Structură Act

Forma la zi
Pret: 13,00 RON cu TVA

Doriţi o formă actualizată, la zi (24.09.2019), a acestui act? Cumpăraţi acum online, rapid şi simplu actul (varianta PDF) sau alegeţi un abonament!
DECIZIA nr. 827 din 11 decembrie 2018referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 475 din 11 iunie 2019Data intrării în vigoare 11-06-2019
    Valer Dorneanu- preşedinte
    Marian Enache- judecător
    Petre Lăzăroiu
    - judecător
    Mircea Ştefan Minea- judecător
    Daniel Marius Morar- judecător
    Mona-Maria Pivniceru- judecător
    Livia Doina Stanciu- judecător
    Simona-Maya Teodoroiu- judecător
    Varga Attila- judecător
    Fabian Niculae- magistrat-asistent
    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 15 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, excepţie ridicată de Daniel Ilie în Dosarul nr. 18.102/4/2016/a1 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.605D/2017.2.
    La apelul nominal se prezintă personal autorul excepţiei de neconstituţionalitate, lipsind celelalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul autorului excepţiei de neconstituţionalitate care arată că, în fapt, posibilitatea de a formula o cerere de reexaminare este pur teoretică. În plus, cererea este soluţionată fără citarea părţilor. În aceste condiţii, justiţiabilul nu are nicio şansă, fiind discriminată o persoană care se află în nevoie şi care nu are cunoştinţe juridice. Or, cererea de ajutor public judiciar presupune prin ea însăşi cunoştinţe juridice.4. În continuare, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Acesta arată că instanţa de contencios constituţional s-a mai pronunţat asupra prevederilor legale criticate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:5. Prin Încheierea din 12 aprilie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 18.102/4/2016/a1, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 15 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, excepţie ridicată de Daniel Ilie, într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri de reexaminare împotriva unei încheieri de şedinţă prin care a fost respinsă cererea de ajutor public judiciar sub forma asistenţei juridice.6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât impun condiţii şi criterii exagerate, numeroase, dar şi limitative, arbitrare şi sofisticate pentru obţinerea ajutorului public. A susţinut că este neconstituţional faptul că soluţionarea cererii de ajutor public nu se face în mod public, ci prin încheiere pronunţată în camera de consiliu, fără citarea părţilor, care poate fi atacată formal, printr-o cerere soluţionată de aceeaşi instanţă, încălcându-se astfel dreptul la apărare.7. Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti opinează în sensul respingerii, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Se arată că normele criticate respectă principiile previzibilităţii şi accesibilităţii şi că din analiza acestora rezultă că părţile pot prevedea în mod rezonabil în ce condiţii se poate formula cerere de reexaminare şi modalitatea de soluţionare a acesteia. Modalitatea de interpretare a dispoziţiilor legale este un atribut al instanţelor judecătoreşti.
    8. De asemenea, nu se încalcă dreptul de acces la justiţie, dreptul la un proces echitabil, egalitatea în faţa legii sau principiul interzicerii discriminării, atât timp cât calea de atac a reexaminării poate fi exercitată fără niciun fel de restrângere, nefiind suspusă vreunei taxe judiciare de timbru, petentul având posibilitatea de a expune în faţa unei alte instanţe criticile sale referitoare la încheierea pe care o contestă pe calea reexaminării. Împrejurarea că soluţionarea cererii se realizează în cadrul aceleiaşi instanţe nu atrage încălcarea dublului grad de jurisdicţie, atât timp cât legiuitorul a prevăzut posibilitatea de a se ataca încheierea prin care se respinge cererea de reexaminare pe calea unei cereri de reexaminare. Faptul că judecarea cererii de reexaminare se face de către magistratul aceleiaşi instanţe nu este de natură să aducă atingere dreptului la un tribunal imparţial şi dreptului la apărare. Prezumţia de imparţialitate şi independenţă a judecătorilor nu poate fi înlăturată prin faptul că aceştia lucrează la aceeaşi instanţă precum colegii lor care au soluţionat fondul cererii.9. Pe de altă parte, soluţionarea cererii de reexaminare se face pe baza unor criterii obiective şi presupune verificarea anumitor înscrisuri din care să rezulte starea materială a solicitantului şi a familiei sale.10. De asemenea, nici faptul că examinarea cererii de reexaminare se realizează în camera de consiliu nu încalcă dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apărare, atât timp cât judecarea cererii nu vizează fondul cauzei şi nu presupune în mod necesar dezbateri contradictorii. Prin această reglementare legiuitorul a avut în vedere instituirea unei proceduri simple şi operative de soluţionare a acestei cereri, astfel încât este justificată, din considerente de celeritate, judecarea în camera de consiliu. 