Structură Act

Forma la zi
Pret: 13,00 RON cu TVA

Doriţi o formă actualizată, la zi (26.08.2019), a acestui act? Cumpăraţi acum online, rapid şi simplu actul (varianta PDF) sau alegeţi un abonament!
DECIZIA nr. 366 din 28 mai 2019referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 50 alin. (1) din Codul de procedură civilă
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 670 din 12 august 2019Data intrării în vigoare 12-08-2019


    Valer Dorneanu- preşedinte
    Petre Lăzăroiu- judecător
    Mircea Ştefan Minea- judecător
    Daniel-Marius Morar- judecător
    Mona-Maria Pivniceru- judecător
    Livia Doina Stanciu- judecător
    Simona-Maya Teodoroiu- judecător
    Varga Attila- judecător
    Ingrid Alina Tudora- magistrat-asistent
    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 50 alin. (1) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Cristian Bogdan Caraiman în Dosarul nr. 6.871/245/2013*/a1 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia civilă. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.342D/2017.2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 1.013D/2018, având un obiect identic al excepţiei de neconstituţionalitate, ridicată de Kiat Group Construct - S.R.L., cu sediul în Bucureşti în Dosarul nr. 5.119/300/2018 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă.4. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.5. Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 2.342D/2017 şi nr. 1.013D/2018, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.013D/2018 la Dosarul nr. 2.342D/2017, care este primul înregistrat.6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul pe fond reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:7. Prin Decizia nr. 192 din 13 iunie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 6.871/245/2013*/a1, Curtea de Apel Iaşi - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 50 alin. (1) din Codul de procedură civilă. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Cristian Bogdan Caraiman cu ocazia judecării recursului formulat împotriva încheierii pronunţate de Tribunalul Iaşi cu privire la o cerere de recuzare.8. Prin Încheierea din 27 iunie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 5.119/300/2018, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 50 alin. (1) din Codul de procedură civilă. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Kiat Group Construct - S.R.L., cu sediul în Bucureşti cu ocazia soluţionării unei cereri de recuzare.
    9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că art. 50 alin. (1) din Codul de procedură civilă este neconstituţional, întrucât nu îi exclude din componenţa completului care urmează să judece o cerere de recuzare şi pe colegii de complet ai judecătorului recuzat, ceea ce dă naştere unui conflict de interese în admiterea recuzării şi, implicit, afectează imparţialitatea şi neutralitatea instanţei de judecată. Apreciază, totodată, că sintagma „alt complet al instanţei“ din cuprinsul art. 50 alin. (1) din Codul de procedură civilă este neconstituţională, întrucât, printr-o formulare eliptică şi imprecisă, creează posibilitatea eludării legii, prin nerepartizarea cauzelor (pe completuri de judecată) în mod aleatoriu, în sistem informatizat. Textul criticat din Codul de procedură civilă reglementează procedura de judecată a cererilor de abţinere şi recuzare, prevăzând că acestea „se soluţionează de un alt complet al instanţei respective“ fără să menţioneze expres că respectivele cereri se repartizează aleatoriu unui alt complet, iar, din această perspectivă, neimpunând obligativitatea repartizării aleatorii, legiuitorul a lăsat loc arbitrariului, textul criticat fiind, astfel, deficitar din perspectiva lipsei de corelare cu prevederi similare din Codul de procedură civilă, cum ar fi, spre exemplu, art. 488 alin. (1) pct. 2.10. Autorii excepţiei de neconstituţionalitate fac trimitere şi la prevederile art. 53 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, potrivit cărora „(1) Repartizarea cauzelor pe complete de judecată se face în mod aleatoriu, în sistem informatizat.“, iar „(2) Cauzele repartizate unui complet de judecată nu pot fi trecute altui complet decât în condiţiile prevăzute de lege.