Structură Act

Forma la zi
Pret: 13,00 RON cu TVA

Doriţi o formă actualizată, la zi (09.05.2021), a acestui act? Cumpăraţi acum online, rapid şi simplu actul (varianta PDF) sau alegeţi un abonament!
DECIZIA nr. 828 din 17 noiembrie 2020referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (3), art. 6 alin. (1) şi (7), art. 8 alin. (3) şi art. 9 alin. (3) din Legea nr. 550/2002 privind vânzarea spaţiilor comerciale proprietate privată a statului şi a celor de prestări de servicii, aflate în administrarea consiliilor judeţene sau a consiliilor locale, precum şi a celor din patrimoniul regiilor autonome de interes local
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 388 din 14 aprilie 2021Data intrării în vigoare 14-04-2021


    Valer Dorneanu- preşedinte
    Cristian Deliorga- judecător
    Daniel Marius Morar- judecător
    Mona-Maria Pivniceru- judecător
    Gheorghe Stan- judecător
    Elena-Simina Tănăsescu- judecător
    Varga Attila- judecător
    Ioniţa Cochinţu- magistrat-asistent
    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (3), art. 6 alin. (1) şi (7), art. 8 alin. (3) şi art. 9 alin. (3) din Legea nr. 550/2002 privind vânzarea spaţiilor comerciale proprietate privată a statului şi a celor de prestări de servicii, aflate în administrarea consiliilor judeţene sau a consiliilor locale, precum şi a celor din patrimoniul regiilor autonome de interes local, excepţie ridicată de Societatea Incitato Fortyogo - S.R.L. din Târgu Secuiesc în Dosarul nr. 1.486/119/2016 al Tribunalului Covasna - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.204D/2017.2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, în principal, ca inadmisibilă, raportat la faptul că autoarea acesteia invocă o problemă de necorelare legislativă între prevederile Legii nr. 550/2002 privind vânzarea spaţiilor comerciale proprietate privată a statului şi a celor de prestări de servicii, aflate în administrarea consiliilor judeţene sau a consiliilor locale, precum şi a celor din patrimoniul regiilor autonome de interes local şi cele ale Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, precum şi prin prisma legăturii cu obiectul cauzei. În subsidiar, cu privire la fondul excepţiei de neconstituţionalitate, menţionează jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, respectiv Decizia nr. 1.549 din 17 noiembrie 2009.
    CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea din 30 iunie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 1.486/119/2016, Tribunalul Covasna - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (3), art. 6 alin. (1) şi (7), art. 8 alin. (3) şi art. 9 alin. (3) din Legea nr. 550/2002 privind vânzarea spaţiilor comerciale proprietate privată a statului şi a celor de prestări de servicii, aflate în administrarea consiliilor judeţene sau a consiliilor locale, precum şi a celor din patrimoniul regiilor autonome de interes local, excepţie ridicată de Societatea Incitato Fortyogo - S.R.L. din Târgu Secuiesc într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii formulate împotriva unei decizii emise de către Comisia pentru vânzarea spaţiilor comerciale şi prestări servicii din Târgu Secuiesc în temeiul prevederilor Legii nr. 550/2002.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, se susţine, în esenţă, că prevederile criticate sunt neconstituţionale, deoarece prevăd că hotărârea pronunţată de instanţa de judecată este definitivă şi irevocabilă, context în care partea interesată este lipsită de orice cale de atac pe care ar putea să o exercite împotriva unei hotărâri pronunţate în primă instanţă de tribunal ca instanţă de contencios administrativ. Or, având în vedere, pe de o parte, faptul că Legea nr. 550/2002 este adoptată anterior revizuirii Constituţiei şi, pe de altă parte, că odată cu evoluţia cadrului constituţional în activul legislativ există o reglementare în materia contenciosului administrativ reprezentată de Legea nr. 554/2004, prin care sunt prevăzute atât obiectul acţiunilor în contencios administrativ, autorităţile ce pot fi parte în proces, respectiv autorităţi administrative recunoscute ca având această calitate, cât şi căile de atac în materie, precum şi lipsa de simetrie între cele două acte normative, se impune a fi clarificate unele aspecte referitoare la prioritatea aplicării acestora, în ceea ce priveşte căile de atac şi calitatea procesuală a Comisiei pentru vânzarea spaţiilor comerciale sau de prestări de servicii, care, în opinia autoarei, poate intra în raporturi juridice de autoritate numai în cadrul ierarhiei administrative. În acest context se precizează că, potrivit Legii nr. 215/2001, unităţile administrativ-teritoriale sunt subiecte de drept şi sunt reprezentate în justiţie de primar, fiind entitatea cu capacitate procesuală şi titular de drepturi, astfel că exclusivitatea calităţii procesuale atribuite Comisiei pentru vânzarea spaţiilor comerciale sau de prestări de servicii este neconstituţională şi lipsită de logică. În contextul criticilor de neconstituţionalitate este menţionată jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 500 din 15 mai 2012.6. Tribunalul Covasna - Secţia civilă opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.7. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.8. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.9.
    Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
    CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 5 alin. (3), art. 6 alin. (1) şi (7), art. 8 alin. (3) şi art. 9 alin. (3) din Legea nr. 550/2002 privind vânzarea spaţiilor comerciale proprietate privată a statului şi a celor de prestări de servicii, aflate în administrarea consiliilor judeţene sau a consiliilor locale, precum şi a celor din patrimoniul regiilor autonome de interes local, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 803 din 5 noiembrie 2002, care au următorul cuprins: – Art. 5 alin. (3): „(3) Prefecţii vor veghea ca hotărârea prevăzută la alin. (1) să cuprindă toate spaţiile comerciale sau de prestări de servicii care cad sub incidenţa prezentei legi. În acest scop hotărârile consiliilor locale şi ale consiliilor judeţene vor fi comunicate prefecţilor în termen de cel mult 3 zile de la adoptare şi vor fi afişate la sediul primăriei, respectiv al consiliului judeţean. Prefectul va cere completarea sau modificarea listei, dacă este cazul, iar în situaţia în care se refuză solicitarea prefectului, acesta se va putea adresa instanţei de contencios administrativ. Sesizarea şi judecata se fac în procedură de urgenţă. Hotărârea instanţei este definitivă şi irevocabilă.“;– Art. 6 alin. (1) şi (7):(1) În termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, în fiecare comună, oraş, municipiu, sector al municipiului Bucureşti sau judeţ, în care există spaţii care cad sub incidenţa prezentei legi, se constituie o comisie pentru vânzarea spaţiilor comerciale sau de prestări de servicii, denumită în continuare comisie. Comisia se constituie prin dispoziţie a primarului, respectiv a preşedintelui consiliului judeţean, şi va fi formată din 5 membri titulari şi 2-3 membri supleanţi, după cum urmează:a) 3 reprezentanţi ai consiliului local sau, după caz, ai consiliului judeţean în a cărui administrare se află spaţiul comercial sau de prestări de servicii ori sub a cărui autoritate se află regia autonomă deţinătoare a spaţiului; desemnarea reprezentanţilor consiliului se face prin vot deschis cu votul a două treimi din numărul consilierilor;b) un reprezentant al regiei autonome, respectiv al regiei autonome nominalizate de primar sau de preşedintele consiliului judeţean; stabilirea reprezentantului se face de către consiliul de administraţie al regiei autonome;
    c) un reprezentant al direcţiei generale a finanţelor publice judeţene sau a municipiului Bucureşti, desemnat de directorul general.
