Doriţi o formă actualizată, la zi (03.07.2020), a acestui act? Cumpăraţi acum online, rapid şi simplu actul (varianta PDF) sau alegeţi un abonament!
GHID din 9 august 2019privind prolabarea de cordon ombilical
EMITENT
  • MINISTERUL SĂNĂTĂŢII
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 738 bis din 10 septembrie 2019Data intrării în vigoare 10-09-2019


    Aprobat prin ORDINUL nr. 1241 din 9 august 2019, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 738 din 10 septembrie 2019.
    Editor: Prof. Dr. Marius Moga (c) Societatea de Obstetrică şi Ginecologie din România; Colegiul Medicilor din România, 2019. Grupul de Coordonare al procesului de elaborare a ghidurilor încurajează schimbul liber şi punerea la dispoziţie în comun a informaţiilor şi dovezilor cuprinse în acest ghid, precum şi adaptarea lor la condiţiile locale.
    Orice parte din acest ghid poate fi copiată, reprodusă sau distribuită, fără permisiunea autorilor sau editorilor, cu respectarea următoarelor condiţii: (a) materialul să nu fie copiat, reprodus, distribuit sau adaptat în scopuri comerciale; (b) persoanele sau instituţiile care doresc să copieze, reproducă sau distribuie materialul, să informeze Societatea de Obstetrică şi Ginecologie din România şi Colegiul Medicilor din România; şi (c) Societatea de Obstetrică şi Ginecologie din România şi Colegiul Medicilor din România să fie menţionate ca sursă a acestor informaţii în toate copiile, reproducerile sau distribuţiile materialului. Acest ghid a fost aprobat de Ministerul Sănătăţii prin Ordinul ........... cu modificările şi completările ulterioare şi avizat favorabil de Colegiul Medicilor din România şi de Societatea de Obstetrică şi Ginecologie din România. PRECIZĂRI Ghidurile clinice pentru Obstetrică şi Ginecologie sunt elaborate sistematic la nivel naţional cu scopul de a asista personalul medical pentru a lua decizii în îngrijirea pacientelor cu afecţiuni ginecologice şi obstetricale. Ele prezintă recomandări de bună practică medicală clinică bazate pe dovezi publicate, pentru a fi luate în considerare de către medicii obstetricieni/ginecologi şi de alte specialităţi, precum şi de cadrele medicale auxiliare implicate în îngrijirea pacientelor cu afecţiuni ginecologice şi obstetricale. Deşi ghidurile reprezintă o fundamentare a bunei practici medicale bazate pe cele mai recente dovezi disponibile, ele nu intenţionează să înlocuiască raţionamentul practicianului în fiecare caz individual. Decizia medicală este un proces integrativ care trebuie să ia în considerare circumstanţele individuale şi opţiunea pacientei, precum şi resursele, caracterele specifice şi limitările instituţiilor de practică medicală. Este de aşteptat ca fiecare practician care aplică recomandările în scopul diagnosticării, definirii unui plan terapeutic sau de urmărire, sau al efectuării unei proceduri clinice particulare să utilizeze propriul raţionament medical independent în contextul circumstanţial clinic individual, pentru a decide orice îngrijire sau tratament al pacientei în funcţie de particularităţile acesteia, opţiunile diagnostice şi curative disponibile. Instituţiile şi persoanele care au elaborat acest ghid au depus eforturi pentru ca informaţia conţinută în ghid să fie corectă, redată cu acurateţe şi susţinută de dovezi. Dată fiind posibilitatea erorii umane şi/sau progresele cunoştinţelor medicale, ele nu pot şi nu garantează că informaţia conţinută în ghid este în totalitate corectă şi completă. Recomandările din acest ghid clinic sunt bazate pe un consens al autorilor privitor la abordările terapeutice acceptate în momentul actual. În absenţa dovezilor publicate, ele sunt bazate pe consensul experţilor din cadrul specialităţii. Totuşi, ele nu reprezintă în mod necesar punctele de vedere şi opiniile tuturor clinicienilor şi nu le reflectă în mod obligatoriu pe cele ale Grupului Coordonator. Ghidurile clinice nu sunt gândite ca directive pentru un singur curs al diagnosticului, managementului, tratamentului sau urmăririi unui caz, sau ca o modalitate definitivă de îngrijire a pacientei. Variaţii ale practicii medicale pot fi necesare pe baza circumstanţelor individuale şi opţiunii pacientei, precum şi resurselor şi limitărilor specifice instituţiei sau tipului de practică medicală. Acolo unde recomandările acestor ghiduri sunt modificate, abaterile semnificative de la ghiduri trebuie documentate în întregime în protocoale şi documente medicale, iar motivele modificărilor trebuie justificate detaliat. Instituţiile şi persoanele care au elaborat acest ghid îşi declină responsabilitatea legală pentru orice inacurateţe, informaţie percepută eronat, pentru eficacitatea clinică sau succesul oricărui regim terapeutic detaliat în acest ghid, pentru modalitatea de utilizare sau aplicare sau pentru deciziile finale ale personalului medical rezultate din utilizarea sau aplicarea lor. De asemenea, ele nu îşi asumă responsabilitatea nici pentru informaţiile referitoare la produsele farmaceutice menţionate în acest ghid. În fiecare caz specific, utilizatorii ghidurilor trebuie să verifice literatura de specialitate specifică prin intermediul surselor independente şi să confirme că informaţia conţinută în recomandări, în special dozele medicamentelor, este corectă. Orice referire la un produs comercial, proces sau serviciu specific prin utilizarea numelui comercial, al mărcii sau al producătorului, nu constituie sau implică o promovare, recomandare sau favorizare din partea Grupului de Coordonare, a Grupului Tehnic de Elaborare, a coordonatorului sau editorului ghidului faţă de altele similare care nu sunt menţionate în document. Nici o recomandare din acest ghid nu poate fi utilizată în scop publicitar sau în scopul promovării unui produs. Toate ghidurile clinice sunt supuse unui proces de revizuire şi actualizare continuă. Cea mai recentă versiune a acestui ghid poate fi accesată prin internet la adresa www.sogr.ro. Cuprins1. Introducere2. Scop
    3. Metodologie de elaborare şi revizie3.1. Etapele procesului de elaborare3.2. Principii3.3. Etapele procesului de revizie3.4. Data reviziei4. Structură5.
    Evaluare şi diagnostic5.1. Diagnostic antepartum5.2. Diagnostic intrapartum
    6. Conduită6.1. Conduită profilactică6.2. Conduită curativă6.2.1. În cazul unui făt viabil6.2.2. În cazul fătului previabil, mort in utero sau cu malformaţii incompatibile cu viabilitatea
    7. Urmărire şi monitorizare8. Aspecte administrative9. Bibliografie10. Anexe Anexa 1. Lista participanţilor la Reuniunea de Consens de la Bucureşti, 13-15 Decembrie 2012 Anexa 2. Lista participanţilor la Reuniunea de Consens de la Bucureşti, 29-30 Martie 2019 Anexa 3. Grade de recomandare şi nivele ale dovezilor Anexa 4. Medicamentele menţionate în ghid şi utilizate în cazul prolabării cordonului ombilical
    Grupul de Coordonare a Elaborării ghidurilor (2013) Comisia Consultativă de Obstetrică şi Ginecologie a Ministerului Sănătăţii Profesor Dr. Szabo Bela Comisia de Obstetrică şi Ginecologie a Colegiului Medicilor din România Profesor Dr. Vlad Tica Societatea de Obstetrică şi Ginecologie din România Profesor Dr. Florin Stamatian Institutul pentru Ocrotirea Mamei şi Copilului "Alfred Rusescu" Bucureşti Conferenţiar Dr. Nicolae Suciu Institutul Est European de Sănătate a Reproducerii Dr. Mihai Horga Membrii Grupului Tehnic de Elaborare a ghidului (2013) Coordonator Profesor Dr. Florin Stamatian Scriitor Conferenţiar Dr. Daniel Mureşan
    Membri Conferenţiar Dr. Gheorghe Cruciat Dr. Gabriela Caracostea Dr. Tunde Kovacs Mulţumiri Mulţumiri experţilor care au evaluat ghidul: Profesor Dr. Decebal Hudiţă Profesor Dr. Radu Vlădăreanu Profesor Dr. Szabo Bela Mulţumim Dr. Alexandru Epure pentru coordonarea şi integrarea activităţilor de dezvoltare a ghidurilor clinice pentru obstetrică şi ginecologie. Mulţumiri echipei UMP, Dr. Michaela Nanu, Ec. Valentina Donici, Elena Drăghici, Alexandra Cişmaşu din cadrul Institutului pentru Ocrotirea Mamei şi Copilului "Alfred Rusescu" pentru asistenţă tehnică în elaborarea ghidurilor clinice pentru obstetrică şi ginecologie.
