Structură Act

Forma la zi
Pret: 13,00 RON cu TVA

Doriţi o formă actualizată, la zi (17.10.2019), a acestui act? Cumpăraţi acum online, rapid şi simplu actul (varianta PDF) sau alegeţi un abonament!
DECIZIA nr. 354 din 23 mai 2019referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, în ansamblul său, şi, în special, ale art. 3^1 alin. (1^2) şi art. 15 din acelaşi act normativ
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 817 din 9 octombrie 2019Data intrării în vigoare 09-10-2019


    Valer Dorneanu- preşedinte
    Petre Lăzăroiu- judecător
    Mircea Ştefan Minea- judecător
    Daniel Marius Morar- judecător
    Mona-Maria Pivniceru- judecător
    Livia Doina Stanciu- judecător
    Simona-Maya Teodoroiu- judecător
    Varga Attila- judecător
    Patricia Marilena Ionea- magistrat-asistent
    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, excepţie ridicată de Augustin Mândroc în Dosarul nr. 27.710/302/2016 al Judecătoriei Alba Iulia şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.733D/2017.2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.3.
    Preşedintele Curţii dispune să se facă apelul şi în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 2.861D/2017, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, în ansamblul său, şi, în special, a dispoziţiilor art. 15 din acelaşi act normativ, excepţie ridicată de Filoti Cezar Cimpoeru în Dosarul nr. 19.640/4/2017 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă.
    4. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.5. Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 2.733D/2017 şi nr. 2.861D/2017, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 2.861D/2017 la Dosarul nr. 2.733D/2017, care este primul înregistrat.6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul pe fond reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a criticilor de neconstituţionalitate aduse Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, în ansamblul său. În acest sens invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 443 din 21 iunie 2016. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 3^1 alin. (1^2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, reprezentantul Ministerului Public, invocând Decizia nr. 794 din 15 decembrie 2016, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă. În sfârşit, referindu-se la dispoziţiile art. 15 din acelaşi act normativ, consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, pentru motivele reţinute de Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa privind reglementări cu un conţinut similar.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:7. Prin Încheierea din 3 octombrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 27.710/302/2016, Judecătoria Alba Iulia a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare. Excepţia a fost ridicată de Augustin Mândroc cu prilejul soluţionării unei contestaţii la executare.8. Prin Încheierea din 10 noiembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 19.640/4/2017, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, în ansamblul său, şi ale art. 15 din acelaşi act normativ. Excepţia a fost ridicată de Filoti Cezar Cimpoeru cu prilejul soluţionării unei contestaţii la executare.
    9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia arată, în esenţă, că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 este neconstituţională, încălcând prevederile art. 115 alin. (4) din Legea fundamentală, întrucât nu identifică o situaţie extraordinară, care se impune a fi reglementată urgent, iar motivul care a determinat legiferarea nu este o împrejurare independentă de voinţa Guvernului.10. De asemenea, autorii excepţiei susţin că dispoziţiile art. 3^1 alin. (1^2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 sunt contrare prevederilor art. 1 alin. (4) şi art. 126 alin. (1) din Constituţie.11. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 15 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, autorii excepţiei arată că adoptarea unei ordonanţe de urgenţă în luna decembrie 2015, prin care sunt lipsite de eficienţă, prin amânarea executării, hotărârile judecătoreşti ce se vor pronunţa în cursul anului 2016, reprezintă o ingerinţă gravă a puterii administrative în activitatea puterii judecătoreşti. Mai mult, executarea unei hotărâri judecătoreşti nu poate fi împiedicată, anulată sau amânată pe o perioadă lungă de timp. Caracterul rezonabil al unei proceduri se analizează în funcţie de circumstanţele cauzei şi având în vedere criteriile consacrate în jurisprudenţa instanţei de contencios european al drepturilor omului. Astfel, hotărârile judecătoreşti definitive au generat un drept de creanţă asupra statului, drept care beneficiază de protecţia constituţională, în condiţiile art. 44 alin. (1) din Constituţie. Măsura instituită prin ordonanţa de urgenţă criticată nu poate fi considerată una de natură a menţine un just echilibru între interesele debitorului (statul) şi cele ale creditorului (persoana îndreptăţită la restituire), ci, dimpotrivă, se poate aprecia că persoana îndreptăţită suportă