Structură Act

Forma la zi
Pret: 13,00 RON cu TVA

Doriţi o formă actualizată, la zi (12.05.2021), a acestui act? Cumpăraţi acum online, rapid şi simplu actul (varianta PDF) sau alegeţi un abonament!
DECIZIA nr. 24 din 19 ianuarie 2021referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 336 alin. (1) din Codul penal
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 375 din 12 aprilie 2021Data intrării în vigoare 12-04-2021


    Valer Dorneanu- preşedinte
    Cristian Deliorga- judecător
    Marian Enache- judecător
    Daniel Marius Morar- judecător
    Gheorghe Stan- judecător
    Livia Doina Stanciu- judecător
    Elena-Simina Tănăsescu- judecător
    Varga Attila- judecător
    Cristina Teodora Pop- magistrat-asistent
    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Dana-Cristina Bunea.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 336 alin. (1) din Codul penal, excepţie ridicată de Judecătoria Bistriţa - Secţia penală, din oficiu, în Dosarul nr. 1.367/190/2016, care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 697D/2018.2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, întrucât aspectele privind modul de dovedire a nivelului de îmbibaţie alcoolică nu ţin de calitatea legii, ci de administrarea probatoriului în cauzele concrete. În subsidiar, se solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, având în vedere jurisprudenţa Curţii, respectiv Decizia nr. 732 din 16 decembrie 2014 şi Decizia nr. 819 din 12 decembrie 2017.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea din 15 martie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 1.367/190/2016, Judecătoria Bistriţa - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 336 alin. (1) din Codul penal, excepţie ridicată, din oficiu, într-o cauză având ca obiect stabilirea vinovăţiei inculpatului sub aspectul săvârşirii infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, reglementată prin textul criticat.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, se arată că, deşi dispoziţiile legale criticate condiţionează existenţa infracţiunii de o valoare obiectivă, nu există niciun reper clar şi predictibil de stabilire a valorii alcoolemiei la momentul conducerii efective a unui vehicul pe drumurile publice. În aceste condiţii, aprecierea că la momentul conducerii vehiculului valoarea concentraţiei de alcool în sânge era sau nu peste 0,80 g/l este una pur arbitrară, bazată fie pe intuiţia sau pe părerea judecătorului, fie pe o pseudoştiinţă, total contrară prezumţiei de nevinovăţie, prevăzută la art. 4 din Codul de procedură penală. Or, pentru condamnarea unei persoane, vinovăţia acesteia trebuie probată dincolo de orice îndoială rezonabilă, potrivit art. 396 alin. (2) din Codul de procedură penală, condamnarea neputând fi arbitrară, bazată pe părerea unui magistrat. Se susţine că, în ipoteza art. 336 alin. (1) din Codul penal, nu există nicio posibilitate obiectivă, clară şi previzibilă de stabilire a valorii exacte a alcoolemiei în sânge în momentul conducerii efective a vehiculului de către făptuitor, aspect ce contravine prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituţie. Se arată că punctul de vedere îmbrăţişat de Ministerul Public şi de majoritatea instanţelor este că pragul astfel reglementat este relevant, întrucât intervalul temporar dintre momentul conducerii efective şi momentul prelevării primei probe biologice este unul redus, iar la momentul prelevării primei probe biologice, valoarea alcoolemiei depăşeşte valoarea de 0,8 g/l alcool pur în sânge. Se susţine că acest raţionament este greşit, deoarece, pe de o parte, noţiunea de interval de timp „redus“ este una pur relativă, iar, pe de altă parte, silogismul astfel exprimat este, în sine, invalid. Se arată că cele două premise, respectiv interval de timp „redus“ şi valoare de peste 0,80 g/l la prima probă biologică recoltată, nu pot duce logic la concluzia că, la momentul de interes penal, concentraţia de alcool în sânge avea o anumită valoare, concluzia contrară că valoarea nu depăşea limita de 0,80 g/l putând fi, în egală măsură, corectă. Se susţine că, dacă cele două premise ar duce la concluzia că „probabil“ la momentul conducerii efective valoarea alcoolemiei depăşea limita de 0,80 g/l, atunci la fel de logic şi de probabil ar fi ca la momentul conducerii efective valoarea alcoolemiei să nu depăşească limita legală. În acest context, se susţine că o persoană nu poate fi condamnată numai pe baza unei probabilităţi.6. Se arată că un alt punct de vedere împărtăşit de unele instanţe este că valoarea alcoolemiei la momentul conducerii efective este „de regulă“ egală cu dublul valorii concentraţiei de alcool în aerul expirat, arătată de etilotest, opinie care nu are nicio bază ştiinţifică. De asemenea, se arată că nici opinia conform căreia stabilirea concentraţiei de alcool reprezintă exclusiv o problemă de probatoriu, şi nu de constituţionalitate, nu poate fi susţinută, aceasta constituind şi o problemă de calitate a legii. În acest sens, se susţine că, dacă legiuitorul a condiţionat existenţa infracţiunii de depăşirea unei valori ştiinţifice, atunci tot legiuitorul ar fi trebuit să reglementeze clar, precis şi previzibil cum anume se stabileşte ştiinţific concentraţia de alcool. Se susţine că expertiza referitoare la calculul retroactiv al alcoolemiei este posibilă doar în anumite situaţii, pe bază de date subiective, iar concluziile sunt probabile, o astfel de expertiză neputând avea valoare probatorie într-o cauză penală. Se afirmă că, în marea majoritate a cauzelor penale, expertiza referitoare la calculul retroactiv al alcoolemiei nu se poate realiza, pentru că, în momentul conducerii efective, alcoolul ingerat se află în faza de absorbţie. Se arată că această fază de absorbţie diferă de la un individ la altul. Astfel, suspectul poate ingera o cantitate mare de alcool chiar înainte de a conduce autovehiculul, aşa încât aparatul etilotest să indice o valoare ridicată a concentraţiei de alcool în aerul expirat, dar cu toate acestea, în sângele suspectului să nu fi fost atins pragul de 0,80 g/l, existând apoi posibilitatea ca până la momentul prelevării primei probe biologice faza de asimilare să se fi încheiat, iar acesta să se afle în comă alcoolică.7. Se conchide că legiuitorul a incriminat o faptă imposibil de probat în mod obiectiv, motiv pentru care textul criticat este neconstituţional, fiind lipsit de claritate, precizie şi predictibilitate.