    Grupul de Coordonare a Reviziei ghidurilor (2019) Societatea de Obstetrică şi Ginecologie din România Profesor Dr. Radu Vlădăreanu, preşedinte Comisia de Obstetrică şi Ginecologie a Ministerului Sănătăţii Profesor Dr. Nicolae Suciu, preşedinte
    Comisia de Obstetrică şi Ginecologie a Colegiului Medicilor din România Profesor Dr. Radu Vlădăreanu, preşedinte
    Membrii Grupului Tehnic de Revizie a ghidului (2019) Coordonator Profesor Dr. Marius Moga Scriitor Asist. Univ. Dr. Cristian Arvătescu Integrator Dr. Alina-Gabriela Marin Evaluatori externi Profesor Dr. Radu Vlădăreanu Profesor Dr. Liana Pleş ABREVIERI AGREE - Appraisal of Guidelines for Research & Evaluation (Revizia Ghidurilor pentru Cercetare & Evaluare) AV - Alură ventriculară bpm - Bătăi pe minut CTG - Cardiotocografie HTP - Hipertensiune pulmonarăi.v. - Intravenos L - Litri mcg - Milicentigrame min - Minut mg - Miligrame ml - Mililitru mmHg - Milimetri coloană de mercur μg - Micrograme OG - Obstetrică-ginecologie ONU - Organizaţia Naţiunilor Unite PCO - Prolabare de cordon ombilical Rh - Rhesus s.c. - Subcutanat TA - Tensiune arterială UNFPA - United Nations Population Fund (Fondul ONU pentru Populaţie)
    1. INTRODUCERE Prolabarea de cordon ombilical (PCO) este o urgenţă obstetricală rară şi imprevizibilă reprezentată de coborârea cordonului ombilical de-a lungul sau în faţa prezentaţiei fetale. Viabilitatea fetală este ameninţată prin comprimarea cordonului ombilical între prezentaţia fetală şi peretele uterin, colul uterin sau bazinul osos matern. Se prezintă sub două forme:– ansa cordonului ombilical se află înaintea prezentaţiei, forma cea mai comună. Membranele în această situaţie sunt rupte şi cordonul ombilical este vizibil sau palpabil la examinare.– ansa cordonului ombilical coboară de-a lungul prezentaţiei, dar nu o depăşeşte. În această situaţie membranele pot fi intacte (prolabarea ocultă de cordon) sau rupte (procidenţa de cordon). Incidenţa PCO raportată în literatură este rară, fiind mai frecventă în prezentaţiile pelviană şi transversă. (1, 2) Complicaţia cea mai de temut a PCO este reprezentată de compresia prelungită a cordonului, fie prin efect mecanic (prezentaţia fetală), fie prin vasospasm (indus de temperatura mai scăzută din vagin). Aceasta poate conduce la encefalopatie hipoxic-ischemică perinatală. Riscul de mortalitate perinatală este crescut, atingând aproximativ 7%. (9) În ultimele decenii, mortalitatea perinatală asociată PCO a scăzut de la 375/1.000 în anul 1924, până la aproximativ 0,2%. (3,4,5,6,7) Factorii de risc sunt reprezentaţi de:– factori feto-materni:– prezentaţie fetală anormală (pelviană, aşezare transversă sau oblică, feţi malformaţi)– 
    prezentaţie sus situată
    – prematuritate (< 37 săptămâni)– sarcina multiplă– ruptura prematură de membrane– placentaţie anormală (praevia, inserţie marginală joasă a cordonului ombilical)– multiparitate– polihidramnios
    – cordon ombilical lung– intervenţii obstetricale (de ex. ruptura artificială de membrane în caz de prezentaţie sus situată, mobilă sau transversală) (1,7)– declanşarea mecanică a travaliului cu balon, în special în cazurile în care acestea sunt umplute cu cantităţi mari de lichid. (8)
    2. SCOP Obiectivul acestui ghid este de a standardiza conduita în cazul PCO în vederea îmbunătăţirii prognosticului fetal. Prezentul Ghid clinic pentru conduita în PCO, se adresează personalului de specialitate obstetrică-ginecologie, dar şi personalului medical din alte specialităţi (neonatologie, terapie intensivă) ce se confruntă cu patologia abordată. Prezentul Ghid clinic pentru obstetrică şi ginecologie este elaborat pentru îndeplinirea următoarelor deziderate:– creşterea calităţii unui serviciu medical, a unei proceduri medicale– referirea la o problemă cu mare impact pentru starea de sănătate sau pentru un indicator specific
    – reducerea variaţiilor în practica medicală (cele care nu sunt necesare)– reducerea unui risc sau eliminarea unei incertitudini terapeutice– aplicarea evidenţelor în practica medicală; diseminarea unor noutăţi ştiinţifice– integrarea unor servicii sau proceduri (chiar interdisciplinare)– creşterea încrederii personalului medical în rezultatul unui act medical– ghidul constituie un instrument de consens între clinicieni– 
    ghidul protejează practicianul din punctul de vedere al malpraxisului
    – ghidul asigură continuitatea între serviciile oferite de medici şi de asistente– ghidul permite structurarea documentaţiei medicale– ghidul permite oferirea unei baze de informaţie pentru analize şi comparaţii– armonizarea practicii medicale româneşti cu principiile medicale internaţional acceptate.
    Acest ghid clinic pentru obstetrică şi ginecologie este conceput pentru aplicare la nivel naţional. Ghidul clinic precizează standardele, principiile şi aspectele fundamentale ale managementului particularizat unui caz concret clinic, care trebuie respectate de practicieni, indiferent de nivelul unităţii sanitare în care activează. Se prevede ca acest ghid să fie adaptat la nivelul secţiilor de obstetrică şi ginecologie sub forma unor protocoale. Ghidurile clinice sunt mai rigide decât protocoalele, ele fiind realizate la nivel naţional de grupuri tehnice de elaborare respectând nivele de dovezi ştiinţifice, tărie a afirmaţiilor, grade de recomandare. Protocoalele reprezintă modalitatea de aplicare a ghidurilor clinice naţionale în context local şi specifică exact într-o situaţie clinică anume ce anume trebuie făcut, de către cine şi când. Ele permit un grad mai mare de flexibilitate şi reflectă circumstanţele şi variaţiile locale datorate diferitelor tipuri de îngrijire clinică la un anumit nivel.
    3.
