Structură Act

Forma la zi
Pret: 15,00 RON cu TVA

Doriţi o formă actualizată, la zi (15.12.2019), a acestui act? Cumpăraţi acum online, rapid şi simplu actul (varianta PDF) sau alegeţi un abonament!
HOTĂRÂREA nr. 82 din 28 noiembrie 2019privind cererea de anulare a alegerilor pentru funcţia de Preşedinte al României din anul 2019, desfăşurate în al doilea tur de scrutin la data de 24 noiembrie 2019, formulată de domnul Bogdan Mihail Zamfir
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 967 din 29 noiembrie 2019Data intrării în vigoare 29-11-2019


    Valer Dorneanu- preşedinte
    Cristian Deliorga- judecător
    Marian Enache- judecător
    Daniel Marius Morar- judecător
    Mona-Maria Pivniceru- judecător
    Gheorghe Stan- judecător
    Livia Doina Stanciu- judecător
    Elena-Simina Tănăsescu- judecător
    Varga Attila- judecător
    Andreea Costin- magistrat-asistent
    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1. Pe rol se află soluţionarea cererii de anulare a alegerilor pentru funcţia de Preşedinte al României din anul 2019, desfăşurate în al doilea tur de scrutin la data de 24 noiembrie 2019, formulată de domnul Bogdan Mihail Zamfir.2. Cererea a fost înregistrată la Curtea Constituţională în data de 26 noiembrie 2019 şi formează obiectul Dosarului nr. 3.155F/2019.
    3. În temeiul dispoziţiilor art. 52 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 68 alin. (1) din Legea nr. 370/2004 pentru alegerea Preşedintelui României, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cererile de anulare a alegerilor se soluţionează fără înştiinţarea părţilor, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, pe baza sesizării şi a celorlalte documente aflate la dosar. 4. Prin cererea formulată, referindu-se la calitatea sa procesuală, domnul Bogdan Mihail Zamfir invocă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 alin. (2) din Legea nr. 370/2004 pentru alegerea Preşedintelui României, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, apreciind că este neconstituţional ca numai candidaţii care au participat la alegeri să poată formula cerere de anulare a alegerilor.5. Consideră că excepţia de neconstituţionalitate invocată este admisibilă, întrucât, astfel cum rezultă din Hotărârea nr. 66 din 1 octombrie 2019, Curtea Constituţională acţionează atât ca o instanţă judecătorească, cât şi ca instanţă de control constituţional, iar dispoziţia legală criticată are legătură cu soluţionarea cauzei. Totodată, arată că are calitatea procesuală, întrucât are dreptul de a fi ales, astfel având şi un interes legitim în acest sens. De asemenea, condiţiile de admisibilitate a unei cereri de sesizare a Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate sunt reglementate de art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit căruia cererea trebuie să fie ridicată în faţa instanţelor de judecată, la solicitarea uneia dintre părţi sau, din oficiu, de către instanţă ori de procuror în cauzele în care participă, în acest caz instanţa de judecată fiind, aşa cum prevăd Constituţia şi legea, în procedura alegerilor pentru funcţia de Preşedinte al României, instanţa de contencios electoral desemnată de lege; cererea trebuie să vizeze neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă, ceea ce se verifică în acest caz, fiind vizată neconstituţionalitatea prevederilor art. 52 alin. (2) din Legea nr. 370/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în sensul că numai un candidat care a participat la alegeri poate să formuleze cerere de anulare a alegerilor; cererea trebuie să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale, ceea ce nu este cazul în situaţia de faţă; cererea trebuie să aibă legătură cu soluţionarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia, şi această ultimă cerinţă fiind îndeplinită. Sub acest ultim aspect arată că singura cerinţă neîndeplinită pentru înregistrarea candidaturii sale independente la alegerile pentru funcţia de Preşedinte al României este cea indicată în contestaţia împotriva neînregistrării candidaturii domnului Bogdan Mihail Zamfir la alegerile pentru Preşedintele României din anul 2019, care a format obiectul Dosarului nr. 2.560F/2019 în care a fost invocată o excepţie de neconstituţionalitate care nu a fost analizată de Curtea Constituţională.6. În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate arată că îi este îngrădit, într-un mod neconstituţional, accesul la justiţie prin imposibilitatea formulării cererii de anulare a alegerilor, iar astfel scrutinul din 10 noiembrie 2019 şi 24 noiembrie 2019 rămâne viciat. 