Forma la zi
Pret: 15,00 RON cu TVA

Doriţi o formă actualizată, la zi (17.06.2019), a acestui act? Cumpăraţi acum online, rapid şi simplu actul (varianta PDF) sau alegeţi un abonament!
ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 24 din 3 aprilie 2019pentru modificarea şi completarea Legii nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea protecţiei victimelor infracţiunilor, precum şi a altor acte normative
EMITENT
  • GUVERNUL ROMÂNIEI
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 274 din 10 aprilie 2019Data intrării în vigoare 10-04-2019

    Având în vedere faptul că, în calitatea sa de stat membru al Uniunii Europene, României îi revine obligaţia transpunerii Directivei 2012/29/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 25 octombrie 2012 de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea şi protecţia victimelor criminalităţii şi de înlocuire a Deciziei-cadru 2001/220/JAI a Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 315 din 14 noiembrie 2012, având ca termen de conformare în ceea ce priveşte alinierea cadrului normativ intern cu prevederile directivei, data de 16 noiembrie 2015, potrivit art. 27 din directivă,constatând că România se numără printre statele membre ale Uniunii Europene (UE) care au notificat doar transpunerea parţială a directivei şi că, conform legislaţiei actuale a României, majoritatea prevederilor directivei sunt transpuse, excepţie făcând în special art. 8 - Dreptul de acces la serviciile de sprijinire a victimelor, art. 9 - Sprijinul din partea serviciilor de sprijinire a victimelor şi art. 22 - Evaluarea individuală a victimelor pentru identificarea nevoilor de protecţie specifice potrivit tipului de infracţiune,în considerarea faptului că în data de 8 noiembrie 2018, Comisia Europeană a emis avizul motivat în cauza 2016/0142 - acţiune în constatarea neîndeplinirii obligaţiilor având ca obiect necomunicarea măsurilor naţionale de transpunere a Directivei 2012/29/UE, invitând România să adopte măsurile necesare pentru a se conforma avizului motivat în termen de două luni de la primirea acestuia de către autorităţile române, respectiv până la data de 8 ianuarie 2019,întrucât, potrivit Comunicării C (2017)8720, intitulată actualizarea datelor utilizate pentru calcularea sumei forfetare şi a penalităţilor cu titlu cominatoriu pe care Comisia urmează să le propună Curţii de Justiţie în cadrul procedurii de constatare a neîndeplinirii obligaţiilor, Comisia poate propune CJUE să aplice, în cazul României, următoarele sancţiuni pecuniare: suma forfetară minimă de 1.887.000 euro şi penalităţi cominatorii între 2.289 şi 137.340 euro per zi de întârziere,deoarece, conform Comunicării 2017/C/18/02, intitulată „Legislaţia UE: o mai bună aplicare pentru obţinerea unor rezultate mai bune“, în cazurile în care un stat membru remediază situaţia transpunând directiva în cursul procedurii în instanţă, acest motiv nu va mai fi suficient pentru Comisie să îşi retragă acţiunea, astfel încât Curtea va putea impune plata unei sume forfetare care să sancţioneze durata neîndeplinirii obligaţiilor până la momentul în care situaţia a fost remediată, întrucât acest aspect al cauzei nu a rămas fără obiect, spre deosebire de capătul de cerere privind penalităţile cu titlu cominatoriu,având în vedere faptul că României îi revine şi obligaţia transpunerii Directivei Uniunii Europene 2017/541 a Parlamentului European şi a Consiliului din 15 martie 2017 privind combaterea terorismului şi de înlocuire a Deciziei-cadru 2002/475/JAI a Consiliului şi de modificare a Deciziei 2005/671/JAI a Consiliului, al cărei termen de transpunere s-a împlinit în data de 8 septembrie 2018, iar prevederile art. 24-26 din directivă se aplică în completarea Directivei 2012/29/UE, fără a aduce atingere măsurilor prevăzute în Directiva 2012/29/UE, care va constitui norma-cadru, astfel încât, prin transpunerea în legislaţia internă a prevederilor Directivei 2012/29/UE, se va asigura şi transpunerea prevederilor art. 24 alin. (2)-(4), art. 25 şi art. 26 din Directiva Uniunii Europene 2017/541, alături de alte dispoziţii aflate în vigoare,luând în considerare faptul că, prin Decizia nr. 802/2009, Curtea Constituţională stabileşte că emiterea unei ordonanţe de urgenţă pentru punerea de acord a legislaţiei naţionale cu cea comunitară în situaţia în care este iminentă declanşarea procedurii de infringement în faţa Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene este pe deplin constituţională,
    apreciem că toate acestea constituie o situaţie extraordinară a cărei reglementare nu mai poate fi amânată, în sensul art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicată. Datorită amplorii fenomenului şi a consecinţelor negative anterior prezentate asupra interesului public general, considerăm că o eventuală legiferare pe altă cale decât delegarea legislativă, chiar în procedură de urgenţă, nu ar fi de natură să înlăture de îndată aceste consecinţe negative care continuă să se producă.În temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicată,Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă.Articolul ILegea nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea protecţiei victimelor infracţiunilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 4 iunie 2004, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:1. Titlul legii se modifică şi va avea următorul cuprins:LEGEprivind unele măsuri pentru asigurarea informării, sprijinirii şi protecţiei victimelor infracţiunilor2. Articolul 1 se modifică şi va avea următorul cuprins:Articolul 1Prezenta lege reglementează măsurile de informare, de sprijin şi de protecţie acordate victimelor infracţiunilor.
