Structură Act

Forma la zi
Pret: 13,00 RON cu TVA

Doriţi o formă actualizată, la zi (19.06.2019), a acestui act? Cumpăraţi acum online, rapid şi simplu actul (varianta PDF) sau alegeţi un abonament!
DECIZIA nr. 778 din 29 noiembrie 2018referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 474 din 11 iunie 2019Data intrării în vigoare 11-06-2019


    Valer Dorneanu - preşedinte
    Marian Enache- judecător
    Petre Lăzăroiu- judecător
    Mircea Ştefan Minea- judecător
    Daniel Marius Morar- judecător
    Mona-Maria Pivniceru- judecător
    Livia Doina Stanciu- judecător
    Simona-Maya Teodoroiu- judecător
    Varga Attila - judecător
    Fabian Niculae- magistrat-asistent
    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 19 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, excepţie ridicată de Nistor Isai Faur în Dosarul nr. 217/246/2016 al Tribunalului Arad - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.098D/2017.2.
    La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Acesta arată că instanţa de contencios constituţional s-a mai pronunţat asupra prevederilor legale criticate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Decizia civilă nr. 32R din 23 iunie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 217/246/2016, Tribunalul Arad - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 19 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, excepţie ridicată de Nistor Isai Faur într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri de recurs formulate împotriva unei sentinţe civile pronunţate într-un dosar de succesiune, care s-a constatat perimarea acestuia.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată, în esenţă, că ajutorul public judiciar nu a fost acordat condiţionat de nicio împrejurare, ci doar pentru că nu are venituri şi nu îşi poate asigura avocat şi cheltuielile procesuale.6. Tribunalul Arad - Secţia I civilă opinează în sensul respingerii, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Aceasta arată că textul legal criticat este aplicabil doar în ipoteza în care se constată exercitarea drepturilor procesuale prin lipsa de diligenţă sau cu rea-credinţă, ceea ce corespunde dispoziţiilor art. 57 din Constituţie care instituie îndatorirea fundamentală a cetăţenilor de a exercita drepturile şi libertăţile constituţionale cu bună-credinţă, fără încălcarea drepturilor şi libertăţilor celorlalţi.7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    8. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Acesta arată că ajutorul public judiciar reprezintă sprijinul acordat de stat persoanelor care sunt sau care urmează să devină parte într-un litigiu aflat pe rolul instanţelor judecătoreşti, tocmai ca un mijloc de a permite tuturor persoanelor un acces efectiv la justiţie. Sprijinul se acordă numai persoanelor aflate în dificultate materială şi numai în acele situaţii în care cheltuielile certe sau previzibile periclitează întreţinerea solicitantului şi a persoanelor aflate în întreţinerea sa. Guvernul mai invocă jurisprudenţa relevantă a instanţei de contencios constituţional, respectiv deciziile nr. 757 din 1 iunie 2010 şi nr. 156 din 8 februarie 2011.9. Avocatul Poporului arată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 a fost adoptată în vederea transpunerii în legislaţia internă a Directivei Consiliului Uniunii Europene 2003/8/CE privind îmbunătăţirea accesului la justiţie în cazul litigiilor transfrontaliere, prin stabilirea de reguli minimale comune referitoare la asistenţa judiciară acordată în cadrul acestor categorii de cauze.10. Scopul acestei reglementări este prevăzut la art. 1 din acest act normativ şi constă în „asigurarea dreptului la un proces echitabil şi garantarea accesului egal la actul de justiţie, pentru realizarea unor drepturi sau interese legitime pe cale judiciară, inclusiv pentru executarea silită a hotărârilor judecătoreşti sau a altor titluri executorii“. În vederea realizării acestui deziderat, legiuitorul a reglementat ajutorul public judiciar ca formă de asistenţă acordată de stat, în condiţiile legii, oricărei persoane fizice, în situaţia în care aceasta nu poate face faţă cheltuielilor unui proces sau celor pe care le implică obţinerea unor consultaţii juridice în vederea apărării unui drept sau interes legitim în justiţie, fără a pune în pericol întreţinerea