Structură Act

Forma la zi
Pret: 13,00 RON cu TVA

Doriţi o formă actualizată, la zi (17.10.2019), a acestui act? Cumpăraţi acum online, rapid şi simplu actul (varianta PDF) sau alegeţi un abonament!
DECIZIA nr. 403 din 6 iunie 2019referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 818 din 9 octombrie 2019Data intrării în vigoare 09-10-2019


    Valer Dorneanu- preşedinte
    Marian Enache- judecător
    Petre Lăzăroiu- judecător
    Mircea Ştefan Minea- judecător
    Daniel Marius Morar- judecător
    Mona-Maria Pivniceru- judecător
    Livia Doina Stanciu- judecător
    Simona-Maya Teodoroiu- judecător
    Varga Attila- judecător
    Cosmin-Marian Văduva- magistrat-asistent
    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, excepţie ridicată de Vasile Fecioru, Cristian Serediuc, Remus Merticariu, Gheorghe-Filaret Ciornei, Gheorghiţă-Dănuţ Zabre, Neculai Roman, Mihai Papuc, Dan Filote, Iulian Negel, Gheorghe Chiorescu, Ilie Lăzăreanu, Constantin Ciobanu, Marinel-Vasile Motriuc, Mihai Rotaru, Gheorghe Matei, Viorel Ciubotariu, Viorel Loghin, Constantin Cucerca, Vasile Negru, Ioan Grigoruţă în Dosarul nr. 854/39/2017 al Curţii de Apel Suceava - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.344D/2018.2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 1.355D/2018, 1.357D/2018, 1.358D/2018, 1.379D/2018, 1.380D/2018, 1.381D/2018, 1.382D/2018, 1.383D/2018, 1.384D/2018, 1.447D/2018, 1.448D/2018, 1.449D/2018, 1.450D/2018, 1.451D/2018, 1.452D/2018, 1.463D/2018, 1.464D/2018, 1.465D/2018, 1.467D/2018, 1.468D/2018, 1.469D/2018, 1.470D/2018, 1.471D/2018, 1.472D/2018, 1.473D/2018, 1.578D/2018, 1.580D/2018, 1.581D/2018, 1.582D/2018, 1.583D/2018, 1.643D/2018, 1.685D/2018, 1.686D/2018, 1.687D/2018, 1.704D/2018, 1.705D/2018, 1.800D/2018, 1.816D/2018, 1.819D/2018, 1.897D/2018, 1.898D/2018, 2.279D/2018, 184D/2019, 212D/2019 şi 213D/2019, având ca obiect excepţii de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017.4. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.5. Magistratul-asistent referă asupra faptului că, în Dosarul Curţii nr. 212D/2019, autorul excepţiei a formulat o cerere de judecare în lipsă. 6. În dosarele nr. 1.355D/2018, 1.357D/2018, 1.451D/2018, 1.578D/2018, 1.382D/2018, 1.897D/2018 şi 184D/2019, partea Ministerul Apărării Naţionale, prin Direcţia generală juridică, a depus un punct de vedere în sensul respingerii, ca neîntemeiată, a excepţiei, prin consilier juridic Dumitru Daniel, care a depus şi copie a împuternicirii.7. De asemenea, magistratul-asistent mai referă asupra faptului că, în dosarele nr. 1.580D/2018, 1.581D/2018 şi 1.686D/2018, partea Ministerul Apărării Naţionale, prin Direcţia generală juridică, a depus un punct de vedere în sensul respingerii, ca neîntemeiată, a excepţiei, prin consilier juridic Bostan Corina Adela, fără a fi depusă şi o dovadă a împuternicirii acesteia. 8. În final, magistratul-asistent referă şi asupra faptului că, în Dosarul nr. 1.472D/2018, partea Direcţia Generală de Paşapoarte a depus un punct de vedere de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei, precum şi o cerere de judecare în lipsă, fără a fi fost depusă şi împuternicirea consilierului care a formulat cererea. 9.
    Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării dosarelor. Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor anterior enumerate la Dosarul nr. 1.344D/2018, care a fost primul înregistrat.
    10. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care arată că textul de lege se referă la suspendarea pe anul 2018 a ajutoarelor acordate pentru ieşirea la pensie a militarilor. Aceste ajutoare nu au un temei constituţional. 11. În ceea ce priveşte neclaritatea textului, respectiv dacă este suspendată legea veche sau legea nouă care, practic, nu mai prevede aceste ajutoare, susţine că dreptul este născut în baza legii vechi, iar ceea ce se suspendă este exerciţiul său. Faptul că prin legea nouă nu se mai prevede nimic, că legea nouă abrogă legea veche nu are semnificaţia faptului că drepturile născute anterior şi care au fost suspendate şi-au încetat existenţa. Ca atare, au mai fost suspendate încă o dată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017. Conchide că criticile sunt nefondate.12. De asemenea, referitor la critica ipotezei avute în vedere de dispoziţiile art. 11 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017, potrivit cărora „Prevederile alin. (1) nu se aplică în situaţia încetării raporturilor de muncă sau serviciu ca urmare a decesului angajatului.“, formulată din perspectiva art. 16 din Constituţie, reprezentantul Ministerului Public arată că situaţia nu este identică, măsura fiind adoptată în vederea protecţiei familiei. Conchide că excepţia este nefondată. CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:13. Curtea de Apel Suceava - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, în litigii având ca obiect plata unor drepturi salariale, aflate în faza apelului, după cum urmează:14. prin Încheierea din 12 septembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 854/39/2017. Excepţia a fost ridicată de Vasile Fecioru şi alţii şi formează obiectul Dosarului nr. 1.344D/2018;15. prin Încheierea din 18 septembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 5.769/86/2017. Excepţia a fost ridicată de Dumitru Seserman şi formează obiectul Dosarului nr. 1.355D/2018;
    16. prin Încheierea din 13 septembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 6.377/86/2017. Excepţia a fost ridicată de Constantin Lică Şovea şi formează obiectul Dosarului nr. 1.357D/2018;17. prin Încheierea din 13 septembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 6.673/86/2017. Excepţia a fost ridicată de Vicenţiu Broscăuţanu şi formează obiectul Dosarului nr. 1.358D/2018;18. prin Încheierea din 19 septembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 860/40/2016*. Excepţia a fost ridicată de Tiberiu Furdui şi formează obiectul Dosarului nr. 1.379D/2018;19. prin Încheierea din 19 septembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 2.300/40/2017. Excepţia a fost ridicată de Petru Gorţan şi formează obiectul Dosarului nr. 1.380D/2018;20. prin Încheierea din 19 septembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 2.336/40/2017. Excepţia a fost ridicată de Florin Bejinaru şi formează obiectul Dosarului nr. 1.381D/2018;21. prin Încheierea din 19 septembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 3.057/40/2017. Excepţia a fost ridicată de Costel Atănăsoae şi formează obiectul Dosarului nr. 1.382D/2018;22.