“ În fine, arată că, din cauza caracterului său incomplet, deficitar şi imprecis, textul de lege criticat a generat intervenţia unei alte autorităţi a statului, şi anume a Consiliului Superior al Magistraturii, care nu este for legiuitor, pentru a defini/clarifica procedura desemnării completului de judecată care soluţionează recuzările.11. Curtea de Apel Iaşi - Secţia civilă, în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 2.342D/2017, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată, astfel, că, prin reglementarea incompatibilităţilor, legiuitorul a avut în vedere, între altele, instituirea unei proceduri simple şi operative de soluţionare a cererii de recuzare de către un alt complet, din compunerea căruia nu poate face parte judecătorul recuzat. Cererea de recuzare nu constituie o acţiune de sine-stătătoare, având ca obiect realizarea sau recunoaşterea unui drept subiectiv al autorului cererii, ci o procedură integrată procesului în curs de judecată, însă scopul său este tocmai de a asigura desfăşurarea normală a judecăţii fondului litigiului. În opinia instanţei de judecată, împrejurarea că cererea de recuzare este realizată de un alt complet, la care participă colegul de complet al judecătorului recuzat, nu este de natură să dea naştere unui conflict de interese şi nici să afecteze imparţialitatea şi neutralitatea instanţei care judecă respectiva cerere de recuzare.12. Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă, în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 1.013D/2018, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, iar reglementarea criticată nu intră în conflict cu normele sau principiile constituţionale invocate.13. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.14. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care face referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale, concretizată, spre exemplu, prin Decizia nr. 150 din 23 februarie 2006, Decizia nr. 746 din 13 septembrie 2007 sau Decizia nr. 464 din 28 octombrie 2004, prin care s-a statuat în sensul constituţionalităţii reglementării criticate.15.
    Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 50 alin. (1) din Codul de procedură civilă sunt constituţionale. Arată, astfel, că, prin reglementarea procedurii de soluţionare a cererii de recuzare ori de abţinere, legiuitorul a urmărit să împiedice tergiversarea cauzelor civile, asigurând soluţionarea acestora într-un termen rezonabil, cu respectarea principiului constituţional care consacră accesul liber la justiţie. Prevederile criticate sunt norme de procedură a căror reglementare este de competenţa exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură.
    16. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:17. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3,10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.18. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 50 alin. (1) din Codul de procedură civilă, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015, potrivit cărora „Abţinerea sau recuzarea se soluţionează de un alt complet al instanţei respective, în compunerea căruia nu poate intra judecătorul recuzat sau care a declarat că se abţine. Dispoziţiile art. 47 alin. (4) rămân aplicabile.“19. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, reglementarea criticată contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (5), potrivit cărora „În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie“, art. 124 referitor la înfăptuirea justiţiei, ale art. 126 alin. (2), potrivit cărora „Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“, precum şi art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care consacră dreptul la un proces echitabil. 20. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că reglementarea criticată din Codul de procedură civilă a mai făcut obiect al controlului instanţei de contencios constituţional, în acest sens fiind, spre exemplu, Decizia nr. 150 din 23 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 267 din 24 martie 2006, Decizia nr. 746 din 13 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 740 din 1 noiembrie 2007, Decizia nr. 110 din 1 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 197 din 22 martie 2011, sau Decizia nr. 298 din 27 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 373 din data de 1 iunie 2012, prin care s-a statuat că aceasta este conformă cu Legea fundamentală.