    3. După articolul 1 se introduce un nou articol, articolul 1^1, cu următorul cuprins:Articolul 1^1(1) Orice persoană victimă a unei infracţiuni are dreptul de a fi recunoscută ca atare din momentul identificării, de a fi tratată cu respect, profesionalism, de a beneficia de protecţie şi sprijin individualizate, de a obţine compensaţii financiare şi de a i se restabili drepturile. De aceleaşi drepturi beneficiază şi membrii familiei acesteia.(2) Măsurile de informare, sprijin şi protecţie, inclusiv evaluarea, acordate în condiţiile prezentei legi nu sunt condiţionate de introducerea unei plângeri în faţa organelor de urmărire penală.4. Articolul 2 se modifică şi va avea următorul cuprins:Articolul 2Institutul Naţional al Magistraturii, Ministerul Afacerilor Interne, precum şi consiliile judeţene, respectiv consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, prin direcţiile generale de asistenţă socială şi protecţia copilului, denumite în continuare direcţii generale, asigură specializarea personalului propriu care, în exercitarea atribuţiilor prevăzute de lege, stabileşte legături directe cu victimele infracţiunilor.
    5. După articolul 3 se introduc şase noi articole, articolele 3^1-3^6, cu următorul cuprins:Articolul 3^1(1) În vederea acordării serviciilor de sprijin şi protecţie pentru victimele infracţiunilor, în structura organizatorică a fiecărei direcţii generale se înfiinţează un compartiment pentru sprijinirea victimelor infracţiunilor, structură în cadrul căreia vor funcţiona cel puţin trei specialişti, respectiv: asistent social, psiholog, consilier juridic.(2) Compartimentul prevăzut la alin. (1) se înfiinţează prin reorganizare, în limita numărului de posturi aprobat în prezent şi cu condiţia încadrării în plafonul cheltuielilor, inclusiv cele de personal, aprobate prin bugetul pentru anul 2019.(3) În cazul copiilor victime ale violenţei, evaluarea şi acordarea serviciilor de sprijin şi protecţie prevăzute în prezenta lege se face de către compartimentele specializate de intervenţie în situaţii de abuz, neglijare, trafic, migraţie şi repatrieri din cadrul direcţiei generale, potrivit Legii nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi anexei nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 49/2011 pentru aprobarea Metodologiei-cadru privind prevenirea şi intervenţia în echipă multidisciplinară şi în reţea în situaţiile de violenţă asupra copilului şi violenţă în familie şi a Metodologiei de intervenţie multidisciplinară şi interinstituţională privind copiii exploataţi şi aflaţi în situaţii de risc de exploatare prin muncă, copiii victime ale traficului de persoane, precum şi copiii români migranţi victime ale altor forme de violenţă pe teritoriul altor state.(4) În cazul victimelor violenţei în familie, serviciile de sprijin şi protecţie prevăzute în prezenta lege se acordă de către instituţiile specializate potrivit Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.(5)
    În cazul victimelor traficului de persoane, identificarea, referirea, asistenţa şi protecţia sunt asigurate şi de către instituţiile specializate potrivit Legii nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, cu modificările şi completările ulterioare, şi Mecanismului naţional de identificare şi referire a victimelor traficului de persoane.