o sarcină disproporţionată şi excesivă în privinţa dreptului său. 12. În susţinerea criticilor formulate, autorii excepţiei invocă hotărârea pronunţată de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene în cauza C200/14, în care instanţa europeană a arătat că principiul cooperării loiale trebuie să fie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să adopte dispoziţii care supun rambursarea unui impozit, care a fost declarat contrar dreptului Uniunii printr-o hotărâre a Curţii sau a cărui incompatibilitate cu acest drept rezultă dintr-o astfel de hotărâre, unor condiţii care privesc în mod specific acest impozit şi care sunt mai puţin favorabile decât cele care s-ar fi aplicat, în lipsa lor, unei asemenea rambursări. Respectarea acestui principiu trebuie să fie verificată în speţă de instanţa de trimitere. De asemenea, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a reţinut că principiul echivalenţei trebuie să fie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să prevadă modalităţi procedurale mai puţin favorabile pentru cererile de rambursare a unei taxe care sunt întemeiate pe o încălcare a dreptului Uniunii decât cele aplicabile acţiunilor similare întemeiate pe o încălcare a dreptului intern. Instanţei de trimitere îi revine sarcina să efectueze verificările necesare pentru a garanta acest principiu în ceea ce priveşte reglementarea aplicabilă litigiului aflat pe rolul său. Totodată, a arătat că principiul efectivităţii trebuie interpretat în sensul că se opune unui sistem de rambursare cu dobândă a taxelor percepute cu încălcarea dreptului Uniunii al căror cuantum a fost constatat prin decizii judecătoreşti executorii, precum sistemul în discuţie în litigiul principal, care prevede o eşalonare pe cinci ani a rambursării acestor taxe şi care condiţionează executarea unor astfel de decizii de disponibilitatea fondurilor încasate în temeiul unei alte taxe, fără ca justiţiabilul să dispună de posibilitatea de a constrânge autorităţile publice să îşi îndeplinească obligaţiile, dacă acestea nu şi le îndeplinesc de bunăvoie. Instanţei de trimitere îi revine sarcina de a verifica dacă o reglementare precum cea care ar fi aplicabilă în cauza principală în lipsa unui astfel de sistem de rambursare îndeplineşte cerinţele principiului efectivităţii.13. Autorii excepţiei invocă şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale prin Decizia nr. 458 din 31 martie 2009, în care s-a statuat că o dispoziţie legală prin care se suspendă cursul judecăţii sau executarea hotărârilor judecătoreşti definitive referitoare la anumite cauze determinate este neconstituţională. De asemenea amintesc Decizia nr. 50 din 21 martie 2000, în care s-a reţinut că „o prevedere legală, prin care s-ar interzice - fie şi numai temporar, executarea unei hotărâri judecătoreşti ar reprezenta o imixtiune a puterii legislative în procesul de realizare a justiţiei, fiind contrară principiului constituţional al separaţiei puterilor în stat“. Executarea unei hotărâri judecătoreşti nu poate fi amânată de debitor în mod unilateral fără acordul creditorului.14. Autorii excepţiei amintesc şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la dreptul la un proces echitabil, în care se arată că executarea unei hotărâri judecătoreşti face parte integrantă din „proces“. De asemenea amintesc Hotărârea din 7 mai 2002, pronunţată în Cauza Burdov contra Rusiei, potrivit căreia „complexitatea procedurii interne de executare sau a sistemului bugetar public nu este de natură să exonereze statul de la obligaţia sa prevăzută de Convenţie de a garanta tuturor dreptul de a fi executate într-un termen rezonabil acele hotărâri judecătoreşti care sunt obligatorii şi executorii. Nu este permis autorităţilor statului de a se preleva de lipsa de fonduri sau a altor resurse ca scuză pentru a nu onora debitul stabilit prin hotărâre judecătorească. Este obligaţia statelor contractante de a-şi organiza sistemul juridic în aşa fel încât autorităţile competente să îşi poată executa obligaţiile.“ În sfârşit, invocă şi Hotărârea din 17 iunie 2003, pronunţată în Cauza Ruianu împotriva României, în care s-a arătat că faptul că timp de mai mult de opt ani autorităţile române nu au luat măsurile necesare în scopul executării unei hotărâri judecătoreşti definitive şi executorii a lăsat prevederile articolului 6 paragraful 1 din Convenţie fără efect. 15. În mod distinct, autorii excepţiei arată că prevederile art. 15 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 sunt contrare art. 124 alin. (2), art. 21, art. 53 şi art. 16 din Constituţie. În acest sens arată, în esenţă, că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 2/2014, a reţinut că executarea eşalonată a obligaţiei de plată a debitorului este prejudiciabilă pentru creditor. Acest prejudiciu include atât pierderea efectivă suferită de creditor (damnum emergens), adică suma de bani reprezentând drepturile salariale cuvenite şi neacordate, actualizată cu indicele inflaţiei, cât şi beneficiul de care creditorul a fost lipsit (lucrum cessans), respectiv daunele-interese sub forma dobânzii legale.