7. În continuare, în motivarea neconstituţionalităţii art. 52 alin. (2) din Legea nr. 370/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, învederează faptul că sunt aplicabile mutatis mutandis considerentele Deciziei nr. 70 din 5 mai 1999 prin care Curtea, în analiza obiecţiilor de neconstituţionalitate vizând dispoziţii din Legea privind organizarea şi desfăşurarea referendumului, a reţinut că prin formularea generală Constituţia recunoaşte dreptul Curţii de a soluţiona acţiuni specifice contenciosului constituţional şi, de pe această poziţie, de a rezolva cererile sau sesizările care privesc eventualele abateri de la regulile şi procedurile referendare. Nu este însă mai puţin adevărat că în sfera dreptului ce îi este conferit prin Constituţie de „a veghea“ la respectarea procedurilor de organizare şi desfăşurare a referendumului intră şi posibilitatea Curţii de a se autosesiza atunci când constată în mod direct sau când are informaţii (de la cetăţeni, din presă, de la organizaţii neguvernamentale etc.) în legătură cu nerespectarea acestor reguli şi proceduri. Această posibilitate este indisolubil legată de exercitarea atribuţiilor Curţii de „confirmare“ a rezultatelor referendumului. În cazul constatării unor fraude care pun sub semnul îndoielii corectitudinea rezultatului referendumului, Curtea nu confirmă aceste rezultate. Semnificaţia neconfirmării, care este un act juridic cu consecinţe grave, este aceea a constatării nulităţii referendumului naţional. Pentru acest motiv Curtea nu poate fi limitată în acţiunea sa de necesitatea existenţei unei cereri din partea partidelor sau a alianţelor acestora. Aceste considerente au fost reţinute şi în Hotărârea nr. 2 din 27 iunie 2019 referitoare la respectarea procedurii pentru organizarea şi desfăşurarea referendumului naţional din data de 26 mai 2019 şi la confirmarea rezultatelor acestuia.8. Tocmai calitatea de „candidat care a participat la alegeri“, invocată drept necesară de către legiuitor pentru a putea avea calitate procesuală în formularea cererii de anulare a alegerilor, face obiectul cererii formulate, întrucât această lipsă a calităţii este consecinţa unor aspecte care au denaturat rezultatul alegerilor din 10 noiembrie 2019.9.
    În ceea ce priveşte fondul cauzei, autorul cererii face, în esenţă, un examen comparativ al jurisprudenţei Curţii statuate prin hotărârile nr. 63, 64 şi 65 din 30 septembrie 2019, în care s-au invocat excepţii de neconstituţionalitate, prin raportare la Hotărârea nr. 66 din 1 octombrie 2019, subliniind faptul că prin cea din urmă instanţa constituţională a efectuat un reviriment jurisprudenţial referitor la competenţa sa de a efectua un control de constituţionalitate cu privire la dispoziţiile legale ce reglementează procedura de alegere a Preşedintelui României în cadrul atribuţiei prevăzute la art. 146 lit. f) din Constituţie, diametral opus faţă de cele reţinute în cele dintâi hotărâri menţionate.
    10. În acest sens arată că, în conformitate cu Comunicatul de presă al Curţii Constituţionale din 30 septembrie 2019, la această dată Plenul Curţii Constituţionale a luat în dezbatere cinci contestaţii, dintre care patru vizau neînregistrarea candidaturilor domnilor Faur Isaia, Nicolae-George Epurescu, Radu Moraru şi Bogdan Mihail Zamfir la alegerile pentru Preşedintele României din anul 2019, iar o contestaţie a fost formulată împotriva Deciziei Biroului Electoral Central nr. 32/D din 27 septembrie 2019. În ceea ce priveşte această din urmă contestaţie, în comunicatul de presă s-a menţionat că va fi luată în dezbatere marţi, 1 octombrie 2019, motivul redeschiderii dezbaterilor şi repunerii pe rol a cauzei fiind arătat la paragraful 4 al Hotărârii nr. 66 din 1 octombrie 2019 (publicată în Monitorul Oficial în data de 8 noiembrie 2019 şi afişată pe site-ul Curţii Constituţionale în data de 11 noiembrie 2019) prin care a fost soluţionată contestaţia, respectiv „necesitatea lămuririi suplimentare a unor aspecte“. Arată că prin Hotărârea nr. 66 din 1 octombrie 2019 s-a realizat un adevărat reviriment jurisprudenţial în sensul că instanţa constituţională a reţinut, în esenţă, că se comportă ca o instanţă de judecată, că ridicarea direct de Avocatul Poporului a unei excepţii de neconstituţionalitate nu reprezintă un remediu juridic suficient, că limitarea exercitării controlului de constituţionalitate, în ipoteza unei atribuţiuni constituţionale în considerarea căreia Curtea Constituţională a fost înzestrată cu judecarea legalităţii unor acte/fapte, nu poate fi acceptată, că revine Curţii Constituţionale competenţa ca, în cadrul art. 146 lit. f) din Constituţie, să evalueze, la cerere, însăşi constituţionalitatea Legii nr. 370/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în ceea ce priveşte procedura de alegere a Preşedintelui României şi că revine asupra jurisprudenţei sale anterioare, neechivocă în privinţa faptului că nu are competenţa de a efectua un control de constituţionalitate.11. Ca urmare, apreciază că, dacă în cazul contestaţiei soluţionate prin Hotărârea nr. 66 din 1 octombrie 2019 Curtea a dispus redeschiderea dezbaterilor şi repunerea pe rol pentru data de 1 octombrie 2019, având în vedere necesitatea lămuririi suplimentare a unor aspecte, la fel ar fi trebuit să procedeze şi în cazul contestaţiilor soluţionate prin hotărârile nr. 63, 64 şi 65 din 30 septembrie 2019, dacă lămuririle suplimentare se refereau la tranşarea chestiunii „dacă în cadrul contenciosului electoral prezidenţial Curtea Constituţională poate sau nu poate soluţiona excepţii de neconstituţionalitate“. În acest fel, Curtea trebuia să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (2) prima teză şi ale art. 27 lit. c) teza finală din Legea nr. 370/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, invocată de cei trei contestatori, iar în cazul admiterii acesteia, domnii Bogdan Mihail Zamfir, Radu Moraru şi Nicolae-George Epurescu puteau să-şi desfăşoare campanie electorală, ceea ce ar fi condus la modificarea ordinii candidaţilor care pot participa la al doilea tur de scrutin. 