    (6) În cadrul serviciilor publice de asistenţă socială de la nivelul municipiilor, oraşelor, comunelor se poate înfiinţa Serviciul pentru Sprijinirea Victimelor Infracţiunilor numai dacă numărul solicitărilor justifică existenţa unui astfel de serviciu pe raza lor administrativ-teritorială.(7) Serviciile de sprijin şi protecţie acordate victimei unei infracţiuni pot fi acordate şi de furnizori privaţi de servicii sociale.(8) Prevederile art. 2 se aplică în mod corespunzător şi furnizorilor de servicii sociale prevăzuţi la alin. (3)-(6).(9) Serviciile prevăzute la alin. (1) şi (3)-(7) îşi desfăşoară activitatea cu respectarea prevederilor legale privind protecţia datelor cu caracter personal.
    Articolul 3^2Procesul de informare, sprijinire şi protecţie a victimelor infracţiunilor cuprinde următoarele etape:a) identificarea: constatarea calităţii de victimă a infracţiunilor, în sensul prezentei legi;
    b) referirea - îndrumarea victimei către Serviciul pentru Sprijinirea Victimelor Infracţiunilor, respectiv compartimentele şi furnizorii de servicii sociale prevăzuţi la art. 3^1;c) informarea iniţială - aducerea la cunoştinţa victimei a informaţiilor generale privind drepturile pe care le are şi serviciile de care poate beneficia;d) evaluarea situaţiei victimei de către Serviciul pentru Sprijinirea Victimelor Infracţiunilor, respectiv compartimentele şi furnizorii de servicii sociale prevăzuţi la art. 3^1 pentru a se determina care sunt măsurile de sprijin şi protecţie de care aceasta poate beneficia;e) acordarea serviciilor de sprijin şi protecţie;f) monitorizarea şi evaluarea serviciilor de sprijin şi protecţie.
    Articolul 3^3Informarea, sprijinirea şi protecţia victimelor infracţiunilor se realizează cu respectarea următoarelor principii generale:a) respectarea nevoilor victimei - activitatea de informare, sprijin şi protecţie a victimelor infracţiunilor este subordonată scopului atenuării efectelor negative ale infracţiunii şi reparării prejudiciilor de orice tip, inclusiv de ordin psihic, suferite de către victimă ca urmare a comiterii infracţiunii;b) evitarea victimizării secundare şi respectarea demnităţii umane - activitatea de informare, sprijin şi protecţie se va realiza cu respectarea demnităţii victimelor şi evitarea victimizării secundare;c) respectarea siguranţei victimei - activitatea de informare, sprijin şi protecţie se desfăşoară în aşa fel încât aceasta să nu afecteze siguranţa victimei şi să nu o expună la comiterea de noi fapte prevăzute de legea penală;d) parteneriatul - autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, instituţiile publice, organizaţiile neguvernamentale şi cultele recunoscute de lege cooperează pentru asigurarea accesului victimelor infracţiunilor la serviciile de sprijin şi protecţie necesare;e) nediscriminarea - recunoaşterea statutului de victimă şi asigurarea accesului la serviciile de sprijin şi protecţie se realizează fără discriminare pe baza criteriilor precum: rasa, naţionalitatea, cetăţenia, originea etnică sau socială, limba, religia sau credinţa, opiniile politice sau de oricare altă natură, bunurile de care dispune, dizabilitatea, vârsta, sexul, orientarea sexuală, statutul acestora din punctul de vedere al reşedinţei sau sănătatea;f) complementaritatea şi abordarea integrată - pentru asigurarea unui răspuns rapid şi eficient la nevoile speciale ale victimelor infracţiunilor, măsurile de informare, de sprijin şi de protecţie a victimelor infracţiunilor trebuie corelate şi abordate integrat cu alte măsuri şi servicii din domenii conexe: economic, de ocupare, educaţional, sănătate;g)
    participarea în procesul de luare a deciziei - victimele sunt consultate cu privire la toate deciziile/măsurile care le vizează, în toate etapele procedurilor de referire/furnizare a serviciilor de sprijin şi protecţie, conform prezentei legi;
    h) interesul superior al copilului - în cazul în care victima este un copil, se asigură luarea în considerare în primul rând a interesului superior al acestuia, evaluat în mod individual, aşa cum este acesta definit în Legea nr. 272/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;i) confidenţialitatea - activitatea de informare, sprijin şi protecţie a victimelor se realizează cu păstrarea confidenţialităţii asupra datelor personale şi informaţiilor referitoare la viaţa privată şi situaţia de dificultate în care se află;j) siguranţa victimei - procedura de referire, precum şi furnizarea serviciilor de informare, sprijin şi protecţie sunt realizate astfel încât să se asigure securitatea personală a victimei şi a membrilor familiei în situaţiile în care se impune;k) celeritatea - victimele infracţiunilor au dreptul la asigurarea serviciilor de informare, sprijin şi protecţie conform prezentei legi în mod prompt, astfel încât efectele negative ale comiterii infracţiunii să nu se agraveze.