    prin Încheierea din 19 septembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 6.378/86/2017. Excepţia a fost ridicată de Titus Moroşan şi formează obiectul Dosarului nr. 1.383D/2018;
    23. prin Încheierea din 19 septembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 4.506/86/2017. Excepţia a fost ridicată de Corneliu Amihăese, Nicoleta Răuţu, Neculai Panţîru şi Romeo Cristian Canură şi formează obiectul Dosarului nr. 1.384D/2018;24. prin Încheierea din 27 septembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 1.874/40/2017. Excepţia a fost ridicată de Nely-Anişoara Tîrnaucă şi formează obiectul Dosarului nr. 1.447D/2018;25. prin Încheierea din 27 septembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 2.312/40/2017. Excepţia a fost ridicată de Vasile Ciobanu şi formează obiectul Dosarului nr. 1.448D/2018;26. prin Încheierea din 27 septembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 5.529/86/2017. Excepţia a fost ridicată de George Jucan şi formează obiectul Dosarului nr. 1.449D/2018;27. prin Încheierea din 27 septembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 7.737/86/2017. Excepţia a fost ridicată de Florin Abuhăencei şi Vasile Ciutac şi formează obiectul Dosarului nr. 1.450D/2018;28. prin Încheierea din 27 septembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 7.583/86/2017. Excepţia a fost ridicată de Viorel Giosan şi formează obiectul Dosarului nr. 1.451D/2018;
    29. prin Încheierea din 27 septembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 248/39/2018. Excepţia a fost ridicată de Liviu Zaharia şi Neculai Stratulat şi formează obiectul Dosarului nr. 1.452D/2018;30. prin Încheierea din 26 septembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 2.370/40/2017. Excepţia a fost ridicată de Corneliu Vînătoru şi formează obiectul Dosarului nr. 1.463D/2018;31. prin Încheierea din 26 septembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 2.557/40/2017. Excepţia a fost ridicată de Gheorghe Ştir şi formează obiectul Dosarului nr. 1.464D/2018;32. prin Încheierea din 26 septembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 4.081/40/2017. Excepţia a fost ridicată de Florin Gavrileţ şi formează obiectul Dosarului nr. 1.465D/2018;33. prin Încheierea din 26 septembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 4.507/86/2017. Excepţia a fost ridicată de Stelică Romaniuc şi formează obiectul Dosarului nr. 1.467D/2018;34. prin Încheierea din 26 septembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 6.500/86/2017. Excepţia a fost ridicată de Oliver Măciucă şi formează obiectul Dosarului nr. 1.468D/2018;35. prin Încheierea din 26 septembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 7.346/86/2017. Excepţia a fost ridicată de Florin-Gheorghe Catană, Vasile Ivănuşcă, Mircea Scutar, Dănuţ Curuţ, Ioan-Cristian Chisăliţă şi Gheorghe Florea şi formează obiectul Dosarului nr. 1.469D/2018;
    36. prin Încheierea din 26 septembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 7.510/86/2017. Excepţia a fost ridicată de Gabriel Oltean şi formează obiectul Dosarului nr. 1.470D/2018;37. prin Încheierea din 26 septembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 7.349/86/2017. Excepţia a fost ridicată de Vasile Nistor, Constantin Duţuc, Tiberiu Lăcătuşu, Benoni Iaţcu, Ştefan Hatmanu şi Mircea Liviu Marian şi formează obiectul Dosarului nr. 1.471D/2018;38. prin Încheierea din 26 septembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 7.915/86/2017. Excepţia a fost ridicată de Gheorghe Florea şi formează obiectul Dosarului nr. 1.472D/2018;39. prin Încheierea din 26 septembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 2.003/40/2017. Excepţia a fost ridicată de Cezar Huţu şi formează obiectul Dosarului nr. 1.473D/2018;40. prin Încheierea din 11 octombrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 4.611/86/2016. Excepţia a fost ridicată de Constantin Crăciun şi formează obiectul Dosarului nr. 1.578D/2018;41. prin Încheierea din 11 octombrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 2.882/40/2017. Excepţia a fost ridicată de Vasile Costin şi formează obiectul Dosarului nr. 1.580D/2018;42. prin Încheierea din 11 octombrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 2.883/40/2017. Excepţia a fost ridicată de Eugen Apăvăloaie şi formează obiectul Dosarului nr. 1.581D/2018;43. prin Încheierea din 11 octombrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 2.884/40/2017. Excepţia a fost ridicată de Neculai Horodincă şi formează obiectul Dosarului nr. 1.582D/2018;44. prin Încheierea din 11 octombrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 7.138/86/2017. Excepţia a fost ridicată de Constantin Alistar, Eugen Rotaru, Dumitru Roşu, Viorel Juravle, Gheorghe Ştefan şi Lucian Taşcă şi formează obiectul Dosarului nr. 1.583D/2018;45. prin Încheierea din 17 octombrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 173/86/2018. Excepţia a fost ridicată de Tamara Agrigoroaie, Gheorghe Lupu şi Viorel Adomniţii şi formează obiectul Dosarului nr. 1.643D/2018;46. prin Încheierea din 25 octombrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 4.444/40/2017. Excepţia a fost ridicată de Constantin Burlacu şi formează obiectul Dosarului nr. 1.685D/2018;47. prin Încheierea din 24 octombrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 3.271/40/2017. Excepţia a fost ridicată de Constantin-Liviu Ungureanu şi formează obiectul Dosarului nr. 1.686D/2018;48. prin Încheierea din 24 octombrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 8.157/86/2017. Excepţia a fost ridicată de Florin-Dumitru Cazac şi formează obiectul Dosarului nr. 1.687D/2018;