    METODOLOGIE DE ELABORARE ŞI REVIZIE3.1. Etapele procesului de elaborare Ca urmare a solicitării Ministerului Sănătăţii de a sprijini procesul de elaborare a ghidurilor clinice pentru obstetrică-ginecologie, Fondul ONU pentru Populaţie (UNFPA) a organizat în 8 septembrie 2006 la Casa ONU o întâlnire a instituţiilor implicate în elaborarea ghidurilor clinice pentru obstetrică-ginecologie. A fost prezentat contextul general în care se desfăşoară procesul de redactare al ghidurilor şi implicarea diferitelor instituţii. În cadrul întâlnirii, s-a decis constituirea Grupului de Coordonare a procesului de elaborare al ghidurilor. A fost, de asemenea, prezentată metodologia de lucru pentru redactarea ghidurilor, a fost prezentat un plan de lucru şi au fost agreate responsabilităţile pentru fiecare instituţie implicată. A fost aprobată lista de subiecte ale ghidurilor clinice pentru obstetrică-ginecologie şi pentru fiecare ghid au fost aprobaţi coordonatorii Grupurilor Tehnic de Elaborare (GTE) pentru fiecare subiect. În data de 14 octombrie 2006, în cadrul Congresului Societăţii de Obstetrică şi Ginecologie din România a avut loc o sesiune în cadrul căreia au fost prezentate, discutate în plen şi agreate principiile, metodologia de elaborare şi formatul ghidurilor. Pentru fiecare ghid, coordonatorul a nominalizat componenţa Grupului Tehnic de Elaborare, incluzând un scriitor şi o echipă de redactare, precum şi un număr de experţi externi pentru recenzia ghidului. Facilitarea şi integrarea procesului de elaborare a tuturor ghidurilor a fost efectuată de un integrator. Toate persoanele implicate în redactarea sau evaluarea ghidurilor au semnat Declaraţii de Interese. Scriitorii ghidurilor au fost contractaţi şi instruiţi asupra metodologiei redactării ghidurilor, după care au elaborat prima versiune a ghidului, în colaborare cu membrii GTE şi sub conducerea coordonatorului ghidului. Pe parcursul ghidului, prin termenul de medic(ul) se va înţelege medicul de specialitate Obstetrică - Ginecologie, căruia îi este dedicat în principal ghidul clinic. Acolo unde s-a considerat necesar, specialitatea medicului a fost enunţată în clar, pentru a fi evitate confuziile de atribuire a responsabilităţii actului medical. După verificarea principiilor, structurii şi formatului acceptat pentru ghiduri şi formatare a rezultat versiunea 2 a ghidului, care a fost trimisă pentru evaluarea externă la experţii selectaţi. Coordonatorul şi Grupul Tehnic de Elaborare au luat în considerare şi încorporat după caz comentariile şi propunerile de modificare făcute de evaluatorii externi şi au redactat versiunea 3 a ghidului. Această versiune a fost prezentată şi supusă discuţiei detaliate punct cu punct în cadrul unei Reuniuni de Consens care a avut loc la Bucureşti în perioada 13-15 decembrie 2012. Participanţii la Reuniunea de Consens sunt prezentaţi în Anexa 1. Ghidurile au fost dezbătute punct cu punct şi au fost agreate prin consens din punct de vedere al conţinutului tehnic, gradării recomandărilor şi formulării. Evaluarea finală a ghidului a fost efectuată utilizând instrumentul AGREE. Ghidul a fost aprobat formal de către Comisia Consultativă de Obstetrică şi Ginecologie a Ministerului Sănătăţii Publice, Comisia de Obstetrică şi Ginecologie a Colegiul Medicilor din România şi Societatea de Obstetrică şi Ginecologie din România. Acest ghid a fost aprobat de Ministerul Sănătăţii Publice prin Ordinul 1347 din 11 decembrie 2013 şi de Societatea de Obstetrică şi Ginecologie din România în data de 15 decembrie 2013.3.2. Principii Ghidul clinic "Prolabarea de cordon ombilical" a fost conceput cu respectarea principiilor de elaborare a Ghidurilor clinice pentru obstetrică şi ginecologie aprobate de Grupul de Coordonare a elaborării ghidurilor şi de Societatea de Obstetrică şi Ginecologie din România. Fiecare recomandare s-a încercat a fi bazată pe dovezi ştiinţifice, iar pentru fiecare afirmaţie a fost furnizată o explicaţie bazată pe nivelul dovezilor şi a fost precizată puterea ştiinţifică (acolo unde există date). Pentru fiecare afirmaţie a fost precizată alăturat tăria afirmaţiei (Standard, Recomandare sau Opţiune) conform definiţiilor din Anexa 3.3.3. Etapele procesului de revizie În luna Februarie 2018, conducerea Societăţii de Obstetrică şi Ginecologie (SOGR) a iniţiat primii paşi pentru revizia ghidurilor clinice pentru obstetrică şi ginecologie, stabilindu-se o listă a revizorilor. În cadrul celui de-al 17--lea Congres Naţional de Obstetrică-Ginecologie, din 20-22 Septembrie 2018, s-a luat decizia ca noua conducere să aibă ca prioritate revizia imediată a ghidurilor clinice.
    Astfel, noua conducere a SOGR a definitivat şi aprobat coordonatorii Grupului Tehnic de Revizie (GTR) pentru fiecare subiect. Pentru fiecare ghid, coordonatorul a nominalizat componenţa GTR, incluzând un scriitor şi o echipă de redactare, precum şi un număr de experţi externi pentru recenzia ghidului. Pentru facilitarea şi integrarea procesului de elaborare a tuturor ghidurilor, SOGR a contractat un integrator. Ghidul revizuit, odată finalizat de coordonator, a fost trimis pentru revizia externă la 2 experţi selectaţi. De asemenea, forma revizuită a fost postată pentru transparenţă, propuneri şi comentarii pe site-ul SOGR: https://sogr.ro/ghiduri-clinice. Coordonatorul şi GTR au luat în considerare şi au încorporat după caz comentariile şi propunerile de modificare făcute de către evaluatorii externi şi de pe site, redactând versiunea finală a ghidului. Această versiune a fost prezentată şi supusă discuţiei în cadrul unei Reuniuni de Consens care a avut loc la Bucureşti, 29-30 martie 2019, organizată şi finanţată de SOGR. Revizia ghidului a fost dezbătută şi agreată prin consens din punct de vedere al conţinutului tehnic, gradării recomandărilor şi formulării. Participanţii la Reuniunea de Consens sunt prezentaţi în Anexa 2. Evaluarea finală a reviziei ghidului a fost efectuată utilizând instrumentul AGREE. Ghidul a fost aprobat formal de către Comisia de Obstetrică şi Ginecologie a Ministerului Sănătăţii, Comisia de Obstetrică şi Ginecologie a Colegiul Medicilor din România şi Societatea de Obstetrică şi Ginecologie din România, iniţiatorul. Acest ghid a fost aprobat de Ministerul Sănătăţii Publice prin Ordinul .......... şi de Colegiul Medicilor prin documentul ............. şi de Societatea de Obstetrică şi Ginecologie din România în data de 30 Martie 2019.
    3.4. Data reviziei Acest ghid clinic va fi revizuit în 2022 sau în momentul în care apar dovezi ştiinţifice noi care modifică recomandările făcute.
