Doriţi o formă actualizată, la zi (09.07.2020), a acestui act? Cumpăraţi acum online, rapid şi simplu actul (varianta PDF) sau alegeţi un abonament!
GHID din 9 august 2019privind hipertensiunea asociată sarcinii
EMITENT
  • MINISTERUL SĂNĂTĂŢII
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 738 bis din 10 septembrie 2019Data intrării în vigoare 10-09-2019


    Aprobat prin ORDINUL nr. 1.241 din 9 august 2019, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 738 din 10 septembrie 2019.
    Editori: Prof. Dr. Nicolae Suciu, Prof. Dr. Elvira Brătilă© Societatea de Obstetrică şi Ginecologie din România; Colegiul Medicilor din România, 2019. Grupul de Coordonare al procesului de elaborare a ghidurilor încurajează schimbul liber şi punerea la dispoziţie în comun a informaţiilor şi dovezilor cuprinse în acest ghid, precum şi adaptarea lor la condiţiile locale.
    Orice parte din acest ghid poate fi copiată, reprodusă sau distribuită, fără permisiunea autorilor sau editorilor, cu respectarea următoarelor condiţii: (a) materialul să nu fie copiat, reprodus, distribuit sau adaptat în scopuri comerciale; (b) persoanele sau instituţiile care doresc să copieze, reproducă sau distribuie materialul, să informeze Societatea de Obstetrică şi Ginecologie din România şi Colegiul Medicilor din România; şi (c) Societatea de Obstetrică şi Ginecologie din România şi Colegiul Medicilor din România să fie menţionate ca sursă a acestor informaţii în toate copiile, reproducerile sau distribuţiile materialului. Acest ghid a fost aprobat de Ministerul Sănătăţii prin Ordinul .......... cu modificările şi completările ulterioare şi avizat favorabil de Colegiul Medicilor din România şi de Societatea de Obstetrică şi Ginecologie din România.PRECIZĂRI Ghidurile clinice pentru Obstetrică şi Ginecologie sunt elaborate sistematic la nivel naţional cu scopul de a asista personalul medical pentru a lua decizii în îngrijirea pacientelor cu afecţiuni ginecologice şi obstetricale. Ele prezintă recomandări de bună practică medicală clinică bazate pe dovezi publicate, pentru a fi luate în considerare de către medicii obstetricieni/ginecologi şi de alte specialităţi, precum şi de cadrele medicale auxiliare implicate în îngrijirea pacientelor cu afecţiuni ginecologice şi obstetricale. Deşi ghidurile reprezintă o fundamentare a bunei practici medicale bazate pe cele mai recente dovezi disponibile, ele nu intenţionează să înlocuiască raţionamentul practicianului în fiecare caz individual. Decizia medicală este un proces integrativ care trebuie să ia în considerare circumstanţele individuale şi opţiunea pacientei, precum şi resursele, caracterele specifice şi limitările instituţiilor de practică medicală. Este de aşteptat ca fiecare practician care aplică recomandările în scopul diagnosticării, definirii unui plan terapeutic sau de urmărire, sau al efectuării unei proceduri clinice particulare să utilizeze propriul raţionament medical independent în contextul circumstanţial clinic individual, pentru a decide orice îngrijire sau tratament al pacientei în funcţie de particularităţile acesteia, opţiunile diagnostice şi curative disponibile. Instituţiile şi persoanele care au elaborat acest ghid au depus eforturi pentru ca informaţia conţinută în ghid să fie corectă, redată cu acurateţe şi susţinută de dovezi. Dată fiind posibilitatea erorii umane şi/sau progresele cunoştinţelor medicale, ele nu pot şi nu garantează că informaţia conţinută în ghid este în totalitate corectă şi completă. Recomandările din acest ghid clinic sunt bazate pe un consens al autorilor privitor la abordările terapeutice acceptate în momentul actual. În absenţa dovezilor publicate, ele sunt bazate pe consensul experţilor din cadrul specialităţii. Totuşi, ele nu reprezintă în mod necesar punctele de vedere şi opiniile tuturor clinicienilor şi nu le reflectă în mod obligatoriu pe cele ale Grupului Coordonator. Ghidurile clinice nu sunt gândite ca directive pentru un singur curs al diagnosticului, managementului, tratamentului sau urmăririi unui caz, sau ca o modalitate definitivă de îngrijire a pacientei. Variaţii ale practicii medicale pot fi necesare pe baza circumstanţelor individuale şi opţiunii pacientei, precum şi resurselor şi limitărilor specifice instituţiei sau tipului de practică medicală. Acolo unde recomandările acestor ghiduri sunt modificate, abaterile semnificative de la ghiduri trebuie documentate în întregime în protocoale şi documente medicale, iar motivele modificărilor trebuie justificate detaliat. Instituţiile şi persoanele care au elaborat acest ghid îşi declină responsabilitatea legală pentru orice inacurateţe, informaţie percepută eronat, pentru eficacitatea clinică sau succesul oricărui regim terapeutic detaliat în acest ghid, pentru modalitatea de utilizare sau aplicare sau pentru deciziile finale ale personalului medical rezultate din utilizarea sau aplicarea lor. De asemenea, ele nu îşi asumă responsabilitatea nici pentru informaţiile referitoare la produsele farmaceutice menţionate în acest ghid. În fiecare caz specific, utilizatorii ghidurilor trebuie să verifice literatura de specialitate specifică prin intermediul surselor independente şi să confirme că informaţia conţinută în recomandări, în special dozele medicamentelor, este corectă. Orice referire la un produs comercial, proces sau serviciu specific prin utilizarea numelui comercial, al mărcii sau al producătorului, nu constituie sau implică o promovare, recomandare sau favorizare din partea Grupului de Coordonare, a Grupului Tehnic de Elaborare, a coordonatorului sau editorului ghidului faţă de altele similare care nu sunt menţionate în document. Nici o recomandare din acest ghid nu poate fi utilizată în scop publicitar sau în scopul promovării unui produs. Toate ghidurile clinice sunt supuse unui proces de revizuire şi actualizare continuă. Cea mai recentă versiune a acestui ghid poate fi accesată prin internet la adresa www.sogr.ro.CUPRINS1. Introducere2. Scop
    3. Metodologie de elaborare şi revizie3.1. Etapele procesului de elaborare3.2. Principii3.3. Etapele procesului de revizie3.4. Data reviziei4. Structură5.
    Evaluare şi diagnostic5.1. Definiţii5.2. Investigaţii diagnostice5.3. Diagnosticul formei severe de preeclampsie
    6. Predicţie7. Prevenţie8. Conduită8.1. Conduita în cazul formelor uşoare de preeclampsie
    8.2. Conduita medicală conservatoare în formele severe de preeclampsie8.3. Tratamentul antihipertensiv în preeclampsie8.4. Tratamentul antihipertensiv al formei acute de HTA8.5. Conduita în criza eclamptică8.6. Terapia anticonvulsivantă8.7. Protocol de administrare a Sulfatului de Magneziu8.8.
    Naşterea în sarcinile complicate cu preeclampsie
    9. Urmărire şi monitorizare10. Aspecte administrative11. Bibliografie12. AnexeAnexa 1. Lista participanţilor la Reuniunea de Consens de la Bucureşti, 29-30 Martie 2019Anexa 2. Grade de recomandare şi nivele ale dovezilorAnexa 3. Medicamentele menţionate în ghid şi utilizate în tratamentul hipertensiunii indusă de sarcină
    Grupul de Coordonare a Elaborării ghidurilor (2009) Comisia Consultativă de Obstetrică şi Ginecologie a Ministerului Sănătăţii Publice Profesor Dr. Gheorghe Peltecu, preşedinte Profesor Dr. Radu Vlădăreanu, secretar Comisia de Obstetrică şi Ginecologie a Colegiului Medicilor din România Profesor Dr. Vlad Tica, preşedinte Societatea de Obstetrică şi Ginecologie din România Profesor Dr. Florin Stamatian, preşedinte Casa Naţională de Asigurări de Sănătate Dr. Roxana Radu, reprezentant Preşedinte - Profesor Dr. Florin Stamatian Co-preşedinte - Profesor Dr. Gheorghe Peltecu Secretar - Profesor Dr. Radu VlădăreanuMembrii Grupului Tehnic de Elaborare a ghidului (2009) Coordonator Profesor Dr. Gheorghe Peltecu
    Scriitor Dr. Laura Giurcăneanu Membri Profesor Dr. Dimitrie Nanu Dr. Ilinca Gussi Dr. Mircea Preda Dr. Doina Mihăilescu Integrator Dr. Alexandru Epure Evaluatori externi Profesor Dr. Bogdan Marinescu Profesor Dr. Radu Vlădăreanu
    Grupul de Coordonare a Reviziei ghidurilor (2019) Societatea de Obstetrică şi Ginecologie din România Profesor Dr. Radu Vlădăreanu, preşedinte Comisia de Obstetrică şi Ginecologie a Ministerului Sănătăţii Profesor Dr. Nicolae Suciu, preşedinte Comisia de Obstetrică şi Ginecologie a Colegiului Medicilor din România Profesor Dr. Radu Vlădăreanu, preşedinteMembrii Grupului Tehnic de Revizie a ghidului (2019) Coordonatori Profesor Dr. Nicolae Suciu Profesor Dr. Elivira Brătilă Scriitori Dr. Ioana Drăgan Asist. Univ. Dr. Diana Comandaşu Membru Şef Lucrări Oana Toader Integrator Dr. Alina-Gabriela Marin Evaluator extern Profesor Dr. Claudia Mehedinţu
    ABREVIERI AGREE - Appraisal of Guidelines for Research & Evaluation (Revizia Ghidurilor pentru Cercetare & Evaluare) ALT - Alaninaminotransaminază AST - Aspartataminotransaminază ATI - Anestezie şi Terapie Intensivă AVC - Accident vascular cerebral DVP - Deepest vertical pocket (diametrul vertical maxim al pungii de lichid amniotic) ECG - Electrocardiograma HELLP - Hemoliza (Hemolysis) - transaminaze crescute (Elevated Liver enzymes), trombocitopenie (Low Platelet count) HLG - Hemoleucogramă HTA - Hipertensiune arterială HTAIS - Hipertensiune arterială indusă de sarcină ILA - Indice de lichid amniotic i.m. - Intramuscular IMC - Indice de masă corporalăi.v. - Intravenos kgc - Kilogramcorp LDH - Lactat dehidrogenază
    ml - Mililitru mmHg - Milimetru coloană de mercur ONU - Organizaţia Naţiunilor Unite pev - Perfuzie endovenoasă PI - Indice de pulsatilitate PlGF - Factorul de creştere placentar (placental growth factor) p.o. - Per os PT - Timp de protrombină PTT - Timp parţial de protrombină RCIU - Restricţie de creştere intrauterină RCP - Raport cerebro-placentar RI - Indice de rezistenţă sFLT - Tirozin-kinaza 1 solubilă fms-like (soluble fms-like tyrosine kinase 1) TA - Tensiune arterială TAD - Tensiune arterială diastolică TAS - Tensiune arterială sistolică TNS - Test non-stres UNFPA - United Nations Population Fund (Fondul ONU pentru Populaţie)
    1. INTRODUCERE Hipertensiunea arterială asociată sarcinii (cu subcategoriile ei: HTA gestaţională, Preeclampsie, Eclampsie, Preeclampsie suprapusă pe HTA cronică), este una dintre complicaţiile importante ce pot surveni pe parcursul sarcinii. (1-3) Se estimează că anual în lume mai mult de 4 milioane de gravide vor suferi de preeclampsie şi aproximativ 100.000 vor dezvolta eclampsie. Preeclapmpsia complică 2-8% din numărul total de sarcini conform ACOG (incidenţă de 5-7% la nulipare). Aproximativ 2% dintre gravidele cu preeclampsie vor dezvolta eclampsie. Din nefericire, doar naşterea rămâne potenţialul tratament al acestei afecţiuni, hipertensiunea arterială asociată sarcinii rămânând în continuare o cauză importantă de mortalitate şi morbiditate materno-fetală.2. SCOP Scopul acestui ghid este de a standardiza abordarea acestei afecţiuni, în vederea stabilirii managementului tuturor formelor de hipertensiune arterială în sarcină, al monitorizării prenatale şi al urmăririi postnatale, pentru îmbunătăţirea prognosticului materno-fetal. Prezentul ghid clinic ce vizează conduita în hipertensiunea asociată sarcinii se adresează atât personalului de specialitate obstetrică-ginecologie, cât şi personalului medical din alte specialităţi (medicină de familie, cardiologie, medicină internă, ATI) ce se confruntă cu problematica abordată. Prezentul ghid clinic pentru obstetrică şi ginecologie este elaborat pentru satisfacerea următoarelor deziderate:– creşterea calităţii unui serviciu medical, a unei proceduri medicale– referirea la o problemă cu mare impact pentru starea de sănătate sau pentru un indicator specific– reducerea variaţiilor în practica medicală (cele care nu sunt necesare)– 
    reducerea unui risc sau eliminarea unei incertitudini terapeutice
    – aplicarea evidenţelor în practica medicală; diseminarea unor noutăţi ştiinţifice– integrarea unor servicii sau proceduri (chiar interdisciplinare)– creşterea încrederii personalului medical în rezultatul unui act medical– ghidul constituie un instrument de consens între clinicieni, facilitând comunicarea dintre aceştia– ghidul protejează practicianul din punct de vedere al malpraxisului– ghidul asigură continuitatea între serviciile oferite de medici şi de asistente
    – ghidul permite structurarea documentaţiei medicale– ghidul permite oferirea unei baze de informaţii pentru analize şi comparaţii– armonizarea practicii medicale româneşti cu principiile medicale internaţional acceptate.
    Acest ghid clinic pentru obstetrică şi ginecologie este conceput pentru aplicare la nivel naţional. Ghidul clinic precizează standardele, principiile şi aspectele fundamentale ale managementului particularizat unui caz concret clinic, care trebuie respectate de practicieni, indiferent de nivelul unităţii sanitare în care activează. Se prevede ca acest ghid să fie adaptat la nivelul secţiilor de obstetrică şi ginecologie sub forma unor protocoale. Ghidurile clinice sunt mai rigide decât protocoalele, ele fiind realizate la nivel naţional de grupuri tehnice de elaborare respectând nivele de dovezi ştiinţifice, tărie a afirmaţiilor, grade de recomandare. Protocoalele reprezintă modalitatea de aplicare a ghidurilor clinice naţionale în context local şi specifică exact într-o situaţie clinică anume ce anume trebuie făcut, de către cine şi când. Ele permit un grad mai mare de flexibilitate şi reflectă circumstanţele şi variaţiile locale datorate diferitelor tipuri de îngrijire clinică la un anumit nivel.
    3. METODOLOGIE DE ELABORARE ŞI REVIZIE3.1. Etapele procesului de elaborare Ca urmare a solicitării Ministerului Sănătăţii Publice de a sprijini procesul de elaborare a ghidurilor clinice pentru obstetrică-ginecologie, Fondul ONU pentru Populaţie (UNFPA) a organizat în 8 septembrie 2006 la Casa ONU o întâlnire a instituţiilor implicate în elaborarea ghidurilor clinice pentru obstetrică-ginecologie. A fost prezentat contextul general în care se desfăşoară procesul de redactare a ghidurilor şi implicarea diferitelor instituţii. În cadrul întâlnirii s-a decis constituirea Grupului de Coordonare a procesului de elaborare a ghidurilor. A fost, de asemenea, prezentată metodologia de lucru pentru redactarea ghidurilor, a fost prezentat un plan de lucru şi au fost agreate responsabilităţile pentru fiecare instituţie implicată. A fost aprobată lista de subiecte ale ghidurilor clinice pentru obstetrică-ginecologie şi pentru fiecare ghid au fost aprobaţi coordonatorii Grupurilor Tehnice de Elaborare (GTE) pentru fiecare subiect. În data de 14 octombrie 2006, în cadrul Congresului Societăţii de Obstetrică şi Ginecologie din România a avut loc o sesiune în cadrul căreia au fost prezentate, discutate în plen şi agreate principiile, metodologia de elaborare şi formatul ghidurilor. Pentru fiecare ghid, coordonatorul a nominalizat componenţa Grupului Tehnic de Elaborare, incluzând un scriitor şi o echipă de redactare, precum şi un număr de experţi evaluatori externi pentru recenzia ghidului. Pentru facilitarea şi integrarea procesului de elaborare a tuturor ghidurilor a fost contractat un integrator. Toate persoanele implicate în redactarea sau evaluarea ghidurilor au semnat Declaraţii de Interese.