    16. Totodată, arată că eşalonarea se referă la hotărârile devenite executorii până la data de 31 decembrie 2016, iar cele devenite executorii după această dată nu mai sunt supuse unei executări eşalonate, astfel că se încalcă egalitatea în drepturi a cetăţenilor.17. Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată.18. Judecătoria Alba Iulia consideră că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată.19. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.20. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. În acest sens arată că situaţia extraordinară care a determinat emiterea actului normativ criticat a fost determinată de riscul depăşirii deficitului bugetar în anul 2016, ceea ce ar fi determinat declanşarea de către Comisia Europeană a procedurii de deficit excesiv, dar şi de necesitatea adoptării, în cel mai scurt timp, a legii bugetului de stat şi a legii bugetului asigurărilor sociale de stat. În anumite situaţii extreme, implicaţiile financiare legate de punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti pot constitui o situaţie extraordinară în sensul art. 115 alin. (4) din Constituţie, în măsura în care asemenea măsuri sunt motivate, în mod fundamental, de apărarea stabilităţii economice a statului român. O atare situaţie extraordinară, în mod evident, are un caracter temporar, regula în această materie fiind executarea hotărârilor judecătoreşti în conformitate cu dreptul comun în materie, respectiv Codul de procedură civilă sau Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002, după caz, chiar dacă debitor este statul. 21. Cu privire la criticile de neconstituţionalitate raportate la art. 1 alin. (3) şi (4) şi art. 126 din Constituţie, Guvernul arată că, potrivit celor statuate în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, procesul civil parcurge două faze: judecata şi executarea silită, aceasta din urmă intervenind în cazul hotărârilor susceptibile de a fi puse în executare cu ajutorul forţei de constrângere a statului sau a altor titluri executorii, în măsura în care debitorul nu îşi execută de bunăvoie obligaţia. Dispoziţiile de lege criticate constituie însă o măsură de natură să întărească finalitatea procesului judiciar, în sensul că reprezintă un prim pas important al debitorului de a-şi executa creanţa. Faptul că acesta îşi execută creanţa într-o perioadă de 5 ani nu reprezintă o durată excesivă a executării unei hotărâri judecătoreşti, datorită caracterului sistemic al problemelor apărute în legătură cu executarea titlurilor executorii ale personalului bugetar.22.
    Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. În acest sens arată că aspectele invocate de Guvern în Nota de fundamentare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 vizează interesul public şi constituie situaţii de urgenţă şi extraordinare a căror reglementare nu putea fi amânată. Referitor la critica de neconstituţionalitate a art. 15 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 precizează că soluţii legislative asemănătoare au fost cuprinse şi în alte acte normative, unele dintre acestea fiind supuse controlului Curţii Constituţionale, care a constatat conformitatea acestora cu prevederile Legii fundamentale.