    4. STRUCTURĂ Acest ghid este structurat în 4 capitole specifice temei abordate:– Evaluare (aprecierea riscului) şi diagnostic– Conduită– Urmărire şi monitorizare– Aspecte administrative.5. EVALUARE ŞI DIAGNOSTIC5.1. Diagnostic antepartum
    RecomandareSe recomandă medicului să nu efectueze screening-ul general sau selectiv pentru PCO.E
    5.2. Diagnostic intrapartum
    Standard
    Medicul trebuie să ridice suspiciunea de PCO în fața următoarelor aspecte clinice prezente concomitent: - modificări ale traseului cardiotocografic (CTG), inițial normal - bradicardie fetală prelungită - decelerații variabile moderate sau severe - membrane rupte spontan sau artificial - dilatarea colului uterin aproximativ 5 cm.C
    ArgumentareModificările CTG suprapuse pe ruptura membranelor și dilatarea colului uterin pot fi secundare PCO. (1,2,3,4,5,6,7)IV
    StandardMedicul trebuie să confirme diagnosticul PCO în fața următoarelor aspecte clinice: - cordonul ombilical este vizualizat în vagin în timpul examenului cu valve (8) sau la introitul vulvar - cordonul ombilical este palpat în vagin înaintea prezentației.E
    StandardMedicul trebuie să efectueze diagnosticul diferențial cu alte cauze de bradicardie fetală cu debut brutal după un traseu CTG normal: - hipotensiune maternă - dezlipire prematură de placentă normal inserată - ruptura uterină
    - vasa praevia.
    E
    StandardMedicul trebuie să evalueze: - vârsta gestațională fetală - starea fetală: CTG, palparea pulsațiilor cordonului ombilical - dacă travaliul a început sau nu - dilatatia orificiului cervical intern - prezentația fetală: - nivelul prezentației - poziția prezentațieiC
    ArgumentareAceste elemente condiționează atitudinea obstetricală referitoare la alegerea modalității de naștere. (5,8, 9)IV
    StandardMedicul care obiectivează prin tușeu vaginal existența PCO trebuie să confirme pulsatilitatea acestuia.C
    ArgumentareViabilitatea fetală condiționează atitudinea obstetricală. (5)
    IV
    OpțiuneMedicul poate confirma viabilitatea fetală prin: - auscultarea cordului fetal - CTG - examenul ecografic obstetricalE
    6. CONDUITĂ6.1. Conduită profilactică
    StandardMedicul trebuie să nu efectueze amniotomia dacă prezentate este mobilă.B
    ArgumentareAmniotomia pe prezentație mobilă crește mult riscul de PCO și de suferință fetală. (1,2,3)llb
    RecomandareSe recomandă ca medicul să practice/ să indice ca amniotomia să fie efectuată: - de o persoană cu experiență în acest sens - în condițiile posibilității unui acces urgent la o sală de operații - după ce se asigură că sala de operații și personalul acesteia sunt disponibileC
    ArgumentareRiscul unei prolabări de cordon impune posibilitatea efectuării de urgență a unei operații cezariene. (4,5)IV
    6.2. Conduită curativă
    StandardMedicul trebuie să adopte o conduită de urgență care vizează următoarele obiective: - îndepărtarea sau minimizarea șanselor de apariție/agravare a compresiunii pe cordon - minimizarea vasospasmului cordonal prin evitarea manipulării excesive a acestuia - finalizarea cât mai rapidă a nașterii pentru a evita afectarea sau decesul fetal prin compresiunea cordonului ombilical.C
    Argumentare
    Îndeplinirea obiectivelor prezente scade riscul suferinței fetale și a sechelelor postpartum. (1,2,3,4,5)IV
    StandardMedicul care obiectivează prin tușeu vaginal existența PCO, trebuie să nu retragă mâna examinatoare din vagin.C
    ArgumentareCordonul ombilical trebuie păstrat în vagin printr-o manipulare minimă, deoarece manipularea excesivă precum și exteriorizarea cordonului din vagin urmată de răcirea sa sunt reflexogene și pot duce la tulburări ale ritmului cardiac fetal. (5,6)IV
    RecomandareSe recomandă medicului să împacheteze cordonul care nu poate fi ținut în vagin sau uter în câmpuri moi îmbibate cu ser fiziologic călduț.E
    6.2.1. În cazul unui făt viabil
    StandardDacă pacienta se află în faza latentă sau la începutul fazei active a travaliului, medicul trebuie să practice operația cezariană de urgență.B
    ArgumentareÎn acest stadiu al travaliului urgența extragerii fetale are ca unică soluție efectuarea operației cezariene. (6)llb
    Standard
    Dacă dilatația orificiului uterin este incompletă și fătul în prezentație transversă, medicul trebuie să finalizeze nașterea prin operație cezariană de urgență.C
    ArgumentareLipsa condițiilor standard de efectuare a versiunii interne și urgența extragerii fetale impun efectuarea operației cezariene. (6)IV
    StandardDacă dilatația orificiului cervical intern este incompletă și prezentația fetală nu esteE
    Argumentareangajată, medicul trebuie să finalizeze nașterea prin operație cezariană de urgență. O naștere dificilă și prelungită pe cale vaginală va determina alterarea rapidă a stării fetale.
    OpțiuneDacă dilatația orificiului cervical intern este completă și prezentația fetală este angajată, medicul poate opta pentru finalizarea nașterii pe cale vaginală sau prin operație cezariană de urgență.E
    StandardConcomitent cu pregătirile preoperatorii, medicul trebuie să indice efectuarea reanimării fetale intrauterin, prin: - schimbarea poziției materne: Trendelenburg sau poziție genu-pectorală - manevre de reducere a compresiunii cordonului ombilical, mai ales în timpul contracțiilor - administrare de oxigen pe mască parturientei (4 l/min).C
    ArgumentarePoziționarea parturientei cu șezutul deasupra nivelului umerilor, în decubit dorsal sau în poziție genupectorală permite migrarea gravitațională a fătului spre diafragm; se poate opta pentru poziționarea parturientei în decubit lateral stâng. (4, 6)IV
    StandardConcomitent cu pregătirile preoperatorii medicul trebuie să indice: - asigurarea unei linii venoase - prelevarea de sânge de la parturientă pentru determinarea de urgență (dacă acest lucru nu este deja realizat) a: - grupului sangvin, Rh-ului - hemoleucogrameiC
    ArgumentareOrice manoperă obstetricală trebuie să fie precedată de evaluarea hematologică a parturientei. (6)IV
    OpțiuneMedicul poate practica manevrele preoperatorii de reducere a compresiunii cordonului ombilical la cazuri atent selectate, la care nu există tulburări ale ritmului cardiac fetal: - oprirea unei eventuale perfuzii ocitocice - decompresiunea cordonului ombilical prin ridicarea prezentației - reducerea manuală a ansei prolabate prin: - ridicarea prezentației - ridicarea digitală a cordonului ombilical deasupra craniului fetal - plasarea ansei ombilicale în zona nucală - umplerea vezicii urinare (cu 400-700 ml ser fiziologic)C
    ArgumentareVezica urinară destinsă poate ridica prezentația îndepărtând-o de ansa prolabată. (6)IV
    OpțiuneMedicul poate utiliza tratamentul tocolitic în cazul efectuării unor manevre de reducere a compresiunii cordonului ombilical.C
    ArgumentareTocoliza acută poate reduce compresia cordonului ombilical fără a fi urmată de atonie uterină postpartum. (4,8) Medicul poate opta pentru: - Salbutamol 100 µg i.v. - Salbutamol 250 µg s.c.- Hexoprenalină 10 µg (1 fiolă x 2 ml) administrată intravenos lent, în bolus și se continuă cu perfuzie intravenoasă cu viteza de 0,3 μg/min - Nifedipin sublingual tabletă de 10 mg.IV
    OpțiuneDacă dilatația orificiului cervical intern este completă și prezentația fetală este angajată, (6) medicul poate accelera expulzia optând în funcție de prezentație în cazul: - feților în prezentație craniană pentru: - naștere spontană pe cale vaginală (eventual asistată ocitocic) la multipare cu feți mici
    - naștere instrumentară (forceps, vidextractor) - feților în prezentație pelviană pentru: - asistarea nașterii pe cale vaginală prin manevre obstetricale: - mica extracție pelvină cu sau fără secționarea cordonului ombilical (dacă acesta este între membrele inferioare) urmată de - manevrele de asistență a nașterii în prezentația pelviană (Lovset, Bracht, Mauriceau, Muller etc.)