    Scriitorii ghidurilor au fost contractaţi şi instruiţi asupra metodologiei redactării ghidurilor, după care au elaborat prima versiune a ghidului, în colaborare cu membrii GTE şi sub conducerea coordonatorului ghidului. Pe parcursul ghidului, prin termenul de medic(ul) se va înţelege medicul de specialitate Obstetrică - Ginecologie, căruia îi este dedicat în principal ghidul clinic. Acolo unde s-a considerat necesar, specialitatea medicului a fost enunţată în clar, pentru a fi evitate confuziile de atribuire a responsabilităţii actului medical. După verificarea principiilor, structurii şi formatului acceptat pentru ghiduri şi formatare a rezultat versiunea 2 a ghidului, care a fost trimisă pentru evaluarea externă la experţii selectaţi. Coordonatorul şi Grupul Tehnic de Elaborare au luat în considerare şi au încorporat după caz comentariile şi propunerile de modificare făcute de evaluatorii externi redactând versiunea 3 a ghidului. Această versiune a fost prezentată şi supusă discuţiei detaliate punct cu punct în cadrul unor Reuniuni de Consens care au avut loc la Sinaia în perioada 2 - 4 februarie 2007 şi la sediul UNFPA, 27 aprilie 2007, cu sprijinul Agenţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare a Guvernului Elveţian (SDC) şi a Fondului ONU pentru Populaţie (UNFPA). Ghidurile au fost dezbătute punct cu punct şi au fost agreate prin consens din punct de vedere al conţinutului tehnic, gradării recomandărilor şi formulării. Evaluarea finală a ghidului a fost efectuată utilizând instrumentul AGREE. Ghidul a fost aprobat formal de către Comisia Consultativă de Obstetrică şi Ginecologie a Ministerului Sănătăţii Publice, Comisia de Obstetrică şi Ginecologie a Colegiul Medicilor din România şi Societatea de Obstetrică şi Ginecologie din România.Acest ghid a fost aprobat de Ministerul Sănătăţii Publice prin Ordinul nr. 1.524 din 4 decembrie 2009 şi de Colegiul Medicilor prin documentul nr. 3994 din 20 septembrie 2007 şi de Societatea de Obstetrică şi Ginecologie în data de 7 august 2007.
    3.2. Principii Ghidul clinic "Hipertensiunea asociată sarcinii" a fost conceput cu respectarea principiilor de elaborare a ghidurilor clinice pentru obstetrică şi ginecologie aprobate de Grupul de Coordonare a Elaborării ghidurilor şi de Societatea de Obstetrică şi Ginecologie din România. Fiecare recomandare s-a încercat a fi bazată pe dovezi ştiinţifice, iar pentru fiecare afirmaţie a fost furnizată o explicaţie bazată pe nivelul dovezilor şi a fost precizată puterea ştiinţifică (acolo unde există date). Pentru fiecare afirmaţie a fost precizată alăturat tăria afirmaţiei (Standard, Recomandare sau Opţiune) conform definiţiilor din Anexa 2.3.3. Etapele procesului de revizie În luna Februarie 2018, conducerea Societăţii de Obstetrică şi Ginecologie (SOGR) a iniţiat primii paşi pentru revizia ghidurilor clinice pentru obstetrică şi ginecologie, stabilindu-se o listă a revizorilor. În cadrul celui de-al 17-lea Congres Naţional de Obstetrică-Ginecologie, din 20-22 Septembrie 2018, s-a luat decizia ca noua conducere să aibă ca prioritate revizia imediată a ghidurilor clinice. Astfel, noua conducere a SOGR a definitivat şi aprobat coordonatorii Grupului Tehnic de Revizie (GTR) pentru fiecare subiect. Pentru fiecare ghid, coordonatorul a nominalizat componenţa GTR, incluzând un scriitor şi o echipă de redactare, precum şi un număr de experţi externi pentru recenzia ghidului. Pentru facilitarea şi integrarea procesului de elaborare a tuturor ghidurilor, SOGR a contractat un integrator. Ghidul revizuit, odată finalizat de coordonator, a fost trimis pentru revizia externă la 2 experţi selectaţi. De asemenea, forma revizuită a fost postată pentru transparenţă, propuneri şi comentarii pe site-ul SOGR: https://sogr.ro/ghiduri-clinice. Coordonatorul şi GTR au luat în considerare şi au încorporat după caz comentariile şi propunerile de modificare făcute de către evaluatorii externi şi de pe site, redactând versiunea finală a ghidului. Această versiune a fost prezentată şi supusă discuţiei în cadrul unei Reuniuni de Consens care a avut loc la Bucureşti, 29-30 martie 2019, organizată şi finanţată de SOGR. Revizia ghidului a fost dezbătută şi agreată prin consens din punct de vedere al conţinutului tehnic, gradării recomandărilor şi formulării. Participanţii la Reuniunea de Consens sunt prezentaţi în Anexa 1. Evaluarea finală a reviziei ghidului a fost efectuată utilizând instrumentul AGREE. Ghidul a fost aprobat formal de către Comisia de Obstetrică şi Ginecologie a Ministerului Sănătăţii, Comisia de Obstetrică şi Ginecologie a Colegiul Medicilor din România şi Societatea de Obstetrică şi Ginecologie din România, iniţiatorul. Acest ghid a fost aprobat de Ministerul Sănătăţii Publice prin Ordinul .......... şi de Colegiul Medicilor prin documentul .......... şi de Societatea de Obstetrică şi Ginecologie din România în data de 30 Martie 2019.
    3.4. Data reviziei Acest ghid clinic va fi revizuit în 2022 sau în momentul în care apar dovezi ştiinţifice noi care modifică recomandările făcute.
    4. STRUCTURĂ Acest ghid clinic pentru obstetrică şi ginecologie este structurat în 6 capitole specifice temei abordate:– Evaluare (aprecierea riscului) şi diagnostic– Predicţie– Prevenţie– Conduită– Urmărire şi monitorizare– Aspecte administrative.5. EVALUARE ŞI DIAGNOSTIC5.1. Definiţii
    StandardUrmătoarele definiții trebuie folosite de medic în abordarea afecțiunii.E
    > StandardHTA indusă de sarcină - TA(S) ≥ 140 mmHg și/sau TA(D) ≥ 90 mmHg apărută pentru prima dată pe parcursul sarcinii la >20 de săptămâni de amenoree, de obicei aproape de termen, la o pacientă cunoscută anterior ca fiind normotensivă. - nu este însoțită de proteinurie sau alte semne de preeclampsie.
    - dispare în mai puțin de 42 de zile postpartum.Preeclampsia: - TA(S) ≥ 140 mmHg sau TA(D) ≥ 90 mmHg, măsurată de 2 ori la un interval de cel puțin 4 ore, apărută pentru prima dată pe parcursul sarcinii, după vârsta gestațională de 20 de săptămâni de amenoree, la o pacientă anterior normotensivă. ȘI - proteinurie ≥0,3 g/24 ore sau raportul albumină/creatinină urinară >0,3/dipstick 1+ (dacă celelalte metode nu sunt disponibile). Proteinuria trebuie evaluată în primul trimestru de sarcină pentru a detecta o afectare renală preexistentă, ulterior după 20 de săptămâni de gestație pentru screening-ul preeclampsiei. Un test calitativ pozitiv (dipstick urinar > 1+) va fi urmat de efectuarea raportului albumină/creatinină urinară: - un raport < 0,3 exclude proteinuria - un raport > 0,3 confirmă proteinuria și necesită testare cantitativă prin proteinurie/24 de ore.Însă trebuie luat în calcul faptul că efectuarea proteinuriei/24 ore amână nejustificat diagnosticul de preeclampsie, astfel un cut-off de 0,3 al raportului albumină/creatinină urinară poate fi utilizat pentru identificarea proteinuriei semnificative. Eclampsia: - apariția convulsiilor tonico-clonice, focale sau multifocale, la o pacientă cunoscută cu preeclampsie, în absența altor condiții patologice ce asociază crize convulsive, precum: epilepsia, ischemia sau infarctul arterial cerebral, hemoragia intracraniană sau consumul de droguri. Hipertensiunea cronică: TA(S) > 140 mm Hg și/sau TA(D) ≥ 90 mm Hg ce poate fi: - preexistentă sarciniiSAU - diagnosticată pe parcursul sarcinii, dar înainte de 20 de săptămâni de amenoreeSAU - diagnosticată la mai mult de 20 de săptămâni de amenoree, dar care persistă mai mult de 12 săptămâni postpartum. Preeclampsia suprapusă pe HTA cronică:
    - apariția pentru prima dată pe parcursul sarcinii a unei proteinurii > 0,3 g/24 ore la o pacientă cunoscută cu HTA cronică, la vârsta gestațională > 20 de săptămâni de amenoree SAU - creșterea bruscă a TA (TA(S) > 160 mmHg și/sau TA(D) > 110 mmHg) sau a proteinuriei (> 0,3 g/24 ore) sau scăderea trombocitelor ≤ 100.000/mmc la o pacientă cunoscută cu HTA și proteinurie înainte de 20 de săptămâni de amenoree. Sindromul HELLP: hemoliză + creșterea enzimelor hepatice + trombocitopenie (Criteriile Mississippi) - Hemoliza (cel puțin 2 criterii din 5): Frotiu din sânge periferic (prezența schizocitelor), Bilirubina serică >1,2 mg/dL, Haptoglobina serică scăzută, Anemie severă necorelată cu hemoragia, lactat dehidrogenaza (LDH) > decât limita superioară a normalului; - Enzime hepatice crescute: AST sau ALT ≥ de 2 ori decât limita superioară a normalului; - Trombocite < 100.000/ mmc.Hipertensiune neclasificabilă antenatal - Hipertensiunea arterială diagnosticată prin măsurarea tensiunii pentru prima dată după vârsta de 20 de săptămâni de gestație. Reevaluarea după 42 de zile postpartum stabilește tipul de hipertensiune.
    E
    5.2. Investigaţii diagnostice
    StandardMedicul trebuie să evalueze factorii de risc ai preeclampsiei, cu ocazia luării în evidență a gravidei: - nuliparitate - preeclampsie la o sarcină anterioară - vârsta > 40 ani/< 18 ani
    - antecedente heredocolaterale de HTAIS - HTA cronică - afecțiuni renale cronice - sindrom antifosfolipidic - boli de colagen (lupus eritematos sistemic) - diabet zaharat de tip 1 sau 2 - sarcină multiplă - IMC > 35 Kg/mp - trombofilie - RCIU anterioară neexplicată - Moarte fetală in utero - Sarcină obținută prin fertilizare in vitro.
    E
    StandardCadrele medicale trebuie să determine TA în mod standardizat.E
    > StandardMăsurarea TA trebuie să țină cont de orientarea pacientei, aceasta fiind într-o poziție șezândă cu picioarele pe o suprafață plată, astfel încât manșeta tensiometrului să fie la nivelul cordului. În sala de travaliu TA se va măsura în decubit lateral stâng.A
    Argumentare
    În clinostatism valoarea TA este modificată prin presiunea exercitată de uterul gravid asupra venei cave inferioare, cu reducerea întoarcerii venoase. (1-25)Ia
    > StandardMedicul trebuie să indice ca determinarea TA să fie efectuată de 3 ori la interval de 10 minute, după ce pacienta s-a odihnit o perioadă (~10 min.) sau să determine de două ori valorile TA, la interval de 4 ore.A
    ArgumentareExistă un număr semnificativ de paciente care dezvoltă TA din cauza emotivității crescute față de medic ("sindromul halatului alb"). (1-25)Ia
    > RecomandareSe recomandă cadrelor medicale să utilizeze tensiometre cu manșetă suficient de largă (1,5 x circumferința brațului).A
    ArgumentareO manșetă a tensiometrului prea scurtă va supraestima valoarea TA, iar o manșeta prea lungă poate subestima valoarea TA. (1-25)Ia
    > RecomandareSe recomandă cadrelor medicale folosirea tensiometrelor manuale în detrimentul celor automate, cele din urmă subestimând, în majoritatea cazurilor, valoarea TA.E
    StandardPentru stabilirea diagnosticului de preeclampsie medicul trebuie să indice următoarele teste de laborator: - Hemoleucogramă completă (inclusiv numărul trombocitelor)
    - Proteinurie pe 24 ore sau raport proteine/creatinină urinară - Creatinină serică - ALT, AST.
    C
    ArgumentareAceste teste de laborator pot reflecta impactul preeclampsiei asupra organismului matern.(2, 10, 26-35)IV
    > StandardMedicul trebuie să indice ca măsurarea proteinuriei să fie efectuată prin dozarea acesteia pe un interval de 24 ore.B
    > ArgumentareNici o altă modalitate de măsurare a proteinuriei nu are aceeași semnificație diagnostică. Valoarea proteinuriei poate varia de la o oră la alta. (2,10)III
    RecomandarePentru evaluarea fetală se recomandă medicului să indice examenul ecografic obstetrical.A
    ArgumentareExamenul ecografic este util pentru: (7-10, 30-35) - evaluarea greutății fetale (percentila EFW) - evaluarea Doppler pe artera ombilicală
    - estimarea lichidului amniotic: fie prin ILA (indice de lichid amniotic) sau DVP (diametrul vertical maxim al pungii de lichid amniotic) - evaluarea aspectului ecografic al placentei.
    Ib
    RecomandareSe recomandă medicului să indice ecografia Doppler pe artera ombilicală ca fiind cel mai bun test predictiv al suferinței fetale în preeclampsie, urmărindu-se: - PI/RI (indice de pulsatilitate/indice de rezistență) - fluxul diastolic pe artera ombilicală (absent sau inversat)B
    ArgumentareIndicii Doppler (PI și RI) reflectă indirect rezistența din circulația materno-fetală, corelându-se semnificativ cu hipoxia și acidoza fetală. Absența fluxului diastolic sau fluxul diastolic inversat pe artera ombilicală fetală se corelează cu gradul de hipoxie fetală. (7-10)IIa
    StandardOdată stabilit cu certitudine diagnosticul de preeclampsie, medicul trebuie să stabilească gravitatea afecțiunii (forma ușoară/severă). E
    5.3. Diagnosticul formei severe de preeclampsie
    Standard
    Diagnosticul formei severe de preeclampsie trebuie susținut de către medic prin asocierea criteriilor anamnestice și/sau clinice și/sau paraclinice: - Creșterea TA: TA(S) > 160 mmHg sau TA(D) > 110 mmHg măsurată la cel puțin 2 măsurători efectuate la interval de minim 4 ore cu pacienta în repaus la pat - Trombocitopenie < 100.000/mmc - Afectarea funcției hepatice: creșterea transaminazelor cu dublarea valorilor normale sau durere în hipocondrul drept sau durere epigastrică, necorelate cu alte afecțiuni medicale și refractare la tratament - Afectarea funcției renale: creatinina serică > 1,1 mg/dL sau dublarea valorilor în absența altei patologii renale. - Edem pulmonar - Apariția unor noi simptome vizuale sau manifestări cerebale centrale.E
    > RecomandareSe recomandă medicului să crească gradul de suspiciune pentru preeclampsie severă, în prezența asocierii mai multor criterii menționate anterior.E
    6. PREDICŢIE
    StandardMedicul trebuie să efectueze anamneza amănunțită pentru identificarea factorilor de risc pentru preeclampsie. Aceștia includ: Factori de risc crescut (≥ 1 factor): - boală hipertensivă la o sarcină precedentă - boală renală cronică - boală autoimună (lupus eritematos sistemic, sindrom antifosolipidic) - diabet zaharat tip 1 sau 2 - hipertensiune cronică.Factori de risc moderat (≥ 2 factori): - primiparitate - vârsta ≥ 40 ani - intervalul dintre sarcini >10 ani - IMC > 35 kg/mp la primul consult prenatal - antecedente familiale de preeclamspie - sarcină multiplă.A
    Pacientele la care sunt identificați 2 factori de risc moderat, respectiv 1 factor de risc crescut sunt candidate pentru profilaxia preeclampsiei cu acid acetilsalicilic.