    49. prin Încheierea din 27 septembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 4.306/40/2017. Excepţia a fost ridicată de Sorin Florin Gutău şi formează obiectul Dosarului nr. 1.704D/2018;50. prin Încheierea din 24 octombrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 4.560/86/2017. Excepţia a fost ridicată de Dragoş Traian Orza şi formează obiectul Dosarului nr. 1.705D/2018;51. prin Încheierea din 8 noiembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 6.591/86/2017. Excepţia a fost ridicată de Olga Hurjui şi Laurian Marian şi formează obiectul Dosarului nr. 1.800D/2018;52. prin Încheierea din 14 noiembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 4.225/40/2017. Excepţia a fost ridicată de Vasile-Sorin M. Bîrsan şi formează obiectul Dosarului nr. 1.816D/2018;53. prin Încheierea din 13 noiembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 7.347/86/2017. Excepţia a fost ridicată de Cornelia Caşu şi formează obiectul Dosarului nr. 1.819D/2018;54. prin Încheierea din 15 noiembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 2.744/40/2017. Excepţia a fost ridicată de Viorel Budeanu şi formează obiectul Dosarului nr. 1.897D/2018;55. prin Încheierea din 14 noiembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 4.404/40/2017. Excepţia a fost ridicată de Gabriel Mihalescu şi formează obiectul Dosarului nr. 1.898D/2018;
    56. prin Încheierea din 5 decembrie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 4.618/40/2017. Excepţia a fost ridicată de Ioan Vieriu şi formează obiectul Dosarului nr. 2.279D/2018;57. prin Încheierea din 15 ianuarie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 2.634/40/2017. Excepţia a fost ridicată de Gh. Petru Gagu şi formează obiectul Dosarului nr. 184D/2019;58. prin Încheierea din 17 ianuarie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 2.479/40/2017. Excepţia a fost ridicată de Gheorghe Şuiu şi formează obiectul Dosarului nr. 212D/2019;59. prin Încheierea din 17 ianuarie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 2.057/40/2017/a1. Excepţia a fost ridicată de Constantin-Bogdan Enachi şi formează obiectul Dosarului nr. 213D/2019.
    60. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, principala critică adusă art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 este aceea că a creat un climat de instabilitate juridică, a încălcat principiul clarităţii şi previzibilităţii actelor normative, întrucât a fost adoptată o normă care face trimitere la o dispoziţie legală care nu mai este în vigoare şi nici nu se referă expres la acea dispoziţie.61. Legea nr. 284/2010 a constituit legea-cadru de salarizare a personalului bugetar. Art. 7 din Legea-cadru nr. 284/2010 a prevăzut aplicarea ei etapizată, prin legi anuale de salarizare, fiind adoptate din 2010 şi până în 2017 ordonanţe de urgenţă anuale prin care s-a dispus, pentru o perioadă limitată pe durata unui an calendaristic, neacordarea ajutoarelor salariale suplimentare prevăzute de art. 20 alin. (1) şi (2) din lege.
    62. Prin Decizia nr. 16 din 8 iunie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept s-a stabilit, cu titlu obligatoriu pentru instanţe, că actele normative anuale vizează exerciţiul dreptului la acordarea ajutoarelor, în sensul suspendării lor, şi nu existenţa acestuia.63. La data de 1 iulie 2017 au fost abrogate, potrivit art. 44 din Legea-cadru nr. 153/2017, Legea-cadru nr. 284/2010 şi actele normative anuale de suspendare. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016 care prevede suspendarea pentru perioada ianuarie-februarie 2017 şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017 care prevede suspendarea pentru perioada martie-decembrie 2017 nu au fost abrogate, dar efectele juridice nu se mai pot produce ca urmare a abrogării actului normativ care prevedea norma suspendată.64. Legea-cadru nr. 153/2017 nu mai prevede vreun drept de natura celor din art. 20 alin. (1) şi (2) din Legea-cadru nr. 284/2010. La data de 6 decembrie 2017 a fost adoptată Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017. În expunerea de motive a acesteia se arată că necesitatea adoptării sale survine ca urmare a aplicării prevederilor Legii-cadru nr. 153/2017. Astfel, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 are caracterul unei legi speciale faţă de Legea-cadru nr. 153/2017. 65. Raportându-se la conţinutul dispoziţiilor normative criticate, autorii arată că, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, ajutoarele ori indemnizaţiile la care se referă art. 20 alin. (1) şi (2) din Legea-cadru nr. 284/2010 nu fac parte din categoria drepturilor fundamentale, astfel că legiuitorul este liber să dispună cu privire la conţinutul, limitele şi condiţiile de acordare a acestora, precum şi să dispună diminuarea ori chiar încetarea acordării acestora, fără a fi necesară întrunirea condiţiilor stabilite de art. 53 din Legea fundamentală. De asemenea, ca un corolar al acestor considerente, din jurisprudenţa Curţii Constituţionale se desprinde concluzia că nu ar exista o lipsă de previzibilitate a prevederilor legale şi incertitudine cu privire la existenţa acestor drepturi. Cu toate acestea, arată autorii, aplicabilitatea dispoziţiilor normative criticate este condiţionată de existenţa unei dispoziţii legale care să prevadă dreptul care nu este acordat.66. Dispoziţiile criticate nu cuprind vreo menţiune care se referă la ajutoarele prevăzute de art. 20 alin. (1) şi (2) din Legea-cadru nr. 284/2010.67. În continuare, autorii arată că dispoziţiile art. 58 alin. (1) şi cele ale art. 66 alin. (2) din Legea nr. 24/2000 consacră principiul potrivit căruia suspendarea dispoziţiilor unui act normativ poate interveni numai pe durata existenţei acestuia, dar nu poate supravieţui normei pe care o suspendă. De asemenea, art. 66 din Legea nr. 24/2000 recunoaşte abrogarea şi în cazul normelor suspendate, dar din momentul abrogării actului încetează suspendarea efectelor acestuia. Decizia Curţii Constituţionale nr. 26 din 18 ianuarie 2012 impune respectarea prevederilor Legii nr. 24/2000 şi stabileşte că prin adoptarea unei norme care face trimitere la o dispoziţie legală care nu mai este în vigoare se încalcă art. 1 alin. (5) din Constituţie referitor la claritatea şi previzibilitatea actelor normative. Ca atare, chiar dacă ajutoarele salariale suplimentare nu fac parte din categoria drepturilor fundamentale, atât timp cât prin nicio dispoziţie legală nu le-a fost înlăturată existenţa, suspendarea exerciţiului acestora nu echivalează cu însăşi eliminarea.68.