    23. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:24. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.25. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierilor de sesizare, dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 923 din 11 decembrie 2015, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi, în special, dispoziţiile art. 15 din acest act normativ. Curtea constată că în critica pe care o formulează autorii excepţiei se referă, în mod distinct, şi la prevederile art. 3^1 alin. (1^2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015. Dispoziţiile art. 3^1 alin. (1^2) şi ale art. 15 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 au următoarea redactare: – Art. 3^1 alin. (1^2): „(1^2) În aplicarea prevederilor alin. (1), pentru stabilirea nivelului maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul instituţiei sau autorităţii publice respective, se iau în considerare numai drepturile salariale prevăzute în actele normative privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice şi nu se includ drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti.“;– Art. 15:(1) Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din instituţiile şi autorităţile publice, devenite executorii în perioada 1 ianuarie-31 decembrie 2016, se va realiza astfel:a) în primul an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plăteşte 5% din valoarea titlului executoriu;
    b) în al doilea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plăteşte 10% din valoarea titlului executoriu;c) în al treilea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plăteşte 25% din valoarea titlului executoriu;d) în al patrulea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plăteşte 25% din valoarea titlului executoriu;e) în al cincilea an de la data la care hotărârea judecătorească devine executorie se plăteşte 35% din valoarea titlului executoriu.
    (2) Procedura de plată eşalonată prevăzută la alin. (1) se aplică şi în ceea ce priveşte plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti devenite executorii în perioada 1 ianuarie-31 decembrie 2016, având ca obiect acordarea de daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eşalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar.(3) În cursul termenului prevăzut la alin. (1), orice procedură de executare silită se suspendă de drept.
    (4) Sumele prevăzute la alin. (1), plătite în temeiul prezentei ordonanţe de urgenţă, se actualizează cu indicele preţurilor de consum comunicat de Institutul Naţional de Statistică.(5) La sumele actualizate în condiţiile alin. (4) se acordă dobânda legală remuneratorie, calculată de la data la care hotărârea judecătorească a rămas executorie.(6) Prin ordin al ordonatorilor principali de credite va fi stabilită procedura de efectuare a plăţii titlurilor executorii, cu respectarea termenelor prevăzute la alin. (1).
    26. Autorii excepţiei de neconstituţionalitate consideră că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 sunt contrare următoarelor prevederi din Constituţie: art. 1 alin. (4) privind separaţia puterilor în stat, art. 16 privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art. 21 referitor la dreptul de acces la justiţie, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau ale unor libertăţi, art. 115 alin. (4) referitor la condiţiile în care Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă şi art. 126 alin. (1) referitor la instanţele judecătoreşti. 27. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorii excepţiei formulează atât critici de neconstituţionalitate extrinsecă, ce privesc Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 în ansamblul său, cât şi critici de neconstituţionalitate intrinsecă, ce se referă la dispoziţiile art. 3^1 alin. (1^2) şi art. 15 din acelaşi act normativ. 28. În ceea ce priveşte constituţionalitatea extrinsecă a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, Curtea, prin Decizia nr. 443 din 21 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580 din 29 iulie 2016, paragraful 35, a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile de constituţionalitate prevăzute de art. 115 alin. (4) din Constituţie, respingând, prin urmare, criticile de neconstituţionalitate ca neîntemeiate.29. Cât priveşte dispoziţiile art. 3^1 alin. (1^2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, Curtea, prin Decizia nr. 794 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1029 din 21 decembrie 2016, a constatat neconstituţionalitatea acestui text de lege, reţinând prin paragraful 31 al acestei decizii că „pentru respectarea principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare, prevăzut de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, corespunzător fiecărei funcţii, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, trebuie să includă majorările (indexările) stabilite prin hotărâri judecătoreşti şi să fie acelaşi pentru tot personalul salarizat potrivit dispoziţiilor de lege aplicabile în cadrul aceleiaşi categorii profesionale, respectiv familii ocupaţionale prevăzute de Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.