    ArgumentareMetodele de predicție ale preeclampsie bazate pe factori clinici (măsurarea TA) au o valoare predictivă pozitivă modestă, cu rata de detecție de numai 37% pentru preeclampsia precoce și de numai 29% pentru preeclampsia tardivă, pentru o valoare fals pozitivă de 5%. (1,4,5)Ib
    OpțiuneMedicul poate folosi teste combinate pentru predicția preeclampsiei.A
    ArgumentareAcești algoritmi folosesc regresia logistică pentru a combina indicele de pulsatilitate al arterelor uterine, presiunea arterială medie, dozarea biomarkerilor materni (PAPP-A - proteina plasmatică asociată sarcinii și PlGF - factor de creștere placentar), indicele de masă corporală (IMC) și date din istoricul pacientei (nuliparitatea și istoricul de preeclampsie). Pentru o valoare prag a testului de 1:100, rata de detecție a preeclampsiei precoce este de 76,7% și a preeclampsiei tardive de 43,1%. (2)Ib
    OpțiuneMedicul poate folosi biomarkerii pentru a prezice sarcinile cu risc crescut de complicații materne ca urmare a preeclampsiei.A
    ArgumentareCei mai cercetați biomarkeri sunt sFLT (Tirozin-kinaza 1 solubilă fms-like / soluble fms-like tyrosine kinase 1) și PlGF. A fost demostrat faptul că raportul dintre cei 2 markeri poate să identifice sarcinile cu risc crescut de a dezvolta preeclampsie în următoarele 2 săptămâni de la prezentare, dar și să excludă sarcinile cu risc scăzut. În acest sens, un raport sFLT/PlGF mai mare de 85 la prezentare are o valoare predictivă pozitivă de 85% pentru complicații materne severe determinate de preeclampsie. Valoarea predictivă negativă este de 87,3% în a exclude preeclampsia în următoarele 2 săptămâni. (3)Ib
    7. PREVENŢIE
    StandardLa sarcinile cu risc crescut pentru preeclampsie, medicul trebuie să recomande ca administrarea de acid acetilsalicilic pentru prevenția preeclampsiei precoce să fie începută înainte de 16 săptămâni de amenoree și continuată până la 36 de săptămâni de amenoree.A
    ArgumentareÎn sarcinile unice cu risc crescut pentru preeclampsie, administrarea de acid acetilsalicilic în doză de 150 mg/zi scade riscul de preeclampsie precoce cu 62. (1,2,3)Ib
    Recomandare
    Se recomandă medicului să nu indice începerea administrării de acid acetilsalicilic după 16 săptămâni de sarcină pentru a reduce riscul de preeclampsie sau complicațiile asociate acesteia: restricție de creștere intrauterină (RCIU), naștere prematură.A
    ArgumentareAdministrarea de acid acetilsalicilic în doză mică pentru prevenția preeclampisei după 16 săptămâni nu a avut nici un beneficiu comparativ cu placebo sau non-tratamentul (Riscul Relativ în grupul cu acid acetilsalicilic 7,3% vs 8,1% în grupul de control).Ib
    RecomandareSe recomandă medicului să nu indice administrarea de vitamină C și E pentru prevenția preeclampsiei.A
    ArgumentareMeta-analiza ce cuprinde 15 studii randomizate (20.784 pacienți) a arătat că nu există nici un beneficiu în administrarea antioxidanților pentru a preveni preeclampsia. (4)Ia
    RecomandareSe recomandă medicului să nu indice restricția aportului de sare pentru prevenția preeclampsiei.A
    ArgumentareAdministrarea de diuretice nu este benefică în prevenția preeclampsiei. O analiză sistematică ce a inclus mai multe studii randomizate a arătat că restricția aportului de sodiu nu scade incidența preeclampsiei nici la populația cu risc crescut, nici la populația generală. (5)Ia
    RecomandareSe recomandă medicului să nu indice administrarea de heparină (fracționată sau cu greutate moleculară mică) pentru prevenția preeclampsiei sau a complicațiilor obstetricale asociate insuficienței placentare (restricție de creștere intrauterină, naștere prematură înainte de 34 de săptămâni, deces fetal intrauterin sau handicap neonatal).A
    ArgumentareReview Cochrane ce a cuprins cinci studii randomizate și un total de 484 de femei a arătat că nu există nici un beneficiu în administrarea heparinei comparativ cu grupul control, în ceea ce privește complicațiile datorate insuficienței placentare. (6)Ia
    8. CONDUITĂ
    StandardMedicul trebuie să își aleagă atitudinea terapeutică ținând cont de: - forma preeclampsiei - starea de sănătate a mamei și a fătului - vârsta gestațională a sarcinii - prezența travaliului și starea membranelor - sângerarea vaginală.E
    8.1. Conduita în cazul formelor uşoare de preeclampsie
    StandardMedicul trebuie să inducă nașterea pacientelor cu preeclampsie ușoară asociată sarcinii cu o vârsta gestațională ≥ 37 săptămâni de amenoree.A
    ArgumentareDupă 34 de săptămâni de amenoree se consideră că fătul atinge maturitatea pulmonară la care riscul fetal devine mai mic decât riscul matern dat de continuarea evoluției sarcinii. (1,4)Ia
    > StandardMedicul trebuie să decidă modul de naștere (vaginală sau prin operație cezariană) al pacientelor cu preeclampsie ușoară numai în funcție de indicațiile obstetricale.A
    > ArgumentarePreeclampsia în sine nu reprezintă o indicație pentru operația cezariană. (1,2)Ib
    OpțiuneMedicul poate decide amânarea nașterii în interes fetal la pacientele cu preeclampsie ușoară cu sarcină având vârsta gestațională < 37 săptămâni de amenoree.A
    ArgumentarePreeclampsia nu accelerează maturarea pulmonară fetală, iar complicațiile fetale, precum detresa respiratorie, hemoragia intraventriculară, enterocolita ulcero-necrotică, au aceeași frecvență ca și la nou-născuții prematuri din mame normotensive. (3)Ia
    > StandardMedicul trebuie să monitorizeze atent pacientele cu preeclampsie ușoară a căror vârstă gestațională este < 37 săptămâni de amenoree. (vezi Cap. Urmărire și Monitorizare).A
    > ArgumentareMonitorizarea este necesară pentru a surprinde orice nouă modificare a statusului matern sau fetal în stadiul incipient. (4)
    Ia
    >OpțiuneMedicul poate monitoriza pacientele cu preeclampsie ușoară și în ambulatoriu. (vezi Cap. Urmărire și Monitorizare).C
    > ArgumentarePentru situațiile în care complicațiile sunt mai puțin frecvente, monitorizarea ambulatorie poate fi o soluție mai ușor acceptată de către paciente. (3, 5)IV
    >> StandardMedicul trebuie să consilieze pacientele cu preeclampsie ușoară în sensul prezentării imediate la maternitatea cea mai apropiată în cazul apariției unor simptome ca: - sângerare vaginală - contracții uterine dureroase - modificarea mișcărilor active fetale - ruptura spontană de membrane - creșteri ale TA.A
    >> ArgumentareÎn cazul decolării premature placentare, timpul devine factorul cel mai important pentru salvarea fătului. Incidența decolării de placentă este 1% în formele ușoare. (2)Ib
    StandardMedicul trebuie să respecte următoarele indicații materne pentru nașterea imediată a pacientelor cu preeclampsie ușoară și:
    - vârstă gestațională ≥ 37 de săptămâni de amenoree - nr. de trombocite ≤ 100.000/mmc - alterare a funcției hepatice (AST, ALT crescute) - deteriorare a funcției renale (creatinina > 2 mg/dl; oligurie) - decolare prematură de placentă - cefalee persistentă sau severă - tulburări vizuale - durere epigastrică persistentă sau severă.
    C
    Argumentare8-55% dintre convulsiile eclamptice survin antepartum, risc ce depășește beneficiul fetal al amânării nașterii > 38 săptămâni de amenoree. Toate semnele și simptomele menționate anterior (cu excepția vârstei gestaționale) indică un risc crescut de complicații materne și sau fetale. (4, 6)IV
    StandardMedicul trebuie să respecte următoarele indicații fetale pentru nașterea imediată a pacientelor cu preeclampsie ușoară: - RCIU severă (greutate fetală sub percentila 5) - oligohidramnios (punga maximă verticală < 2 cm) scorul biofizic < 4/10 în două evaluări la interval de 6 ore - flux diastolic inversat în artera ombilicală pentru feții cu vârsta gestațională sub 32 săptămâni sau absent pentru feții cu vârsta gestațională peste 32 săptămâni - decelerații tardive sau variabile sau absența variabilității pe termen scurt pe testul non-stres (TNS) - deces fetal intrauterin.
    C
    ArgumentareRestricția de creștere intrauterină și oligohidramniosul sunt determinate de hipoperfuzia placentară și sunt corelate cu severitatea afecțiunii. (5)IV
    8.2. Conduita medicală conservatoare în formele severe de preeclampsie
    StandardMedicul trebuie să respecte circumstanțele care permit evoluția sarcinii (amânarea nașterii) în interes fetal la pacientele cu preeclampsie severă.E
    > RecomandareÎn cazul pacientelor asimptomatice, cu sarcină de vârstă gestațională < 34 săptămâni, cu preeclampsie severă confirmată prin teste de laborator și cu revenirea la normal ale acestora în 24 - 48 de ore de la internare, se recomandă tratamentul conservator.E
    >> StandardÎn cazul preeclampsiei severe, medicul trebuie să evalueze testele de laborator în dinamică, la interval de 6 ore.E
    >>> StandardÎn cazul preeclampsiei severe cu deteriorarea parametrilor de laborator în 6 ore, medicul trebuie să indice finalizarea nașterii.E
    >>> StandardÎn cazul preeclampsiei severe cu ameliorarea parametrilor de laborator, urmată de degradarea acestora, medicul trebuie să indice finalizarea nașterii.E
    StandardDacă apar în plus modificări (alterări) adiționale ale stării clinice a pacientelor cu preeclampsie severă, medicul trebuie să indice o reevaluare fetală imediată.E
    >OpțiuneMedicul poate trata conservator pacientele la care diagnosticul de preeclampsie severă a fost confirmat doar pe baza proteinuriei > 0,3 g/24 ore, în absența altor semne/simptome de preeclampsie.C
    > ArgumentareNumeroase studii clinice indică faptul că odată depășită limita proteinuriei semnificative (0,3 g/24 ore), valoarea cantitativă a proteinuriei sau rata ei de creștere nu afectează prognosticul materno-fetal. (11,12,13,14)IV
    >OpțiuneMedicul poate trata conservator pacientele la care diagnosticul de preeclampsie severă a fost precizat pe baza depistării RCIU, atunci când sunt întrunite următoarele condiții: - RCIU cu G(estimată) peste a-5-a percentilă, dar sub a-10-a percentilă - vârsta gestațională < 32 săptămâni de amenoree - Indicele lichidului amniotic (ILA) > 5 cm sau DVP > 2 cm - evaluarea fetală indică: - test de non-stres normal (fără decelerări) - flux diastolic pe artera ombilicală normal (NU absent sau inversat).
    C
    > ArgumentareBeneficiul fetal la < 32 de săptămâni de amenoree (atât timp cât evaluarea Doppler nu indică un flux diastolic absent pe artera ombilicală) obținut prin prelungirea sarcinii depășește riscul matern determinat de amânarea nașterii. (15, 16)IV
    RecomandareÎn cazul HTA gestaționale ce debutează < 30 de săptămâni de amenoree sau care asociază simptome caracteristice preeclampsiei severe, se recomandă ca medicul să adopte aceeași conduită pentru preeclampsie, chiar în lipsa proteinuriei.C
    Argumentare25-50% dintre pacientele care prezintă hipertensiune gestațională la < 30 de săptămâni de amenoree, vor dezvolta ulterior preeclampsie. (3-6)IV
    StandardMedicul trebuie să avertizeze pacientele cu preeclampsie severă asupra riscului crescut de decolare de placentă.C
    ArgumentareIncidența decolării de placentă este 3% în preeclampsia severă. (1-6)IV
    StandardÎn toate cazurile de preeclampsie severă în care vârsta gestațională este > 37 de săptămâni de amenoree, medicul trebuie să indice finalizarea imediată a nașterii.C
    Argumentare
    Riscurile materne datorate prelungirii sarcinii sunt mai mari decât posibilele complicații fetale prin prematuritate. (1-6)IV
    RecomandarePentru gravidele cu vârsta gestațională cuprinsă între 24-34 de săptămâni de amenoree și cu preeclampsie severă la care se tentează tratament conservator, se recomandă medicului o strategie atentă de monitorizare.C
    ArgumentareMonitorizarea este necesară pentru a surprinde orice modificare ulterioară a statusului matern sau fetal în stadiul incipient. (1-4, 6)IV
    StandardMedicul trebuie să contraindice tratamentul conservator la pacientele cu preeclampsie severă, în caz de: - instabilitate hemodinamică a mamei - semne de suferință fetală prezente: - test non-stres non-reactiv sau cu decelerări patologice - G(estimată) sub a 5-a percentilă - ILA < 5 cm sau DVP < 2 cm - flux diastolic absent sau inversat pe artera ombilicală - Raport cerebro-placentar (RCP) ≤ 1 - HTA persistentă sub tratament - cefalee persistentă sau severă - tulburări vizuale
    - durere epigastrică - durere în hipocondrul drept - eclampsie- edem pulmonar - insuficiență renală: - creșterea creatininei serice cu > 1 mg/dl față de nivelul de bază - diureza < 0,5 ml/Kg/oră în decurs de 2 ore - modificări ale parametrilor de laborator: - creșterea ALT, AST peste dublul valorilor normale - nr. de trombocite < 100.000/mmc - modificări ale coagulogramei - decolare prematură de placentă - vârsta gestațională ≥ 37 săptămâni de amenoree - sindrom HELLP.
    B
    ArgumentareÎn cazul pacientelor cu preeclampsie, modificarea parametrilor materni sau fetali se corelează cu un prognostic prost materno-fetal, sancțiunea terapeutică fiind doar nașterea. (1-4,6,12,16,17)iia
    StandardMedicul trebuie sa consilieze pacienta în sensul informării acesteia despre apariția unor simptome ca:
    - cefalee (frontală/occipitală) severă, persistentă - tulburări vizuale - fotofobie - durere la nivelul hipocondrului drept - alterarea statusului mental.