    [...](7) Încălcarea dispoziţiilor legale privind constituirea comisiilor poate fi contestată în termen de 5 zile de la constituirea acestora, de către persoanele interesate, la secţia de contencios administrativ a tribunalului. Instanţa soluţionează cererea în camera de consiliu, în termen de 48 de ore de la sesizare. Hotărârea este definitivă şi irevocabilă.“;
    – Art. 8 alin. (3): „(3) Raportul de evaluare şi stabilirea preţului de vânzare pot fi contestate de persoanele interesate, în termen de 5 zile de la depunerea raportului, la secţia de contencios administrativ a tribunalului. Judecata se face de urgenţă, cu citarea contestatorului, a comisiei şi a evaluatorului. Comisia este reprezentată de preşedintele acesteia. Participarea procurorului este obligatorie. Hotărârea este definitivă şi irevocabilă.“;– Art. 9 alin. (3): „(3) Refuzul de a încheia procesul-verbal sau încheierea nelegală şi netemeinică a acestuia poate fi contestată la secţia de contencios administrativ a tribunalului, de către partea interesată, în condiţiile art. 8 alin. (3), care se aplică în mod corespunzător.“
    12. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (1) şi alin. (3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, ale art. 24 alin. (1) referitor la dreptul la apărare, ale art. 120 privind principii de bază pe care se întemeiază administraţia publică locală, ale art. 121 referitor la autorităţile administraţiei publice prin care se realizează autonomia locală în comun, ale art. 124 alin. (2) referitor la principiile unicităţii, imparţialităţii şi egalităţii justiţiei şi ale art. 129 referitor la căile de atac.13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că Legea nr. 550/2002 stabileşte cadrul juridic pentru vânzarea spaţiilor comerciale şi a celor de prestări de servicii, proprietate privată a statului, aflate în administrarea consiliilor judeţene sau a consiliilor locale, precum şi a celor aflate în patrimoniul regiilor autonome de interes local, denumite spaţii comerciale sau de prestări de servicii, care se realizează prin negociere directă sau, după caz, prin licitaţie publică cu strigare, în condiţiile acestei legi. 14. Printre altele, normele în discuţie circumscriu aria spaţiilor comerciale sau de prestări de servicii care cad sub incidenţa acestei legi şi stabilesc anumite reguli comune privind vânzarea acestora. Astfel, art. 6 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 550/2002 prevede că, în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a acestei legi, în fiecare comună, oraş, municipiu, sector al municipiului Bucureşti sau judeţ în care există spaţii care cad sub incidenţa prezentei legi, se constituie o comisie pentru vânzarea spaţiilor comerciale sau de prestări de servicii, prin dispoziţie a primarului, respectiv a preşedintelui consiliului judeţean, iar pentru îndrumarea şi supravegherea comisiilor organizate prin dispoziţie a primarilor de sectoare se constituie, prin dispoziţie a primarului general, o comisie a municipiului Bucureşti, toate în componenţa prevăzută de lege. Totodată, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a acestei legi, lista spaţiilor comerciale sau de prestări de servicii, proprietate privată a statului, care se află în administrarea lor, precum şi a celor aflate în patrimoniul regiilor autonome de interes local de sub autoritatea acestora, care urmează să fie vândute potrivit dispoziţiilor acestei legi, se aprobă prin hotărâre cu votul a două treimi din numărul consilierilor judeţeni sau, după caz, consilierilor locali; în cazul spaţiilor comerciale sau de prestări de servicii aflate în patrimoniul regiilor autonome de interes local, această hotărâre se adoptă pe baza propunerii consiliului de administraţie al regiei autonome respective; în cazul municipiului Bucureşti lista spaţiilor supuse vânzării se aprobă de către Consiliul General al Municipiului Bucureşti, pe sectoare [art. 3 alin. (1), (2) şi (4)]. În continuare, la art. 8 alin. (1) şi (2) prevede că, în vederea vânzării spaţiului comercial sau de prestări de servicii, comisia stabileşte un preţ minim de vânzare, pe baza unui raport de evaluare elaborat de persoane fizice sau juridice autorizate, potrivit legii. 