    Articolul 3^4În sensul prezentei legi, expresiile de mai jos au următoarea semnificaţie:a) victimă a infracţiunilor - persoana fizică ce a suferit un prejudiciu, de orice natură, inclusiv o vătămare a integrităţii sale fizice, mintale sau emoţionale sau un prejudiciu economic, cauzate în mod direct de o infracţiune, precum şi membrii familiei unei persoane decedate ca urmare a unei infracţiuni şi care au suferit prejudicii în urma decesului persoanei respective;b) membru de familie - soţul/soţia, persoana care convieţuieşte cu victima, şi care se gospodăreşte împreună cu aceasta de o manieră stabilă şi continuă, rudele în linie directă, până la gradul II inclusiv, fraţii şi surorile, precum şi persoanele aflate în întreţinerea victimei;c) identificarea victimelor infracţiunilor - procesul de constatare a faptului că o persoană se declară/este victimă a infracţiunilor, în sensul prezentei legi;d) referirea victimelor infracţiunilor - procesul de direcţionare a victimelor către serviciile de sprijin şi protecţie, în conformitate cu nevoile lor specifice;e) victimizare secundară - trauma suferită de victimă, care nu apare ca un rezultat direct al faptei penale, ci prin reacţia faţă de victimă a instituţiilor şi a persoanelor cu care aceasta intră în contact.Articolul 3^5În cadrul activităţilor de răspuns la situaţii de urgenţă, în exercitarea atribuţiilor proprii, autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia de a asigura sprijinul victimelor infracţiunilor, la solicitarea autorităţii care coordonează răspunsul la situaţii de urgenţă.
    Articolul 3^6Autorităţile şi instituţiile publice colaborează prin realizarea de schimburi de date cu caracter personal, în scopul identificării victimelor infracţiunilor, în cadrul activităţilor de răspuns la situaţii de urgenţă, cu respectarea prevederilor legale privind protecţia persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal.
    6. După articolul 3^6 se introduce un nou capitol, capitolul I^1 „Identificarea, referirea şi evaluarea victimelor infracţiunilor“, cuprinzând articolele 3^7-3^12, cu următorul cuprins:Capitolul I^1 Identificarea, referirea şi evaluarea victimelor infracţiunilorArticolul 3^7(1) Organele judiciare, precum şi orice alte instituţii ale statului care, în exercitarea atribuţiilor, intră în contact cu persoane care sunt potenţiale victime ale infracţiunilor le vor informa pe acestea cu privire la posibilitatea de a se adresa Serviciului pentru Sprijinirea Victimelor Infracţiunilor, respectiv compartimentelor şi furnizorilor de servicii sociale prevăzuţi la art. 3^1.
    (2) Informarea prevăzută la alin. (1) se face atât verbal, cât şi prin înmânarea sub semnătură a unui formular care cuprinde cel puţin adresa Serviciului pentru Sprijinirea Victimelor Infracţiunilor din raza teritorială a instituţiei care face informarea şi enumerarea atribuţiilor acestuia.
    Articolul 3^8În scopul acordării măsurilor de sprijin şi protecţie adecvate, Serviciul pentru Sprijinirea Victimelor Infracţiunilor, respectiv compartimentele şi furnizorii de servicii sociale prevăzuţi la art. 3^1, realizează evaluarea fiecărei persoane care a fost identificată ca victimă a unei infracţiuni.Articolul 3^9(1) Evaluarea victimelor reprezintă procesul de identificare a nevoilor de asistenţă şi protecţie, precum şi a serviciilor de sprijin şi protecţie adecvate.(2) Evaluarea se face pe baza următoarelor criterii:a) tipul infracţiunii şi circumstanţele comiterii acesteia în măsura în care acestea sunt disponibile sau pot fi oferite de către organele abilitate;b)
    impactul fizic şi psihic pe care comiterea infracţiunii l-a avut asupra victimei;
    c) caracteristicile personale ale victimei;d) datele privind autorul infracţiunii, în măsura în care acestea sunt disponibile;e) tipul de relaţie sau starea de dependenţă faţă de autorul infracţiunii;f) eventualele dificultăţi de comunicare ale victimei;g) istoricul infracţional şi, după caz, informaţii privind apartenenţa victimei la grupări infracţionale;h) orice alte aspecte relevante.