    C
    ArgumentareÎn cele mai multe cazuri acestea preced criza eclamptică. (3-7)IV
    StandardLa sesizarea semnelor preeclampsiei severe, medicul trebuie să indice instituirea imediată a tratamentului cu Sulfat de Magneziu.E
    8.3. Tratamentul antihipertensiv în preeclampsie
    RecomandareÎn formele ușoare de preeclampsie se recomandă medicului începerea tratamentului la pacienta gravidă cu TA(S) > 150 mmHg sau TA(D) ≥ 100 mmHg la 2 măsurători la interval de 4 ore.A
    Argumentare
    Există o relație cauză-efect între TA(S) și accidentul vascular cerebral (AVC), iar prin scăderea valorilor TA(S), scade riscul unui AVC. (1-6)Ia
    RecomandareManagementul non-farmacologic (modificarea dietei și a stilului de viață, limitarea câștigului ponderal în sarcină la 6,8 kg în special la pacientele obeze) este recomandat, însă a dovedit un rol limitat în prevenția sau tratamentul preeclampsiei. Managementul farmacologic prin medicație antihipertensivă are scopurile de a: - reduce riscurile materne - controla valorile tensionale - fi sigur pentru făt.A
    ArgumentareAsocierea unui management non-farmacologic la cel farmacologic are rezultate superioare. (2,3)Ib
    RecomandareSe recomandă medicului începerea tratamentului antihipertensiv de la valori >140/90 mmHg în cazul: - hipertensiunii arteriale induse de sarcină (cu sau fără proteinurie) - hipertensiunii arteriale preexistente cu hipertensiune gestațională suprapusă - hipertensiunii arteriale cu afectare subclinică de organ sau simptome în orice moment al sarcinii.C
    ArgumentareAtingerea sau depășirea valorii de 150/100 mmHg reprezintă o modificare semnificativă pentru aceste paciente. (3, 5, 6)
    IV
    > StandardMedicul trebuie să indice tratamentul antihipertensiv astfel încât TAd să se încadreze sub 95 mmHg.C
    > ArgumentareScăderea TA sub aceste valori, poate periclita circulația materno-fetală influențând negativ creșterea și starea de bine a fătului. (7, 8, 10, 12-17)IV
    >> StandardMedicul trebuie să indice Labetalol ca medicament de primă intenție (vezi Anexa 3).B
    >> ArgumentareLabetalolul este unul dintre medicamentele a cărui siguranță pe parcursul sarcinii a fost testată de-a lungul timpului, prin acțiunea sa betablocantă contribuind și la menținerea fluxului uteroplacentar. (1,3, 4, 6, 8)III
    >> StandardÎn absența Labetalolului, medicul trebuie să indice administrarea de Metildopa (vezi Anexa 3).A
    >> ArgumentareMetildopa este unul dintre medicamentele a cărui siguranță pe parcursul sarcinii a fost testată de-a lungul timpului.Ib
    >> Recomandare
    Dacă nu există posibilitatea tratamentului cu Labetalol sau cu Metildopa, se recomandă ca medicul să indice antagoniști de canale de Calciu, dintre care cel mai utilizat și cu profil de siguranță bun este Nifedipin. (vezi Anexa 3).C
    >> ArgumentareNifedipina este una dintre cei mai puternici agenți vasodilatatori. (1,3, 4, 6, 8)IV
    >>> RecomandareSe recomandă medicului să nu indice administrarea de Nifedipin sublingual.C
    >>> ArgumentareAdministrarea sublinguală determină scăderea bruscă a TA. (1,3, 4, 6, 8)IV
    >>> RecomandareSe recomandă medicului să nu indice administrarea de Nifedipin pacientelor aflate sub tratament cu Sulfat de Magneziu.C
    >>> ArgumentareAdministrarea concomitentă de Nifedipin și Sulfat de Magneziu determină scăderea bruscă a TA. (1,3, 4, 6, 8)IV
    >>OpțiunePentru tratamentul antihipertensiv în preeclampsie medicul poate utiliza și alți agenți din clasa antagoniștilor de canale de Calciu, precum: - Verapamil (vezi Anexa 3) SAU- Diltiazem (vezi Anexa 3)C
    >> ArgumentareAntagoniștii canalelor de calciu sunt frecvent folosiți în tratamentul HTA și sunt considerați siguri în administrare pe parcursul sarcinii. (1,3, 4, 6, 8, 16)IV
    >> StandardMedicul trebuie să nu indice: - restricția de sodiu (sare) - diureticele* - inhibitori ai enzimei de conversie - antagoniști ai receptorilor de angiotensină - inhibitori direcți ai reninei.C
    >> ArgumentareDiureticele pot avea efecte negative asupra circulației materno-fetale, iar inhibitorii enzimei de conversie pot avea efect teratogen. (3) *Administrarea de diuretice este permisă doar în edemul pulmonar acut sau oligurie maternă, având în vedere faptul că volumul plasmatic este redus în cazul preeclampsiei. (3)IV
    >> RecomandareSe recomandă medicului să nu indice administrarea de Atenolol sau alte beta-blocante.B
    >> ArgumentareBeta-blocantele au o eficiență inferioară comparativ cu antagoniștii canalelor de Calciu și pot determina bradicardie fetală, RCIU și hipoglicemie. Atenololul are efect de scădere a volumului plasmatic și a accentuării RCIU. (12-14)III
    8.4. Tratamentul antihipertensiv al formei acute de HTA
    StandardValorile tensionale > 170 mmHg TA(S) și/sau 110 mmHg TA(D) la o gravidă reprezintă o urgență și necesită spitalizare. Pentru tratamentul formei acute de hipertensiune indusă de sarcină medicul trebuie să indice tratament cu Labetalol: - i.v. bolus 5 - 10 mg - urmat de perfuzie venoasă continuă până la maximum 220 mg doză totală.A
    ArgumentareLabetalolul este un alfa-beta blocant cu acțiune rapidă (< 5 min.) și efectul său durează aproximativ 6 ore. (1-7)Ib
    > RecomandareSe recomandă medicului să nu indice tratamentul cu Labetalol pacientelor cu astm bronșic.C
    > Argumentare
    Labetalolul are atât efect alfa- dar și betablocant, agravând astmul bronșic. (1-4)IV
    StandardPentru tratamentul formei acute de hipertensiune medicul trebuie să indice administrarea de: - Metildopa oral - Antagoniști ai canalelor de Calciu: Nifedipin oral (nu sublingual) 10 mg la fiecare 20 minute cu o doză totală maximă de 50 mg - Sulfatul de Magneziu pentru prevenția eclampsiei - se recomandă evitarea asocierii cu antagoniști de canale de Calciu din cauza acțiunii sinergice cu risc de hipotensiune arterială.A
    ArgumentareAlte clase de medicamente utilizate anterior în tratamentul hipertensiunii induse de sarcină nu mai sunt recomandate curent din cauza efectelor adverse sau eficienței reduse. Hidralazina nu mai reprezintă o opțiune terapeutică deoarece a fost asociate în timp cu efecte perinatale adverse. Diazoxidul nu mai reprezintă o opțiune terapeutică. (1)Ib
    StandardPentru HTA refractară la tratament medicul poate indica Nitroprusiat de sodiu i.v. Nitroprusiatul de sodiu reprezintă medicația de ultimă alegere, în cazul în care hipertensiunea este refractară la ceilalți agenți terapeutici sau aceștia nu sunt disponibili, deoarece prezintă risc de intoxicație fetală cu cianură.C
    ArgumentareNitroprusiatul de sodiu este considerat cel mai eficient medicament în urgențele hipertensive, efectul său începând în câteva secunde de la administrare și oprindu-se la câteva minute de la stoparea perfuziei. (1, 3)IV
    > Standard
    Medicul trebuie să nu utilizeze Nitroprusiatul de sodiu mai mult de 4 ore.C
    > ArgumentareDin cauza pericolului de intoxicație cu cianuri. (1,3, 4)IV
    OpțiuneMedicul poate indica administrarea de Nitroglicerină i.v. în cazul preeclampsiei asociate cu edem pulmonar în doză de 5 pg/min până la 100 pg/min.C
    ArgumentareNitroglicerina are o acțiune rapidă vasodilatatoare. (1,3)IV
    OpțiuneMedicul poate indica administrarea de Urapidil i.v. pentru tratamentul crizei hipertensive în doză de 10-15 mg i.v. bolus, urmată de perfuzie continuă cu un debit mediu de 9 mg/oră.C
    ArgumentareUrapidil este un alfa-blocant cu acțiune vasodilatatoare rapidă cu administrare intravenoasă. (1,3)IV
    8.5.
    Conduita în criza eclamptică
    StandardMedicul trebuie să: - solicite ajutor de urgență pentru imobilizarea pacientei - asigure eliberarea de secreții a căilor respiratorii și menținerea permeabilității lor cu ajutorul unei pipe Guedel - asigure menținerea pacientei în decubit lateral stâng pentru a scădea riscul de aspirație pulmonară - indice oxigenarea pacientei pe mască/sondă nazală - indice cateterizarea de linii venoase și administrarea medicației - indice anunțarea imediată a: - medicului ATI - medicului șef de secție obstetrică - medicului neonatolog - întreg personalul din blocul operator, în vederea pregătirii pentru o eventuală operație cezarianăindice monitorizarea TA - indice montarea unei sonde urinare pentru măsurarea exactă a diurezei.A
    ArgumentareCriza eclamptică reprezintă o urgență obstetricală care poate pune în pericol viața mamei și a fătului, de aceea instituirea manevrelor de prim ajutor, urmate de pregătirea întregului personal din secțiile de obstetrică, ATI și neonatologie pentru operație cezariană trebuie să fie primul gest în managementul acesteia. (1,2, 3)
    StandardMedicul trebuie să indice administrarea de Sulfat de Magneziu pentru controlul convulsiilor (vezi Anexa 3).
    A
    ArgumentareAdministrarea de sulfat de Magneziu controlează durata și scade riscul de recurență al convulsiilor. (1,2 3)
    StandardMedicul trebuie să evalueze pacienta și fătul, în vederea alegerii modului de finalizare a nașterii.A
    ArgumentareNașterea reprezintă actul definitiv curativ al hipertensiunii induse de sarcină. (1,2 3)Ia
    > StandardMedicul trebuie să nu indice operație cezariană de urgență pe baza bradicardiei fetale apărute în primele 3 - 5 minute după administrarea Sulfatului de Magneziu.B
    > ArgumentareSulfatul de Magneziu trece cu ușurință bariera feto-placentară, cauzând reducerea frecvenței și a variabilității ritmului fetal, fără semnificație clinică. Bradicardia fetală apărută pe parcursul convulsiilor trebuie considerată normală dacă durează maxim 3 - 5 minute după stabilizarea pacientei. (1,2, 3)III
    > StandardDacă ritmul cardiac fetal nu revine la normal după 20 - 30 minute de tahicardie fetală compensatorie apărută după administrarea Sulfatului de Magneziu, medicul trebuie să evalueze posibilitatea unei alte cauze de suferință fetală acută (decolarea de placentă).B
    ArgumentarePersistența anomaliilor de ritm cardiac fetal după 30 de minute de la administrarea de Sulfat de Magneziu se datorează altor cauze materno-fetale. (1,2, 3)
    III
    8.6. Terapia anticonvulsivantă
    StandardMedicul trebuie să indice Sulfatul de Magneziu ca fiind tratamentul de elecție pentru: - prevenirea apariției convulsiilor - tratamentul convulsiilor - prevenirea recurențelor convulsive.A
    ArgumentareIncidența episoadelor convulsive este următoarea: (1-5) - 38 - 55% antepartum - 13 - 36% intrapartum - 5 - 39% la < 48 ore postpartum - 5 - 17% la > 48 ore postpartum.Ia
    RecomandareSe recomandă medicului să indice administrarea Sulfatului de Magneziu la debut de travaliu sau în inducția anestezică în cazul operației cezariene la pacientele cu preeclampsie severă.
    A
    ArgumentareSulfatul de Magneziu acționează prin mai multe căi benefice pentru mamă: (6, 11) - vasodilatație cerebrală - inhibă agregarea placentară - protecția endoteliului față de acțiunea radicalilor liberi.Ia
    RecomandareSe recomandă medicului să indice continuarea tratamentului cu Sulfat de Magneziu 24 ore postpartum (12 - 48 ore) la pacientele cu preeclampsie severă.A
    ArgumentareStudii randomizate arată scăderea cu 50 - 66% a incidenței convulsiilor recurente prin administrarea Sulfatului de Magneziu. (2, 11)Ib
    RecomandareSe recomandă medicului să indice Sulfat de Magneziu antepartum pentru toate pacientele cu preeclampsie severă la care se încearcă tratament conservator.C
    ArgumentareApariția convulsiilor reprezintă indicație de naștere imediată și Sulfat de Magneziu poate preveni apariția acestora și poate contribui astfel la menținerea tratamentului conservator. (2, 6, 7)IV
    8.7. Protocol de administrare a Sulfatului de Magneziu
    StandardPentru administrarea intravenoasă a Sulfatului de Magneziu, medicul trebuie să indice unul dintre protocoalele de administrare (vezi Anexa 3).E
    StandardMedicul trebuie să indice menținerea perfuziei cu Sulfat de Magneziu 20% timp de 24 ore de la ultima criză convulsivă (vezi Anexa 3).E
    OpțiuneMedicul poate indica de asemenea, administrarea intramusculară a Sulfatului de Magneziu (vezi Anexa 3).C
    ArgumentareSe recomandă mai rar administrarea intramusculară din cauza efectului mai întârziat față de administrarea intravenoasă și datorită reacțiilor adverse la locul de injectare (în special, durere). Din cauza faptului că preparatul existent în România are o concentrație de 20%, injectarea a 25 ml intramuscular (pentru doza de 5 g) este de evitat. (6)IV
    > StandardPe parcursul administrării Sulfatului de Magneziu, medicul trebuie să indice monitorizare astfel: - monitorizare continuă pulsoximetrică - monitorizare diureză o dată/oră - monitorizarea frecvenței respiratorii o dată/oră
    - evaluarea reflexelor osteotendinoase o dată la 4 ore - evaluarea stării de conștiență (scor Glasgow) o data la 4 ore.
    E
    > StandardMedicul trebuie să respecte condițiile de administrare a dozei de întreținere a Sulfatului de Magneziu:- reflex patelar prezent - respirații > 12/min. - diureză > 100 ml/4 ore.E
    StandardMedicul trebuie să nu indice Sulfat de Magneziu la pacientele cu miastenia gravis.A
    ArgumentareSulfatul de Magneziu poate precipita apariția unei crize severe de miastenie. (10-13)Ia
    RecomandareDacă apar recurențe ale convulsiilor în timp ce pacienta se află sub tratament cu Sulfat de Magneziu, se recomandă medicului să indice administrarea unui nou bolus de Sulfat de Magneziu 20% (vezi Anexa 3).E
    OpțiuneMedicul poate indica administrarea a maxim 2 bolusuri de câte 2 g Sulfat de Magneziu 20% în cazul recurențelor convulsive.