    E
    StandardMedicul trebuie să practice o epiziotomie largă în cazul deciziei finalizării nașterii pe cale vaginală a cazurilor cu PCO.C
    ArgumentareEpiziotomia largă facilitează scurtarea expulziei fătului și manevrele obstetricale necesare. (4)IV
    StandardÎnaintea practicării operației cezariene, în sala de operații, medicul care obiectivează prin tușeu vaginal existența PCO trebuie să confirme existența activității cardiace fetale prin aprecierea pulsatilității cordonale.E
    StandardÎn cazul practicării operației cezariene, medicul care asigură manevrele de decompresiune cordonală trebuie să nu retragă mâna examinatoare din vagin decât după extragerea fătului.E
    RecomandareSe recomandă medicului să practice operația cezariană de urgență, sub anestezie generală.
    E
    ArgumentareAceasta permite o relaxare optimă și o sedare a parturientei.
    6.2.2. În cazul fătului previabil, mort in utero sau cu malformaţii incompatibile cu viabilitatea
    StandardÎn aceste situații, medicul trebuie să adopte o atitudine obstetricală care să aducă un minim prejudiciu matern.E
    OpțiuneÎn cazul unui făt aflat la limita viabilității (între 23+0 și 24+6 săptămâni), medicul poate adopta o conduită expectativă, pacienta fiind îndrumată fie către terminarea sarcinii, fie către continuarea acesteia.C
    ArgumentareAu fost observate perioade de expectativă de până la 3 săptămâni, deși marea majoritate a pacientelor au optat pentru terminarea sarcinii. (7)IV
    7. URMĂRIRE ŞI MONITORIZARE
    OpțiuneÎn cazul suspiciunii clinice de PCO medicul poate utiliza examinarea Doppler color transabdominală sau transvaginală pentru precizarea diagnosticului.C
    ArgumentareNu se recomandă examinarea ecografică de rutină pentru evaluarea poziției cordonului ombilical. Atunci când există suspiciunea clinică de PCO, iar examenul ecografic este neconcludent, examenul Doppler color poate fi util în confirmarea poziției cordonului ombilical. (1,2)IV
    RecomandareSe recomandă ca medicul să indice monitorizarea CTG fetală din momentul formulării diagnosticului până la momentul nașterii.C
    ArgumentareMonitorizarea CTG continuă permite cunoașterea permanentă a stării fetale și adaptarea urgenței conduitei obstetricale. (3)IV
    StandardÎn aprecierea prognosticului fetal medicul trebuie să evalueze următoarele criterii: - intervalul dintre diagnostic și momentul nașterii
    - intensitatea și durata compresiunii cordonului ombilical - vârsta gestațională - aspectul traseului CTG - calea de naștere. (3,4,5,6)
    E
    8. ASPECTE ADMINISTRATIVE
    RecomandareSe recomandă ca fiecare unitate medicală care efectuează tratamentul PCO să redacteze protocoale proprii bazate pe prezentele standarde.E
    StandardMedicul trebuie să considere PCO o urgență obstetricală.E
    StandardCadrul medical care ridică suspiciunea sau diagnosticul cert de PCO trebuie să anunțe imediat șeful de secție sau șeful gărzii OG, alți medici OG disponibili, medicul neonatolog, medicul ATI. Decizia privind conduita terapeutică ulterioară aparținei echipei conduse de medicul obstetrician.E
    StandardÎn cazul deciderii finalizării nașterii prin operație cezariană de urgență, medicul trebuie să anunțe imediat personalul sălii de operații.
    C
    ArgumentarePentru ca acesta să efectueze pregătirile necesare preoperatorii, economisind timp. (3,6)IV
    StandardConduita ulterioară față de pacientă este atât responsabilitatea medicul șef de secție, a medicului curant, cât și a personalului desemnat al departamentului/ secției/ clinicii de OG.E
    StandardMedicul curant OG trebuie să consilieze pacienta referitor la prognosticul fetal iar decizia alegerii căii de naștere, în caz de urgență majoră (deteriorare semnificativă a traseului CTG), aparține medicului. În acest caz, consimțământul informat pacientei poate fi obținut și verbal.E
    9. BIBLIOGRAFIE Introducere1. Lin MG. Umbilical Cord Proplapse. Obstetrical and Gynecological Survey 2006 61;4:269-77.2.
    Umar U., Sulaiman G. Outcome of umbilical cord prolapse at Aminu Kano Teaching Hospital, Kano, North-Western Nigeria.Nigerian J Basic Clin Sci 2015 12; 1: 20.
    3. ACOG. Neonatal encephalopathy and cerebral palsy. Obstet Anesthesia Digest 2015 35; 1:12-13.4. Gibbons C, O'Herlihy C, Murphy JF. Umbilical cord prolapse-changing patterns and improved outcomes: a retrospective cohort study. BJOG 2014; 121:1705.5. Behbehani, S., Patenaude, V., Abenhaim, H.A. Maternal risk factors and outcomes of umbilical cord prolapse: a population-based study. J Obstet Gynecol Canada. 2016 38; 1: 23-28.6. Kahana B, Sheiner E, Levy A, Lazer S, Mazor M. Umbilical cord prolapse and perinatal outcomes. Int j Gynecol Obstet 2004;84:127-132.7. Boyle JJ, Katz VL. Umbilical cord prolapse in current obstetric practice. J Reprod Med 2005;50:303-306.8. Hasegawa, J., Sekizawa, A., Ikeda, T., Koresawa, M., Ishiwata, I., Kawabata, M., Kinoshita, K. The use of baloons for uterine cervical ripening is associated with an increased risk of umbilical cord prolapse:a population based questionnaire survey in Japan. BMC Pregnancy and Childbirth. 2015 15: 4.
    9. Hehir M.P, Hartigan L, Mahony R. Perinatal death associated with umbilical cord prolapse. J Perinat Med 2017 45; 5: 565-570.
    Evaluare şi diagnostic1. Vintzileos, A.M., Chavez, M.R., Kinzler, W.L. Use of ultrasound in the labor and delivery. J Maternal-Fetal Neonat Med. 2010 23; 6:469-4752. Ezra, Y, Strasberg, SR, Farine, D. Does cord presentation on ultrasound predict cord prolapse?. Gynecol Obstet Invest 2003; 56:6.3. Bosselmann, S., Mielke, G. Sonographic assessment of the umbilical cord. Geburtshilfe Frauenheilkd 2015; 75; 8: 808-8184. Ezra Y, Strasberg SR, Farine D. Does cord presentation on ultrasound predict cord prolapse? Gynecol Obstet Invest 2003;56:6-9.5. Pinas, A., Chandrharan, E. Continuous cardiotocophraphy during labour: analysis, classification and management. Best Prac Res Clin Obstet Gynecol. 2016 30: 33-47.6. Hofmeyr, GJ, Lawrie TA. Amnioinfusion for potenţial or suspected umbilical cord compression in labour. Cochrane Systematic Rev. 20127. Barrett, JM. Funic reduction for the management of umbilical cord prolapse. Am J Obstet Gynecol 1991; 165:654.8. Holdbrook, B.D., Phelan, S.T. Umbilical cord prolapse. Obstet Gynecol Clin. 2013 40; 1:1-14.9. Kaymak, O., Iskender, C., Ibanoglu, M., Cavkaytar, S., Uygur, D., Danisman, N. Retrospective evaluation of risk factors and perinatal outcome of umbilical cord prolapse during labor. Eur Rev Med Pharmacol Sci. 2015 19; 13: 2336-2339. Conduită1. Gabbay-Benziv, R., Maman, M., Wiznitzer, A., Linder, N., Yogev, Y. Umbilical cord prolapse during delivery-risk factors and pregnancy outcome: a single center experience. J Maternal-Fetal Neonat Med. 2014 27: 14-17.
