Forma la zi
Pret: 13,00 RON cu TVA

Doriţi o formă actualizată, la zi (24.08.2019), a acestui act? Cumpăraţi acum online, rapid şi simplu actul (varianta PDF) sau alegeţi un abonament!
PRTOTOCOL NAȚIONAL din 25 martie 2019de triaj al pacienţilor din structurile de primiri urgenţe
EMITENT
  • MINISTERUL SĂNĂTĂŢII
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 251 din 2 aprilie 2019Data intrării în vigoare 02-04-2019


    Conținut de Ordinul nr. 443 din 25 martie 2019, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 251 din 2 aprilie 2019.
    Capitolul I Ce înseamnă triajul în practica medicalăTriajul este un sistem de evaluare şi clasificare a pacienţilor care se prezintă în structurile de primire a urgenţelor în vederea stabilirii priorităţii şi a nivelului de asistenţă medicală necesară.
    Numărul pacienţilor care se prezintă în departamentele de urgenţă este în continuă creştere, iar capacitatea acestora de a asista pacienţii cu afecţiuni acute este constantă. Din acest dezechilibru s-a născut necesitatea utilizării unui sistem care să permită sortarea rapidă şi eficientă a pacienţilor, astfel încât aceştia să beneficieze de o alocare corectă a resurselor disponibile în funcţie de afecţiunile pentru care se prezintă în serviciul de urgenţă. Triajul este modalitatea transparentă de prioritizare a accesului pacienţilor la îngrijiri (investigaţii, diagnostic, tratament).De ce necesitatea unui protocol naţional?Structurile pentru primirea urgenţelor din cadrul spitalelor din România sunt caracterizate printr-o aparentă neomogenitate structurală, funcţională şi din punctul de vedere al resurselor umane şi materiale. În condiţiile unei legislaţii, ale unei pregătiri profesionale a personalului şi ale unei dotări relativ similare, neomogenitatea este determinată de detalii care însă pot deveni semnificative şi chiar pot periclita, în anumite situaţii, calitatea actului medical. Pentru a asigura o îngrijire uniformă a pacienţilor indiferent de locul unde aceştia se prezintă în vederea asistenţei medicale de urgenţă este necesară standardizarea condiţiilor pe care aceşti pacienţi le vor întâlni în aceste unităţi. În cadrul acestei standardizări, instituirea la nivel naţional a unui protocol de triaj va permite atât crearea unui standard de prioritizare a pacienţilor şi de alocare a resurselor, dar, în acelaşi timp, va impune în rândul pacienţilor noţiunea de aşteptare justificată supravegheată. Aşteptarea este sau poate deveni cel mai supărător element, pe care anumiţi pacienţi îl acceptă cu multă greutate, fiind generator de situaţii conflictuale şi dificil de soluţionat. Odată ce această aşteptare (aleatorie ca durată) se transformă într-un interval de timp limitat, cuantificat şi mai ales justificat, treptat şi percepţia pacienţilor şi familiilor acestora se va modifica în sensul unei acceptări mai facile.Protocolul românesc de triaj are la bază scala de triaj ESI (Emergency Severity Index), o scală cu 5 nivele creată de medicii de urgenţă Richard Wuerz şi David Eitel în SUA. Cei doi au considerat că rolul principal al triajului în departamentul de urgenţă este de a facilita prioritatea pacienţilor bazată pe starea lor de urgenţă. Asistenta de la triaj determină prioritatea prin întrebarea: „Cine ar trebui să fie văzut primul?“. Doctorii Wuerz şi Eitel au realizat că atunci când mai mulţi pacienţi cu maximă prioritate sunt prezenţi simultan, această întrebare se transformă în „Cât de mult poate fiecare să aştepte?“. ESI a fost creat în jurul unui model conceptual al triajului în departamentele de urgenţă. În plus faţă de întrebarea „Cine ar trebui să fie văzut primul?“, asistentele de la triaj folosesc algoritmul pentru a lua în calcul şi ce resurse sunt necesare pentru parcursul pacientului în departamentul de urgenţă. Această scală de triaj menţine fundamentul tradiţional al urgenţei pacientului şi apoi încearcă să realizeze un obiectiv secundar, nu doar sortarea pacienţilor, ci şi direcţionarea acestora, trimiterea pacientului corespunzător către resursele corespunzătoare, în locul potrivit şi la timpul potrivit.
