Structură Act

Forma la zi
Pret: 13,00 RON cu TVA

Doriţi o formă actualizată, la zi (22.05.2019), a acestui act? Cumpăraţi acum online, rapid şi simplu actul (varianta PDF) sau alegeţi un abonament!
DECIZIA nr. 61 din 22 ianuarie 2019referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 143 alin. (5) din Legea dialogului social nr. 62/2011
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 379 din 15 mai 2019Data intrării în vigoare 15-05-2019


    Valer Dorneanu- preşedinte
    Marian Enache- judecător
    Petre Lăzăroiu- judecător
    Mircea Ştefan Minea- judecător
    Daniel Marius Morar- judecător
    Mona-Maria Pivniceru - judecător
    Livia Doina Stanciu - judecător
    Simona-Maya Teodoroiu- judecător
    Varga Attila- judecător
    Claudia-Margareta Krupenschi- magistrat-asistent-şef
    Cu participarea, în şedinţa publică din 18 decembrie 2018, a reprezentantului Ministerului Public, procuror Răzvan Horaţiu Radu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 143 alin. (5) din Legea dialogului social nr. 62/2011, excepţie ridicată de Federaţia Sanitas din România în Dosarul nr. 24.864/3/2015 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 502D/2017.2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 18 decembrie 2018, în prezenţa reprezentantului Ministerului Public, când Curtea, pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul cauzei, a dispus, în temeiul dispoziţiilor art. 57 şi ale art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, amânarea pronunţării pentru data de 22 ianuarie 2019, dată la care a pronunţat prezenta decizie.
    CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:3. Prin Încheierea din 14 noiembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 24.864/3/2015, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 143 alin. (5) din Legea dialogului social nr. 62/2011. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Federaţia Sanitas din România, într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei acţiuni în contencios administrativ formulate în anul 2014 cu privire la obligarea emiterii unui act, respectiv a unui ordin al ministrului muncii, familiei, protecţiei sociale şi persoanelor vârstnice, în prezent ministrul muncii şi justiţiei sociale, prin care să fie extinse efectele contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de sector de activitate „Sănătate. Activităţi veterinare.“ pentru anii 2014-2015 la nivelul tuturor unităţilor din acest sector de activitate.4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia susţine, în esenţă, faptul că libertatea contractuală poate fi valorificată numai în cadrul legal, cu respectarea unor limite rezonabile impuse de raţiuni de ocrotire a unor interese publice şi private legitime. Neîndoielnic, contractul colectiv de muncă încheiat la oricare din nivelurile stabilite de lege dă expresie libertăţii contractuale, dar o face într-o manieră specifică, determinată de obiectul său propriu şi esenţial diferit de acela al altor contracte. Or, intervenţia arbitrară a unui factor extern părţilor contractante, în aplicarea prevederilor contractuale şi către alţi salariaţi cărora legea le dă dreptul să beneficieze de drepturile stabilite prin contractul negociat, reprezintă o ingerinţă care încalcă Legea fundamentală şi principiile acesteia, respectiv, în cazul din speţă, principiul garantării executării contractelor colective de muncă, prevăzut de art. 41 alin. (5) din Constituţie.5. În concret, se arată că extinderea aplicării Contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de sector de activitate asupra unităţilor din sector depinde, în fond, de voinţa membrilor Consiliului Naţional Tripartid pentru Dialog Social (denumit, în continuare, CNTDS), şi nu de voinţa legii şi a părţilor semnatare ale contractului colectiv de muncă. De altfel, imposibilitatea aplicării în speţă a art. 143 alin. (5) în corelare cu art. 78 lit. f) din Legea nr. 62/2011 a fost motivată de partea pârâtă prin prisma lipsei consensului membrilor CNTDS asupra procedurii aplicabile la nivelul CNTDS referitoare la aprobarea de către acest organism a extinderii aplicării Contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de sector de activitate asupra tuturor unităţilor din sector, astfel că nu s-a putut da curs favorabil solicitării autoarei excepţiei, fapt ce a condus la declanşarea prezentei acţiuni de contencios administrativ.6. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, contrar prevederilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate, considerând că formularea acesteia este obligatorie doar în ipoteza în care excepţia este invocată din oficiu.7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.8.
    Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textul criticat nu limitează efectele contractelor de muncă, ci oferă posibilitatea extinderii aplicabilităţii sale şi la alte unităţi, în condiţiile stabilite de lege. Totodată, se arată că motivele de neconstituţionalitate formulate nu evidenţiază o reală contradicţie între textul legal criticat şi norma fundamentală invocată, ci, mai degrabă, o necorelare între două texte din acelaşi act normativ, aspect ce nu intră în competenţa Curţii Constituţionale.
    9. Avocatul Poporului arată că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, având în vedere faptul că instituţia extinderii contractelor colective de muncă încheiate la nivel de sector este stabilită de legiuitor în scopul asigurării aplicabilităţii unui contract colectiv de muncă încheiat la acest nivel pentru toate unităţile din sectorul respectiv. Această instituţie implică intervenţia statului, care poate decide, la cerere, extinderea contractului colectiv de muncă încheiat la nivelul unui sector de activitate. Cu toate acestea, contractul colectiv nu devine un act de drept public, ci rămâne un act de drept privat - integrat, prin obiectivele sale, ordinii publice sociale - căruia i se aplică un regim juridic special doar în ceea ce priveşte procedura extinderii sale. Prin urmare, această decizie trebuie luată de toţi factorii implicaţi. Or, CNTDS, organism consultativ al partenerilor sociali, este organizat la nivel naţional în scopul promovării bunelor practici în cadrul dialogului social. Principalul motiv pentru care se solicită aprobarea CNTDS îl reprezintă nedistorsionarea concurenţei între unităţile