    (3) Evaluarea victimelor se realizează de către Serviciul pentru Sprijinirea Victimelor Infracţiunilor, respectiv compartimentele şi furnizorii de servicii sociale prevăzuţi la art. 3^1, în vederea asigurării accesului victimelor cât mai rapid la suport psihologic, medical, de asistenţă socială, consiliere juridică, în funcţie de nevoile individuale ale victimei.(4) Atunci când este necesar, pentru realizarea evaluării se poate colabora cu furnizori de servicii medicale, în sistem de stat sau privat, în condiţiile legii, cu acordul victimei.(5) Evaluarea prevăzută la alin. (1) se poate realiza şi de către furnizorii privaţi de servicii sociale, în condiţiile legii.(6) Victima poate fi însoţită pe durata evaluării de către o persoană pe care o consideră de încredere, dacă solicită acest lucru, cu excepţia cazului când acest lucru contravine intereselor sale.(7) În vederea evitării victimizării secundare, se asigură evaluarea victimei în cel mai scurt timp de la momentul identificării, astfel încât numărul de declaraţii, evaluări medicale/psihologice/sociale să fie reduse la minimum.(8) Direcţiile generale au obligaţia creării unui Registru special privind victimele infracţiunilor referite serviciilor de sprijin şi protecţie, în care se vor consemna date privind victimele ce au beneficiat de măsurile de sprijin şi protecţie furnizate de Serviciul pentru Sprijinirea Victimelor Infracţiunilor, respectiv compartimentele şi furnizorii de servicii sociale prevăzuţi la art. 3^1.
    (9) Registrul special privind victimele infracţiunilor referite serviciilor de sprijin şi protecţie cuprinde, cel puţin, date privind: identitatea victimei, cel mai recent domiciliu, CNP-ul, date de contact ale acesteia, data naşterii, cetăţenia, genul, tipul infracţiunii, serviciile către care a fost referită, data referirii şi modalitatea de referire, necesitatea instituirii unor măsuri de protecţie specială.(10) Stocarea datelor cuprinse în Registrul special privind victimele infracţiunilor referite serviciilor de sprijin şi protecţie se face pentru o perioadă de 1 an, în scopul folosirii acestora în activitatea de sprijinire şi protecţie a victimelor infracţiunilor sau al furnizării către organele judiciare, la solicitarea acestora. La expirarea termenului de 1 an, datele stocate se şterg.(11) Direcţiile generale transmit semestrial Ministerului Justiţiei datele statistice cuprinse în Registrul special privind victimele infracţiunilor referite serviciilor de sprijin şi protecţie. Datele statistice privind victimele traficului de persoane se transmit şi Agenţiei Naţionale împotriva Traficului de Persoane.(12) Agenţia Naţională împotriva Traficului de Persoane pune la dispoziţia Ministerului Justiţiei semestrial date statistice privind măsurile de asistenţă şi protecţie acordate victimelor traficului de persoane la nivel naţional.
    Articolul 3^10(1) Rezultatele evaluării se consemnează într-un referat de evaluare, care va conţine:a) datele de identificare a victimei;
    b) tipul vătămării suferite de victimă prin comiterea faptei;c) starea fizică şi psihică a acesteia;d) nevoile de protecţie specifice ale victimei;e) tipurile de servicii de sprijin şi protecţie de care victima poate beneficia şi durata acestora. Durata poate fi prelungită, atunci când este necesar;f) decizia de referire a victimei către alte servicii specializate, atunci când este cazul.
    (2) Stocarea datelor de identificare prevăzute la alin. (1) se face pentru o perioada de 1 an, în scopul folosirii acestora în activitatea de sprijinire şi protecţie a victimelor infracţiunilor sau al furnizării către organele judiciare, la solicitarea acestora. La expirarea termenului de 1 an, datele stocate vor fi şterse.