    Autorii excepţiilor de neconstituţionalitate arată, mai departe, că, drept urmare a adoptării dispoziţiilor art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017, în lipsa unui act normativ care să prevadă dreptul suspendat în anul 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin Decizia nr. 5 din 5 martie 2018, a reţinut atât prelungirea suspendării exerciţiului drepturilor şi pentru anul 2018, cât şi faptul că prin suspendarea repetată s-a pierdut însăşi speranţa legitimă de valorificare efectivă a acestora (pct. 95, 96 şi 97 din decizia menţionată).
    69. Autorii mai arată că principiul încrederii în statul de drept implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul şi litera lor. Acest principiu impune şi ca titularii drepturilor recunoscute să nu poată fi împiedicaţi a se bucura efectiv de acestea pentru perioada în care au fost prevăzute de lege. De asemenea, aceştia nu contestă că au fost prematur introduse acţiunile pe durata suspendării exerciţiului dreptului. Totuşi, nu se poate admite prelungirea valabilităţii dispoziţiei de suspendare a aplicării unui text de lege şi după abrogarea lui (Decizia nr. XXIII din 12 decembrie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în soluţionarea unui recurs în interesul legii).70. Principiul securităţii juridice este consacrat în dreptul european, stabilindu-se necesitatea respectării lui atât de instituţiile comunitare, cât şi de statele membre, Curtea Europeană a Drepturilor Omului subliniind şi ea importanţa acestuia. Autorii arată că lipsa de coerenţă, claritate şi previzibilitate a normei legale înfrânge principiul securităţii raporturilor juridice, corelat cu principiul încrederii juridice, şi, implicit, duce la încălcarea dispoziţiilor art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie.71. Autorii conchid că securitatea raporturilor juridice este încălcată atâta vreme cât este prelungită măsura suspendării unui act abrogat, când se reţine prematuritatea unor acţiuni introduse după abrogarea actului normativ şi, în acelaşi timp, pierderea însăşi a speranţei legitime de valorificare efectivă a acestui drept, necontestat totuşi.72. Curtea de Apel Suceava - Secţia I civilă arată că dispoziţiile criticate sunt constituţionale.73. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.74. Avocatul Poporului, în dosarele Curţii Constituţionale nr. 1.379D/2018-1.384D/2018, arată că excepţia de neconstituţionalitate nu poate fi reţinută. Astfel, drepturile băneşti constând în ajutoare sau, după caz, indemnizaţii la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă reprezintă beneficii acordate anumitor categorii socioprofesionale în virtutea statutului special al acestora, fără a avea însă un temei constituţional. Legiuitorul este liber să dispună cu privire la conţinutul, limitele şi condiţiile de acordare a acestora, precum şi să dispună diminuarea ori chiar încetarea acordării acestora, fără a fi necesară întrunirea condiţiilor stabilite de art. 53 din Legea fundamentală.
    75. De asemenea, Avocatul Poporului arată că nu există o obligaţie constituţională a legiuitorului de a reglementa acordarea de ajutoare sau indemnizaţii la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă.76. Cu privire la caracterul previzibil al dispoziţiilor referitoare la neacordarea ajutoarelor sau, după caz, a indemnizaţiilor la ieşirea la pensie, retragere, încetare a raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă, Avocatul Poporului face trimitere la Decizia nr. 541 din 14 iulie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 622 din 17 august 2015, paragraful 17, prin care Curtea Constituţională a reţinut că persoanele care se pensionează se supun dispoziţiilor legale în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie, potrivit principiului tempus regit actum.77. Distinct de acestea, faţă de criticile de neconstituţionalitate formulate prin prisma art. 16 din Constituţie, Avocatul Poporului arată că cele două categorii de persoane nu se află într-o situaţie identică, de natură să justifice aplicarea unui tratament egal. Având în vedere această situaţie obiectiv diferită, prin reglementarea criticată legiuitorul a avut în vedere considerente de protecţie socială a familiilor celor decedaţi. În aceste condiţii, conchide Avocatul Poporului, nu se poate reţine încălcarea principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor.78. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele de vedere solicitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:79. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.80.
    Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, aşa cum reiese din dispozitivele tuturor încheierilor de sesizare a Curţii Constituţionale, îl reprezintă dispoziţiile art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 973 din 7 decembrie 2017, aprobată cu completări prin Legea nr. 80/2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 276 din 28 martie 2018, cu modificările şi completările ulterioare. Din analiza motivării excepţiei rezultă însă că autorii acesteia vizează exclusiv dispoziţiile art. 11 alin. (1), şi nu şi pe cele ale art. 11 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017. Ca atare, Curtea este învestită în prezenta cauză cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017, care au următorul conţinut: „(1) În anul 2018 nu se acordă ajutoarele sau, după caz, indemnizaţiile la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă.“
    81. Autorii excepţiei consideră că dispoziţiile criticate încalcă prevederile constituţionale privind principiul securităţii şi stabilităţii raporturilor juridice, al clarităţii şi previzibilităţii actelor normative, prevăzute de art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie.82. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că ajutoarele şi indemnizaţiile la care se referă dispoziţiile criticate au fost instituite prin Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. Mai precis, ajutoarele şi indemnizaţiile au fost acordate prin dispoziţiile art. 20 alin. (1)-(2), care făceau parte din anexa nr. VII - Familia ocupaţională de funcţii bugetare „Apărare, ordine publică şi siguranţă naţională“, cap. II - Reglementări specifice personalului din instituţiile publice de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, secţiunea a 3-a - Drepturi specifice activităţii desfăşurate în instituţiile publice de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională. Aceste dispoziţii normative aveau următorul conţinut: „(1) La trecerea în rezervă sau direct în retragere, respectiv la încetarea raporturilor de serviciu, cu drept la pensie, personalul militar, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, pentru activitatea depusă, în funcţie de vechimea efectivă ca militar, poliţist, funcţionar public cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare şi personal civil în instituţiile publice de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, beneficiază de un ajutor stabilit în raport cu solda funcţiei de bază, respectiv salariul funcţiei de bază avută/avut în luna schimbării poziţiei de activitate, astfel: Vechime efectivă: - până la 5 ani - un ajutor egal cu 3 solde ale funcţiei de bază/salarii ale funcţiei de bază; - între 5-10 ani - un ajutor egal cu 6 solde ale funcţiei de bază/salarii ale funcţiei de bază; - între 10-15 ani - un ajutor egal cu 8 solde ale funcţiei de bază/salarii ale funcţiei de bază; - între 15-20 ani - un ajutor egal cu 10 solde ale funcţiei de bază/salarii ale funcţiei de bază; - între 20-25 ani - un ajutor egal cu 12 solde ale funcţiei de bază/salarii ale funcţiei de bază; - între 25-30 ani - un ajutor egal cu 15 solde ale funcţiei de bază/salarii ale funcţiei de bază; - peste 30 ani - un ajutor egal cu 20 solde ale funcţiei de bază/salarii ale funcţiei de bază. (2) Personalul militar, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, trecuţi în rezervă sau direct în retragere, respectiv ale căror raporturi de serviciu au încetat, cu drept la pensie de serviciu, înainte de împlinirea limitei de vârstă de pensionare prevăzute de lege, mai beneficiază, pentru fiecare an întreg rămas până la limita de vârstă de pensionare sau, în situaţia în care pot desfăşura activitate peste această limită, până la limitele de vârstă în grad la care pot fi menţinute în activitate categoriile respective de personal, de un ajutor egal cu două solde ale funcţiei de bază, respectiv cu două salarii ale funcţiei de bază. (3) Prevederile alin. (2) nu se aplică personalului militar, poliţiştilor şi funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare care beneficiază de plăţi compensatorii“. Legea-cadru nr. 284/2010 a fost abrogată, începând cu data de 1 iulie 2017, de Legea-cadru nr. 153/2017.83. Dispoziţiile din Legea-cadru nr. 284/2010 reprezintă norme de drept substanţial, întrucât au ca obiect drepturi acordate anumitor subiecţi de drept. Aceste norme de drept substanţial trebuie clar distinse de o categorie de norme cu care se află, totuşi, într-o strânsă legătură. Este vorba despre o serie de norme care nu reglementează, în mod direct, conduita unor subiecţi de drept, nu au, deci, caracter de drept substanţial, ci norme care reglementează aspecte cu referire la aplicarea în timp a normelor de drept substanţial. Astfel, având în vedere dispoziţiile art. 46 ale Legii-cadru nr. 284/2010, potrivit cărora „Prezenta lege intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2011...“, ajutoarele şi indemnizaţiile ar fi trebuit să fie plătite după data de 1 ianuarie 2011. În fapt însă ele nu au fost, până în prezent, plătite destinatarilor săi. Astfel, Guvernul, printr-o succesiune de acte normative, a adoptat astfel de norme care reglementează aspecte ce ţin de aplicarea în timp a normelor substanţiale care reglementează ajutoarele şi indemnizaţiile prevăzute de Legea-cadru nr. 284/2010 [singura excepţie se referă la anul 2011, când Parlamentul, prin adoptarea dispoziţiilor art. 13 alin. (1) din Legea nr. 285/2010, a suspendat plata ajutoarelor şi indemnizaţiilor].84. În concret, prin aceste norme referitoare la aplicarea în timp a normelor de drept substanţial care reglementează acordarea ajutoarelor şi indemnizaţiilor, s-a stabilit că nu se acordă ajutoarele şi indemnizaţiile sau că dispoziţiile legale privind acordarea ajutoarelor şi indemnizaţiilor nu se aplică, după cum urmează:– Art. 13 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 28 decembrie 2010: „În anul 2011, dispoziţiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, indemnizaţiilor la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă nu se aplică.“;– Art. II art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 10 septembrie 2010, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 283/2011: „În anul 2012 nu se acordă ajutoarele sau, după caz, indemnizaţiile la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă.“;– Art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 13 decembrie 2012: „Prevederile art. 7 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012, şi ale art. 1 alin. (4) şi (5), art. 2, 3, art. 4 alin. (1) şi (2), art. 6, 7, 9, 11, art. 12 alin. (2) şi art. 13 ale art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 283/2011, se aplică în mod corespunzător şi în anul 2013.“;