“ Prin urmare, având în vedere dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale“, Curtea urmează să respingă, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3^1 alin. (1^2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015.30. Referitor la dispoziţiile art. 15 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, Curtea observă că acestea nu au mai constituit obiect al controlului de constituţionalitate, însă constată că, în jurisprudenţa sa, a mai analizat reglementări cu un conţinut similar, aplicabile anterior anului 2016. Astfel, Curtea reţine că dispoziţiile art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 416 din 18 iunie 2009, aşa cum au fost modificate prin Legea nr. 230/2011 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 864 din 8 decembrie 2011, dispoziţiile art. 14 din Ordonanţa Guvernului nr. 17/2012 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 611 din 24 august 2012, dispoziţiile art. XI din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/2012 privind luarea unor măsuri în domeniul învăţământului şi cercetării, precum şi în ceea ce priveşte plata sumelor prevăzute în hotărâri judecătoreşti devenite executorii în perioada 1 ianuarie-31 decembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 864 din 19 decembrie 2012, dispoziţiile art. 21 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 703 din 15 noiembrie 2013, şi dispoziţiile art. 34 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 925 din 18 decembrie 2014, au prevăzut, de asemenea, eşalonarea succesivă a plăţii sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011 şi anii 2012, 2013, 2014 şi 2015.31. Curtea Constituţională s-a pronunţat în mai multe rânduri cu privire la constituţionalitatea dispoziţiilor art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009, reţinând, în esenţă, că acestea au în vedere rezolvarea unei situaţii extraordinare, prin reglementarea unor măsuri cu caracter temporar şi derogatorii de la dreptul comun în materia executării hotărârilor judecătoreşti. Măsurile instituite urmăresc un scop legitim - asigurarea stabilităţii economice a ţării - şi păstrează un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi obiectivul avut în vedere - executarea eşalonată a hotărârilor judecătoreşti în cauză. Totodată, măsurile reglementate au un caracter pozitiv, în sensul că Guvernul recunoaşte obligaţia de plată a autorităţii statale şi se obligă la plata eşalonată a titlurilor executorii, modalitate de executare impusă de situaţia de excepţie pe care o reprezintă, pe de o parte, proporţia deosebit de semnificativă a creanţelor astfel acumulate împotriva statului şi, pe de altă parte, stabilitatea economică a statului român în actualul context de criză economică naţională şi internaţională. În acelaşi timp, Curtea a constatat că nu se poate reţine existenţa niciunei discriminări între debitori, în sensul că statul ca debitor şi-ar aroga mai multe drepturi decât debitorii persoane de drept privat în ceea ce priveşte executarea hotărârilor judecătoreşti. În acest sens pot fi amintite Decizia nr. 188 din 2 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 14 aprilie 2010, Decizia nr. 190 din 2 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 9 aprilie 2010, Decizia nr. 1.533 din 28 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 905 din 20 decembrie 2011, Decizia nr. 24 din 17 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 137 din 29 februarie 2012, şi Decizia nr. 384 din 1 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 699 din 14 noiembrie 2013.32. Sprijinindu-se pe argumente similare, Curtea a constat ulterior şi constituţionalitatea dispoziţiilor art. 21 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 şi a dispoziţiilor art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014. 33. Având în vedere cele mai sus reţinute, precum şi similitudinea reglementărilor, Curtea apreciază că şi în privinţa dispoziţiilor art. 15 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 se impun aceleaşi considerente şi aceeaşi soluţie de respingere a criticilor de neconstituţionalitate ca neîntemeiate.34. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 15 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 şi cu unanimitate de voturi, în ceea ce priveşte Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, în ansamblul său, şi dispoziţiile art. 3^1 alin. (1^2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:1. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Augustin Mândroc în Dosarul nr. 27.710/302/2016 al Judecătoriei Alba Iulia şi de Filoti Cezar Cimpoeru în Dosarul nr. 19.640/4/2017 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 15 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. 2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de aceiaşi autori în aceleaşi dosare ale aceloraşi instanţe şi constată că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, în ansamblul său, sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.3. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3^1 alin. (1^2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, excepţie ridicată de aceiaşi autori în aceleaşi dosare ale aceloraşi instanţe.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Alba Iulia şi Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 23 mai 2019.
    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
    Magistrat-asistent,

    Patricia Marilena Ionea
    -----