    E
    OpțiuneÎn cazul în care convulsiile nu sunt controlate prin administrarea Sulfatului de Magneziu medicul poate indica administrarea următoarelor medicamente în următoarea ordine (vezi Anexa 3): - Diazepam - Amobarbital - Fenitoin.E
    StandardMedicul trebuie să indice ca doza maximă de Diazepam administrată să nu depășească 30 mg/oră.B
    ArgumentareEfectul benzodiazepinelor de deprimare acută respiratorie atât la făt cât și la mamă este întâlnit la doze > 30 mg/oră. (2)IIa
    RecomandareÎn cazul în care convulsiile se repetă și sub tratament cu Diazepam, se recomandă medicului să indice ventilație asistată prin intubația orotraheală.C
    ArgumentareVentilația asistată prin intubație orotraheală rămâne singura alternativă în cazul eșecului tratamentului medicamentos (Sulfat de Magneziu, Diazepam). (2)IV
    Standard
    Ca antidot pentru Sulfat de Magneziu, medicul trebuie să indice administrarea de Gluconat de Calciu 10% în doză de 1 g/iv în 7 minute (1,5 ml/min.).E
    > StandardMedicul trebuie să indice administrarea de Gluconat de Calciu înaintea apariției detresei respiratorii la pacienta aflată în tratament cu Sulfat de Magneziu, dacă apar: - abolirea reflexelor osteotendinoaseSAU - miocloniiSAU - modificări ECG (tulburări de ritm, hipervoltajul undei T, hipovoltajul undei P, alungirea intervalului PQ/PR, complexe QRS cu durată crescută).E
    8.8. Naşterea în sarcinile complicate cu preeclampsie
    RecomandareCând nu există indicații obstetricale pentru operația cezariană, se recomandă ca medicul să opteze pentru nașterea pe cale vaginală la pacientele preeclamptice.E
    RecomandareSe recomandă medicului să evite travaliul prelungit la pacientele preeclamptice.E
    RecomandarePentru operația cezariană la pacientele preeclamptice se recomandă medicului ATI utilizarea anesteziei: peridurală sau rahidiană după o prealabilă corecție a hipovolemiei (prin administrarea de 500 - 1.000 ml. ser fiziologic).B
    ArgumentareAnestezia generală se evită în general din cauza riscului de accentuare a hipertensiunii în momentul inducției. (6-13)III
    StandardMedicul ATI trebuie să respecte contraindicația anesteziei peridurale/rahidiene la pacientele preeclamptice: nr. trombocite < 70.000 - 100.000/mmc.A
    ArgumentareExistă riscul apariției hematomului la locul de puncție lombară. (14)Ia
    RecomandareSe recomandă efectuarea operației cezariene la pacientele preeclamptice cu: - sarcinile cu vârsta gestațională < 30 săptămâni de amenoreeSAU - sarcinile cu scor Bishop nefavorabil.C
    ArgumentareDistocia de dilatație și suferința fetală acută în travaliu sunt frecvent întâlnite la vârste gestaționale < 30 săptămâni de amenoree, majoritatea cazurilor (aproximativ 66%) necesitând operația cezariană de urgență. (4)
    IV
    RecomandarePentru pacientele care dezvoltă preeclampsie severă la vârsta gestațională de 23 - 24 săptămâni de amenoree refractară la tratament - se recomandă medicului a indica întreruperea evoluției sarcinii.C
    ArgumentareDin cauza prognosticului materno-fetal rezervat. (15)IV
    RecomandareSe recomandă medicului să evite indicarea Maleatului de Metilergometrină la pacientele cu preeclampsie.B
    ArgumentareMaleatul de Metilergometrină determină vasoconstricție în teritoriile carotidiene. (3, 15)III
    StandardPacientelor preeclamptice cu sarcină < 34 săptămâni de amenoree, medicul trebuie să le indice corticoterapie.A
    ArgumentareCorticoterapia contribuie la maturarea pulmonară. (3, 15)Ia
    > Recomandare
    Se recomandă medicului să indice corticoterapia pacientelor preeclamptice cu sarcină < 34 săptămâni de amenoree, astfel încât să existe cel puțin 24 ore între ultima administrare și momentui anticipat al nașterii.E
    > RecomandareSe recomandă medicului să indice pacientelor preeclamptice cu sarcina < 34 săptămâni de amenoree: - Betametazona: două doze injectabil i.m. de 12 mg la interval de 24 ore (de primă intenție) SAU - Dexametazona: patru doze injectabil i.m. de 6 mg la interval de 12 ore (în lipsa betametazonei).B
    ArgumentareStudiile efectuate cu privire la administrarea de corticosteroizi nu au evidențiat beneficii la administrarea unor doze mai mari sau repetate de corticoterapie. (6, 7)III
    9. URMĂRIRE ŞI MONITORIZARE
    StandardMedicul trebuie să indice ca TA să fie determinată la fiecare consultație prenatală, pentru a se putea stabili nivelul bazal al TA.A
    ArgumentareCreșterea TA este în majoritatea cazurilor primul semn ce prevestește apariția preeclampsiei. (1, 2)Ib
    OpționalMedicul poate monitoriza și în ambulator pacientele cu vârsta gestațională < 34 săptămâni de amenoree care au factori de risc sau favorizanți pentru a dezvolta preeclampsie.E
    StandardMedicul trebuie să respecte condițiile monitorizării ambulatorii: - TA(S) < 150 mm Hg sau TA(D) < 100 mm Hg - proteinurie < 1 g/24 ore - paciente: - fără alte semne sau simptome de preeclampsie severă - compliante - care pot veni la control de 2 ori pe săptămână.E
    StandardMedicul trebuie să indice ca monitorizarea paraclinică a pacientelor cu preeclampsie ușoară să fie efectuată prin evaluarea dinamică a următoarelor analize: - hemograma completă (HLG) - creatinina - ASL, ALT - LDH - acidul uric - proteinurie.E
    RecomandareSe recomandă medicului să nu indice pacientelor cu preeclampsie ușoară efectuarea testelor de coagulare atât timp cât numărul de trombocite și ASL, AST sunt normale.B
    ArgumentareTestele de coagulare se modifică doar în stadiile avansate ale afecțiunii. (4)III
    RecomandareDacă nr. de trombocitele este < 100.000/mmc sau ALT, AST au valori peste dublul valorilor normale la pacientele cu preeclampsie ușoară, se recomandă medicului să indice determinarea: - PT (timp de protrombină) - PTT (timp parțial al tromboplastinei) - fibrinogenului plasmatic.C
    ArgumentareÎn cazul în care timpii de coagulare sunt modificați, echipa medicală care tratează cazul trebuie să aibă în vedere corectarea lor. (4)IV
    Standard
    Medicul curant trebuie să indice pacientelor cu preeclampsie ușoară repetarea săptămânală a analizelor de laborator menționate la recomandarea anterioară.C
    ArgumentareÎn cazul acestei afecțiuni, parametrii paraclinici se pot modifica în orice moment. (1-3)IV
    StandardMedicul trebuie să instruiască pacienta cu preeclampsie ușoară în urmărirea mișcărilor active fetale.C
    ArgumentareSporirea atenției pacientei în urmărirea propriei sarcini poate fi benefică pentru prognosticul materno-fetal. (1-3)IV
    StandardMedicul trebuie să indice examinarea ecografică obstetricală periodică la gravida cu preeclampsie ușoară pentru determinarea RCIU și a oligoamniosului, care sunt parametri importanți ce reflectă starea fetală.E
    > RecomandareÎn absența RCIU și a oligoamniosului se recomandă medicului să indice repetarea examenului ecografic obstetrical la interval de 3 săptămâni.C
    > ArgumentareÎn această situație, riscul deteriorării stării fetale într-un interval < 3 săptămâni este redus.(5-7)IV
    > RecomandareÎn prezența RCIU și a oligohidramniosului se recomandă medicului să indice repetarea examenului ecografic de 2 ori pe săptămână.C
    > ArgumentareÎn această situație, riscul deteriorării stării fetale într-un interval relativ scurt (3 zile) (5-7) este semnificativ.IV
    RecomandareSe recomandă medicului să indice efectuarea testului non-stres de 1-2 ori/săptămână la o pacienta cu preeclampsie ușoară.C
    ArgumentareApariția decelerărilor la testul non-stres reprezintă un semnal de alarmă în urmărirea sarcinii. (2, 8)IV
    RecomandareSe recomandă medicului să indice efectuarea profilului biofizic săptămânal la pacienta cu preeclampsie ușoară.C
    ArgumentareO valoare scăzută a scorului Manning poate constitui indicație pentru naștere. (2, 8)IV
    StandardMedicul trebuie să indice ca toate pacientele cu preeclampsie severă să fie internate în spital, dat fiind prognosticul în general nefavorabil al acestei patologii.
    E
    > StandardMedicul trebuie să indice ca toate pacientele cu preeclampsie severă spitalizate să fie urmărite din punct de vedere al modificărilor simptomatologiei. (8-10) Tulburări la nivelul sistemului nervos central: - tulburări vizuale - cefalee severă - modificări ale statusului mentalSimptome determinate de distensia capsulei hepatice: - durere în hipocondrul drept - durere epigastrică - greață, vărsături.C
    > ArgumentareModificarea simptomatologiei materne poate să preceadă criza eclamptică și se poate reflectă asupra statusului fetal.IV
    > StandardMedicul trebuie să indice ca măsurarea TA să se efectueze la interval de 1 oră.C
    > ArgumentareMăsurarea TA furnizează informații importante despre eficacitatea tratamentului antihipertensiv. (1, 2, 8)
    IV
    > StandardMedicul trebuie să indice înregistrarea exactă în Foaia de Observație a: - aportului de lichide - greutății corporale - diurezei.C
    > ArgumentareAportul de lichide total (p.o. + i.v.) nu trebuie să depășească 80 ml/oră în condițiile unei diureze de minim 30 ml/oră, pentru a scădea riscul apariției edemului pulmonar. (1, 2, 8)IV
    > StandardMedicul trebuie să indice colectarea de urină pe 24 de ore pentru determinarea în dinamică a: - proteinuriei - clearance-ului creatininei.C
    > ArgumentareFuncția renală este reflectată de valoarea proteinuriei și a clearance-ului creatininei. (1, 2, 8)IV
    > StandardMedicul trebuie să indice următoarele teste de laborator:
    - HLG - ionograma - creatinina - ASL, ALT - LDH - acid uric.
    E
    > RecomandareSe recomandă medicului să indice la gravidele cu preeclampsie severă efectuareavelocimetriei Doppler pe artera ombilicală, săptămânal.B
    > ArgumentareStudiile efectuate indică posibilitatea prelungirii sarcinii complicate cu preeclampsieseveră dar atent monitorizate cu un interval cuprins între 5 - 19 zile, cu îmbunătățireaprognosticului materno-fetal. (11-16)III
    StandardDacă există semne de agravare a preeclampsiei: - modificări ale parametrilor paraclinici - semne de suferință fetală
    - medicul trebuie să indice spitalizarea gravidei, cu reevaluare și decizie în vederea nașterii.
    E
    10. ASPECTE ADMINISTRATIVE
    RecomandareSe recomandă ca fiecare unitate medicală care efectuează tratamentul hipertensiunii arteriale induse de sarcină să redacteze protocoale proprii bazate pe prezentele standarde.E
    StandardDintre toate categoriile de hipertensiune arteriala indusă de sarcină, medicul trebuie să considere ca fiind urgențe medico-chirurgicale:- criza eclampticăși - forma severă de preeclampsie, deoarece aceste urgențe se asociază cu complicații materno-fetale cel mai frecvent.E
    StandardPacienta cu eclampsie trebuie spitalizată într-o secție sau compartiment de terapie intensivă.E
    RecomandareSe recomandă medicului ca urmărirea și monitorizarea pacientelor cu preeclampsie să se efectueze în maternități în care funcționează departamente de medicină materno-fetală.
    E
    > StandardÎn cazul oferirii tratamentului medical conservator de către medic, acesta trebuie să informeze clar pacientele despre riscurile amânării nașterii și să documenteze acest lucru.E
    11. BIBLIOGRAFIEEvaluare şi diagnostic Definiţii1. Mark A. Brown, Laura A. Magee, Louise C. Kenny, S. Ananth Karumanchi, Fergus P McCarthy, Shigeru Saito, David R. Hall, Charlotte E. Warren, Gloria Adoyi, Salisu Ishaku. The hypertensive disorders of pregnancy: ISSHP classification, diagnosis &management recommendations for international practice. Brown, M., Pregnancy Hypertension (2018), https://doi.org/10.1016/j.preghy.2018.05.004.2. European Society of Cardiology, ESC Clinical Practice Guidelines. Cardiovascular Diseases during Pregnancy (Management of). European Heart Journal 2018 doi:10.1093/eurheartj/ehy340.3. Working group report on high blood pressure in pregnancy. National Instititutes of Health, Washington, DC 2000.Am J Obstet Gynecol 2000; 183: S1-S22.4. Hughes EC (ed): Obstetric-Gynecologic Terminology. Philadelphia, FA DAvis, 1972, pp 422-423.5. American College of Obstetrics and Gynecologists, ACOG Practice Bulletin No. 202. Gestational Hypertension and Preeclampsia. Obstetrics & Gynecology: January 2019 - Volume 133 - Issue 1 - p e1-e25. doi: 10.1097/AOG.0000000000003018.Report of th eNational Blood Pressure Education Program Working Group on High Blood Pressure in Pregnancy. Am J Obstet Gynecol 2000;183:S1-S22.6. Karlijn Corien Vollebregt, Kees Boer, Joris A. M. Van Der Post, Hans Wolf. Association of three different techniques to measure blood pressure in the first trimester with the development of hypertensive disorders of pregnancy. Acta Obstetricia et Gynecologica Scandinavica 2013 Nordic Federation of Societies of Obstetrics and Gynecology 92 (2013) 53-60.Investigaţii diagnostice1. Report of the National High Blood Pressure Education Program Working Group on High Blood Pressure in Pregnancy. Am J Obstet Gynecol 2000; 183: S1-S22 Level III.2. European Society of Cardiology, ESC Clinical Practice Guidelines. Cardiovascular Diseases during Pregnancy (Management of). European Heart Journal 2018 doi:10.1093/eurheartj/ehy340.3. Sibai, BM. Magnesium sulfate prophylaxis in preeclampsia: Lessons learned from recent trials. Am J Obstet Gynecol 2004; 190:1520.
    4. Milne, F, Redman, C, Walker, J, et al. The pre-eclampsia community guideline(PRECOG): how to screen for and detect onset of pre-eclampsia in the community. BMJ 2005; 330:576.5. Duckitt, K, Harrington, D. Risk factors for pre-eclampsia at antenatal booking: systematic review of controlled studies. BMJ 2005; 330:565.6. A. Atallah, E. Lecarpentier, F. Goffinet, M. Doret-Dion, P. Gaucherand, V. Tsatsaris. Aspirin for Prevention of Preeclampsia. Drugs (2017) 77:1819-1831. DOI 10.1007/s40265-017-0823-0.7. Karlijn Corien Vollebregt, Kees Boer, Joris A. M. Van Der Post, Hans Wolf. Association of three different techniques to measure blood pressure in the first trimester with the development of hypertensive disorders of pregnancy. Acta Obstetricia et Gynecologica Scandinavica 2013 Nordic Federation of Societies of Obstetrics and Gynecology 92 (2013) 53-60.8. Kjell Haram, Einar Svendsen, Ulrich Abildgaard. The HELLP syndrome: Clinical issues and management. A Review. BMC Pregnancy and Childbirth 2009, 9:8 doi:10.1186/1471-2393-9-8.Wolfberg, AJ, Lee-Parritz, A, Peller, AJ, Lieberman, ES. Association of Rheumatologic Disease With Preeclampsia. Obstet Gynecol 2004; 103:1190.9. Mark A. Brown, Laura A. Magee, Louise C. Kenny, S. Ananth Karumanchi, Fergus P McCarthy, Shigeru Saito, David R. Hall, Charlotte E. Warren, Gloria Adoyi, Salisu Ishaku. The hypertensive disorders of pregnancy: ISSHP classification, diagnosis &management recommendations for international practice. Brown, M., Pregnancy Hypertension (2018), https://doi.org/10.1016/j.preghy.2018.05.004.10.
    American College of Obstetrics and Gynecologists, ACOG Practice Bulletin No. 202. Gestational Hypertension and Preeclampsia. Obstetrics & Gynecology: January 2019 - Volume 133 - Issue 1 - p e1-e25. doi: 10.1097/AOG.0000000000003018.Report of the National Blood Pressure Education Program Working Group on High Blood Pressure in Pregnancy. Am J Obstet Gynecol 2000;183:S1-S22.
    11. Lain, KY, Roberts, JM. Contemporary concepts of the pathogenesis and management of preeclampsia. JAMA 2002; 287:3183.12. Xiong, X, Fraser, WD, Demianczuk, NN. History of abortion, preterm, term birth, and risk of preeclampsia: A population-based study. Am J Obstet Gynecol 2002; 187:1013.13. James N. Martin Jr, Justin M. Brewer, Kedra Wallace, Imran Sunesara, Ashley Canizaro, Pamela G. Blake, Babbette LaMarca, Michelle Y. Owens. Hellp syndrome and composite major maternal morbidity: importance of Mississippi classification system. J Matern Fetal Neonatal Med, 2013; 26(12): 1201-1206.14. Dawson, LM, Parfrey, PS, Hefferton, D, et al. Familial risk of preeclampsia in newfoundland: a population-based study. J Am Soc Nephrol 2002; 13:1901.15. Nilsson, E, Salonen Ros, H, Cnattingius, S, Lichtenstein, P. The importance of genetic and environmental effects for pre-eclampsia and gestational hypertension: a family study. BJOG 2004; 111:200.16. Sibai, BM, Ewell, RJ, Levine, RJ, et al. Risk factors associated with preeclampsia in healthy nulliparous women. Am J Obstet Gynecol 1997; 177:1003.
    17. Sibai, BM, Ramadan, MK, Chari, RS, Friedman, SA. Pregnancies complicated by HELLP syndrome (hemolysis, elevated liver enzymes, and low platelets): Subsequent pregnancy outcome and long-term prognosis. Am J Obstet Gynecol 1995; 172:125.18. van Pampus, MG, Wolf, H, Mayruhu, G, et al. Long-term follow-up in patients with a history of (H)ELLP syndrome. Hypertens Pregnancy 2001; 20:15.19. Garovic VD. Hypertension in pregnancy: diagnosis and treatment. Mayo Clin Proc 2000; 75/1071-107620. Magee, LA, Cham, C, Waterman, EJ, et al. Hydralazine for treatment of severe hypertension in pregnancy: meta-analysis. BMJ 2003; 327:955.21. Report of the National High Blood Pressure Education Program Working Group on High Blood Pressure in Pregnancy. Am J Obstet Gynecol 2000; 183: S1-S22 Level III22. Campbell, DM, MacGillivray, I. Preeclampsia in second pregnancy. Br J Obstet Gynaecol 1985; 92:131.23. Powers, RW, Bodnar, LM, Ness, RB, et al. Uric acid concentrations in early pregnancy among preeclamptic women with gestational hyperuricemia at delivery. Am J Obstet Gynecol 2006; 194:160.