    (3) Prin excepţie de la prevederile alin. (2), în cazurile în care victima beneficiază de măsuri de sprijin şi protecţie conform prezentei legi, datele de identificare prevăzute la alin. (1) vor fi păstrate pe toată perioada acordării respectivelor măsuri şi 3 luni după încheierea acestora.
    Articolul 3^11(1) Instituţia care a efectuat referatul de evaluare are obligaţia de a-l pune la dispoziţia organelor judiciare, la cererea acestora, în copie, în condiţiile legii, atunci când victima participă la procesul penal în calitate de martor, persoană vătămată sau parte civilă.(2) Organele judiciare pot solicita efectuarea unui nou referat de evaluare atunci când cel întocmit iniţial nu mai este relevant pentru starea actuală a victimei sau a fost distrus datorită împlinirii termenului pentru stocarea datelor de identificare, conform art. 3^10 alin. (2) şi (3).Articolul 3^12Dispoziţiile prezentului capitol se aplică victimelor infracţiunilor, dacă infracţiunea a fost săvârşită pe teritoriul României sau dacă infracţiunea a fost săvârşită în afara teritoriului României şi victima este cetăţean român sau străin care locuieşte legal în România.
    7. La articolul 4 alineatul (1), litera a) se modifică şi va avea următorul cuprins:a) tipul de sprijin pe care victimele îl pot primi şi din partea cui, inclusiv, în cazul în care este relevant, informaţii de bază privind accesul la asistenţă medicală, orice tip de asistenţă specializată, inclusiv asistenţă psihologică şi cazare alternativă;8. La articolul 4 alineatul (1), după litera j) se introduce o nouă literă, litera k), cu următorul cuprins:k) în cazul în care victima îşi are reşedinţa sau locuinţa permanentă pe teritoriul unui alt stat membru UE, informaţii privind posibilitatea de depunere a plângerii penale sau a cererii de acordare a compensaţiei financiare din partea statului pe teritoriul statului respectiv, precum şi faptul că există posibilitatea, conform legislaţiei privind cooperarea judiciară internaţională, ca aceasta să fie audiată de autorităţile judiciare române fără a fi prezentă pe teritoriul României.9. La articolul 4, alineatul (2) se modifică şi va avea următorul cuprins:(2) Informaţiile prevăzute la alin. (1) sunt aduse la cunoştinţă victimei de către primul organ judiciar la care aceasta se prezintă, într-un limbaj simplu şi accesibil acesteia.
    10. După articolul 4 se introduce un nou articol, articolul 4^1, cu următorul cuprins:Articolul 4^1(1) Dacă victima nu a sesizat fapta organelor de urmărire penală, Serviciul pentru Sprijinirea Victimelor Infracţiunilor, respectiv compartimentele şi furnizorii de servicii sociale prevăzuţi la art. 3^1 îi vor comunica acesteia, la primul contact, drepturile prevăzute la art. 4.(2) Informaţiile prevăzute la alin. (1) sunt aduse la cunoştinţă victimei într-un limbaj simplu şi accesibil acesteia.11. Titlul capitolului III se modifică şi va avea următorul cuprins:Capitolul III
    Servicii de sprijin şi protecţie acordate victimelor infracţiunilor
    12. Articolul 7 se modifică şi va avea următorul cuprins:Articolul 7(1) Serviciile de sprijin şi protecţie acordate victimei infracţiunii ori membrilor familiei acesteia se asigură de către direcţiile generale, gratuit, la solicitarea victimei ori membrilor familiei acesteia, putând fi furnizate şi de serviciile publice de asistenţă socială de la nivelul oraşelor, municipiilor, comunelor, precum şi de furnizorii de servicii sociale privaţi, în condiţiile prevăzute la art. 3^1.(2) Solicitarea pentru acordarea de servicii de sprijin şi protecţie se adresează direcţiei generale, dar poate fi adresată şi direct unui furnizor privat ori public de servicii sociale, situaţie în care furnizorul are obligaţia de a informa, în scris, direcţia generală pe a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa beneficiarul serviciului respectiv.(3) Victimele pot fi referite, în funcţie de nevoile identificate, şi către servicii sociale, educaţionale, medicale sau către alte servicii de interes general, existente în proximitate, acordate în condiţiile legii.(4) Serviciile de sprijin şi protecţie acordate atât victimelor infracţiunilor, cât şi membrilor familiei acestora pot fi:a)
    informare privind drepturile victimei;
    b) consiliere psihologică, consiliere cu privire la riscurile de victimizare secundară şi repetată sau de intimidare şi răzbunare;c) consiliere privind aspectele financiare şi practice subsecvente infracţiunii;d) servicii de inserţie/reinserţie socială;e) sprijin emoţional şi social în scopul reintegrării sociale;f) informaţii şi consiliere cu privire la rolul victimei în cadrul procedurilor penale, inclusiv pregătirea pentru participarea la proces. Aceste servicii de informaţii şi consiliere nu includ asistenţa juridică gratuită a victimelor unor infracţiuni prevăzută la art. 14-20 ori asistenţa juridică a persoanei vătămate prevăzută în Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, cu modificările şi completările ulterioare;g) îndrumarea victimei către alte servicii specializate, atunci când este cazul: servicii sociale, serviciile medicale, servicii de ocupare, de educaţie sau alte servicii de interes general acordate în condiţiile legii.