din sector, evitânduse, astfel, costurile diferenţiate în materia forţei de muncă. În plus, în situaţia unui eventual aviz negativ din partea CNTDS, acesta poate fi atacat la instanţa de contencios administrativ pentru a se pronunţa în ceea ce priveşte cererea de extindere a contractului colectiv de muncă.10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 143 alin. (5) din Legea dialogului social nr. 62/2011, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 31 august 2012, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul conţinut: „(5) În cazul în care este îndeplinită condiţia prevăzută la alin. (3), aplicarea contractului colectiv de muncă înregistrat la nivelul unui sector de activitate va fi extinsă la nivelul tuturor unităţilor din sector, prin ordin al ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale, cu aprobarea Consiliului Naţional Tripartit, în baza unei cereri adresate acestuia de către semnatarii contractului colectiv de muncă la nivel sectorial“.13. Dispoziţiile alin. (3) al art. 143, la care norma mai sus citată face trimitere, au următorul cuprins: „(3) În cazul contractelor negociate la nivelul sectoarelor de activitate, contractul colectiv de muncă va fi înregistrat la nivelul respectiv numai în situaţia în care numărul de angajaţi din unităţile membre ale organizaţiilor patronale semnatare este mai mare decât jumătate din numărul total al angajaţilor din sectorul de activitate. În caz contrar, contractul va fi înregistrat drept contract la nivel de grup de unităţi“.
    14. Prevederile constituţionale pretins încălcate sunt cele ale art. 41 alin. (5) referitor la garantarea dreptului la negocieri colective în materie de muncă şi a caracterului obligatoriu al convenţiilor colective.15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, se constată că prevederile art. 143 alin. (5) din Legea dialogului social nr. 62/2011 fac parte din capitolul V „Încheierea contractelor colective de muncă“ şi reglementează cu privire la extinderea aplicării contractului colectiv de muncă înregistrat la nivelul unui sector de activitate la nivelul tuturor unităţilor din sector, cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege.16. Critica de neconstituţionalitate, prin raportare la dispoziţiile art. 41 alin. (5) din Constituţie, vizează, în esenţă, implicarea în procedura de mai sus a CNTDS, „factor extern părţilor contractante“. În acest sens, Curtea observă că acest organism a fost constituit în vederea promovării bunelor practici din domeniul dialogului social tripartit la cel mai înalt nivel, prin titlul IV al Legii nr. 62/2011, respectiv art. 75-81, ca organism consultativ la nivel naţional al partenerilor sociali. Totodată, acelaşi act normativ prevede principalele atribuţii ale CNTDS, între care, la art. 78 lit. f) este precizată „analizarea şi, după caz, aprobarea solicitărilor de extindere a aplicării contractelor colective de muncă la nivel sectorial pentru toate unităţile din sectorul respectiv de activitate“. Ca atare, analizând sistematic prevederile Legii nr. 62/2011, rezultă că dispoziţiile legale criticate în prezenta cauză nu reprezintă un element de noutate legislativă, ci clarifică una dintre atribuţiile CNTDS, în vederea unei bune aplicări a acesteia.17. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 41 alin. (5) din Constituţie, privind caracterul obligatoriu al convenţiilor colective, nu exclud posibilitatea legiuitorului de a interveni, din raţiuni de interes general, reglementând soluţii care să răspundă nevoilor sociale existente la un moment dat. Contractele colective de muncă sunt garantate şi se execută întocmai de către părţile sale, eventualele litigii născute în temeiul acestora urmând să fie soluţionate de către instanţele judecătoreşti (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009, sau Decizia nr. 852 din 24 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 551 din 5 august 2010).18. Ca atare, Curtea constată că legea nu poate deveni un act secundar subordonat unui act principal - contractul colectiv de muncă - deja existent. În acest sens, Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 292 din 1 iulie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 787 din 26 august 2004, a statuat că „încheierea convenţiilor colective nu se poate face decât cu respectarea legii“. Aceste convenţii sunt „izvor de drept, dar forţa lor juridică nu poate fi superioară legii“. În consecinţă, convenţiile colective sunt garantate în măsura în care nu încalcă prevederile legale în materie; în caz contrar „sar încălca un principiu fundamental al statului de drept, şi anume primordialitatea legii în reglementarea relaţiilor sociale“.19. Rezultă că legiuitorul este competent să stabilească un cadru legal în care să se desfăşoare negocierile colective, contractele colective neputând genera drepturi şi obligaţii contra legem. Ele sunt acte care sunt încheiate în aplicarea legilor şi nicidecum acte care să prevaleze forţei legii. Astfel, este evident că în sfera publică asemenea contracte se negociază şi se încheie în limitele şi în cadrul stabilite de lege.20. Pe cale de consecinţă, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate se înscriu în marja de apreciere a legiuitorului cu privire la reglementarea protecţiei sociale a muncii, iar oportunitatea reglementării unei măsuri în favoarea/defavoarea alteia este apanajul legiuitorului, Curtea Constituţională putând să se pronunţe doar asupra compatibilităţii prevederilor legale cu dispoziţiile şi principiile Constituţiei. În acest sens, Curtea reaminteşte faptul că Legea dialogului social nr. 62/2011, în ansamblul său, a fost supusă controlului de constituţionalitate a priori, iar constituţionalitatea prevederilor sale a fost constată prin Decizia nr. 574 din 4 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 368 din 26 mai 2011.
    21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Federaţia Sanitas din România în Dosarul nr. 24.864/3/2015 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile art. 143 alin. (5) din Legea dialogului social nr. 62/2011 sunt constituţionale în raport cu criticile cu neconstituţionalitate formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 22 ianuarie 2019.
    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
    Magistrat-asistent-şef,
    Claudia-Margareta Krupenschi
    -----