    – Art. 10 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 703 din 15 noiembrie 2013: „(1) În anul 2014 nu se acordă ajutoarele sau, după caz, indemnizaţiile la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă.“;– Art. 9 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 925 din 18 decembrie 2014: „(1) În anul 2015, dispoziţiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, indemnizaţiilor la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă nu se aplică.“
    85. Curtea observă că, excepţie făcând art. 13 alin. (1) din Legea nr. 285/2010, care a fost abrogat de art. 1 pct. 15 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 91/2017, toate dispoziţiile mai sus enumerate au fost abrogate de Legea-cadru nr. 153/2017.86. Sesizată să se pronunţe cu privire la interpretarea şi determinarea efectelor inter alia ale dispoziţiilor din ordonanţele de urgenţă ale Guvernului anterior enumerate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, a decis că „voinţa legiuitorului nu a fost aceea de eliminare a beneficiilor acordate unor categorii socioprofesionale, respectiv de încetare a existenţei dreptului la acordarea de ajutoare/indemnizaţii, ci doar de suspendare a exerciţiului acestui drept“ [Decizia nr. 16 din 8 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 525 din 15 iulie 2015, privind „interpretarea şi determinarea efectelor dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 118/2010), dispoziţie de principiu preluată şi în art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor masuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 283/2011 (O.U.G. nr. 80/2010), art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, aprobată prin Legea nr. 36/2014 (O.U.G. nr. 84/2012), art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu completări prin Legea nr. 28/2014, cu modificările şi completările ulterioare (O.U.G. nr. 103/2013) şi art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015 (O.U.G. nr. 83/2014) raportat la pct. 2 din anexa nr. IV/2 la Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice (Legea nr. 330/2009) şi la art. 20 din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 284/2010)“].87. Ulterior pronunţării acestei decizii, Guvernul a suspendat dispoziţiile art. 20 alin. (1) şi (2) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 şi pentru anii 2015, 2016 şi 2017 inclusiv, după cum urmează:– Art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 923 din 11 decembrie 2015: „(1) În anul 2016, dispoziţiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, a indemnizaţiilor la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă nu se aplică.“;– Art. 10 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.035 din 22 decembrie 2016: „(1) În perioada 1 ianuarie-28 februarie 2017, dispoziţiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, indemnizaţiilor la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă nu se aplică.“;– Art. 1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017 privind unele măsuri bugetare în anul 2017, prorogarea unor termene, precum şi modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 30 ianuarie 2017: „(3) Prevederile art. 1 alin. (3)-(5), art. 2-4, art. 5 alin. (2)-(4) şi art. 6-11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, se aplică în mod corespunzător şi în perioada 1 martie-31 decembrie 2017.“88. În anul 2017, când plata ajutoarelor şi indemnizaţiilor era suspendată în temeiul art. 1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017, Parlamentul a adoptat Legea-cadru nr. 153/2017, care a abrogat, începând cu data de 1 iulie 2017, Legea-cadru nr. 284/2010, inclusiv, deci, normele de drept substanţiale ale acesteia care instituiau ajutoarele şi indemnizaţiile. Legea-cadru nr. 153/2017 nu conţine nicio dispoziţie similară celor din Legea-cadru nr. 284/2010 care instituiau ajutoarele şi indemnizaţiile. De asemenea, Legea-cadru nr. 153/2017 a abrogat dispoziţiile din ordonanţele de urgenţă ale Guvernului mai sus enumerate prin care a fost suspendată plata ajutoarelor şi indemnizaţiilor în intervalul 2012-2016 inclusiv.89. Tot în anul 2017, dar ulterior abrogării dispoziţiilor legale care instituiau ajutoarele şi indemnizaţiile, Guvernul a suspendat, prin adoptarea dispoziţiilor criticate în prezenta cauză, plata ajutoarelor şi indemnizaţiilor şi pentru anul 2018.90. Curtea observă, în continuare, că destinatarii ajutoarelor şi indemnizaţiilor au introdus acţiuni pentru acordarea acestora. Având în vedere practica neunitară a instanţelor judecătoreşti, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit că: Litigiile având ca obiect acordarea ajutoarelor salariale de care beneficiază cadrele militare, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special la trecerea în rezervă sau direct în retragere, în temeiul art. 20 alin. (1) din capitolul II al anexei nr. VII din Legea-cadru nr. 284/2010 sunt de competenţa în primă instanţă a secţiilor/completurilor specializate în soluţionarea litigiilor de muncă, respectiv raportat la calitatea de funcţionar public a reclamanţilor, a secţiilor/completurilor specializate de contencios administrativ.Acţiunile având ca obiect acordarea ajutoarelor salariale de care beneficiază cadrele militare, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special la trecerea în rezervă sau direct în retragere formulate în temeiul art. 20 alin. (1) din capitolul II al anexei nr. VII din Legea-cadru nr. 284/2010 introduse în perioada de suspendare a exerciţiului dreptului la acordarea de ajutoare/indemnizaţii sunt prematur formulate“ [Decizia nr. 5 din 5 martie 2018 referitoare la examinarea recursului în interesul legii privind competenţa de soluţionare în primă instanţă a litigiilor având ca obiect acordarea ajutoarelor salariale de care beneficiază cadrele militare, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special la trecerea în rezervă sau direct în retragere, în temeiul art. 20 alin. (1) din cap. II al anexei nr. VII la Legea nr. 284/2010, respectiv prematuritatea/admisibilitatea acţiunilor având ca obiect acordarea ajutoarelor salariale de care beneficiază cadrele militare, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special la trecerea în rezervă sau direct în retragere, în temeiul art. 20 alin. (1) din cap. II al anexei nr. VII la Legea nr. 284/2010 formulate în perioada de suspendare a exerciţiului dreptului la acordarea de ajutoare/indemnizaţii].91.
    Având în vedere dispoziţiile art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă, potrivit cărora „Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I“, de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, adică 30 mai 2018, această decizie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a devenit obligatorie pentru instanţele judecătoreşti. Curtea observă că, în toate cele 45 de dosare conexate în prezenta cauză, instanţa judecătorească, respectiv Curtea de Apel Suceava - Secţia I civilă, a sesizat Curtea Constituţională ulterior datei de 30 mai 2018.