    8. Se mai susţine că prevederile art. 336 alin. (1) din Codul penal încalcă prezumţia de nevinovăţie, prevăzută la art. 4 din Codul de procedură penală şi la art. 23 alin. (11) din Constituţie. Se arată că este posibil ca persoana suspectă să conducă un vehicul pe drumurile publice considerând că este stăpână pe simţurile sale, iar valoarea alcoolemiei nu depăşeşte limita legală, dar, cu toate acestea, în fapt, concentraţia de alcool în sânge la momentul conducerii efective să fie una peste limita legală.9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.10. Avocatul Poporului opinează că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale şi arată că îşi menţine punctele de vedere transmise şi reţinute de Curtea Constituţională în deciziile nr. 732 din 16 decembrie 2014, nr. 120 din 10 martie 2015, nr. 735 din 6 decembrie 2016 şi nr. 819 din 12 decembrie 2017.11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 336 alin. (1) din Codul penal, care au următorul cuprins: „Conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.“
    14. Se susţine că textul criticat contravine prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) cu privire la calitatea legii.15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile art. 336 alin. (1) din Codul penal au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate, fiind pronunţate, în acest sens, Decizia nr. 732 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 27 ianuarie 2015, şi Decizia nr. 819 din 12 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 189 din 1 martie 2018, prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate invocată.16. În Decizia nr. 819 din 12 decembrie 2017, precitată, Curtea a reţinut că, prin Decizia nr. 732 din 16 decembrie 2014, menţionată mai sus, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că sintagma „la momentul prelevării mostrelor biologice“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 336 alin. (1) din Codul penal este neconstituţională. În considerentele acestei din urmă decizii, Curtea a reţinut că stabilirea gradului de îmbibaţie alcoolică şi, implicit, încadrarea în sfera ilicitului penal în funcţie de momentul prelevării mostrelor biologice, care nu poate fi întotdeauna imediat următor săvârşirii faptei, constituie un criteriu aleatoriu şi exterior conduitei făptuitorului în vederea tragerii la răspundere penală, în contradicţie cu normele constituţionale prevăzute la art. 1 alin. (5) şi art. 20 din Legea fundamentală şi cu dispoziţiile art. 7 paragraful 1 din Convenţie. Condiţia ca îmbibaţia alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge să existe la momentul prelevării mostrelor biologice plasează, astfel, consumarea infracţiunii la un moment ulterior săvârşirii ei, în condiţiile în care de esenţa infracţiunilor de pericol este faptul că acestea se consumă la momentul săvârşirii lor. Latura subiectivă a infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului presupune vinovăţia sub formă de intenţie, care poate fi directă sau indirectă. Există intenţie directă când conducătorul vehiculului prevede, ca fiind inevitabil, rezultatul faptei sale şi, implicit, urmăreşte producerea lui prin săvârşirea acelei fapte. Există intenţie indirectă când subiectul prevede rezultatul, nu-l urmăreşte, însă acceptă posibilitatea producerii lui. Or, modalitatea de incriminare prin acordarea de relevanţă penală valorii alcoolemiei din momentul prelevării mostrelor biologice nu permite destinatarilor normei penale să prevadă consecinţele nerespectării acesteia, aspect ce contravine principiului respectării legilor, care vizează îndeplinirea anumitor condiţii calitative, printre acestea numărându-se şi previzibilitatea, ceea ce presupune că un act normativ trebuie să fie suficient de clar şi precis pentru a putea fi aplicat. Au fost invocate, în acest sens, jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, Decizia nr. 743 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011, Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012, şi Decizia nr. 447 din 29 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 674 din 1 noiembrie 2013; jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la garanţiile consacrate de art. 7 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, respectiv Hotărârea din 24 mai 2007, pronunţată în Cauza Dragotoniu şi Militaru-Pidhorni împotriva României, paragrafele 33 şi 34, Hotărârea din 24 ianuarie 2012, pronunţată în Cauza Mihai Toma împotriva României, paragraful 26, şi Hotărârea din 21 octombrie 2013, pronunţată în Cauza Del Rio Prada împotriva Spaniei, paragrafele 77, 79 şi 91; jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, respectiv Hotărârea din 29 iunie 2010, pronunţată în Cauza C-550/09 - Proces penal împotriva lui E. şi F., paragraful 59.17. Având în vedere considerentele