    2. Kalu, C.A., Umeora, O.U.J. Risk factors and perinatal outcome of umbilical cord prolapse in Ebonyi State University Teaching Hospital, Abakaliki, Nigeria. Niger J Clin Prac. 2011 14; 4.3. Qureshi, NS, Taylor, DJ, Tomlinson, AJ. Umbilical cord prolapse. Int J Gynaecol Obstet 2004; 86:29.4. Thurlow, J.A., Kinsella, S.M. intrauterine resuscitation: active management of fetal distress. Int J Obstet Anest. 2002 11; 2: 105-116.5. Prabulos, AM, Philipson, EH. Umbilical cord prolapse. Is the time from diagnosis to delivery critical?. J Reprod Med 1998; 43:129.6. Bord, I., Gemer, O. The value of bladder filling in addition to manual elevation of presenting fetal part in cases of cord prolapse. Arch Gynecol Obstet. 2011 283; 5: 989-991.7. Leong A, Rao J, Opie G. Fetal survival after conservative management of cord prolapse for three weeks. BJOG 2004; 111:1476-7.8.
    Katz Z, Shoham Z, Lancet M, Blickstein I, Mogilner BM, Zalel Y. Management of labor with umbilical cord prolapse: a 5-year study.Obstet Gynecol. 1988;72(2):278. [PubMed ID 3393364]
    Urmărire şi monitorizare1. Raga, F, Osborne, N, Ballester, MJ, Bonilla-Musoles, F. Color flow Doppler: a useful instrument in the diagnosis of funic presentation. J Natl Med Assoc 1996; 88:94.2. Huang J.P., Chen, C.P., Chen, C.P., Wang, K.G., Wang, K.L. Term pregnancy with umbilical cord prolapse. Tawanese J Obstet Gynecol. 2012 51; 3: 375-380.3. Tan WC, Tan LK, Tan AS. Audit of 'crash' emergency caesarean sections due to cord prolapse in terms of response time and perinatal outcome. Ann Acad Med Singapore 2003;32:638-641.4. Dars, S., Malik, S., Samreen, I., Ara Kazi, R. Maternal morbidity and perinatal outcome in preterm premature rupture of membranes before 37 weeks gestation. Pakistan J Med Sci. 2014 30; 3: 626-629.5. Gabbe SG, Niebyl JR, Simpson JL. Obstetrics. Normal & Problem Pregnancies, 6th ed. New York: Churchill Livingstone, 2012.
    6. Cunningham FG, Gant NF, Leveno KJ, et al. Williams Obstetrics, 24nd ed. New York: McGraw-Hill, 2014.
    10. ANEXE Anexa 1. Lista participanţilor la Reuniunea de Consens de la Bucureşti, 13-15 Decembrie 2012 Anexa 2. Lista participanţilor la Reuniunea de Consens de la Bucureşti, 29-30 Martie 2019 Anexa 3. Grade de recomandare şi nivele ale dovezilor Anexa 4. Medicamentele menţionate în ghid şi utilizate în cazul prolabării cordonului ombilicalAnexa nr. 1 Lista participanţilor la Reuniunea de Consens de la Bucureşti, 13 - 15 Decembrie 2012 Prof. Dr. Virgil Ancăr, Clinica Obstetrică Ginecologie, Spitalul Clinic de Urgenţă "Sf. Pantelimon", Bucureşti
    Dr. Teodor Amza, Spitalul de Obstetrică Ginecologie, Râmnicu Vâlcea Dr. Stelian Bafani, Clinica Obstetrică-Ginecologie I, Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă, Constanţa Prof. Dr. Gabriel Bănceanu, IOMC, Maternitatea "Polizu", Bucureşti Dr. Metin Beghim, Clinica Obstetrică-Ginecologie I, Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă, Constanţa Conf. Dr. Elena Iolanda Blidaru, Clinica Obstetrică Ginecologie IV, Maternitatea "Cuza Vodă", Iaşi Dr. Mihaela Boţ, Spitalul Universitar de Urgenţă Elias, Bucureşti Prof Dr. Ştefan Buţureanu, Clinica Obstetrică Ginecologie III, Maternitatea "Elena-Doamna", Iaşi Dr. Gabriela Caracostea, Clinica Obstetrică Ginecologie I, Spitalul Judeţean Universitar de Urgenţă, Cluj-Napoca Dr. Maxim Călăraşi, FECMF "Nicolae Testemitanu"- Chişinău, Rep. Moldova Dr. Bogdan Călinescu, IOMC, Maternitatea "Polizu", Bucureşti Şef de lucrări Dr. Iuliana Ceauşu, Spitalul "Dr. I. Cantacuzino", Clinica Obstetrică-Ginecologie, Bucureşti Prof. Dr. Petru Chitulea, Spitalul Clinic de Obstetrică-Ginecologie, Oradea Dr. Adriana Ciuvică, IOMC, Maternitatea "Polizu", Bucureşti Dr. Dorina Codreanu, Spitalul Clinic de Obstetrică Ginecologie "Panait Sârbu", Bucureşti Conf. Dr. Nădejdea Codreanu, Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie "N. Testemiteanu", Chişinău Dr. Ileana-Maria Conea, Spitalul Clinic "Sf. Ioan"- Maternitatea Bucur, Bucureşti Dr. Anca Teodora Constantin, Ministerul Sănătăţii Conf. Dr. Marius Crainea, UMF "V. Babeş" Timişoara, Clinica de Obstetrică-Ginecologie Prof. Dr. Ioan Doru Crăiuţ, Spitalul Jud. Oradea Clinica Obstetrică-Ginecologie SL Dr. Gheorghe Cruciat, Clinica Obstetrică Ginecologie I, Spitalul Judeţean Universitar de Urgenţă, Cluj-Napoca
    Ana Derumeaux, UNFPA Conf. Dr. Valentina Diug, FECMF "Nicolae Testemiteanu" - Chişinău Rep. Moldova Dr. Mihai Dimitriu, Spitalul Clinic "Sf. Pantelimon", Bucureşti Dr. Gabriela Dumitru, IOMC, Maternitatea "Polizu", Bucureşti Dr. Alexandru Epure, IOMC- Maternitatea "Polizu", Bucureşti Dr. Ion Eremia, Spitalul Judeţean de Urgenţă Slatina, jud. Olt Prof. Dr. Mihai Georgescu Brăila, Clinica Obstetrica Ginecologie II, Spitalul Universitar Craiova Conf. Dr. Dorin Grigoraş, Clinica Obstetrică Ginecologie I, Spitalul Clinic de Obstetrică şi Ginecologie "Dr. Dumitru Popescu", Timişoara Dr. Mihai Horga, Institutul Est European de Sănătate a Reproducerii Prof. Dr. Vasile Valerică Horhoianu, Clinica Obstetrică-Ginecologie, Spitalul Universitar Bucureşti Prof. Dr. Decebal Hudiţă, Spitalul "Dr. I. Cantacuzino" Dr. Raluca Ioan, IOMC, Maternitatea "Polizu", Bucureşti Dr. Constantin Laurian Ioniţă, Spitalul Judeţean de Urgenţă, Călăraşi Dr. Cristian Anton Irimie, Ministerul Sănătăţii Dr. Alexandru Costin Ispas, Clinica Obstetrică Ginecologie, Spitalul Clinic Caritas "Acad. N. Cajal", Bucureşti Prof. Dr. Bogdan Marinescu, Spitalul Clinic de Obstetrică-Ginecologie "Panait Sârbu", Bucureşti Dr. Claudia Mehedinţu, Clinica Obstetrică Ginecologie, Spitalul Clinic Caritas "Acad. N. Cajal", Bucureşti Dr. Doina Mihăilescu, Clinica Obstetrică Ginecologie, Spitalul Universitar de Urgenţă "Elias", Bucureşti Dr. Vasile Munteanu, Spitalul Judeţean de Urgenţă Pireşti, jud. Argeş Prof. Dr. Dimitrie Nanu, Clinica Obstetrică Ginecologie, Spitalul Clinic Caritas "Acad. N. Cajal", Bucureşti