    92. În continuare, Curtea reţine că, în anul 2018, Guvernul a suspendat plata ajutoarelor şi indemnizaţiilor pentru o durata de 3 ani, şi nu de un an, cum a procedat, de regulă, în intervalul 2011-2017. Astfel, potrivit art. 41 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, „(1) În perioada 2019-2021 nu se acordă ajutoarele sau, după caz, indemnizaţiile la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă. (2) Prevederile alin. (1) nu se aplică în situaţia încetării raporturilor de muncă sau serviciu ca urmare a decesului angajatului“.93. Până în prezent, Curtea Constituţională nu s-a pronunţat cu privire la constituţionalitatea dispoziţiilor art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017, criticate în prezenta cauză, prin care a fost suspendată plata ajutoarelor şi indemnizaţiilor în anul 2018. În schimb, Curtea Constituţională are o bogată jurisprudenţă referitoare la dispoziţiile Legii nr. 285/2010 şi cele ale ordonanţelor de urgenţă ale Guvernului anterior enumerate prin care a fost suspendată plata ajutoarelor şi indemnizaţiilor în intervalul 2011-2016 inclusiv. Ca atare, această jurisprudenţă este relevantă şi în soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017.94. Reperele generale ale acestei jurisprudenţe pot fi surprinse în următoarele principii: (1) ajutoarele şi indemnizaţiile reprezintă beneficii acordate anumitor categorii socioprofesionale în virtutea statutului special al acestora [a se vedea deciziile nr. 334 din 12 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 533 din 17 iulie 2014, paragraful 16; nr. 344 din 24 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 633 din 18 august 2016, paragraful 18, nr. 170 din 19 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 354 din 22 mai 2015, paragraful 21, nr. 154 din 27 martie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 680 din 6 august 2018, paragraful 29, şi nr. 366 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 602 din 26 iulie 2017, paragraful 21]; (ii) ajutoarele şi indemnizaţiile nu au temei constituţional (a se vedea Deciziile nr. 334 din 12 iunie 2014, nr. 344 din 24 mai 2016, paragraful 18, nr. 170 din 19 martie 2015, paragrafele 21 şi 23, nr. 154 din 27 martie 2018, paragraful 29, nr. 616 din 2 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 5 februarie 2019, paragraful 48, nr. 366 din 30 mai 2017, paragraful 21); (iii) legiuitorul este liber să dispună cu privire la conţinutul, limitele şi condiţiile de acordare a acestora, precum şi să dispună diminuarea ori chiar încetarea acordării acestora, fără a fi necesară întrunirea condiţiilor stabilite de art. 53 din Legea fundamentală (a se vedea deciziile nr. 334 din 12 iunie 2014, paragraful 16, nr. 344 din 24 mai 2016, paragraful 18, nr. 154 din 27 martie 2018, paragraful 29, nr. 616 din 2 octombrie 2018, paragraful 48).95. Curtea Constituţională s-a pronunţat cu privire la constituţionalitatea dispoziţiilor adoptate de legiuitorul delegat prin care s-a dispus neacordarea, în intervalul 2011-2016, a ajutoarelor sau indemnizaţiilor prevăzute de art. 20 alin. (1)-(2) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010. Astfel, Curtea a constatat conformitatea cu următoarele prevederi constituţionale: art. 1 alin. (4), art. 15 alin. (2) (a se vedea Decizia nr. 170 din 19 martie 2015, paragraful 24), art. 16 (a se vedea deciziile nr. 366 din 30 mai 2017, paragraful 22; nr. 344 din 24 mai 2016, paragraful 19; nr. 154 din 27 martie 2018, paragraful 32; nr. 616 din 2 octombrie 2018, paragraful 54), art. 21 (a se vedea Decizia nr. 204 din 30 martie 2017, paragraful 22), art. 31 (a se vedea Decizia nr. 154 din 27 martie 2018, paragraful 33), art. 41 (a se vedea Decizia nr. 616 din 2 octombrie 2018, paragraful 49), art. 44 (a se vedea Decizia nr. 616/2018, paragraful 52), art. 47 alin. (1) şi (2) (a se vedea deciziile nr. 154/2018, paragraful 28, nr. 366/2017, paragrafele 23-24, nr. 204 din 30 martie 2017, paragraful 23), art. 53 (a se vedea deciziile nr. 344 din 24 mai 2016, nr. 154 din 27 martie 2018, paragraful 29, nr. 366 din 30 mai 2017, paragraful 25), art. 61 privind rolul şi structura Parlamentului şi art. 102 referitor la rolul şi structura Guvernului (a se vedea Decizia nr. 616 din 2 octombrie 2018, paragraful 50) şi art. 115 alin. (4) din Constituţie (a se vedea deciziile nr. 616 din 2 octombrie 2018, paragraful 51, nr. 366 din 30 mai 2017, paragrafele 27-28, nr. 204 din 30 martie 2017, paragraful 26).96. Întrucât, în prezenta cauză, dispoziţiile art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 sunt criticate din perspectiva exigenţelor constituţionale referitoare la calitatea legii, sunt relevante acele considerente din jurisprudenţa Curţii prin care au fost respinse critici care au invocat neclaritatea dispoziţiilor legale prin care a fost suspendată plata ajutoarelor şi indemnizaţiilor în anii 2011-2016.97. Astfel, în paragraful 31 al Deciziei nr. 154 din 27 martie 2018, Curtea a statuat următoarele: „În ceea ce priveşte susţinerile autorilor excepţiei, potrivit cărora dispoziţiile de lege criticate sunt neclare, deoarece nu se poate stabili cu certitudine dacă aceste drepturi vor mai fi acordate, şi nici nu se poate stabili cu exactitate termenul până la care se suspendă plata acestora, Curtea constată că acestea sunt neîntemeiate, deoarece, aşa cum s-a reţinut, prin Decizia nr. 204 din 30 martie 2017, paragraful 18, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (prin Decizia nr. 16/2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 525 din 15 iulie 2015), a stabilit că voinţa legiuitorului nu a fost aceea de eliminare a beneficiilor acordate unor categorii socioprofesionale, respectiv de încetare a existenţei dreptului la acordarea de ajutoare/indemnizaţii, ci doar de suspendare a exerciţiului acestui drept. Raţiunea acestei interpretări este impusă şi de succesiunea în timp a actelor normative prin care legiuitorul a dispus, cu caracter temporar, măsura neaplicării dispoziţiilor legale privind ajutoarele/indemnizaţiile în anii 2011-2015. De altfel, Curtea reţine că, potrivit art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial a României, Partea I, nr. 973 din 7 decembrie 2017, nici în anul 2018 nu se acordă ajutoarele sau, după caz, indemnizaţiile la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă“.