    13. Articolul 8 se abrogă.14. Articolul 9 se modifică şi va avea următorul cuprins:Articolul 9(1) Serviciile de sprijin şi protecţie pot fi acordate în:a) centre de zi care asigură în principal informare, consiliere, sprijin emoţional şi social în scopul reintegrării sociale, consiliere psihologică, consiliere juridică, consiliere privind aspectele financiare, serviciile de inserţie/reinserţie socială etc.;b) centrele rezidenţiale cu găzduire pe perioadă determinată care oferă cazare provizorie adecvată pentru victimele care au nevoie de un loc sigur din cauza unui risc iminent de victimizare secundară şi repetată sau de intimidare şi răzbunare.
    (2) Procesul de acordare a serviciilor de sprijin şi protecţie parcurge etapele prevăzute de Legea asistenţei sociale nr. 292/2011, cu modificările şi completările ulterioare.(3) Serviciile se acordă în sistem integrat cu alte măsuri de protecţie prevăzute de legislaţie şi sunt gratuite.(4) Serviciile se acordă în regim special cu eligibilitate şi accesibilitate extinsă, în regim de birocraţie redusă, accesate doar în condiţiile păstrării anonimatului, fără a încheia contract cu beneficiarii.(5) Serviciile menţionate la alin. (1) se supun prevederilor Legii nr. 197/2012 privind asigurarea calităţii în domeniul serviciilor sociale, cu modificările şi completările ulterioare.
    15.
    Articolul 10 se modifică şi va avea următorul cuprins:Articolul 10Dispoziţiile prezentului capitol se aplică victimelor infracţiunilor, dacă infracţiunea a fost săvârşită pe teritoriul României sau dacă infracţiunea a fost săvârşită în afara teritoriului României şi victima este cetăţean român sau străin care locuieşte legal în România.
    16. Articolul 11 se abrogă.17. Articolul 14 se modifică şi va avea următorul cuprins:Articolul 14(1) Asistenţa juridică gratuită se acordă, la cerere, următoarelor categorii de victime:a) persoanele asupra cărora a fost săvârşită o tentativă la infracţiunile de omor, omor calificat, prevăzute la art. 188 şi 189 din Codul penal, o infracţiune de vătămare corporală, prevăzută la art. 194 din Codul penal, o infracţiune intenţionată care a avut ca urmare vătămarea corporală a victimei, o infracţiune de viol, agresiune sexuală, act sexual cu un minor, coruperea sexuală a minorilor, prevăzute la art. 218-221 din Codul penal;b) soţul, copiii şi persoanele aflate în întreţinerea persoanelor decedate prin săvârşirea infracţiunilor de omor, omor calificat, prevăzute la art. 188 şi 189 din Codul penal, precum şi a infracţiunilor intenţionate care au avut ca urmare moartea persoanei.
    (2) Asistenţa juridică gratuită se acordă victimelor prevăzute la alin. (1) dacă infracţiunea a fost săvârşită pe teritoriul României sau, în cazul în care infracţiunea a fost săvârşită în afara teritoriului României, dacă victima este cetăţean român sau străin care locuieşte legal în România şi procesul penal se desfăşoară în România.
    18. După articolul 36 se introduce un nou articol, articolul 37, cu următorul cuprins:Articolul 37Prevederile prezentei legi se aplică cu respectarea Regulamentului (UE) 2016/679 al Parlamentului European şi al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi privind libera circulaţie a acestor date şi de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecţia datelor).