12. De altfel, mai arată că şi Avocatul Poporului a sesizat Curtea Constituţională cu această excepţie de neconstituţionalitate, ca urmare a petiţiilor formulate de dânsul către această instituţie. 13. Continuând raţionamentul, autorul cererii arată că în situaţia în care lămuririle suplimentare vizau alte aspecte, atunci Curtea Constituţională nu putea să-şi modifice jurisprudenţa anterioară şi trebuia să constate faptul că nu poate soluţiona excepţii de neconstituţionalitate.14. Faptul că din cursa prezidenţială au fost excluşi trei competitori legitimi este de natură să influenţeze nu numai ordinea candidaţilor care participă la al doilea tur de scrutin, cât şi înşişi candidaţii care participă la al doilea tur de scrutin. 15. Noţiunea de fraudă menţionată la art. 52 alin. (1) din Legea nr. 370/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, nu poate fi interpretată numai în sensul de fraudă constatată ca urmare a unui proces penal soluţionat cu o hotărâre definitivă sau în sensul de fraudă sancţionată administrativ, pentru că atunci textul legii nu ar mai avea nicio aplicabilitate. Hotărârea nr. 66 din 1 octombrie 2019 este pronunţată în cadrul aceluiaşi proces electoral pentru alegerea Preşedintelui României din anul 2019, astfel încât trebuie să aibă consecinţe pentru întregul proces electoral, nefinalizat. În caz contrar s-ar realiza o discriminare între competitorii electorali, în cadrul aceluiaşi proces electoral nefinalizat, mai precis între cei care pot şi cei care nu pot beneficia de efectele ei.
    16. În consecinţă, solicită anularea alegerilor pentru Preşedintele României, reluarea campaniei electorale pentru alegerea Preşedintelui României cu „alinierea la start“ şi a domnilor Bogdan Mihail Zamfir, Radu Moraru şi Nicolae-George Epurescu.17. Mai arată că, în pofida tuturor demersurilor sale, critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (2) prima teză şi ale art. 27 lit. c) teza finală din Legea nr. 370/2004 nu a fost analizată de instanţa de contencios constituţional, iar argumentele susţinute de Avocatul Poporului în sesizarea făcută direct, ca urmare a petiţiilor sale, nu sunt nici pe departe de complexitatea celor susţinute de competitorii menţionaţi, fapt care va conduce, în mod inexorabil, la afectarea şi a următoarei campanii electorale de peste 5 ani, deoarece numai atunci se va putea ridica din nou excepţia invocată cu argumentele fiecărui competitor.18. Asigurarea legalităţii care incumbă şi aspectul de corectitudine a acestui proces electoral, mai ales din punct de vedere constituţional, depăşeşte chestiunea oportunităţii reluării campaniei electorale.19. Mai arată că afişarea tardivă a Hotărârii nr. 66 din 1 octombrie 2019 a condus, implicit, şi la imposibilitatea sa de a formula, în termenul de 3 zile de la momentul încheierii alegerilor, cerere de anulare a acestora, cerere care a fost respinsă, ca tardivă, prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr. 75 din 15 noiembrie 2019. Tardivitatea publicităţii şi implicaţiile juridice pe care le putea genera dacă se aplicau în acest proces electoral constituie motiv de anulare a alegerilor. Mai susţine că termenul de formulare a cererilor pentru anularea alegerilor expiră în mod incorect la data de 12 noiembrie 2019, ora 24,00, neluându-se în calcul faptul că în diasporă votarea s-a încheiat la 11 noiembrie 2019, ora 7,00, ora României, iar în România votul se putea prelungi, în caz de nevoie, până la ora 23,59 în ziua de 10 noiembrie 2019 şi nu s-a publicat nicăieri dacă s-a prelungit sau nu.20. Referitor la motivarea tardivităţii în Hotărârea nr. 75 din 15 noiembrie 2019 menţionează că în campania electorală precedentă pentru alegerile Preşedintelui României din anul 2014 nicio cerere de anulare a alegerilor formulată în ziua de 5 noiembrie 2014 nu a fost respinsă ca tardivă.21. În fine, mai face precizarea că a formulat plângere penală pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, în conformitate cu art. 297 din Codul penal, şi a infracţiunii de împiedicare a exercitării drepturilor electorale, în conformitate cu prevederile art. 385 alin. (1) din Codul penal, de către persoanele fizice funcţionari publici în sensul legii penale care urmează a fi identificate de organul judiciar penal.22. Reprezentantul Ministerului Public, punând concluzii, în temeiul art. 68 alin. (1) din Legea nr. 370/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, solicită respingerea, ca inadmisibilă, a cererii.