15. În acest context, al tuturor etapelor şi procedurilor privind vânzarea spaţiilor comerciale proprietate privată a statului şi a celor de prestări de servicii, aflate în administrarea consiliilor judeţene sau a consiliilor locale, precum şi a celor din patrimoniul regiilor autonome de interes local, legiuitorul a stabilit şi posibilitatea verificării legalităţii acestor demersuri. 16. Prin urmare, în ceea ce priveşte încălcarea dispoziţiilor legale privind constituirea comisiilor prevăzute la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 550/2002, aceasta poate fi contestată în termen de 5 zile de la constituirea lor, de către persoanele interesate, la secţia de contencios administrativ a tribunalului. Instanţa soluţionează cererea în camera de consiliu, în termen de 48 de ore de la sesizare. Hotărârea este definitivă şi irevocabilă. În ceea ce priveşte hotărârea prin care se aprobă lista spaţiilor comerciale sau de prestări de servicii, proprietate privată a statului, care se află în administrarea lor, precum şi a celor aflate în patrimoniul regiilor autonome de interes local de sub autoritatea acestora, care urmează să fie vândute potrivit dispoziţiilor acestei legi, potrivit art. 5 alin. (3), criticate în prezenta cauză, prefecţii vor veghea ca hotărârea mai sus menţionată să cuprindă toate spaţiile comerciale sau de prestări de servicii care cad sub incidenţa prezentei legi. În acest scop, hotărârile consiliilor locale şi ale consiliilor judeţene vor fi comunicate prefecţilor în termen de cel mult 3 zile de la adoptare şi vor fi afişate la sediul primăriei, respectiv al consiliului judeţean. Prefectul va cere completarea sau modificarea listei, dacă este cazul, iar în situaţia în care se refuză solicitarea prefectului, acesta se va putea adresa instanţei de contencios administrativ. Sesizarea şi judecata se fac în procedură de urgenţă. Hotărârea instanţei este definitivă şi irevocabilă. În ceea ce priveşte raportul de evaluare şi stabilirea preţului de vânzare, acestea, potrivit prevederilor art. 8 alin. (3), de asemenea criticate în prezenta cauză, pot fi contestate de persoanele interesate, în termen de 5 zile de la depunerea raportului, la secţia de contencios administrativ a tribunalului. Judecata se face de urgenţă, cu citarea contestatorului, a comisiei şi a evaluatorului. Comisia este reprezentată de preşedintele acesteia. Participarea procurorului este obligatorie. Hotărârea este definitivă.17. Faţă de această împrejurare, nemulţumirea autoarei excepţiei de neconstituţionalitate constă, în esenţă, în faptul că hotărârea pronunţată de către instanţa de contencios administrativ, în situaţiile mai sus menţionate, este definitivă, fiind lipsită de căi de atac, ceea ce este neconstituţional în opinia sa, susţinând că actualul cadru legislativ în materia contenciosului administrativ, reglementat de Legea nr. 554/2004, este în contradicţie cu aceste norme speciale, inclusiv în ceea ce priveşte calitatea procesuală a Comisiei pentru vânzarea spaţiilor comerciale sau de prestări servicii.18. Curtea constată că soluţia legislativă criticată a mai format obiectul controlului de constituţionalitate, în raport cu critici şi prevederi constituţionale similare, sens în care sunt, spre exemplu, Decizia nr. 1549 din 17 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 9 februarie 2010, Decizia nr. 609 din 21 septembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 889 din 1 noiembrie 2006, şi Decizia nr. 161 din 28 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 273 din 27 martie 2006.