    21. Prin această jurisprudenţă, Curtea a reţinut, în esenţă, că recuzarea nu constituie o acţiune de sine stătătoare, ci o procedură integrată procesului în curs de judecată, al cărei scop este tocmai asigurarea desfăşurării normale a judecăţii. Curtea a observat că reglementarea criticată se circumscrie domeniului de reglementare a procedurii de judecată, care, potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, este atributul exclusiv al legiuitorului. Regulile de procedură instituite prin reglementarea criticată se justifică prin intenţia legiuitorului de a împiedica tergiversarea nejustificată a înfăptuirii actului de justiţie, ceea ce contribuie la respectarea dreptului părţilor la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, ţinându-se seama şi de interesele legitime ale celorlalte părţi, nu numai de cele ale părţii care a formulat cererea de recuzare.22. În ceea ce priveşte susţinerea potrivit căreia judecarea cererii de recuzare de către înşişi colegii judecătorului recuzat nu asigură o corectă soluţionare a acesteia, Curtea a reţinut că relaţiile de colegialitate dintre judecătorii aceleiaşi instanţe sau chiar din cadrul aceleiaşi secţii nu justifică suspiciunea privind imparţialitatea judecătorilor care urmează să soluţioneze cererea de recuzare îndreptată împotriva unui alt judecător şi, cu atât mai puţin, nerespectarea regulilor şi garanţiilor procedurale care asigură desfăşurarea unui proces echitabil. De altfel, prin Decizia nr. 464 din 28 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 36 din 12 ianuarie 2005, Curtea a statuat că sistemul colegial reprezintă o problemă de organizare judecătorească referitoare la alcătuirea completelor de judecată din mai mulţi judecători, aşa încât nu poate fi primită critica potrivit căreia relaţia de colegialitate dintre judecătorii aceleiaşi instanţe ar constitui un virtual impediment la soluţionarea obiectivă a unei cereri de recuzare de către colegii celui recuzat. Pentru aceste motive s-a apreciat că nu poate fi reţinută nici critica privind încălcarea dispoziţiilor art. 124 din Constituţie, referitor la înfăptuirea justiţiei.23. Totodată, Curtea a mai reţinut că cererea de recuzare nu vizează fondul cauzei şi nu presupune în mod necesar dezbateri contradictorii. Prin această reglementare legiuitorul a avut în vedere instituirea unei proceduri simple şi operative de soluţionare a cererii de recuzare, iar încheierea prin care aceasta s-a respins se poate ataca odată cu fondul, instanţa superioară urmând a reface toate actele şi dovezile administrate la prima instanţă, atunci când constată că cererea de recuzare a fost pe nedrept respinsă. Astfel, prin Decizia nr. 38 din 31 ianuarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 403 din 29 mai 2017, paragraful 23, Curtea a subliniat că „garanţiile unui proces echitabil, instituite prin art. 6 din Convenţie, nu sunt aplicabile în procedura de soluţionare a cererii de recuzare, întrucât acest text se referă exclusiv la soluţionarea în fond a cauzei, el nefiind aplicabil unei proceduri derivate, cu caracter derogatoriu, astfel cum este recuzarea. În acest sens, se observă Decizia Curţii Europene a Drepturilor Omului din 11 decembrie 2003, pronunţată în Cauza Schreiber şi Boetsch împotriva Franţei, prin care s-a reţinut că procedura de recuzare a unui judecător este o procedură incidentală şi independentă de procedura principală. Dreptul de a obţine înlocuirea unui judecător nu este un drept cu caracter civil, iar eventuala aplicabilitate a art. 6 la procedura principală nu poate conduce, prin conexitate, la aplicabilitatea art. 6 şi pentru procedura de recuzare.“ 24. Referitor la pretinsa încălcare a art. 1 alin. (5) din Constituţie, aşa cum s-a statuat în jurisprudenţa Curţii Constituţionale (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 717 din 29 octombrie 2015), făcând referire la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, semnificaţia noţiunii de previzibilitate depinde într-o mare măsură de conţinutul textului despre care este vorba şi de domeniul pe care îl acoperă, precum şi de numărul şi de calitatea destinatarilor săi. Având în vedere principiul aplicabilităţii generale a legilor, Curtea de la Strasbourg a reţinut că formularea acestora nu poate prezenta o precizie absolută. Oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept, există un element inevitabil de interpretare judiciară, iar nevoia de elucidare a punctelor neclare şi de adaptare la circumstanţele schimbătoare va exista întotdeauna. În acest context, Curtea subliniază că normele de procedură criticate nu trebuie interpretate în mod singular, disparat, ci trebuie avută în vedere o coroborare a acestora cu întreg cadrul legislativ în materie. În acest sens sunt şi prevederile art. 110 alin. (1) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, astfel cum a fost aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1.375/2015, potrivit cărora „Incidentele procedurale referitoare la incompatibilitatea, recuzarea sau abţinerea tuturor membrilor completului de judecată se vor soluţiona de completul cu numărul imediat următor, care judecă în aceeaşi materie. Dacă în materia respectivă nu mai există decât un singur complet de judecată, incidentele procedurale referitoare la toţi membrii completului se vor soluţiona de acesta. Dacă nu mai există un complet care judecă în acea materie, incidentele vor fi soluţionate de completul din materia şi după regulile stabilite de colegiul de conducere al instanţei.