    Articolul IIAlineatul (2) al articolului 67 din Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 22 mai 2006, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi va avea următorul cuprins:(2) În latura penală a procesului, dispoziţiile privind medierea se aplică numai în cauzele privind infracţiuni pentru care, potrivit legii, retragerea plângerii prealabile sau împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală, dacă autorul a recunoscut fapta în faţa organelor judiciare sau, în cazul prevăzut la art. 69, în faţa mediatorului.Articolul IIILa articolul 53 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 14 august 2013, cu modificările şi completările ulterioare, după alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (2^1), cu următorul cuprins:(2^1) Atunci când, odată cu acordarea liberării condiţionate, instanţa impune condamnatului să execute obligaţia prevăzută la art. 101 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, cu modificările şi completările ulterioare, informarea persoanei vătămate conform alin. (2) se va face şi asupra acestei obligaţii, precum şi a duratei sale.
    Articolul IV(1) În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se completează Nomenclatorul serviciilor sociale cu serviciul pentru sprijinirea victimelor infracţiunilor.(2) În termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se vor aproba:a) ordinul comun al ministrului justiţiei, ministrului afacerilor interne şi ministrului muncii şi justiţiei sociale privind Metodologia de evaluare şi intervenţie multidisciplinară şi interinstituţională în acordarea serviciilor de sprijin şi protecţie pentru victimele infracţiunilor;b) ordinul comun al ministrului muncii şi justiţiei sociale şi al ministrului justiţiei pentru aprobarea Standardelor minime de calitate în baza cărora se acordă licenţa de funcţionare a serviciului pentru sprijinirea victimelor infracţiunilor.
    Articolul V(1) La data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, cazurile de asistenţă şi consiliere a victimelor infracţiunilor aflate în lucru la nivelul serviciilor de probaţiune vor fi referite direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţie a copilului competentă, împreună cu o copie a documentelor întocmite în legătură cu gestionarea cazului respectiv.(2) În vederea oferirii unor servicii de calitate victimelor infracţiunilor, direcţiile generale de asistenţă socială şi protecţie a copilului pot solicita sprijinul serviciilor de probaţiune în ceea ce priveşte furnizarea de informaţii despre cazurile gestionate de consilierii de probaţiune, precum şi cu privire la metodele de lucru şi materialele utilizate în acest scop.Articolul VILegea nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea protecţiei victimelor infracţiunilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 4 iunie 2004, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu modificările şi completările aduse prin prezenta ordonanţă de urgenţă, se va republica, după aprobarea acesteia prin lege, dându-se textelor o nouă numerotare. Prezenta ordonanţă de urgenţă transpune:a) art. 1 alin. (1), art. 3 alin. (2), art. 4 alin. (1) lit. a), art. 4 alin. (1) lit. g), art. 6 alin. (5), art. 8, art. 9, art. 12 alin. (1) lit. c) şi art. 22 din Directiva 2012/29/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 25 octombrie 2012, de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea şi protecţia victimelor criminalităţii şi de înlocuire a Deciziei-cadru 2001/220/JAI a Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 315 din 14 noiembrie 2012.
    b) art. 24 alin. (2)-(4), art. 25, art. 26 din Directiva (UE) 2017/541 a Parlamentului European şi a Consiliului din 15 martie 2017 privind combaterea terorismului şi de înlocuire a Deciziei-cadru 2002/475/JAI a Consiliului şi de modificare a Deciziei 2005/671/JAI a Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria L, nr. 88, din 31 martie 2017.

    PRIM-MINISTRU
    VASILICA-VIORICA DĂNCILĂ
    Contrasemnează:
    Ministrul justiţiei,
    Tudorel Toader
    p. Ministrul muncii şi justiţiei sociale,
    Adrian Marius Rîndunică,
    secretar de stat
    Viceprim-ministru, ministrul dezvoltării regionale şi administraţiei publice,
    Vasile-Daniel Suciu
    Ministrul afacerilor interne,
    Carmen Daniela Dan
    Ministrul finanţelor publice,
    Eugen Orlando Teodorovici
    p. Ministrul afacerilor externe,
    Maria Magdalena Grigore,

    secretar de stat
    p. Ministrul delegat pentru afaceri europene,
    Alexandru-Victor Micula,
    secretar de stat
    Bucureşti, 3 aprilie 2019.Nr. 24.----