    Capitolul II Consideraţii generale2.1. Unde se efectuează triajulTriajul se efectuează în zona special amenajată pentru acest scop, conform prevederilor legale în vigoare. Aria de triaj poate avea configurări şi amenajări diferite în funcţie de spaţiul care stă la dispoziţia unităţii sanitare respective. Elementele definitorii ale acestui spaţiu sunt: amplasarea la intrarea în acea parte a instituţiei care a fost desemnată pentru gestionarea urgenţelor, evidenţa tuturor pacienţilor, precum şi un control strict al accesului către zonele specifice de diagnostic şi tratament al tuturor acelor pacienţi care se prezintă pentru acordarea asistenţei medicale de urgenţă.2.2. Când se efectuează triajulTriajul se face în momentul prezentării pacientului în structura de primire a urgenţelor. Se definesc mai jos următorii parametri:– momentul în care pacientul a intrat în structura de primire a urgenţelor - ora preluării (de către asistentul de triaj); – momentul preluării pacientului în una dintre zonele de tratament - ora primului consult medical.
    În cazul prezentării simultane a mai multor pacienţi în structura de primire a urgenţelor sau în orice altă situaţie deosebită, asistentul de triaj va solicita sprijinul celui de-al doilea asistent de triaj.Recomandare: Timpul mediu de triaj nu trebuie să fie mai mare de 2 minute pentru un pacient.
    2.3. Cine efectuează triajulTriajul pacienţilor care se prezintă în structurile de primire a urgenţelor este necesar tocmai în acele momente dificile în care numărul prezentărilor depăşeşte resursele umane şi materiale. Alocarea unui medic pentru a efectua această procedură este considerată ca fiind o risipă de resurse; în plus, medicul va fi întotdeauna tentat să „consulte“ mai amănunţit pacientul. Aceasta duce inevitabil la prelungirea timpului în care ceilalţi pacienţi vor avea primul contact cu personalul medical. Din aceste motive, în majoritatea situaţiilor în care s-a decis aplicarea unui protocol de triaj cu 5 nivele de prioritate, cadrul medical desemnat pentru efectuarea triajului a fost un asistent medical.Asistentul medical de triaj: asistentul medical cu pregătire specifică, cu experienţă şi abilităţi corespunzătoareRolul, abilităţile şi responsabilităţile asistentului de triaj:– abilitatea de a recunoaşte pacientul bolnav versus nonbolnav;– abilitatea de a anticipa şi a avea planuri de rezolvare pentru diferite situaţii care pot să apară;– abilităţi interpersonale şi de comunicare (soluţionarea conflictelor, luarea deciziilor etc.);– capacitate de prioritizare excelentă;– 
    capacitate de gândire critică;
    – abilităţi de organizare;– flexibilitate, adaptabilitate;– capacitate de adaptare la stres;– rolul de model;– tact;– răbdare;
    – cunoaşterea regulamentelor.
    Asistentul de triaj trebuie să audă nu doar ce relatează pacientul, ci şi informaţiile primite în acelaşi timp de la alte surse.Fiecare structură de primire a urgenţelor va asigura minimum 2 asistenţi de triaj pe tură; intervalul de timp maxim continuu pentru un asistent în serviciul de triaj este de 6 h. Acesta este considerat ca fiind intervalul pe durata căruia un asistent medical poate efectua triajul pacienţilor în condiţii optime. După stabilirea nivelului de prioritate, pacientul va fi preluat în zona de tratament care i-a fost alocată de către asistentul de triaj. În situaţii deosebite (imposibilitatea încadrării într-un nivel de triaj, conflicte etc.) asistentul de triaj poate solicita sprijinul medicului responsabil de tură.