    Dr. Şerban Nastasia, Spitalul "Dr. I. Cantacuzino", Clinica Obstetrică-Ginecologie, Bucureşti Conf. Dr. Cristina Neagu, Spitalul Clinic "Panait Sârbu", Bucureşti Dr. Dorin Neacşu, Spitalul Judeţean de Urgenţă, Buzău Prof. Dr. Liliana Novac, Clinica Obstetrică Ginecologie I, Spitalul Clinic Municipal "Filantropia", Craiova Dr. Horia Olah, Spitalul Judeţean Clinic, Oradea Conf. Dr. Anca Pătraşcu, Clinica Obstetrică Ginecologie II, Spitalul Clinic Municipal "Filantropia", Craiova Dr. Mihai Popescu, Spitalul de Obstetrică ginecologie, Ploieşti Dr. Mircea Gabriel Preda, Spitalul Clinic de Obstetrică-Ginecologie "Panait Sârbu", Bucureşti Prof. Dr. Zenovia Florentina Pricop, Clinica Obstetrică-Ginecologie III "Elena-Doamna", Iaşi Conf. Dr. Lucian Puşcaşiu, Clinica Obstetrică Ginecologie I, Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă, Târgu-Mureş Conf. Dr. Manuela Cristina Russu, Clinica Obstetrică-Ginecologie, Spitalul "Dr. I. Cantacuzino", Bucureşti Dr. Maria Stamate, Spitalul Judeţean de Urgenţă, Giurgiu Prof. Dr. Florin Stamatian, Spitalul Judeţean Universitar de Urgenţă, Cluj-Napoca Conf. Dr. Anca Stănescu, Maternitatea "Bucur", Spitalul Clinic de Urgenţă "Sf Ioan", Bucureşti Dr. Gheorghe Marian Stoica, Spitalul de Obstretrică Ginecologie, Râmnicu Vâlcea Prof. Dr. Silvia Stoicescu, Maternitatea "Polizu", Bucureşti Conf. Dr. Nicolae Suciu, IOMC, Maternitatea "Polizu", Bucureşti Prof. Dr. Bela Szabo, Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă, Târgu Mureş Dr. Elisabeta Şerban, Spitalul Judeţean de Urgenţă Galaţi-OG II Dr. Alma Ştefănescu, IOMC, Maternitatea "Polizu", Bucureşti
    Dr. Roxana Şucu, Clinica Obstetrică-Ginecologie, Spitalul Clinic Caritas "Acad. N. Cajal", Bucureşti Prof. Dr. Vlad Tica, Clinica Obstetrică-Ginecologie I, Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă, Constanţa Dr. Oana Toader, IOMC, Maternitatea "Polizu", Bucureşti Dr. Corina Iliadi-Tulbure, FECMF "Nicolae Testemitanu"- Chişinău, Rep. Moldova Dr. Kovacs Tunde, Spitalul Judeţean Universitar de Urgenţă Cluj-Napoca, Clinica Obstetrică Ginecologie I Dr. Georgeta Vintea, Spitalul Judeţean de Urgenţă Piatra Neamţ Dr. Andreea Vultur, Spitalul Clinic de Obstetrică Ginecologie "Panait Sârbu", Bucureşti
    Anexa nr. 2 Lista participanţilor la Reuniunea de Consens de la Bucureşti, 29 - 30 Martie 2019 Prof. Dr. Radu Vlădăreanu, Bucureşti Prof. Dr. Daniel Mureşan, Cluj-Napoca Prof. Dr. Nicolae Suciu, Bucureşti Prof. Dr. Gabriel Bănceanu, Bucureşti Prof. Dr. Elvira Bratilă, Bucureşti Prof. Dr. Ştefan Buţureanu, Iaşi Prof. Dr. Crîngu Ionescu, Bucureşti Prof. Dr. Claudiu Mărginean, Târgu Mureş Prof. Dr. Claudia Mehedinţu, Bucureşti Prof. Dr. Dan Mihu, Cluj-Napoca Prof. Dr. Marius Moga, Braşov Prof. Dr. Mircea Onofriescu, Iaşi Prof. Dr. Gheorghe Peltecu, Bucureşti Prof. Dr. Lucian Puşcaşiu, Târgu-Mureş Prof. Dr. Liana Pleş, Bucureşti Prof. Dr. Manuela Russu, Bucureşti Prof. Dr. Demetra Socolov, Iaşi Prof. Dr. Răzvan Socolov, Iaşi Prof. Dr. Florin Stamatian, Cluj-Napoca Prof. Dr. Anca Stănescu, Bucureşti Prof. Dr. Vlad Tica, Constanţa Conf. Dr. Costin Berceanu, Craiova Conf. Dr. Elena Bernad, Timişoara Conf. Dr. Iuliana Ceauşu, Bucureşti Conf. Dr. Radu Chicea, Sibiu Conf. Dr. Alexandru Filipescu, Bucureşti Conf. Dr. Gheorghe Furău, Arad
    Conf. Dr. Dominic Iliescu, Craiova Conf. Dr. Laurenţiu Pirtea, Timişoara Conf. Dr. Ştefania Tudorache, Craiova ŞL Dr. Şerban Nastasia, Bucureşti Dr. Marius Calomfirescu, Bucureşti Asist. Univ. Dr. Mihaela Boţ, Bucureşti Dr. Alina Marin, Bucureşti
    Anexa nr. 3 Grade de recomandare şi nivele ale dovezilor Tabel 1. Clasificarea tăriei aplicate gradelor de recomandare
    StandardStandardele sunt norme care trebuie aplicate rigid și trebuie urmate în cvasitotalitatea cazurilor, excepțiile fiind rare și greu de justificat.
    RecomandareRecomandările prezintă un grad scăzut de flexibilitate, nu au forța Standardelor, iar atunci când nu sunt aplicate, acest lucru trebuie justificat rațional, logic și documentat.
    OpțiuneOpțiunile sunt neutre din punct de vedere a alegerii unei conduite, indicând faptul că mai multe tipuri de intervenții sunt posibile și că diferiți medici pot lua decizii diferite. Ele pot contribui la procesul de instruire și nu necesită justificare.
    Tabel 2. Clasificarea puterii ştiinţifice gradelor de recomandare
    Grad ANecesită cel puțin un studiu randomizat și controlat ca parte a unei liste de studii de calitate publicate pe tema acestei recomandări (nivele de dovezi Ia sau Ib).
    Grad BNecesită existența unor studii clinice bine controlate, dar nu randomizate, publicate pe tema acestei recomandări (nivele de dovezi IIa, IIb sau III).