11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.12. Avocatul Poporului arată că îşi menţine punctul de vedere consemnat de instanţa de contencios constituţional în deciziile nr. 419 din 3 mai 2012, nr. 1.077 din 13 decembrie 2012 şi nr. 123 din 6 martie 2014. Acesta arată că, potrivit art. 15 din actul normativ criticat, împotriva încheierii prin care se respinge cererea de acordare a ajutorului public judiciar, cel interesat poate face cerere de reexaminare, în termen de 5 zile de la data comunicării încheierii, iar cererea de reexaminare se soluţionează în camera de consiliu de un alt complet. Astfel, judecarea cererii privind acordarea ajutorului public judiciar nu vizează fondul cauzei şi nu presupune în mod necesar dezbateri contradictorii. Prin această reglementare legiuitorul a avut în vedere instituirea unei proceduri simple şi operative de soluţionare a acestei cereri, astfel încât sunt justificate, din considerente de celeritate, judecarea în camera de consiliu fără citarea părţilor şi inexistenţa căii de atac a recursului la o instanţă superioară. Totodată, în soluţionarea cererii nu este necesară administrarea tuturor mijloacelor de probă reglementate de Codul de procedură civilă, deoarece judecarea se face pe baza unor criterii obiective ce pot fi probate prin înscrisuri.13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 15 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 193/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 723 din 24 octombrie 2008, dispoziţii care au următorul cuprins: – Art. 15:(2) Împotriva încheierii prin care se respinge cererea de acordare a ajutorului public judiciar cel interesat poate face cerere de reexaminare, în termen de 5 zile de la data comunicării încheierii.(3) Cererea de reexaminare se soluţionează în camera de consiliu de un alt complet, instanţa pronunţându-se prin încheiere irevocabilă.16. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) în componenta sa privind calitatea legilor, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (1), (2) şi (3) privind accesul liber la justiţie, art. 24 privind dreptul la apărare şi în art. 148 alin. (2) privind integrarea în Uniunea Europeană. De asemenea, se mai invocă art. 6 privind dreptul la un proces echitabil, art. 14 privind interzicerea discriminării şi art. 53 privind apărarea drepturilor omului recunoscute din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
    17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, instanţa de contencios constituţional constată că s-a mai pronunţat asupra prevederilor invocate, prin raportare la critici asemănătoare, constatând că sunt constituţionale.18. Astfel, prin Decizia nr. 264 din 24 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 198 din 30 martie 2009, Curtea a constatat că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă reprezintă transpunerea în legislaţia internă a Directivei Consiliului Uniunii Europene 2003/8/CE privind îmbunătăţirea accesului la justiţie în cazul litigiilor transfrontaliere, prin stabilirea de reguli minimale comune referitoare la asistenţa judiciară acordată în cadrul acestor categorii de cauze. Scopul acestei reglementări este prevăzut la art. 1 şi constă în „asigurarea dreptului la un proces echitabil şi garantarea accesului egal la actul de justiţie, pentru realizarea unor drepturi sau interese legitime pe cale judiciară, inclusiv pentru executarea silită a hotărârilor judecătoreşti sau a altor titluri executorii“. În vederea realizării acestui deziderat, legiuitorul a reglementat ajutorul public judiciar ca formă de asistenţă acordată de stat, în condiţiile legii, oricărei persoane fizice, în situaţia în care aceasta nu poate face faţă cheltuielilor unui proces sau celor pe care le implică obţinerea unor consultaţii juridice în vederea apărării unui drept sau interes legitim în justiţie, fără a pune în pericol întreţinerea sa ori a familiei sale. Prin această reglementare se urmăreşte asigurarea efectivităţii dreptului de acces la justiţie, prin stabilirea unor minime şi rezonabile condiţii.19. Prin urmare, Curtea nu a putut reţine critica de neconstituţionalitate potrivit căreia actul normativ criticat, în ansamblul său, împiedică accesul liber la justiţie şi dreptul părţilor la un proces echitabil, din moment ce tocmai înlesnirea realizării acestor drepturi reprezintă scopul declarat al reglementării. De altfel, Curtea a observat că susţinerile autorilor excepţiei porneau de la o abordare greşită a conceptului de acces liber la justiţie, şi anume în sensul că acesta ar implica gratuitatea realizării actului de justiţie. Or, Curtea Constituţională a statuat în mod constant că accesul liber la justiţie nu înseamnă că acesta trebuie să fie în toate cazurile gratuit. 20. Curtea a statuat că stabilirea unor limite şi condiţii privind acordarea ajutorului public judiciar a fost determinată de posibilitatea asigurării resurselor financiare publice necesare acordării ajutorului, de realizarea unei distribuiri echitabile a ajutorului în formele prevăzute la art. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008, de prevenirea exercitării abuzive a cererii de ajutor şi a prejudicierii altor categorii de persoane fizice care ar avea nevoie de susţinere din partea statului şi l-ar solicita, fără a se îngrădi în acest mod accesul efectiv la justiţie.21. Cât priveşte critica de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008, faţă de art. 24 din Legea fundamentală, Curtea a constatat că dispoziţiile criticate nu contravin principiului constituţional al dreptului la apărare, părţile având posibilitatea de a formula apărările necesare, în condiţiile legii.22. Referitor la critica punctuală a art. 15 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 51/2008, Curtea reţine că s-a mai pronunţat, prin Decizia nr. 385 din 24 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 21 iunie 2011, şi Decizia nr. 118 din 9 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 538 din 10 iulie 2017, asupra dispoziţiilor legale criticate, prin raportare la critici asemănătoare, constatând că sunt constituţionale. Astfel, Curtea a constatat că, potrivit art. 15 din actul normativ criticat, împotriva încheierii prin care se respinge cererea de acordare a ajutorului public judiciar, cel interesat poate face cerere de reexaminare, în termen de 5 zile de la data comunicării încheierii, iar cererea de reexaminare se soluţionează în camera de consiliu de un alt complet. Curtea a mai arătat, cu acelaşi prilej, că judecarea cererii privind acordarea ajutorului public judiciar nu vizează fondul cauzei şi nu presupune în mod necesar dezbateri contradictorii. Prin această reglementare, legiuitorul a avut în vedere instituirea unei proceduri simple şi operative de soluţionare a acestei cereri, astfel încât sunt justificate, din considerente de celeritate, judecarea în camera de consiliu, fără citarea părţilor, şi inexistenţa căii de atac a recursului la o instanţă superioară. Totodată, în soluţionarea cererii, nu este necesară administrarea tuturor mijloacelor de probă reglementate de Codul de procedură civilă, deoarece judecarea se face pe baza unor criterii obiective ce pot fi probate prin înscrisuri. Faptul că judecarea cererii de reexaminare se face de către magistraţii aceleiaşi instanţe nu este de natură să aducă atingere dreptului la un tribunal imparţial şi dreptului la apărare. Prezumţia de imparţialitate şi independenţă a judecătorilor nu poate fi înlăturată prin faptul că aceştia îşi desfăşoară activitatea la aceeaşi instanţă precum colegii lor care au soluţionat cererea de acordare a ajutorului public judiciar. Pe de altă parte, soluţionarea cererii de reexaminare se face pe baza unor criterii obiective şi presupune verificarea anumitor înscrisuri din care să rezulte starea materială a solicitantului şi a familiei sale.23. Referitor la judecarea cauzei de către completurile aceleiaşi instanţe, prin Decizia nr. 90 din 7 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 193 din 1 martie 2006, Curtea a reţinut că această soluţie legislativă nu relevă niciun fine de neconstituţionalitate. Astfel, soluţionarea aparţine unor complete cu o compunere diferită, iar părţile beneficiază de toate drepturile şi garanţiile procesuale menite să le asigure dreptul la apărare, la un proces echitabil şi la soluţionarea acestuia într-un termen rezonabil.
    24. Prin urmare, sunt îndeplinite toate cerinţele dreptului la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei - a cererii de ajutor public judiciar - într-un termen rezonabil şi de către o instanţă independentă şi imparţială.25. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.26. Având în vedere că nu s-a putut constata încălcarea vreunui drept sau a vreunei libertăţi fundamentale, Curtea constată că prevederile art. 53 din Constituţie nu au incidenţă în cauză.27. În ceea ce priveşte invocarea prevederilor constituţionale ale art. 148, Curtea constată faptul că autorul excepţiei de neconstituţionalitate nu îşi motivează criticile în raport cu celelalte dispoziţii din Legea fundamentală şi din actele internaţionale invocate. Aşa fiind, Curtea constată că nu îşi poate aroga competenţa de a formula propriile critici, la care, ulterior, să şi răspundă. O simplă enumerare a prevederilor constituţionale şi a actelor internaţionale pretins încălcate prin ordonanţa de urgenţă criticată nu respectă exigenţele art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, aşa încât nu echivalează cu o veritabilă critică de neconstituţionalitate.28. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Daniel Ilie în Dosarul nr. 18.102/4/2016/a1 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti şi constată că prevederile art. 15 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 11 decembrie 2018.
    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
    Magistrat-asistent,
    Fabian Niculae
    -----