    Capitolul III Algoritmul de triajAlgoritmul utilizează 4 puncte decizionale pentru a încadra pacienţii în unul dintre cele 5 nivele de triaj (figurile 1 şi 2). Cele 4 puncte decizionale sunt critice pentru aplicarea corectă a protocolului. Acestea se concretizează în patru întrebări-cheie:A. Pacientul are risc vital?B. Este periculos să aştepte?C. Câte resurse sunt necesare?
    D. Sunt afectate funcţiile vitale?
    Răspunsul la aceste întrebări ghidează asistentul în alegerea nivelului corect de triaj. Pentru punctul decizional A, asistentul trebuie să aibă în vedere şi dacă pacientul are nevoie de intervenţie salvatoare de viaţă. La punctul decizional B, întrebările suplimentare care ghidează încadrarea în nivelul II de triaj sunt:• Este o situaţie cu risc major?• Pacientul prezintă alterare acută a statusului mental?• Pacientul are durere intensă sau disconfort major? Nivelul de triaj: Cuprinde toţi pacienţii care prezintă acelaşi grad de prioritate în funcţie de gravitatea şi/sau caracterul acut al patologiei lor şi de resursele necesare.Nivel I - Resuscitare (cod roşu)○ Pacientul care necesită acum intervenţie salvatoare de viaţă.○ Timpul maxim de preluare în zona de tratament: 0 minuteTabel 1. Intervenţii salvatoare de viaţă
    Intervenţii salvatoare de viaţăNu se consideră intervenţii salvatoare de viaţă
    Căi aeriene/respiraţieVentilaţie pe mască şi balon Susţinere avansată a căilor aeriene
    Rezolvarea chirurgicală a căii aeriene Ventilaţie de urgenţă CPAP (cu presiune pozitivă continuă) Ventilaţie de urgenţă BiPAP (cu presiune pozitivă pe două nivele) Manevra Heimlich
    Administrarea de oxigen - pe mască facială - pe canulă nazală
    Terapie electricăDefibrilare Cardioversie de urgenţă Pacing externMonitorizarea cardiacă
    ProceduriDecompresia pneumotoraxului sufocant Pericardiocenteza Toracotomie de urgenţă Compresiuni toracice externe Abordul intraososTestele diagnostice: - electrocardiogramă
    - teste de laborator - ecografie - CT sau ecografie FAST în traumă
    Intervenţii hemodinamiceResuscitare volemică cu fluide i.v Administrare de sânge Controlul sângerărilor majore- linie i.v. - linie i.v. pentru administrarea medicaţiei
    MedicamenteNaloxone Glucoză 33% Dopamină Atropină Adenozină Adrenalină AmiodaronăAspirină Nitroglicerină i.v. Antibiotice Heparină Analgetice Betaagonişti pe cale inhalatorie
    Se încadrează la acest nivel şi pacienţii care prezintă una sau mai multe dintre următoarele situaţii clinice: pacient intubat, apneic, fără puls, detresă respiratorie severă, modificări acute ale statusului mintal (inconştient*).* Starea de inconştienţă este definită astfel:– pacientul nu vorbeşte şi nu execută comenzi (modificare acută);şi/sau– pacientul nu răspunde la stimuli sau răspunde doar la stimuli dureroşi.
    Nivel II - Critic (cod galben)○ Pacientul care prezintă o situaţie cu risc major sau status mental alterat (modificare acută) sau orice durere intensă sau discomfort major○ Timpul maxim de preluare în zona de tratament: 15 minuteSituaţii cu risc major:– starea clinică ce se poate deteriora rapid sau necesită tratament imediat;
    – afectarea gravă a stării funcţionale sau a structurii unui organ sau a unui segment anatomic;– acele situaţii pentru care „ocupăm şi ultimul pat liber“.