    CURTEA,examinând cererea în raport cu prevederile Constituţiei, ale Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Legii nr. 370/2004 pentru alegerea Preşedintelui României, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, văzând concluziile reprezentantului Ministerului Public, reţine următoarele: 23. Potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. f) din Constituţie, ale art. 37 şi art. 52 din Legea nr. 47/1992, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi celor ale art. 52 din Legea nr. 370/2004 pentru alegerea Preşedintelui României, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 650 din 12 septembrie 2011, cu modificările şi completările ulterioare, Curtea Constituţională este competentă să soluţioneze cererea privind anularea alegerilor pentru funcţia de Preşedinte al României din anul 2019, desfăşurate în al doilea tur de scrutin la data de 24 noiembrie 2019.24. Examinând cererea formulată, Curtea observă că, potrivit art. 52 alin. (1) din Legea nr. 370/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, „Curtea Constituţională anulează alegerile în cazul în care votarea şi stabilirea rezultatelor au avut loc prin fraudă de natură să modifice atribuirea mandatului sau, după caz, ordinea candidaţilor care pot participa la al doilea tur de scrutin. În această situaţie Curtea va dispune repetarea turului de scrutin în a doua duminică de la data anulării alegerilor“, iar, potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol din lege, „Cererea de anulare a alegerilor se poate face de partidele politice, alianţele politice, alianţele electorale, organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale reprezentate în Consiliul Minorităţilor Naţionale şi de candidaţii care au participat la alegeri, în termen de cel mult 3 zile de la închiderea votării; cererea trebuie motivată şi însoţită de dovezile pe care se întemeiază“. 25. Faţă de dispoziţiile legale citate, Curtea reţine că una dintre condiţiile de admisibilitate a cererilor de anulare a alegerilor pentru funcţia de Preşedinte al României o reprezintă aceea de a fi formulate de către „partidele politice, alianţele politice, alianţele electorale, organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale reprezentate în Consiliul Minorităţilor Naţionale şi de candidaţii care au participat la alegeri“. Or, în cauza de faţă, domnul Bogdan Mihail Zamfir nu are calitatea de titular al dreptului de sesizare în conformitate cu art. 52 alin. (2) din Legea nr. 370/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, astfel încât cererea privind anularea alegerilor pentru funcţia de Preşedinte al României din anul 2019, desfăşurate în al doilea tur de scrutin la data de 24 noiembrie 2019, formulată de acesta, urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.26. Întrucât domnul Bogdan Mihail Zamfir nu are calitatea de titular al dreptului de sesizare în sensul art. 52 alin. (2) din Legea nr. 370/2004, lipsa acestei calităţi se circumscrie unei excepţii dirimante şi, având în vedere art. 248 din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Curtea nu va mai analiza celelalte aspecte învederate prin prezenta cerere.27. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. f) din Constituţie, al art. 37 şi art. 38 din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi al art. 52 din Legea nr. 370/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legiiHOTĂRĂŞTE:
    Respinge, ca inadmisibilă, cererea privind anularea alegerilor pentru funcţia de Preşedinte al României din anul 2019, desfăşurate în al doilea tur de scrutin la data de 24 noiembrie 2019, formulată de domnul Bogdan Mihail Zamfir.Hotărârea este definitivă şi general obligatorie şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 28 noiembrie 2019.
    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
    Magistrat-asistent,
    Andreea Costin
    -----