    19. Cu acele prilejuri, Curtea a reţinut că Legea fundamentală nu cuprinde dispoziţii care să prevadă căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti, stabilind în art. 129 că acestea se exercită în condiţiile legii. Curtea a arătat că accesul la justiţie nu presupune şi accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuieşte justiţia, iar instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti, deci şi reglementarea căilor ordinare sau extraordinare de atac, este de competenţa exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură. Astfel, accesul liber la justiţie nu înseamnă accesul la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac [Decizia nr. 161 din 28 februarie 2006, precitată, şi Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994].20. De altfel, nici Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu prevede un dublu grad de jurisdicţie, această garanţie procedurală existând doar în materie penală, potrivit art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţie, în timp ce în celelalte domenii are aplicabilitate textul art. 13 din Convenţie. Astfel, textul art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale presupune doar existenţa posibilităţii efective de a supune judecăţii unei instanţe naţionale cazul violării unui drept consacrat de Convenţie, sens în care este Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 26 octombrie 2000, pronunţată în Cauza Kudla împotriva Poloniei, şi, în consecinţă, nu impune un anumit număr al gradelor de jurisdicţie sau un anumit număr al căilor de atac [Decizia nr. 843 din 8 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 578 din 31 iulie 2008].21. Decizia nr. 500 din 15 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 18 iulie 2012, menţionată în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, a vizat norme ce reglementau în materie contravenţională, materie care beneficiază de un regim juridic similar cu materia penală în ceea ce priveşte căile de atac. Prin urmare, considerentele acestei decizii nu sunt incidente în prezenta cauză, întrucât normele criticate nu reglementează în domeniile antereferite.22. Cu privire la dispoziţiile criticate, Curtea a reţinut că prevederile art. 8 alin. (3) din Legea nr. 550/2002 constituie expresia transpunerii în legislaţie a principiului constituţional privind controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice, pe calea contenciosului administrativ. Astfel, prin textele de lege criticate se asigură accesul la o instanţă judecătorească, respectiv secţia de contencios administrativ a tribunalului, a persoanelor nemulţumite de preţul stabilit prin raportul de evaluare întocmit de persoanele autorizate, potrivit legii, selectate de comisiile pentru vânzarea spaţiilor comerciale sau de prestări de servicii constituite în localităţile în care există spaţii care cad sub incidenţa Legii nr. 550/2002. Aşadar, întrucât actul administrativ este supus controlului judecătoresc, critica cu un atare obiect este lipsită de temei constituţional [Decizia nr. 1549 din 17 noiembrie 2009 şi Decizia nr. 161 din 28 februarie 2006, precitate].23. Aceste considerente se aplică mutatis mutandis şi în prezenta cauză, astfel că nu se poate reţine pretinsa încălcare a dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (1) şi alin. (3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, ale art. 24 privind dreptul la apărare şi ale art. 129 referitor la căile de atac.24. Cu privire la prevederile art. 120 şi art. 121 din Constituţie, invocate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine că acestea consacră principiile pe care administraţia publică din unităţile administrativ-teritoriale se întemeiază, respectiv principiile descentralizării, autonomiei locale şi deconcentrării serviciilor publice, iar autorităţile administraţiei publice prin intermediul cărora se realizează autonomia locală în comune şi în oraşe sunt consiliile locale alese şi primarii aleşi, în condiţiile legii; consiliile locale şi primarii funcţionează, în condiţiile legii, ca autorităţi administrative autonome şi rezolvă treburile publice din comune şi din oraşe.25.
    Sub acest aspect, în jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că principiul autonomiei locale nu exclude obligaţia autorităţilor administraţiei publice locale de a respecta legile cu caracter general, aplicabile pe întreg teritoriul ţării, recunoscând existenţa unor interese locale specifice, distincte, dar care nu sunt în contradicţie cu interesele naţionale. În acest sens sunt dispoziţiile art. 120 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora „Consiliile locale şi primarii funcţionează, în condiţiile legii, ca autorităţi administrative autonome şi rezolvă treburile publice din comune şi din oraşe“, precum şi prevederile constituţionale ale art. 137 alin. (4), care stabilesc că „Bugetele locale se elaborează, se aprobă şi se execută în condiţiile legii“ [a se vedea Decizia nr. 127 din 3 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 199 din 30 martie 2009].