    Durere severă: apreciată clinic sau de către pacient ca fiind mai mare de 7 pe scala analog vizuală a durerii (0-10) Status mental alterat: confuz, letargic, dezorientatDisconfort major: poate fi fizic sau psihologic (victima violenţei domestice, abuz etc.)În cazul copiilor cu vârste mai mici de 6 luni, se va lua în considerare şi temperatura.Tabel 2. Corelaţii între febra la copiii sub 6 luni şi nivelul de triaj
    VârstaTemperaturaNivel de triaj
    1-28 zile> 38° CCel puţin nivel 2
    1-3 luni> 38° C < 36,5° C
    Nivel 2
    3-6 luni> 39° CNivel 2
    "Al 6-lea simţ“: pe baza experienţei şi a cunoştinţelor acumulate, asistentul de triaj poate să prevadă agravarea stării pacientului fără să o poată documenta în acel moment!
    Nivel III - Urgent (cod verde) ○ Pacientul cu funcţii vitale stabile, dar care necesită 2 sau mai multe dintre resursele definite mai jos○ Copilul cu vârsta între 3-36 luni şi febră peste 38°C, dar cu stare generală bună○ Sugarul agitat, cu plâns neconsolabil, fără simptomatologie asociată○ Timpul maxim de preluare în zona de tratament: 60 de minuteÎnainte de clasificarea pacientului în nivelul III, asistentul de triaj trebuie să determine semnele vitale şi să decidă dacă sunt în limite normale pentru vârsta pacientului. Dacă semnele vitale sunt în limite normale, atunci pacientul va fi încadrat la unul dintre nivelurile III, IV sau V, în funcţie de numărul de resurse. Dacă semnele vitale sunt în afara parametrilor acceptaţi, asistentul de triaj trebuie să ia în considerare reclasificarea pacientului la o categorie superioară, respectiv nivelul II de triaj. Semnele vitale, evidenţiate pe grupe de vârstă (figura 3), sunt frecvenţa cardiacă, frecvenţa respiratorie şi saturaţia în oxigen, iar pentru orice copil cu vârsta mai mică de trei ani, temperatura măsurată rectal sau auricular. Figura 3. Funcţiile vitale - zona de alertă
    Definirea resurselorResursele sunt acele intervenţii care presupun evaluarea sau efectuarea unei proceduri ce necesită mai mult timp din partea personalului medical din urgenţă şi/sau care implică personal din afara departamentului de urgenţă. Resursele ce necesită un timp îndelungat (administrarea medicaţiei intravenos, inserţia unui dren toracic etc.) sau care necesită personal sau resurse din afara departamentului de urgenţă (radiografii, consult chirurgical) cresc durata de staţionare a pacientului în departamentul de urgenţă şi indică gradul de complexitate; de aceea, categoria de triaj va fi una superioară. Esenţa acestei părţi a algoritmului este diferenţierea pacienţilor cu patologie mai complexă de cei cu probleme mai simple. Din punctul de vedere al numărului de resurse, contează utilizarea unor resurse diferite, şi nu fiecare test de laborator sau radiografie în parte (de exemplu: hemoleucograma, electroliţii sau testele de coagulare reprezintă o resursă; hemoleucograma şi radiografia toracică reprezintă două resurse).Tabel 3. Exemple generale de resurse
    ResurseNu sunt considerate resurse
    Teste de laborator (sânge, urină) EKG Radiografii, CT, RMN, ecografie, angiografieAnamneza sau examenul fizic (inclusiv tuşeul rectal sau vaginal) Ecografia focusată efectuată de către medicul urgentist
    Fluide i.v. (reumplere volemică)Abordul venos periferic
    Administrarea medicamentelor i.v., i.m. sau prin nebulizareMedicaţie per os Profilaxia antitetanică Prescrierea unei reţete
    Consulturi de specialitateConsultul telefonic
    Procedurile simple (de exemplu, sondajul vezical, sutura unei plăgi etc.) se consideră o singură resursă Procedurile complexe (de exemplu, care necesită şi sedarea pacientului conştient) se consideră două resurse.Toaleta şi pansamentul simplu al unei plăgi Imobilizarea provizorie
    Tabel 4. Exemple de apreciere a numărului de resurse*
    Nr. crt.DenumireNumăr de resurse
    1.Determinări sanguine şi urinare1
    2.Radiografii (inclusiv cu substanţă de contrast sau incidenţe speciale)1
    3.Ecografie1
    4.Tomografie computerizată (inclusiv cu substanţă de contrast)1
    5.ECG1
    6.