    24. American College of Obstetricians and Gynecologists. Chronic hypertension in pregnancy. ACOG practice bulletin #29. American College of Obstetricians and Gynecologists, Washington, DC 200125. Sibai, BM. Chronic hypertension in pregnancy. Obstet Gynecol 2002; 100:369.26. Xiong, X, Fraser, WD, Demianczuk, NN. History of abortion, preterm, term birth, and risk of preeclampsia: A population-based study. Am J Obstet Gynecol 2002; 187:1013.27. Dawson, LM, Parfrey, PS, Hefferton, D, et al. Familial risk of preeclampsia in newfoundland: a population-based study. J Am Soc Nephrol 2002; 13:1901.28. Barton, JR, O'Brien, JM, Bergauer, NK, et al. Mild gestational hypertension remote from term: Progression and outcome. Am J Obstet Gynecol 2001; 184:979.29. Buchbinder, A, Sibai, BM, Caritis, S, et al. Adverse perinatal outcomes are significantly higher in severe gestational hypertension than in mild preeclampsia. Am J Obstet Gynecol 2002; 186:66.30.
    Hauth, JC, Ewell, MG, Levine, RJ, et al. Pregnancy outcomes in healthy nulliparas who developed hypertension. Calcium for Preeclampsia Prevention Study Group. Obstet Gynecol 2000; 95:24.
    31. Cunningham FG, Grant NF,Leveno KJ,et al (eds): Hypertensive disorders in pregnancy. In |Williams Obstetrics, 21st ed. New York, McGraw-Hill, 2001, pp 567-61832. Bricker L, Neilson JP: Routine ultrasound in late pregnancy (after 24 weeks): Cochrane Review. In The Cochrane Library, Issue 3. Oxford, UK, Update Software, 200333. McKenna D, Tharmaratnam S, Mahsud S, et al: A randomized trial using ultrasound to identify the high risk fetus in a low-risk population. Obstet Gynecol 2003;101:626-63234. Chauban SP, Sanderson M, Hendrix NW, et al: Perinatal outcome and amniotic fluid index in the antepartum and intrapartum: A meta-analysis. Am J Obstet Gynecol 1999;181:1473-147835. Bricker L, Neilson JP: Routine Doppler ultrasound in pregnancy: Cochrane Review. In: The Cochrane Library, Issue 3. Oxford, UK, Update Software, 2003
    Diagnosticul formei severe de preeclampsie
    1. Barton, JR, O'Brien, JM, Bergauer, NK, et al. Mild gestational hypertension remote from term: Progression and outcome. Am J Obstet Gynecol 2001; 184:979.2. American College of Obstetrics and Gynecologists, ACOG Practice Bulletin No. 202. Gestational Hypertension and Preeclampsia. Obstetrics & Gynecology: January 2019 - Volume 133 - Issue 1 - p e1-e25. doi: 10.1097/AOG.0000000000003018.Report of the National Blood Pressure Education Program Working Group on High Blood Pressure in Pregnancy. Am J Obstet Gynecol 2000;183:S1-S22.3. European Society of Cardiology, ESC Clinical Practice Guidelines. Cardiovascular Diseases during Pregnancy (Management of). European Heart Journal 2018 doi:10.1093/eurheartj/ehy340.4. Hauth, JC, Ewell, MG, Levine, RJ, et al. Pregnancy outcomes in healthy nulliparas who developed hypertension. Calcium for Preeclampsia Prevention Study Group. Obstet Gynecol 2000; 95:24.5. Mark A. Brown, Laura A. Magee, Louise C. Kenny, S. Ananth Karumanchi, Fergus P McCarthy, Shigeru Saito, David R. Hall, Charlotte E. Warren, Gloria Adoyi, Salisu Ishaku. The hypertensive disorders of pregnancy: ISSHP classification, diagnosis &management recommendations for international practice. Brown, M., Pregnancy Hypertension (2018), https://doi.org/10.1016/j.preghy.2018.05.004.
    Predicţie
    1. Poon LC, Kametas NA, Chelemen T, Leal A, Nicolaides KH. Maternal risk factors for hypertensive disorders in preg- nancy: a multivariate approach. J Hum Hypertens 2010; 24:104-10.2. Rolnik DL, Wright D, Poon LCY, Syngelaki A, O'Gorman N, de Paco Matallana C, Akolekar R, Cicero S, Janga D, Singh M, Molina FS, Persico N, Jani JC, Plasencia W, Papaioannou G, Tenenbaum-Gavish K, Nicolaides KH. ASPRE trial: performance of screening for preterm pre-eclampsia. Ultrasound Obstet Gynecol. 2017.3. Rana S, Powe CE, Salahuddin S, Verlohren S, Perschel FH, Levine RJ, et al. Angiogenic factors and the risk of adverse outcomes in women with suspected preeclamp- sia. Circulation 2012;125:911-9.4. American College of Obstetrics and Gynecologists, ACOG Practice Bulletin No. 202. Gestational Hypertension and Preeclampsia. Obstetrics & Gynecology: January 2019 - Volume 133 - Issue 1 - p e1-e25. doi: 10.1097/AOG.0000000000003018.Report of th eNational Blood Pressure Education Program Working Group on High Blood Pressure in Pregnancy. Am J Obstet Gynecol 2000;183:S1-S22.5. European Society of Cardiology, ESC Clinical Practice Guidelines. Cardiovascular Diseases during Pregnancy (Management of). European Heart Journal 2018 doi:10.1093/eurheartj/ehy340.
    Prevenţie1. Roberge S, Bujold E, Nicolaides KH. Aspirin for the prevention of preterm and term preeclampsia: systematic review and metaanalysis. Am J Obstet Gynecol. 2018 Mar;218(3):287-293.e1. doi: 10.1016/j.ajog.2017.11.561. Epub 2017 Nov 11.2. Bujold E, Tapp S, Audibert F, Ferreira E, Forest JC, Rey E, Fraser WD, Chaillet N, Giguere Y. Prevention of adverse pregnancy outcomes with low-dose ASA in early pregnancy: new perspectives for future randomized trials. J Obstet Gynaecol Can. 2011 May;33(5):480-4833. Rolnik DL, Wright D, Poon LC, O'Gorman N, Syngelaki A, de Paco Matallana C, Akolekar R, Cicero S, Janga D, Singh M, Molina FS, Persico N, Jani JC, Plasencia W, Papaioannou G, Tenenbaum-Gavish K, Meiri H, Gizurarson S, Maclagan K, Nicolaides KH. Aspirin versus Placebo in Pregnancies at High Risk for Preterm Preeclampsia. N Engl J Med. 2017 Aug 17;377(7):613-622.4. American College of Obstetrics and Gynecologists, ACOG Practice Bulletin No. 202. Gestational Hypertension and Preeclampsia. Obstetrics & Gynecology: January 2019 - Volume 133 - Issue 1 - p e1-e25. doi: 10.1097/AOG.0000000000003018.Report of th eNational Blood Pressure Education Program Working Group on High Blood Pressure in Pregnancy. Am J Obstet Gynecol 2000;183:S1-S22.5. European Society of Cardiology, ESC Clinical Practice Guidelines. Cardiovascular Diseases during Pregnancy (Management of). European Heart Journal 2018 doi:10.1093/eurheartj/ehy340.6. Dodd JM, McLeod A, Windrim RC et al. (2010) Antithrombotic therapy for improving maternal or infant health outcomes in women considered at risk of placental dysfunction. Cochrane Database of Systematic Reviews issue 6: CD006780.Conduită
    Conduita în cazul formelor uşoare de preeclampsie1. European Society of Cardiology, ESC Clinical Practice Guidelines. Cardiovascular Diseases during Pregnancy (Management of). European Heart Journal 2018 doi:10.1093/eurheartj/ehy340.2. American College of Obstetrics and Gynecologists, ACOG Practice Bulletin No. 202. Gestational Hypertension and Preeclampsia. Obstetrics & Gynecology: January 2019 - Volume 133 - Issue 1 - p e1-e25. doi: 10.1097/AOG.0000000000003018.Report of th eNational Blood Pressure Education Program Working Group on High Blood Pressure in Pregnancy. Am J Obstet Gynecol 2000;183:S1-S22.3. Mark A. Brown, Laura A. Magee, Louise C. Kenny, S. Ananth Karumanchi, Fergus P McCarthy, Shigeru Saito, David R. Hall, Charlotte E. Warren, Gloria Adoyi, Salisu Ishaku. The hypertensive disorders of pregnancy: ISSHP classification, diagnosis &management recommendations for international practice. Brown, M., Pregnancy Hypertension (2018), https://doi.org/10.1016/j.preghy.2018.05.004.James DK, Steer PJ, Weiner CP, Gonik B. High Risk Pregnancy - Management Options. Saunders 2005- third edition 36-772-809.4. Kroner C, Turnbull D, Wilkinson C: Antenatal day care units versus hospital admission for women with complicated pregnancy. Cochrane Database Syst Rev 2001: CD0011803.5. Kjell Haram, Einar Svendsen, Ulrich Abildgaard. The HELLP syndrome: Clinical issues and management. A Review. BMC Pregnancy and Childbirth 2009, 9:8 doi:10.1186/1471-2393-9-8.6. Lewington, S, Clarke, R, Qizilbash, N, et al. Age-specific relevance of usual blood pressure to vascular mortality: a meta-analysis of individual data for one million adults in 61 prospective studies. Lancet 2002; 360:1903.
    Conduita medicală conservatoare în formele severe de preeclampsie1. European Society of Cardiology, ESC Clinical Practice Guidelines. Cardiovascular Diseases during Pregnancy (Management of). European Heart Journal 2018 doi:10.1093/eurheartj/ehy340.2. American College of Obstetrics and Gynecologists, ACOG Practice Bulletin No. 202. Gestational Hypertension and Preeclampsia. Obstetrics & Gynecology: January 2019 - Volume 133 - Issue 1 - p e1-e25. doi: 10.1097/AOG.0000000000003018.Report of th eNational Blood Pressure Education Program Working Group on High Blood Pressure in Pregnancy. Am J Obstet Gynecol 2000;183:S1-S22.3. Mark A. Brown, Laura A. Magee, Louise C. Kenny, S. Ananth Karumanchi, Fergus P McCarthy, Shigeru Saito, David R. Hall, Charlotte E. Warren, Gloria Adoyi, Salisu Ishaku. The hypertensive disorders of pregnancy: ISSHP classification, diagnosis &management recommendations for international practice. Brown, M., Pregnancy Hypertension (2018), https://doi.org/10.1016/j.preghy.2018.05.004.4. Stephanie Roberge, Kypros Nicolaides, Suzanne Demers, Jon Hyett, Nils Chaillet, Emmanuel Bujold. The role of aspirin dose on the prevention of preeclampsia and fetal growth restriction: systematic review and meta-analysis. American Journal of Obstetrics & Gynecology, FEBRUARY 2017, page 110.5. James N. Martin Jr, Justin M. Brewer, Kedra Wallace, Imran Sunesara, Ashley Canizaro, Pamela G. Blake, Babbette LaMarca, Michelle Y. Owens. Hellp syndrome and composite major maternal morbidity: importance of Mississippi classification system. J Matern Fetal Neonatal Med, 2013; 26(12): 1201-1206.6. A. Atallah, E. Lecarpentier, F. Goffinet, M. Doret-Dion, P. Gaucherand, V. Tsatsaris. Aspirin for Prevention of Preeclampsia. Drugs (2017) 77:1819-1831. DOI 10.1007/s40265-017-0823-0.7. Schiff, E, Friedman, SA, Kao, L, Sibai, BM. The importance of urinary protein excretion during conservative management of severe preeclampsia. Am J Obstet Gynecol 1996; 175:1313.
    8. Hall, DR, Odendaal, HJ, Steyn, DW, Grive, D. Urinary protein excretion and expectant management of early onset, severe preeclampsia. Int J Gynaecol Obstet 2002; 77:1.9. Hall, DR, Odendaal, HJ, Steyn, DW, Grive, D. Urinary protein excretion and expectant management of early onset, severe preeclampsia. Int J Gynaecol Obstet 2002; 77:1.10. Chang, EY, Menard, MK, Vermillion, ST, et al. The association between hyaline membrane disease and preeclampsia. Am J Obstet Gynecol 2004; 191:1414.11. Chammas, MF, Nguyen, TM, Li, MA, et al. Expectant management of severe preterm preeclampsia: is intrauterine growth restriction an indication for immediate delivery?. Am J Obstet Gynecol 2000; 183:853.12. Buchbinder, A, Sibai, BM, Caritis, S, et al. Adverse perinatal outcomes are significantly higher in severe gestational hypertension than in mild preeclampsia. Am J Obstet Gynecol 2002; 186:66.13. Hauth, JC, Ewell, MG, Levine, RJ, et al. Pregnancy outcomes in healthy nulliparas who developed hypertension. Calcium for Preeclampsia Prevention Study Group. Obstet Gynecol 2000; 95:24.14.
    Barton, JR, O'Brien, JM, Bergauer, NK, et al. Mild gestational hypertension remote from term: Progression and outcome. Am J Obstet Gynecol 2001; 184:979.
    15. James DK, Steer PJ, Weiner CP, Gonik B. High Risk Pregnancy- Management Options. Saunders 2005- third edition.16. Hall, DR, Odendaal, HJ, Steyn, DW, Grove, D. Expectant management of early onset, severe pre-eclampsia: maternal outcome. BJOG 2000; 107:1252.17. Haddad, B, Deis, S, Goffinet, F, et al. Maternal and perinatal outcomes during expectant management of 239 severe preeclamptic women between 24 and 33 weeks' gestation. Am J Obstet Gynecol 2004; 190:1590.
    Tratamentul antihipertensiv în preeclampsie1. CunninghamFG, Gant NF, Leveno KL, et al: Hypertensive disorders in pregnancy. In Williams Obstetrics, 21st ed. New York, McGraw-Hill, 2001, pp 567-6182. Report of th eNational Blood Pressure Education Program Working Group on High Blood Pressure in Pregnancy. Am J Obstet Gynecol 2000;183:S1-S223. European Society of Cardiology, ESC Clinical Practice Guidelines. Cardiovascular Diseases during Pregnancy (Management of). European Heart Journal 2018 doi:10.1093/eurheartj/ehy340.
    4. American College of Obstetrics and Gynecologists, ACOG Practice Bulletin No. 202. Gestational Hypertension and Preeclampsia. Obstetrics & Gynecology: January 2019 - Volume 133 - Issue 1 - p e1-e25. doi: 10.1097/AOG.0000000000003018.Report of the National Blood Pressure Education Program Working Group on High Blood Pressure in Pregnancy. Am J Obstet Gynecol 2000;183:S1-S22.5. Haddad, B, Deis, S, Goffinet, F, et al. Maternal and perinatal outcomes during expectant management of 239 severe preeclamptic women between 24 and 33 weeks' gestation. Am J Obstet Gynecol 2004; 190:1590.6. Mark A. Brown, Laura A. Magee, Louise C. Kenny, S. Ananth Karumanchi, Fergus P McCarthy, Shigeru Saito, David R. Hall, Charlotte E. Warren, Gloria Adoyi, Salisu Ishaku. The hypertensive disorders of pregnancy: ISSHP classification, diagnosis &management recommendations for international practice. Brown, M., Pregnancy Hypertension (2018), https://doi.org/10.1016/j.preghy.2018.05.004.Working group report on high blood pressure in pregnancy. National Instititutes of Health, Washington, DC 2000. 390-396.7. Lewington, S, Clarke, R, Qizilbash, N, et al. Age-specific relevance of usual blood pressure to vascular mortality: a meta-analysis of individual data for one million adults in 61 prospective studies. Lancet 2002; 360:1903.8. Sibai, BM. Diagnosis and management of gestational hypertension and preeclampsia. Obstet Gynecol 2003; 102:181.9. Martin, JN Jr, Thigpen, BD, Moore, RC, et al. Stroke and severe preeclampsia and eclampsia: a paradigm shift focusing on systolic blood pressure. Obstet Gynecol 2005; 105:246.10.
    von Dadelszen, P, Magee, LA. Fall in mean arterial pressure and fetal growth restriction in pregnancy hypertension: an updated metaregression analysis. J Obstet Gynaecol Can 2002; 24:941.