deciziei mai sus citate, prin Decizia nr. 819 din 12 decembrie 2017, Curtea a constatat că dispoziţiile art. 336 alin. (1) din Codul penal nu au o formulare neclară, ambiguă şi imprevizibilă pentru un cetăţean care nu dispune de pregătire juridică, ci, dimpotrivă, îndeplinesc cerinţele de claritate, accesibilitate şi previzibilitate a legii. Astfel, în temeiul prevederilor art. 147 alin. (1) şi (4) din Legea fundamentală, ca efect al Deciziei Curţii Constituţionale nr. 732 din 16 decembrie 2014, dispoziţiile art. 336 alin. (1) din Codul penal incriminează fapta de conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere de către o persoană care are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge. Ca atare, elementul material al laturii obiective a infracţiunii reglementate de art. 336 alin. (1) din Codul penal se realizează prin acţiunea de conducere pe drumurile publice a unui vehicul de către o persoană care are o alcoolemie peste limita legală, momentul săvârşirii acestei infracţiuni de pericol fiind cel al depistării în trafic a conducătorului vehiculului.18. Aşadar, Curtea a reţinut că textul de lege criticat oferă conducătorilor auto o reprezentare clară a elementelor constitutive ale infracţiunii, astfel încât aceştia pot să prevadă consecinţele ce decurg din nerespectarea normei şi să îşi adapteze conduita în mod corespunzător, în sensul ca în momentul conducerii vehiculului să nu aibă o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, stabilirea alcoolemiei presupunând efectuarea analizei toxicologice şi calculul retroactiv al alcoolemiei existente la momentul depistării în trafic. Totodată, Curtea a observat şi faptul că destinatarii textului de lege criticat desfăşoară o activitate cu risc permis, scop în care sunt supuşi unor forme de şcolarizare, aşa încât este vorba de persoane avizate şi diligente, care, pe durata deţinerii permisului de conducere, au obligaţia de a rămâne la curent cu normele legale în materie. Curtea a reţinut, totodată, că, în acelaşi sens este şi Decizia nr. 317 din 9 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 644 din 7 august 2017.19. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina modificarea jurisprudenţei mai sus invocate, atât soluţia, cât şi considerentele deciziilor mai sus invocate sunt valabile şi în prezenta cauză.20.
    Distinct de cele arătate prin jurisprudenţa mai sus invocată, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 732 din 16 decembrie 2014, prin care s-a constatat că sintagma „la momentul prelevării mostrelor biologice“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 336 alin. (1) din Codul penal este neconstituţională, a tranşat problema momentului la care trebuie raportată valoarea de 0,8 g/l alcool pur în sânge prevăzută prin norma penală anterior menţionată, arătând că acest moment trebuie să fie cel al săvârşirii faptei de conducere a vehiculului pe drumurile publice, şi nu cel al prelevării mostrelor biologice.
    21. Din punct de vedere legal, calculul alcoolemiei la momentul săvârşirii faptei se efectuează cu respectarea metodologiei de prelevare a probelor biologice, prevăzută în Ordinul ministrului sănătăţii nr. 1.512/2013 pentru aprobarea Normelor metodologice privind recoltarea, depozitarea şi transportul probelor biologice în vederea probaţiunii judiciare prin stabilirea alcoolemiei sau a prezenţei în organism a substanţelor sau produselor stupefiante ori a medicamentelor cu efecte similare acestora în cazul persoanelor implicate în evenimente sau împrejurări în legătură cu traficul rutier, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 812 din 20 decembrie 2013, coroborată cu metodele de calcul ştiinţific puse la dispoziţie de medicina legală. Una dintre aceste metode este, în prezent, Formula lui Widmark, care permite determinarea alcoolemiei maxime; aceasta din urmă este rezultanta mai multor factori, precum gramele de alcool pur rezultate din băuturile ingerate, greutatea corporală a persoanei în cauză, factorul Widmark, rata de eliminare individuală, timpul dintre începutul consumului de băutură şi alcoolemia maximă. Toate aceste aspecte constituie însă probleme de aplicare a prevederilor legale criticate, neputând face, conform art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, obiectul controlului de constituţionalitate.22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Judecătoria Bistriţa - Secţia penală, din oficiu, în Dosarul nr. 1.367/190/2016 şi constată că dispoziţiile art. 336 alin. (1) din Codul penal sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Bistriţa - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 19 ianuarie 2021.
    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
    Magistrat-asistent,
    Cristina Teodora Pop
    -----





    Se încarcă informațiile conexe fiecărui articol!