    Spirometrie1
    7.Consult de altă specialitate1
    8.Instituirea unei perfuzii1
    9.Administrarea de medicamente i.v.1
    10.Administrarea de medicamente i.m.1
    11.Administrarea de medicamente intraosos1
    12.Sutura plăgilor1
    13.Pansamentul şi toaleta plăgilor1
    14.Imobilizarea unei fracturi, luxaţii1
    15.Drenajul toracic2
    16.Accesul venos central2
    17.Lavajul peritoneal1
    18.Sondajul urinar1
    19.Igienizarea pacientului
    1
    *Se poate adapta la nivel local în funcţie de specificul fiecărei unităţi sanitare (de exemplu, structura pavilionară, calificarea personalului, dotare cu echipamente etc.).
    Nivel IV - Nonurgent (cod albastru)○ Pacientul care prezintă funcţii vitale stabile şi necesită o singură resursă dintre cele definite anterior (la nivelul III)○ Timpul maxim de preluare în zona de tratament: 120 de minuteNivel V - Consult (cod alb)○ Pacientul care nu necesită asistenţă medicală de urgenţă şi niciuna dintre resursele definite mai sus (la nivelul III)○ Persoane care se prezintă pentru unul dintre motivele de mai jos:[] vaccinare;[] caz social fără acuze clinice;[] probleme clinico-administrative (certificate medicale, reţete etc.).○ Timpul maxim de preluare în zona de tratament: 240 de minuteReevaluarea pacientuluiSe face în cazul în care timpul de preluare în zona de tratament este mai mare de 15 minute sau apar modificări semnificative în starea pacientului, ceea ce presupune reluarea integrală a algoritmului de triaj. Reevaluarea se va efectua la 15 minute pentru pacienţii de nivel 3, la 30 de minute pentru cei de nivel 4 şi la o oră pentru cei de nivel 5.Pe perioada aşteptării, pacientul poate să primească medicaţie analgetică orală, medicaţie administrată de către asistentul de triaj la indicaţia medicului desemnat pentru zona de fast-track. În responsabilitatea asistentului de triaj intră şi efectuarea unor intervenţii simple ce au ca scop ameliorarea durerii şi creşterea confortului pacienţilor aflaţi în sala de aşteptare. Folosirea dispozitivelor de imobilizare (atele sau eşarfe) atunci când se suspectează o fractură, aplicarea de gheaţă pe o gleznă traumatizată sau chiar învăţarea pacientului să adopte o poziţie antalgică sunt intervenţii ce nu consumă mult timp şi care pot avea ca rezultat ameliorarea simptomatologiei şi creşterea confortului pentru pacient.