    Grad CNecesită dovezi obținute din rapoarte sau opinii ale unor comitete de experți sau din experiența clinică a unor experți recunoscuți ca autoritate în domeniu (nivele de dovezi IV). Indică lipsa unor studii clinice de bună calitate aplicabile direct acestei recomandări.
    Grad ERecomandări de bună practică bazate pe experiența clinică a grupului tehnic de elaborare a acestui ghid.
    Tabel 3. Clasificarea nivelelor de dovezi
    Nivel IaDovezi obținute din meta-analiza unor studii randomizate și controlate
    Nivel IbDovezi obținute din cel puțin un studiu randomizat și controlat, bine conceput
    Nivel IIaDovezi obținute din cel puțin un un studiu clinic controlat, fără randomizare, bine concepute
    Nivel IIbDovezi obținute din cel puțin un studiu quasi-experimental bine conceput, preferabil de la mai multe centre sau echipe de cercetare
    Nivel IIIDovezi obținute de la studii descriptive, bine concepute
    Nivel IVDovezi obținunte de la comitete de experți sau experiență clinică a unor experți recunoscuți ca autoritate în domeniu
    Anexa nr. 4 Medicamentele menţionate în ghid şi utilizate în cazul prolabării cordonului ombilical
    Numele medicamentului NIFEDIPIN
    Indicații Tablete de 10 mg, 20 mg Capsule de 10 mg, 20 mg Tablete 20 mg retard Indicat pentru întârzierea iminenței de naștere prematură la gravidele adulte
    Doza pentru adulți
    Tocoliza acută: - Inițial sublingual: 10 mg la fiecare 15 min în prima oră, până la oprirea contracțiilor Tocoliza de întreținere: - 60-160 mg/zi nifedipin cu eliberare lentă în funcție de prezența și intensitatea contracțiilor uterine
    Contraindicații - alergie la Nifedipin - cardiopatii severe (HTP, tahiaritmie) - puls peste 120bpm - TA < 90mmHg sistolică - frecvență respiratorie > 30/min - frecvență cardiacă > 170/min - cefalee agravată - vomă persistentă - durere precordială/ dispnee - concomitența folosirii: 1. salbutamolum-ului, mai ales i.v. 2. MgSO4 3. antihipertensivelor 4. nitraților
    Interacțiuni
    - efectul hipotensor poate fi potențat de alte antihipertensive - administrarea simultană a digoxinum poate crește nivelul plasmatic al acesteia - cimetidinum crește nivelul plasmatic al nifedipinei - rifampicinum crește eficacitatea nifedipinei - sucul de grapefruit administrat concomitent inhibă metabolismul nifedipinum-ului determinând concentrații crescute ale acesteia
    Sarcină și alăptare categoria C
    Atenție! Efecte adverse: - tahicardie, palpitații, hiperemie facială - cefalee, amețeli - greață, vărsături Atenție la: - AV > 120/min - TA sistolică < 90 mmHg - Respirații > 30/ min - Senzație de lipsă de aer - Cefalee progresivă - Vomă persistentă - Precordialgii
    - Progresia travaliului

    Numele medicamentului SALBUTAMOL
    Indicații Indicat pentru întârzierea iminenței de naștere prematură la gravidele adulte Fiolă de 5 ml ce conține 5 mg de salbutamol
    Doza pentru adulți - 5 mg de salbutamol se adaugă în 100 ml de soluție de clorură de sodiu 0,9% pentru a obține o soluție de 50 mcg/ ml - se utilizează administrarea cu ajutorul injectomatului: salbutamol 50 mcg/ ml la o rată de perfuzie de 12 ml/ oră (=10 mcg/ min) și se crește doza cu 4 ml/ oră (= 3,3 mcg/ min) la fiecare 30 min până la încetarea contracțiilor, sau până când pulsul matern atinge 120 bpm, sau până la un maxim de 36 ml/ oră (30 mcg/ min)
    Contraindicații - aceleași ca pentru nifedipin Contraindicații speciale: - hipertiroidism - afecțiuni cardiace (aritmii tahicardice, miocardite, stenoză aortică subvalvulară hipertrofică, defecte de valvă mitrală) - afecțiuni severe hepatice și renale - glaucomul cu unghi închis
    Interacțiuni - bocanții receptorilor beta neselectivi reduc sau anulează acțiunea - metilxantinele (ca teofilina) intensifică acțiunea
    - efectul hipoglicemiant al medicamentelor antidiabetice este redus de - administrarea concomitentă a altor medicamente cu activitate simpatomimetică cum sunt anumite medicamente pentru circulație sau agenți antiasmatici trebuie evitată deoarece aceasta poate produce efecte de supradozare - nu trebuie folosit concomitent cu alcaloizii ergotaminici - nu trebuie administrat concomitent cu preparate care conțin calciu sau vitamina D, cu dihidrotahisterol sau cu mineralocorticoizi
    Sarcină și alăptare Categoria C
    Atențíe! Efecte adverse - edem pulmonar - durere precordială - ischemie miocardică - hipotensiune - aritmii - insuficiență cardiacă - hipopotasemie - hiperglicemie - dispnee - greață, vărsături - febră - moarte fetală/ maternă - taicardie fetală - hipotensiune fetală - hiperinsulinemie fetală

    Numele medicamentului HEXOPRENALINA
    Indicații Iminența de avort și de naștere prernatură.
    Doza pentru adulți Tratamentul se începe cu 10 µg Hexoprenalină (1 fiolă x 2ml) administrată intravenos lent, în bolus și se continuă cu Hexoprenalină în perfuzie intravenoasă cu viteza de 0,3 µg/min.
    Contraindicații Hexoprenalina nu se administrează în caz de: hiperfuncție tiroidiană, boli cardiace, mai ales inflamatorii ale miocardului, disfuncții cardiace cu frecvență cardiacă mare și anumite valvulopatii; boli severe hepatice și renale, glaucom,
    hemoragii uterine severe (decolare prematură de placentă), infecții uterine.
    Interacțiuni Hexoprenalina poate interacționa cu unele medicamente. Unele preparate antihipertensive ca beta-blocantele reduc sau anulează efectul. Acțiunea medicamentelor antidiabetice este redusă. Hexoprenalina nu se folosete împreună cu alcaloizi ergotaminici.
    Sarcină și alăptare Categoria B - Medicamentul nu se va folosi în timpul perioadei de alăptare.
    Atenție! Se recomandă monitorizarea frecvenței cardiace, tensiunii arteriale a mamei și alura ventriculară a fătului în timpul folosirii Hexoprenalinei. La pacientele care prezintă o creștere marcată a frecvenței cardiace (mai mult de 130/minut) și în cazuri cu o scădere importantă a tensiunii arteriale, dozarea trebuie redusă, iar în cazurile care prezintă acuze majore, ca dispnee, angină pectorală, senzație de presiune toracică sau semne de insuficiență cardiacă, trebuie imediat întrerupt. La gravide cu diabet zaharat se recomandă controlul metabolismului glucidic, deoarece Hexoprenalina poate produce creșteri individuale variabile ale glicemiei. În timpul tratamentului cu Hexoprenalină diureza este redusă și trebuie avută în vedere posibilitatea formarii de edeme. A se preveni orice aport excesiv de lichid, doza medie zilnică nu trebuie să depașeasca 1.500 ml. A se reduce aportul de sare. Se impune oprirea folosirii de Hexoprenalina înainte de începerea anesteziei cu Halotan. În cazuri ce prezintă o ruptură a membranelor fetale și o dilatare a colului uterin mai mult de 2 - 3 cm, șansele pentru folosirea cu succes a tratamentului tocolitic sunt mici.
    -------





    Se încarcă informațiile conexe fiecărui articol!