisibilă, soluţionarea sa excedând competenţei Curţii Constituţionale.22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:1. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Maricel Bartic în Dosarul nr. 7.645/296/2018 al Judecătoriei Satu Mare - Secţia penală şi constată că dispoziţiile art. 587 alin. (2) din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.2. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 55^1 şi ale art. 97 alin. (6) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Satu Mare - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 15 decembrie 2020.
    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
    Magistrat-asistent,
    Daniela Ramona Mariţiu
    ----





    Se încarcă informațiile conexe fiecărui articol!