    98. De asemenea, cu referire la critici formulate din perspectiva standardelor de calitate a legii, Curtea a reţinut că, în ceea ce priveşte caracterul lipsit de previzibilitate a dispoziţiilor referitoare la neacordarea ajutoarelor sau, după caz, a indemnizaţiilor cu prilejul ieşirii la pensie, al retragerii sau al încetării raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă, prin Decizia nr. 541 din 14 iulie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 622 din 17 august 2015, paragraful 17, a statuat că „persoanele care se pensionează se supun dispoziţiilor legale în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie, potrivit principiului tempus regit actum“. Prin urmare, neacordarea, pentru mai mulţi ani succesivi, a drepturilor băneşti mai sus arătate nu poate fi privită ca un eveniment care afectează previzibilitatea normei, de vreme ce dreptul la pensie şi condiţiile de pensionare, precum şi drepturile care se acordă cu prilejul pensionării sunt cele de la data deschiderii dreptului la pensie, iar nu cele existente în legislaţie la o dată anterioară, care nu au caracterul unui drept câştigat (a se vedea deciziile nr. 847/2017, paragraful 24, nr. 681/2017, paragraful 20, şi nr. 616 din 2 octombrie 2018, paragraful 55).99. Suplimentar faţă de cele reţinute în jurisprudenţa de până acum a Curţii, se impune şi luarea în discuţie a unor critici mai specifice formulate de autorii prezentei excepţii de neconstituţionalitate.100. Astfel, autorii arată că „Dispoziţiile criticate nu cuprind vreo menţiune care să se refere la ajutoarele prevăzute de art. 20 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 284/2010“. Cu alte cuvinte, autorii critică faptul că norma care reglementează modul de aplicare în timp nu face trimitere, în conţinutul său, la norma de drept substanţial, respectiv la art. 20 alin. (1) şi (2) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010. Or, Curtea reţine că însăşi formularea criticii probează lipsa de temei a acesteia, de vreme ce autorii au identificat, în mod corect, norma de drept substanţial, respectiv art. 20 alin. (1) şi (2) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010, a cărei aplicabilitate în timp este reglementată de dispoziţiile criticate.101. Autorii mai arată că prin adoptarea unei norme care face trimitere la o dispoziţie legală care nu mai este în vigoare se încalcă art. 1 alin. (5) din Constituţie referitor la claritatea şi previzibilitatea actelor normative. Această critică este neîntemeiată, întrucât este greşit înţeleasă semnificaţia abrogării, prin Legea-cadru nr. 153/2017, a dispoziţiilor art. 20 alin. (1) şi (2) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010, începând cu data de 1 iulie 2017. Consecinţa acestei abrogări este previzibilă şi clară, respectiv dacă personalul militar, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare au trecut în rezervă sau direct în retragere, respectiv raporturile de serviciu au încetat, cu drept la pensie, după 1 iulie 2017, aceştia nu mai beneficiază de ajutoarele şi indemnizaţiile prevăzute de Legea-cadru nr. 284/2010.102. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Vasile Fecioru, Cristian Serediuc, Remus Merticariu, Gheorghe-Filaret Ciornei, Gheorghiţă-Dănuţ Zabre, Neculai Roman, Mihai Papuc, Dan Filote, Iulian Negel, Gheorghe Chiorescu, Ilie Lăzăreanu, Constantin Ciobanu, Marinel-Vasile Motriuc, Mihai Rotaru, Gheorghe Matei, Viorel Ciubotariu, Viorel Loghin, Constantin Cucerca, Vasile Negru, Ioan Grigoruţă, de Dumitru Seserman, de Constantin Lică Şovea, de Vicenţiu Broscăuţanu, de Tiberiu Furdui, de Petru Gorţan, de Florin Bejinaru, de Costel Atănăsoae, de Titus Moroşan, de Corneliu Amihăese, Nicoleta Răuţu, Neculai Panţîru şi Romeo Cristian Canură, de Nely-Anişoara Tîrnaucă, de Vasile Ciobanu, de George Jucan, de Florin Abuhăencei şi Vasile Ciutac, de Viorel Giosan, de Liviu Zaharia şi Neculai Stratulat, de Corneliu Vînătoru, de Gheorghe Ştir, de Florin Gavrileţ, de Stelică Romaniuc, de Oliver Măciucă, de Florin-Gheorghe Catană, Vasile Ivănuşcă, Mircea Scutar, Dănuţ Curuţ, Ioan-Cristian Chisăliţă şi Gheorghe Florea, de Gabriel Oltean, de Vasile Nistor, Constantin Duţuc, Tiberiu Lăcătuşu, Benoni Iaţcu, Ştefan Hatmanu şi Mircea Liviu Marian, de Gheorghe Florea, de Cezar Huţu, de Constantin Crăciun, de Vasile Costin, de Eugen Apăvăloaie, de Neculai Horodincă, de Constantin Alistar, Eugen Rotaru, Dumitru Roşu, Viorel Juravle, Gheorghe Ştefan şi Lucian Taşcă, de Tamara Agrigoroaie, Gheorghe Lupu şi Viorel Adomniţii, de Constantin Burlacu, de Constantin-Liviu Ungureanu, de Florin-Dumitru Cazac, de Sorin Florin Gutău, de Dragoş Traian Orza, de Olga Hurjui şi Laurian Marian, de Vasile-Sorin M. Bîrsan, de Cornelia Caşu, de Viorel Budeanu, de Gabriel Mihalescu, de Ioan Vieriu, de Gagu Gh. Petru, de Şuiu Gheorghe şi de Constantin-Bogdan Enachi în dosarele nr. 854/39/2017, nr. 5.769/86/2017, nr. 6.377/86/2017, nr. 6.673/86/2017, nr. 860/40/2016*, nr. 2.300/40/2017, nr. 2.336/40/2017, nr. 3.057/40/2017, nr. 6.378/86/2017, nr. 4.506/86/2017, nr. 1.874/40/2017, nr. 2.312/40/2017, nr. 5.529/86/2017, nr. 7.737/86/2017, nr. 7.583/86/2017, nr. 248/39/2018, nr. 2.370/40/2017, nr. 2.557/40/2017, nr. 4.081/40/2017, nr. 4.507/86/2017, nr. 6.500/86/2017, nr. 7.346/86/2017, nr. 7.510/86/2017, nr. 7.349/86/2017, nr. 7.915/86/2017, nr. 2.003/40/2017, nr. 4.611/86/2016, nr. 2.882/40/2017, nr. 2.883/40/2017, nr. 2.884/40/2017, nr. 7.138/86/2017, nr. 173/86/2018, nr. 4.444/40/2017, nr. 3.271/40/2017, nr. 8.157/86/2017, nr. 4.306/40/2017, nr. 4.560/86/2017, nr. 6.591/86/2017, nr. 4.225/40/2017, nr. 7.347/86/2017, nr. 2.744/40/2017, nr. 4.404/40/2017, nr. 4.618/40/2017, nr. 2.634/40/2017, nr. 2.479/40/2017, nr. 2.057/40/2017/a1 ale Curţii de Apel Suceava - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
    Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Suceava - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 6 iunie 2019.
    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
    Magistrat-asistent,
    Cosmin-Marian Văduva
    -----