“25. Distinct de cele mai sus menţionate, Curtea reţine că, aşa cum s-a reţinut în doctrina de specialitate, incompatibilitatea, recuzarea şi abţinerea constituie incidente privind compunerea sau, după caz, constituirea instanţei şi sunt reglementate de norme de organizare judecătorească. Dat fiind tipul acestor norme de drept, noul Cod de procedură civilă a procedat la reaşezarea instituţiilor în cartea I, titlul II intitulat „Participanţii la procesul civil“, eliminându-le din partea consacrată competenţei instanţelor judecătoreşti, în care figurau în codul anterior. În ceea ce priveşte noţiunile de „compunere“ şi de „constituire“ a instanţei, ambele desemnează alcătuirea instanţei, distincţia dintre acestea privind faptul că prin compunerea instanţei se înţelege formarea instanţei din personal având funcţia de judecător, în timp ce prin constituirea instanţei se înţelege formarea instanţei din personal având nu numai funcţia de judecător, dar şi pe aceea de grefier, magistrat-asistent, asistent judiciar şi procuror, după caz.26. Ca regulă, în privinţa instanţei competente să soluţioneze aceste incidente procedurale şi a compunerii completului învestit în concret cu aceasta, art. 50 alin. (1) din Codul de procedură civilă prevede că abţinerea sau recuzarea judecătorului se hotărăşte de un alt complet al instanţei din care acesta face parte, în alcătuirea căruia nu intră cel care a declarat că se abţine sau cel recuzat, după caz. Interdicţia participării judecătorului recuzat sau care declară că se abţine la soluţionarea incidentelor procedural menţionate reprezintă însăşi o garanţie a imparţialităţii cu care acestea vor fi rezolvate. Aspectul că abţinerea şi recuzarea se pot soluţiona şi de către instanţa ierarhic superioară, în condiţiile art. 50 alin. (2) din Codul de procedură civilă, constituie una dintre excepţiile la care face referire art. 124 alin. (2) din Codul de procedură civilă, potrivit căruia „Incidentele procedurale sunt soluţionate de instanţa în faţa căreia se invocă, în afară de cazurile în care legea prevede în mod expres altfel“, abţinerea şi recuzarea reprezentând incidente procedurale în desfăşurarea unui proces civil. Aşadar, prevederile art. 50 alin. (2) din Codul de procedură civilă devin incidente numai în situaţia în care nu se poate alcătui complet pentru soluţionarea cererilor de abţinere sau recuzare din cauza faptului că la instanţa respectivă funcţionează un număr de judecători insuficient, care nu permite alcătuirea completului pentru soluţionarea incidentului procedural. Or, atât timp cât la instanţă există judecători care pot soluţiona incidentul privind incompatibilitatea, în compunerea completului intrând numai judecători, nu se poate dispune, în mod legal, trimiterea incidentului procedural instanţei ierarhic superioare.27. Cu privire la imparţialitate, prin Decizia nr. 500 din 30 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 743 din 23 septembrie 2016, paragraful 17, Curtea a reţinut că, potrivit art. 124 alin. (2) din Constituţie, „Justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi“, ceea ce presupune, pe de o parte, ca activitatea de judecată să se înfăptuiască în mod obiectiv, „în numele legii“, după cum prevede art. 124 alin. (1) din Legea fundamentală. Aşadar, principiul imparţialităţii justiţiei constituie un corolar al principiului legalităţii ce caracterizează statul de drept. Pe de altă parte, principiul imparţialităţii presupune ca autorităţile cărora le revine sarcina de a înfăptui justiţia să fie neutre, iar în acest sens este şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale prin care s-a reţinut că neutralitatea este de esenţa justiţiei (a se vedea Decizia nr. 410 din 12 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.049 din 12 noiembrie 2004).
    28. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Cristian Bogdan Caraiman în Dosarul nr. 6.871/245/2013*/a1 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia civilă, precum şi de către Kiat Group Construct - S.R.L., cu sediul în Bucureşti, în Dosarul nr. 5.119/300/2018 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă şi constată că prevederile art. 50 alin. (1) din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Curţii de Apel Iaşi - Secţia civilă şi Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 28 mai 2019.
    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
    Magistrat-asistent,
    Ingrid Alina Tudora
    -----