    Capitolul IV Fast-track - Calea de evaluare rapidăProtocolul naţional de triaj este o unealtă care permite identificarea şi sortarea/trierea, respectiv prioritizarea pacienţilor care se prezintă în structurile pentru primirea urgenţelor în acele momente în care numărul acestora depăşeşte capacitatea de asistenţă ce poate fi acordată. Experienţa aplicării până în prezent a primei ediţii a Protocolului naţional de triaj ne demonstrează faptul că în structurile pentru primirea urgenţelor se prezintă un număr semnificativ de pacienţi care nu necesită investigaţii sau consulturi de specialitate, fiind posibile evaluarea şi stabilirea unei decizii terapeutice într-un timp relativ scurt, fără utilizarea unor resurse, de către medicul din structurile pentru primirea urgenţelor.În acelaşi timp, există anumite situaţii în care pacienţi care se prezintă cu manifestări care determină o încadrare pe un nivel de triaj ce ar permite intervale de aşteptare de peste 15 minute necesită evaluare sau decizii de conduită medicală într-un interval de timp mai scurt decât cel stabilit prin prezentul protocol.Crearea unui context bine definit de criterii care să permită identificarea acestor situaţii menţionate mai sus va permite diminuarea intervalului de timp de aşteptare atât pentru pacienţii care vor avea acces mai repede în zona de tratament imediat, cât şi pentru acei pacienţi care vor putea fi trimişi la domiciliu cu recomandări mult mai repede decât timpul de aşteptare permis de nivelul de triaj corespunzător pacientului respectiv.Definiţie: procedura ce permite efectuarea unei manevre/proceduri medicale sau luarea unei decizii, în anumite situaţii bine definite, cu scopul de a micşora timpul de aşteptare şi a urgenta soluţionarea cazului.Condiţii necesare:– procedura de fast-track se desfăşoară într-o zonă separată de restul structurii pentru primirea urgenţelor. În această zonă se vor găsi toate actele necesare (fişe, reţete) pentru a documenta activitatea medicală desfăşurată. Această zonă va fi amplasată astfel încât să permită trecerea pacienţilor prin triaj înainte de a fi îndrumaţi spre zona de fast-track;– în funcţie de dimensiunea structurii pentru primirea urgenţelor şi numărul de pacienţi asistaţi va exista cel puţin un pat/o targă ce va permite evaluarea pacienţilor care corespund criteriilor de încadrare în procedura de fast-track;– în această zonă vor exista toate materialele şi medicamentele care sunt necesare procedurilor ce sunt definite mai jos;– personal alocat: un asistent medical şi un medic specialist/primar pentru zona de fast-track. Aceştia pot fi alocaţi din personalul care deserveşte restul structurii de primire urgenţe; desemnarea acestora se va face de către medicul responsabil de tură. Medicul va consulta pacientul şi va solicita un asistent medical pentru zona de fast-track (dacă este necesar);– 
    se recomandă ca funcţionarea fast-track să acopere cel puţin intervalul 11,00-23,00 şi să se realizeze în condiţiile în care schema de personal o permite, respectiv doi sau mai mulţi medici/tură.
    Criterii de includere:– pacient stabil hemodinamic;– arsuri minore;– febră;– otalgie unilaterală/bilaterală;– tusea fără afectarea respiraţiei şi fără hemoptizie;– disfagie;
    – erupţii localizate;– reacţii alergice fără manifestări hemodinamice;– înţepături de insecte fără manifestări hemodinamice;– probleme dentare;– disuria în absenţa confirmată a litiazei reno-ureterale;– dureri musculare netraumatice;– 
    afte (vezicule în cavitatea bucală) la pacient care nu este imuno-compromis;
    – prurit fără erupţie sau cu erupţie localizată;– durerea anală;– durerea de gât, fără istoric de traumă;– faringită;– înţepături de insecte, fără simptome alergice;– infecţii cutanate minore, care nu necesită administrare de antibiotic intravenos;
    – plagă înţepată;– administrarea de ATPA sau alte vaccinuri;– conjunctivită;– dermatite;– evaluarea clinică asociată recoltării sângelui în vederea stabilirii alcoolemiei.
    Criterii de excludere:– durerea toracică de orice natură;– 
    durerea abdominală;
    – sarcina suspectată;– epistaxis.
    Proceduri ce pot fi efectuate în zona de fast-track:– electrocardiograma;– administrarea intramusculară de medicamente sau vaccinuri;– administrarea topică de medicamente;– aplicarea unui pansament fără a fi necesară sutura sau altă procedură de mică chirurgie.
    Figura 1*)*) Figura 1 este reprodusă în facsimil.
    Figura 2*)*) Figura 2 este reprodusă în facsimil.
    ----