sa ori a familiei sale. Prin această reglementare se urmăreşte asigurarea efectivităţii dreptului de acces la justiţie, prin stabilirea unor minime şi rezonabile condiţii. În aceste circumstanţe, faptul că legiuitorul ordinar a statuat că instanţa poate dispune, odată cu soluţionarea cauzei, obligarea părţii care a beneficiat de ajutor public judiciar să restituie, în tot sau în parte, cheltuielile avansate de către stat, dacă prin comportamentul neglijent avut în timpul procesului partea a cauzat pierderea procesului ori dacă prin hotărâre judecătorească s-a constatat că acţiunea a fost exercitată abuziv, apare ca o măsură ce se încadrează în coordonatele constituţionale.11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 19 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 193/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 723 din 24 octombrie 2008, dispoziţii care au următorul cuprins: „Instanţa poate dispune însă, odată cu soluţionarea cauzei, obligarea părţii care a beneficiat de ajutor public judiciar la restituirea, în tot sau în parte, a cheltuielilor avansate de către stat, dacă prin comportamentul neglijent avut în timpul procesului a cauzat pierderea procesului ori dacă prin hotărâre judecătorească s-a constatat că acţiunea a fost exercitată abuziv.“
    14. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale, cuprinse în art. 1 privind statul român, art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 16 privind egalitatea în faţa legii, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justiţie şi în art. 24 privind dreptul la apărare. De asemenea, se mai invocă încălcarea art. 1 privind obligaţia de a apăra drepturile omului, art. 6 privind dreptul la un proces echitabil, art. 13 privind dreptul la un remediu efectiv, art. 34 privind cererile individuale, art. 41 privind satisfacţia echitabilă şi art. 46 privind forţa obligatorie a hotărârilor din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, se constată că instanţa de contencios constituţional s-a mai pronunţat asupra prevederilor legale invocate, prin raportare la critici similare, constatând constituţionalitatea acestora.16. Astfel, prin Decizia nr. 757 din 1 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 508 din 21 iulie 2010, Curtea a constatat că atât comportamentul nediligent avut în timpul procesului care a cauzat pierderea procesului, cât şi caracterul abuziv al acţiunii exercitate de către persoana care a beneficiat de ajutorul public judiciar, constatat prin hotărâre judecătorească, se constituie în expresii ale aceleiaşi culpe procesuale a persoanei menţionate. Or, pentru valorificarea drepturilor şi intereselor legitime, părţile trebuie să acţioneze cu bună-credinţă, iar nu în spirit abuziv, şicanatoriu, vexator pentru părţile adverse ori pentru instanţă. Aşa fiind, Curtea a reţinut că nu poate fi primită critica autorului excepţiei, potrivit căreia sancţionarea justiţiabililor pentru nerespectarea normelor legale ar împiedica accesul liber la justiţie, garanţia instituită de art. 21 din Constituţie operând numai în situaţia în care dreptul dedus judecăţii se realizează în scopul pentru care legea l-a recunoscut.17. De asemenea, Curtea a reţinut că textul de lege criticat nu instituie inegalităţi sau discriminări între cetăţeni ori categorii de persoane, ci prevede doar obligaţia părţii care a beneficiat de ajutor public judiciar la restituirea, în tot sau în parte, a cheltuielilor avansate de către stat, în cazul exercitării lipsite de diligenţă sau cu rea-credinţă a unor drepturi procesuale, ceea ce corespunde exigenţelor art. 57 din Constituţie, care instituie îndatorirea fundamentală a cetăţenilor de a exercita drepturile şi libertăţile constituţionale cu bună-credinţă, fără încălcarea drepturilor şi libertăţilor celorlalţi.18. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în această decizie îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legiiDECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Nistor Isai Faur în Dosarul nr. 217/246/2016 al Tribunalului Arad - Secţia I civilă şi constată că prevederile art. 19 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Arad - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 29 noiembrie 2018.
    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
    Magistrat-asistent,
    Fabian Niculae
    ----