    11. Lydakis, C, Lip, GY, Beevers, M, Beevers, DG. Atenolol and fetal growth in pregnancies complicated by hypertension. Am J Hypertens 1999; 12:541.12. Sibai, BM. Chronic hypertension in pregnancy. Obstet Gynecol 2002; 100:369.13. Magee LA, Elran E, Bull SB, et al: Risks and benefits of betareceptor blockers for pregnancy hypertension: Overview of the randomized trials. Eur J Obstet Gynecol Reprod Biol 2000;88:15-26.14. Podymow, T, August, P, Umans, JG. Antihypertensive therapy in pregnancy. Semin Nephrol 2004; 24:616.15. Smith, P, Anthony, J, Johanson, R. Nifedipine in pregnancy. BJOG 2000; 107:299.16. Cooper, WO, Hernandez-Diaz, S, Arbogast, PG, et al. Major congenital malformations after first-trimester exposure to ACE inhibitors. N Engl J Med 2006; 354:2443.
    Tratamentul antihipertensiv al formei acute de HTA1. European Society of Cardiology, ESC Clinical Practice Guidelines. Cardiovascular Diseases during Pregnancy (Management of). European Heart Journal 2018 doi:10.1093/eurheartj/ehy340.2. Magee, LA, Cham, C, Waterman, EJ, et al. Hydralazine for treatment of severe hypertension in pregnancy: meta-analysis. BMJ 2003; 327:955.3. American College of Obstetrics and Gynecologists, ACOG Practice Bulletin No. 202. Gestational Hypertension and Preeclampsia. Obstetrics & Gynecology: January 2019 - Volume 133 - Issue 1 - p e1-e25. doi: 10.1097/AOG.0000000000003018.Report of th eNational Blood Pressure Education Program Working Group on High Blood Pressure in Pregnancy. Am J Obstet Gynecol 2000;183:S1-S22.4. Mark A. Brown, Laura A. Magee, Louise C. Kenny, S. Ananth Karumanchi, Fergus P McCarthy, Shigeru Saito, David R. Hall, Charlotte E. Warren, Gloria Adoyi, Salisu Ishaku. The hypertensive disorders of pregnancy: ISSHP classification, diagnosis &management recommendations for international practice. Brown, M., Pregnancy Hypertension (2018), https://doi.org/10.1016/j.preghy.2018.05.004.5. Kjell Haram, Einar Svendsen, Ulrich Abildgaard. The HELLP syndrome: Clinical issues and management. A Review. BMC Pregnancy and Childbirth 2009, 9:8 doi:10.1186/1471-2393-9-8.6. James N. Martin Jr, Justin M. Brewer, Kedra Wallace, Imran Sunesara, Ashley Canizaro, Pamela G. Blake, Babbette LaMarca, Michelle Y. Owens. Hellp syndrome and composite major maternal morbidity: importance of Mississippi classification system. J Matern Fetal Neonatal Med, 2013; 26(12): 1201-1206.7. Magee LA, Elran E, Bull SB, et al: Risks and benefits of betareceptor blockers for pregnancy hypertension: Overview of the randomized trials. Eur J Obstet Gynecol Reprod Biol 2000;88:15-26 Conduita în criza eclamptică1. Sibai, BM. Diagnosis, prevention, and management of eclampsia. Obstet Gynecol 2005; 105:402.2. European Society of Cardiology, ESC Clinical Practice Guidelines. Cardiovascular Diseases during Pregnancy (Management of). European Heart Journal 2018 doi:10.1093/eurheartj/ehy340.3. American College of Obstetrics and Gynecologists, ACOG Practice Bulletin No. 202. Gestational Hypertension and Preeclampsia. Obstetrics & Gynecology: January 2019 - Volume 133 - Issue 1 - p e1-e25. doi: 10.1097/AOG.0000000000003018.Report of th eNational Blood Pressure Education Program Working Group on High Blood Pressure in Pregnancy. Am J Obstet Gynecol 2000;183:S1-S22.4. Mark A. Brown, Laura A. Magee, Louise C. Kenny, S. Ananth Karumanchi, Fergus P McCarthy, Shigeru Saito, David R. Hall, Charlotte E. Warren, Gloria Adoyi, Salisu Ishaku. The hypertensive disorders of pregnancy: ISSHP classification, diagnosis &management recommendations for international practice. Brown, M., Pregnancy Hypertension (2018), https://doi.org/10.1016/j.preghy.2018.05.004.5. Kjell Haram, Einar Svendsen, Ulrich Abildgaard. The HELLP syndrome: Clinical issues and management. A Review. BMC Pregnancy and Childbirth 2009, 9:8 doi:10.1186/1471-2393-9-8.6. James N. Martin Jr, Justin M. Brewer, Kedra Wallace, Imran Sunesara, Ashley Canizaro, Pamela G. Blake, Babbette LaMarca, Michelle Y. Owens. Hellp syndrome and composite major maternal morbidity: importance of Mississippi classification system. J Matern Fetal Neonatal Med, 2013; 26(12): 1201-1206.
    Terapia anticonvulsivantă1. Hall, DR, Odendaal, HJ, Steyn, DW, Grove, D. Expectant management of early onset, severe pre-eclampsia: maternal outcome. BJOG 2000; 107:1252.2. American College of Obstetrics and Gynecologists, ACOG Practice Bulletin No. 202. Gestational Hypertension and Preeclampsia. Obstetrics & Gynecology: January 2019 - Volume 133 - Issue 1 - p e1-e25. doi: 10.1097/AOG.0000000000003018.Report of th eNational Blood Pressure Education Program Working Group on High Blood Pressure in Pregnancy. Am J Obstet Gynecol 2000;183:S1-S22.3. Duley, L, Gulmezoglu, AM. Magnesium sulphate versus lytic cocktail for eclampsia. Cochrane Database Syst Rev 2001;:CD002960.4. Tuffnell, DJ, Jankowicz, D, Lindow, SW, et al. Outcomes of severe pre-eclampsia/eclampsia in Yorkshire 1999/2003. BJOG 2005; 112:875.5. Sibai, BM. Diagnosis, prevention, and management of eclampsia. Obstet Gynecol 2005; 105:4026. Sibai, BM. Magnesium sulfate prophylaxis in preeclampsia: Lessons learned from recent trials. Am J Obstet Gynecol 2004; 190:1520.
    7. Hall, DR, Odendaal, HJ, Smith, M. Is the prophylactic administration of magnesium sulphate in women with pre-eclampsia indicated prior to labour?. BJOG 2000; 107:903.8. Isler, CM, Barrilleaux, PS, Rinehart, BK, et al. Repeat postpartum magnesium sulfate administration for seizure prophylaxis: is there a patient profile predictive of need for additional therapy?. J Matern Fetal Neonatal Med 2002; 11:75.9. Isler, CM, Barrilleaux, PS, Rinehart, BK, et al. Postpartum seizure prophylaxis: using maternal clinical parameters to guide therapy. Obstet Gynecol 2003; 101:66.10. Fontenot, MT, Lewis, DF, Frederick, JB, et al. A prospective randomized trial of magnesium sulfate in severe preeclampsia: Use of diuresis as a clinical parameter to determine the duration of postpartum therapy. Am J Obstet Gynecol 2005; 192:1788.11. Sibai, BM. Magnesium sulfate prophylaxis in preeclampsia: Lessons learned from recent trials. Am J Obstet Gynecol 2004; 190:1520
    Protocol de administrare a sulfatului de magneziu1. Witlin, AG, Sibai, BM. Magnesium sulfate therapy in preeclampsia and eclampsia. Obstet Gynecol 1998; 92:883.2.
    The eclampsia Trial Collaborative Group: Which anticonvulsant for women with eclampsia? Evidence from the Collaborative Eclampsia trial. LAncet 1995;345:1455-1463
    3. Coetzee EJ, Dommisse J, Anthony J: A randomized controlled trial of intravenous magnesium sulphate versus placebo in management of women with severe preeclampsia. BJOG 1998;105:300-3034. Witlin AG, Sibai BM: MAgnesium sulfate therapy in preeclampsia and eclampsia. Obstet Gynecol 1998;92:883-8895. Lucas MJ, Leveno KJ, Cunningham FG: A comparison of magnesium sulfate with phenytoin for the prevention of eclampsia. N Engl J Med 1995;333:201-2056. American College of Obstetrics and Gynecologists, ACOG Practice Bulletin No. 202. Gestational Hypertension and Preeclampsia. Obstetrics & Gynecology: January 2019 - Volume 133 - Issue 1 - p e1-e25. doi: 10.1097/AOG.0000000000003018.Report of th eNational Blood Pressure Education Program Working Group on High Blood Pressure in Pregnancy. Am J Obstet Gynecol 2000;183:S1-S22.7. Mark A. Brown, Laura A. Magee, Louise C. Kenny, S. Ananth Karumanchi, Fergus P McCarthy, Shigeru Saito, David R. Hall, Charlotte E. Warren, Gloria Adoyi, Salisu Ishaku. The hypertensive disorders of pregnancy: ISSHP classification, diagnosis &management recommendations for international practice. Brown, M., Pregnancy Hypertension (2018), https://doi.org/10.1016/j.preghy.2018.05.004.8. Koontz, SL, Friedman, SA, Schwartz, ML. Symptomatic hypocalcemia after tocolytic therapy with magnesium sulfate and nifedipine. Am J Obstet Gynecol 2004; 190:1773.
    9. Ganzevoort, JW, Hoogerwaard, EM, van der, Post JA. [Hypocalcemic delirium due to magnesium sulphate therapy in a pregnant woman with pre-eclampsia]. Ned Tijdschr Geneeskd 2002; 146:1453.10. European Society of Cardiology, ESC Clinical Practice Guidelines. Cardiovascular Diseases during Pregnancy (Management of). European Heart Journal 2018 doi:10.1093/eurheartj/ehy340.
    Naşterea în sarcinile complicate cu preeclampsie1. Coppage, KH, Polzin, WJ. Severe preeclampsia and delivery outcomes: Is immediate cesarean delivery beneficial?. Am J Obstet Gynecol 2002; 186:921.2. European Society of Cardiology, ESC Clinical Practice Guidelines. Cardiovascular Diseases during Pregnancy (Management of). European Heart Journal 2018 doi:10.1093/eurheartj/ehy340.3. American College of Obstetrics and Gynecologists, ACOG Practice Bulletin No. 202. Gestational Hypertension and Preeclampsia. Obstetrics & Gynecology: January 2019 - Volume 133 - Issue 1 - p e1-e25. doi: 10.1097/AOG.0000000000003018.Report of th eNational Blood Pressure Education Program Working Group on High Blood Pressure in Pregnancy. Am J Obstet Gynecol 2000;183:S1-S22.4. Mark A. Brown, Laura A. Magee, Louise C. Kenny, S. Ananth Karumanchi, Fergus P McCarthy, Shigeru Saito, David R. Hall, Charlotte E. Warren, Gloria Adoyi, Salisu Ishaku. The hypertensive disorders of pregnancy: ISSHP classification, diagnosis &management recommendations for international practice. Brown, M., Pregnancy Hypertension (2018), https://doi.org/10.1016/j.preghy.2018.05.004.5.
    Kjell Haram, Einar Svendsen, Ulrich Abildgaard. The HELLP syndrome: Clinical issues and management. A Review. BMC Pregnancy and Childbirth 2009, 9:8 doi:10.1186/1471-2393-9-8.
    6. Report of th eNational Blood Pressure Education Program Working Group on High Blood Pressure in Pregnancy. Am J Obstet Gynecol 2000;183:S1-S22.7. Cunningham FG, Grant NF,Leveno KJ,et al (eds): Hypertensive disorders in pregnancy. In |Williams Obstetrics, 21st ed. New York, McGraw-Hill, 2001, pp 567-618.8. Stephanie Roberge, Kypros Nicolaides, Suzanne Demers, Jon Hyett, Nils Chaillet, Emmanuel Bujold. The role of aspirin dose on the prevention of preeclampsia and fetal growth restriction: systematic review and meta-analysis. American Journal of Obstetrics & Gynecology, FEBRUARY 2017, page 110.9. Karlijn Corien Vollebregt, Kees Boer, Joris A. M. Van Der Post, Hans Wolf. Association of three different techniques to measure blood pressure in the first trimester with the development of hypertensive disorders of pregnancy. Acta Obstetricia et Gynecologica Scandinavica 2013 Nordic Federation of Societies of Obstetrics and Gynecology 92 (2013) 53-60.10. A. Atallah, E. Lecarpentier, F. Goffinet, M. Doret-Dion, P. Gaucherand, V. Tsatsaris. Aspirin for Prevention of Preeclampsia. Drugs (2017) 77:1819-1831. DOI 10.1007/s40265-017-0823-0.11. Mayan, H, Hourvitz, A, Schiff, E, Farfel, Z. Symptomatic hypocalcaemia in hypermagnesaemia-induced hypoparathyroidism, during magnesium tocolytic therapy--possible involvement of the calcium-sensing receptor. Nephrol Dial Transplant 1999; 14:1764.
    12. Jenkins, SM, Head, BB, Hauth, JC. Severe preeclampsia at less than 25 weeks of gestation: Maternal and neonatal outcomes. Am J Obstet Gynecol 2002; 186:790.13. Martin, JN Jr, Thigpen, BD, Moore, RC, et al. Stroke and severe preeclampsia and eclampsia: a paradigm shift focusing on systolic blood pressure. Obstet Gynecol 2005; 105:246.14. Chang, EY, Menard, MK, Vermillion, ST, et al. The association between hyaline membrane disease and preeclampsia. Am J Obstet Gynecol 2004; 191:1414.15. WHO Department of Reproductive Health and Research - Managing Complications in Pregnancy and Childbirth 2005 S34-S50
    Urmărire şi monitorizare1. European Society of Cardiology, ESC Clinical Practice Guidelines. Cardiovascular Diseases during Pregnancy (Management of). European Heart Journal 2018 doi:10.1093/eurheartj/ehy340.
    2. American College of Obstetrics and Gynecologists, ACOG Practice Bulletin No. 202. Gestational Hypertension and Preeclampsia. Obstetrics & Gynecology: January 2019 - Volume 133 - Issue 1 - p e1-e25. doi: 10.1097/AOG.0000000000003018.Report of th eNational Blood Pressure Education Program Working Group on High Blood Pressure in Pregnancy. Am J Obstet Gynecol 2000;183:S1-S22.3. Mark A. Brown, Laura A. Magee, Louise C. Kenny, S. Ananth Karumanchi, Fergus P McCarthy, Shigeru Saito, David R. Hall, Charlotte E. Warren, Gloria Adoyi, Salisu Ishaku. The hypertensive disorders of pregnancy: ISSHP classification, diagnosis &management recommendations for international practice. Brown, M., Pregnancy Hypertension (2018), https://doi.org/10.1016/j.preghy.2018.05.004.4. Kjell Haram, Einar Svendsen, Ulrich Abildgaard. The HELLP syndrome: Clinical issues and management. A Review. BMC Pregnancy and Childbirth 2009, 9:8 doi:10.1186/1471-2393-9-8.5. Stephanie Roberge, Kypros Nicolaides, Suzanne Demers, Jon Hyett, Nils Chaillet, Emmanuel Bujold. The role of aspirin dose on the prevention of preeclampsia and fetal growth restriction: systematic review and meta-analysis. American Journal of Obstetrics & Gynecology, FEBRUARY 2017, page 110.Bricker L, Neilson JP: Routine ultrasound in late pregnancy (after 24 weeks): Cochrane Review. In The Cochrane Library, Issue3. Oxford, UK, Update Software, 2003.6. Hall, DR, Odendaal, HJ, Steyn, DW, Grove, D. Expectant management of early onset, severe pre-eclampsia: maternal outcome. BJOG 2000; 107:1252.7. Haddad, B, Deis, S, Goffinet, F, et al. Maternal and perinatal outcomes during expectant management of 239 severe preeclamptic women between 24 and 33 weeks' gestation. Am J Obstet Gynecol 2004; 190:1590.8. Bricker L, Neilson JP: Routine Doppler ultrasound in pregnancy: Cochrane Review. In: The Cochrane Library, Issue 3. Oxford, UK, Update Software, 2003.