    26. Ca atare, în cauză, se pune problema aplicării principiului autonomiei locale în cadrul organizării administraţiei publice din unităţile administrativ-teritoriale, iar nu problema unei autonomii de decizie în afara cadrului legal, care este general obligatoriu.27. Din conţinutul acestor norme constituţionale reiese că limitele şi condiţiile în care se realizează autonomia locală sunt stabilite de legiuitor, iar în aplicarea acestor dispoziţii constituţionale a fost adoptată, spre exemplu, Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, care la art. 21 alin. (2) prevede că în justiţie, unităţile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de preşedintele consiliului judeţean. În prezent, prin art. 109 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ se prevede că reprezentarea în justiţie a unităţilor administrativ-teritoriale se asigură de către primar sau de către preşedintele consiliului judeţean, iar atribuţia de reprezentare în justiţie poate fi exercitată în numele primarului sau, după caz, al preşedintelui consiliului judeţean de către consilierul juridic din aparatul de specialitate ori de către un avocat angajat în condiţiile legii.28. În ceea ce priveşte susţinerea cu privire la calitatea procesuală a Comisiei pentru vânzarea spaţiilor comerciale sau de prestări de servicii, astfel cum se precizează şi mai sus, se constată că, în această materie, legiuitorul, în virtutea prerogativelor sale constituţionale, a stabilit o procedură specială, distinctă de regulile de drept comun. Astfel, raportul de evaluare şi stabilirea preţului de vânzare pot fi contestate de persoanele interesate la secţia de contencios administrativ a tribunalului, iar judecata se face de urgenţă, cu citarea contestatorului, a comisiei care este reprezentată de preşedintele acesteia şi a evaluatorului, precum şi cu participarea obligatorie a procurorului. 29. Faţă de această împrejurare, excepţia de neconstituţionalitate raportată la dispoziţiile constituţionale ale art. 120 şi ale art. 121 este neîntemeiată.30. În ceea ce priveşte invocarea în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate a încălcării/necorelării normelor criticate cu cele ale Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 sau ale Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, Curtea observă că, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, instanţa de contencios constituţional realizează un control de constituţionalitate a legilor şi altor acte normative, ceea ce presupune controlul conformităţii acestora în raport cu dispoziţiile Constituţiei, şi nu are competenţa de a asigura coordonarea legislativă, atribuţie ce revine, în mod exclusiv, autorităţii legiuitoare [a se vedea Decizia nr. 831 din 16 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 3 ianuarie 2007].31. În ceea ce priveşte pretinsul conflict dintre actele normative sau aplicarea cu prioritate a prevederilor uneia dintre legile în discuţie, respectiv Legea nr. 550/2002 şi/sau Legea nr. 554/2004, Curtea observă că interpretarea şi aplicarea normelor la litigiul dedus judecăţii reprezintă atribuţia instanţelor de judecată, iar pentru determinarea interesului există instituţia recursului în interesul legii sau instituţia hotărârii prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. 32. Faţă de cele prezentate, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (3), art. 6 alin. (1) şi (7), art. 8 alin. (3) şi art. 9 alin. (3) din Legea nr. 550/2002, în raport cu dispoziţiile constituţionale ale art. 21 alin. (1) şi alin. (3), ale art. 24 alin. (1) ale art. 120, ale art. 121, ale art. 124 alin. (2) şi ale art. 129 urmează să fie respinsă ca neîntemeiată.33. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Incitato Fortyogo - S.R.L. din Târgu Secuiesc în Dosarul nr. 1.486/119/2016 al Tribunalului Covasna - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 5 alin. (3), art. 6 alin. (1) şi alin. (7), art. 8 alin. (3) şi art. 9 alin. (3) din Legea nr. 550/2002 privind vânzarea spaţiilor comerciale proprietate privată a statului şi a celor de prestări de servicii, aflate în administrarea consiliilor judeţene sau a consiliilor locale, precum şi a celor din patrimoniul regiilor autonome de interes local sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Covasna - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 17 noiembrie 2020.
    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
    Magistrat-asistent,
    Ioniţa Cochinţu
    ----






    Se încarcă informațiile conexe fiecărui articol!