    12. ANEXEAnexa 1. Lista participanţilor la Reuniunea de Consens de la Bucureşti, 29-30 Martie 2019Anexa 2. Grade de recomandare şi nivele ale dovezilorAnexa 3. Medicamentele menţionate în ghid şi utilizate în tratamentul hipertensiunii indusă de sarcinăAnexa nr. 1Lista participanţilor la Reuniunea de Consens de la Bucureşti, 29 - 30 martie 2019 Prof. Dr. Radu Vlădăreanu, Bucureşti Prof. Dr. Daniel Mureşan, Cluj-Napoca Prof. Dr. Nicolae Suciu, Bucureşti
    Prof. Dr. Gabriel Bănceanu, Bucureşti Prof. Dr. Elvira Bratilă, Bucureşti Prof. Dr. Ştefan Buţureanu, Iaşi Prof. Dr. Crîngu Ionescu, Bucureşti Prof. Dr. Claudiu Mărginean, Târgu Mureş Prof. Dr. Claudia Mehedinţu, Bucureşti Prof. Dr. Dan Mihu, Cluj-Napoca Prof. Dr. Marius Moga, Braşov Prof. Dr. Mircea Onofriescu, Iaşi Prof. Dr. Gheorghe Peltecu, Bucureşti Prof. Dr. Lucian Puşcaşiu, Târgu-Mureş Prof. Dr. Liana Pleş, Bucureşti Prof. Dr. Manuela Russu, Bucureşti Prof. Dr. Demetra Socolov, Iaşi Prof. Dr. Răzvan Socolov, Iaşi Prof. Dr. Florin Stamatian, Cluj-Napoca Prof. Dr. Anca Stănescu, Bucureşti Prof. Dr. Vlad Tica, Constanţa Conf. Dr. Costin Berceanu, Craiova Conf. Dr. Elena Bernad, Timişoara
    Conf. Dr. Iuliana Ceauşu, Bucureşti Conf. Dr. Radu Chicea, Sibiu Conf. Dr. Alexandru Filipescu, Bucureşti Conf. Dr. Gheorghe Furău, Arad Conf. Dr. Dominic Iliescu, Craiova Conf. Dr. Laurentiu Pirtea, Timişoara Conf. Dr. Ştefania Tudorache, Craiova ŞL Dr. Şerban Nastasia, Bucureşti Dr. Marius Calomfirescu, Bucureşti Asist. Univ. Dr. Mihaela Boţ, Bucureşti Dr. Alina Marin, Bucureşti
    Anexa nr. 2 Grade de recomandare şi nivele ale dovezilor Tabel 1. Clasificarea tăriei aplicate gradelor de recomandare
    StandardStandardele sunt norme care trebuie aplicate rigid și trebuie urmate în cvasitotalitatea cazurilor, excepțiile fiind rare și greu de justificat.
    Recomandare
    Recomandările prezintă un grad scăzut de flexibilitate, nu au forța standardelor, iar atunci când nu sunt aplicate, acest lucru trebuie justificat rațional, logic și documentat.
    OpțiuneOpțiunile sunt neutre din punct de vedere a alegerii unei conduite, indicând faptul că mai multe tipuri de intervenții sunt posibile și că diferiți medici pot lua decizii diferite. Ele pot contribui la procesul de instruire și nu necesită justificare.
    Tabel 2. Clasificarea puterii ştiinţifice a gradelor de recomandare
    Grad A Necesită cel puțin un studiu randomizat și controlat ca parte a unei liste de studii de calitate publicate pe tema acestei recomandări (nivele de dovezi Ia sau Ib).
    Grad B Necesită existența unor studii clinice bine controlate, dar nu randomizate, publicate pe tema acestei recomandări (nivele de dovezi IIa, IIb sau III).
    Grad C Necesită dovezi obținute din rapoarte sau opinii ale unor comitete de experți sau din experiența clinică a unor experți recunoscuți ca autoritate în domeniu (nivele de dovezi IV). Indică lipsa unor studii clinice de bună calitate aplicabile direct acestei recomandări.
    Grad E Recomandări de bună practică bazate pe experiența clinică a grupului tehnic de elaborare a acestui ghid.
    Tabel 3. Clasificarea nivelelor de dovezi
    Nivel Ia Dovezi obținute din meta-analiza unor studii randomizate și controlate.
    Nivel Ib Dovezi obținute din cel puțin un studiu randomizat și controlat, bine conceput.
    Nivel IIa
    Dovezi obținute din cel puțin un studiu clinic controlat, fără randomizare, bine conceput.
    Nivel IIb Dovezi obținute din cel puțin un studiu quasi-experimental bine conceput, preferabil de la mai multe centre sau echipe de cercetare.
    Nivel III Dovezi obținute de la studii descriptive, bine concepute.
    Nivel IV Dovezi obținute de la comitete de experți sau experiență clinică a unor experți recunoscuți ca autoritate în domeniu.
    Anexa nr. 3 Medicamentele menţionate în ghid şi utilizate în tratamentul hipertensiunii indusă de sarcină
    Numele medicamentului SULFATUL DE MAGNEZIU
    Indicații Criza eclamptică Preeclampsie severă Edem cerebral
    Tulburări de irigație cerebrală
    Doza pentru adulți Se administrează 4 - 6 g i.v. (4,8 - 9,6 mg/dL/4 - 8 mEq/L) lent doză de încărcare în 20 - 30 minute, urmată de doză de întreținere de 1 - 2 g/oră.Protocol Pritchard:- Doza inițială de încărcare: 4 g (20 ml soluție 20%) iv lent, în timp de 4 minute, urmată de: câte 5 g (10 ml soluție 50%) injectabil intramuscular profund, în fiecare fesă.- În cazul în care convulsiile persistă, după 15 min. de la administrarea dozei de încărcare, se administrează din nou o doză de 2 g în decurs de 2 min.- Doza de întreținere: 5 g (10 ml soluție 50%) i.m. la interval de 4 ore, alternativ.Protocol Sibai:- Doza de încărcare: 6 g i.v. (60 ml soluție 20%) în decurs de 20 minute.- Doza de întreținere: 2 - 3 g/oră i.v.- În cazul reapariției convulsiilor se administrează 2 - 4 g bolus i.v. în decurs de 5 minTimp de 24 ore de la ultima criză convulsivă:- P.e.v. cu Sulfat de Magneziu 20% în ritmul 1 - 2 g/oră, timp de 24 ore de la ultima criză convulsivăSAU- câte 5 g injectabil intramuscular profund, în fiecare fesă urmată de o doză de întreținere de 5 g intramuscular, la 4 ore.Recurențe ale convulsiilor în timp ce pacienta se află sub tratament cu Sulfat de Magneziu: se recomandă administrarea unui nou bolus de Sulfat de Magneziu 20%, 2 g/15 - 20 minute i.v.
    Contraindicații Reacții alergice anterioare Boala AddisonHepatită Miastenia gravis
    Interacțiuni
    Administrat împreună cu Nifedipin accentuează blocada neuromusculară Potențează efectele hipnoticelor și sedativelorAccentuează efectul toxic al Ritodrinului
    Sarcină Categoria ATraversează cu ușurință bariera fetoplacentară
    Atenție! Prudență în cazul disfuncțiilor renaleCondiții de administrare:reflex patelar prezent, respirații > 12/min, diureză > 100 ml/4 oreReacții adverse: transpirație,roșeață, căldură, scăderea TA, grețuri, vărsături, cefalee, tulburări vizuale, palpitații, slăbiciune musculară, creșterea ratei de operații cezariene cu 5%Toxicitatea Mg:- reflexele tendinoase profunde dispar la o concentrație serică a Mg de 9 mg/dL (7 mEq/L),

    Numele medicamentului DIAZEPAM
    Indicații Tratamentul crizei eclamptice cu condiția existenței unui acces rapid la intubația orotraheală
    Doza pentru adulți - 5 mg i.v. în 60 de secundeSAU- 0,1 - 3 mg/Kgc în 60 sec. (Doza maximă: 30 mg)
    Contraindicații Hipersensibilitate dovedită Glaucom cu unghi închis
    Interacțiuni Potențează efectul benzodiazepinelor, al fenotiazinelor, al barbituricelor și al alcoolului
    Sarcină Categoria D
    Atenție! Poate determina stop cardiorespirator matern și fatal atunci când este administrat rapid, depresie respiratorie la nou-născut, hipotonie

    Numele medicamentului FENITOIN
    Indicații Criza convulsivă eclamptică, cu condiția monitorizării cardiace (determină bradicardie și hipotensiune)
    Doza pentru adulți - Doză de încărcare de 10 mg/kg (ritm maxim: 50 mg/min), urmată de o doză de întreținere de 5 mg/kg, la 2 ore de la administrarea dozei de încărcareSAU- 20mg/kgc iv
    Contraindicații Hipersensibilitate cunoscută Bloc sinoatrialBloc atrioventricular gradul III
    Interacțiuni Poate diminua efectele contraceptivelor orale, corticosteroizilor, doxiciclinei, estrogenilor
    Sarcină Categoria D
    Atenție! Doza trebuie ajustata în cazul disfuncțiilor hepatice Stop cardiac la administrarea rapidă

    Numele medicamentului LABETALOL
    Indicații Alfa și betablocant neselectiv, folosit in tratamentul crizei eclamptice Nu determină hipoperfuzie uterină. Nu se asociază cu RCIU.
    Doza pentru adulți IV:- Se administrează 20 mg doza inițială bolus, apoi doza se crește progresiv până la un maximum total de 300 mg (ex.: 20 mg - 40 mg - 80 mg - 80 mg - 80 mg)SAU- 20 mg iv bolus, apoi doze de 20 - 80 mg la interval de 10 minute, până la obținerea efectului dorit sau până la o doză totală de 220 - 300 mg- Poate fi administrat și în perfuzie continuă (1 mg/kgc/oră) SAU 1 - 2 mg/min.- Efectul hipotensor apare în 5 min. este maxim în 10-20 de min. și durează între 45 min. - 6 oreOral: 100 mg de 2 ori/zi. Doza maximă 2.400 mg/zi (800 mg p.o. de 3 x/zi)
    Contraindicații
    Hipersensibilitate documentatăȘoc cardiogen, edem pulmonar, bradicardie, bloc atrioventricular, insuficiență cardiacă decompensată, astm bronșic
    Interacțiuni Scade efectul diureticelor și crește toxicitatea Methotrexatumului, Lithiumului, salicilațiDiminuă tahicardia produsă de administrarea Nifedipinum-ului
    Sarcină Categoria C
    Atenție! Doza trebuie ajustată în cazul insuficienței hepatice

    Numele medicamentului NIFEDIPIN
    Indicații Blocant al canalelor de calciu, vasodilatator arteriolar puternic, indicat în tratamentul hipertensiunii induse de sarcină
    Doza pentru adulți Comprimate de 10 mg - 30 mg - 90 mg p.o./zi cu posibilitatea creșterii dozei la intervale de 7 - 14 zile până la doza maximă 120 mg/ziÎn urgență: 10 - 20 mg per os; se repetă administrarea la interval de 20 min, la nevoie. Se continuă cu doză de 10 - 20 mg la 2 - 6 h; doza maximă cumulată este de 180 mg
    Contraindicații Hipersensibilitate documentată la Nifedipinum
    Interacțiuni
    Betablocante, opioide, blocanți H2
    Sarcină Categoria C
    Atenție! Poate determina hipotensiune severă, poate favoriza apariția edemelor membrelor inferioareDe evitat în sarcinile cu RCIU severă

    Numele medicamentului METILDOPA
    Indicații Antihipertensiv de tip central, considerat de primă linie în tratamentul hipertensiunii induse de sarcină
    Doza pentru adulți Oral 250 mg de 2 sau 3 ori/zi, doza maximă 3 g/zi
    Contraindicații Hipersensibilitate documentată Hepatită acută
    Interacțiuni Barbiturice, fier, IMAO, simpatomimetice, fenotiazine, betablocante
    Sarcină Categoria B
    Atenție!
    Poate induce somnolențăSe recomandă prudență la pacientele cu disfuncție renală

    Numele medicamentului NITROPRUSIATUL DE SODIU
    Indicații Reduce rezistența periferică prin acțiune directă asupra muscularei arteriolare și venoaseAntihipertensiv cu acțiune rapidă și de scurtă durată Rezervat cazurilor refractare la tratament
    Doza Doză: 0,25 mcg/kg/min pev continuă SAU 0,25 - 0,5 mcg/Kg/min., timp de maxim 4 oreDoză maximă: 5 mcg/kg/min.
    Contraindicații Hipersensibilitate la Nitroprusiat Fibrilație atrială, flutter atrial
    Interacțiuni Precauție în cazul asocierii cu blocante neuromusculare (accentuează efectul) Poate determina colita pseudomembranoasă
    Sarcina Categoria C
    Atenție! Administrat > 4 ore există riscul intoxicației fetale cu cianuriSe recomandă doze mai mici la pacientele cu disfuncție hepatică, renală, hipotiroidism.

    Numele medicamentului VERAPAMIL
    Doza pentru adulți Oral: 40-80 mg p.o. sau de 3 ori/ziI.V. 5 - 10 mg. urmată de o nouă doză de 5 - 10 mg după 15 - 30 de min. dacă tensiunea nu scade suficient.
    Contraindicații Hipersensibitate dovedităBloc atrioventricular grad III, SSS (sick sinus sindrom), hipotensiune (TAS sub 90 mm Hg).
    Interacțiuni Carbamazepina, Digoxina, Ciclosporina, Amiodarona, Betablocante, Cimetidina, Teofilina
    Sarcină Categoria B
    Atenție! Poate determina creșterea tranzitorie a transaminazelor, a fosfatazei alcaline sau a bilirubineiDoze scăzute la pacientele cu insuficiență hepatică.

    Numele medicamentului DILTIAZEM
    Doza pentru adulți
    60 mg p.o. de 3 ori/zi
    Contraindicații Hipersensibilitate la oricare dintre componenții produsului Blocul atrioventricular grad II sau IIIBoala nodului sinusal
    Interacțiuni Carbamazepina, Digoxina, Cimetidina
    Sarcină Categoria C
    Atenție! Insuficiență hepatică; insuficiență renalăPrudență la șoferi și persoane cu activități de precizie

    Numele medicamentului URAPIDIL
    Doza pentru adulți 10 - 15 mg i.v. bolus uramt de perfuzie continuă cu o rată de 9 mg/oră
    Contraindicații Hipersensibilitate la oricare dintre componenții produsului Coarctație de aortăȘunturi arterio-venoase
    Interacțiuni
    Cimetidină - crește nivelul plasmatic al Urapidil cu 15% cauzând potențarea efectului acestuia
    Sarcină Categoria C
    Atenție! Se asociază cu scăderea bruscă a tensiunii arteriale și poate determina suferință fetală acută.Insuficiență hepatică; insuficiență renalăInsuficiență cardiacă sau boli care afectează funcția inotropă

    Numele medicamentului AMOBARBITAL
    Doza pentru adulți 250 mg iv/3 - 5 min.
    Contraindicații Alergie sau intoleranță la barbiturice, porfirie hepatică acută, insuficiență respiratorie, hepatică sau renală
    Interacțiuni Prudență la asocierea cu alte deprimante de tip central, băuturi alcoolice Poate scădea eficacitatea anticoagulantelor cumarinice, estroprogestativelor
    Sarcină Categoria D
    Atenție! Poate determina toleranță și dependență

    Numele medicamentului ACID ACETILSALICILIC
    Indicații Inhibă adeziunea și agregarea trombocitelor; scade riscul de preeclampsie cu 80%.
    Doza pentru adulți Oral 75 - 150 mg/zi, seara
    Contraindicații Hipersensibilitate documentată Ulcer gastricAfecțiuni hepatice sau renale
    Interacțiuni Metotrexat
    Sarcină Categoria B
    ----





    Se încarcă informațiile conexe fiecărui articol!