Structură Act

Forma la zi
Pret: 13,00 RON cu TVA

Doriţi o formă actualizată, la zi (21.04.2019), a acestui act? Cumpăraţi acum online, rapid şi simplu actul (varianta PDF) sau alegeţi un abonament!
DECIZIA nr. 742 din 22 noiembrie 2018referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (1) din Legea nr. 209/2015 privind anularea unor obligaţii fiscale
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 241 din 28 martie 2019Data intrării în vigoare 28-03-2019


    Valer Dorneanu- preşedinte
    Marian Enache- judecător
    Petre Lăzăroiu- judecător
    Mircea Ştefan Minea- judecător
    Daniel Marius Morar- judecător
    Mona-Maria Pivniceru- judecător
    Livia Doina Stanciu- judecător
    Simona-Maya Teodoroiu- judecător
    Varga Attila- judecător
    Ioniţa Cochinţu- magistrat-asistent
    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (1) din Legea nr. 209/2015 privind anularea unor obligaţii fiscale, excepţie ridicată de Emil Sorin Cibu în Dosarul nr. 872/117/2016 al Tribunalului Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.671D/2016.2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că partea Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Cluj a depus note scrise prin care arată că există jurisprudenţă în materie şi solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, menţionând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:5. Prin Încheierea din 12 octombrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 872/117/2016, Tribunalul Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (1) din Legea nr. 209/2015 privind anularea unor obligaţii fiscale, excepţie ridicată de Emil Sorin Cibu într-o cauză având ca obiect o acţiune în constatare, respectiv pronunţarea unei hotărâri prin care să se constate că acesta are calitatea de persoană beneficiară a prevederilor Legii nr. 209/2015 şi să se procedeze la scutirea sa de la plata debitelor constatate prin decizia de impunere.6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederile criticate sunt neconstituţionale, în măsura în care se aplică doar persoanelor avute în vedere de legiuitor. Ca atare, încalcă art. 16 din Constituţie, întrucât nu se extind şi asupra veniturilor realizate din activităţi independente.7. Tribunalul Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale cu privire la principiul egalităţii. Faptul că prin textul de lege criticat se anulează doar diferenţele de taxă pe valoarea adăugată aferentă veniturilor realizate din drepturi de proprietate intelectuală reprezintă o opţiune a legiuitorului, care poate stabili, în virtutea dreptului său suveran şi în limitele prevăzute de Legea fundamentală, reguli adaptate fiecărei situaţii.8.
    Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    9. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că, raportat la criticile formulate în cauza de faţă, sunt incidente considerentele Deciziei nr. 79 din 20 mai 1999, conform cărora art. 16 alin. (1) din Constituţie vizează egalitatea în drepturi între cetăţeni în ceea ce priveşte recunoaşterea în favoarea acestora a unor drepturi şi libertăţi fundamentale, nu şi identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor. În felul acesta se justifică nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit faţă de anumite categorii de persoane, dar şi necesitatea lui.10. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile criticate sunt constituţionale. Astfel, textul criticat nu instituie nicio discriminare pe criterii arbitrare, ci, dimpotrivă, stabileşte cadrul general aplicabil tuturor categoriilor de persoane care se înscriu în ipoteza normei criticate, obţinând venituri din drepturi de proprietate intelectuală. Facilităţile fiscale nu sunt acordate după criterii arbitrare, ci pe baza unor proceduri stabilite prin Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 2.202/2015 pentru aprobarea procedurilor de anulare a obligaţiilor fiscale ce fac obiectul prevederilor Legii nr. 209/2015 privind anularea unor obligaţii fiscale şi al Legii nr. 225/2015 privind anularea contribuţiei de asigurări sociale de sănătate pentru anumite categorii de persoane fizice. De altfel, critica autorului excepţiei tinde la modificarea dispoziţiilor legale criticate, în sensul includerii în categoria obligaţiilor fiscale ce pot face obiectul anulării şi a veniturilor dobândite din activităţi independente. Or, potrivit prevederilor din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii prevederilor legale, fără a le putea modifica sau completa.11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 209/2015 privind anularea unor obligaţii fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 540 din 20 iulie 2015, care au următorul cuprins: „Se anulează diferenţele de taxă pe valoarea adăugată aferentă veniturilor realizate din drepturi de proprietate intelectuală, precum şi obligaţiile fiscale accesorii aferente, stabilite de organul fiscal prin decizie de impunere emisă şi comunicată contribuabilului ca urmare a depăşirii plafonului şi neînregistrării ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată, pentru perioadele anterioare datei de 1 iulie 2015 şi neachitate până la data intrării în vigoare a prezentei legi.“
    14. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi.15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că art. 3 alin. (1) din Legea nr. 209/2015 reglementează cu privire la anularea obligaţiilor fiscale provenite din diferenţele de taxă pe valoarea adăugată aferentă veniturilor realizate din drepturi de proprietate intelectuală şi a obligaţiilor fiscale accesorii aferente. În acest context, autorul excepţiei susţine, în esenţă, că textul de lege criticat este neconstituţional şi contravine art. 16 din Constituţie, în măsura în care se aplică doar persoanelor care au realizat venituri din drepturi de proprietate intelectuală, apreciind că beneficiul anulării diferenţelor de taxă pe valoarea adăugată trebuie extins şi asupra celor care au obţinut venituri din alte activităţi independente.16. Din examinarea prevederilor legale în materie, în vigoare la data adoptării Legii nr. 209/2015, se reţine că, potrivit art. 46 - Definirea veniturilor din activităţi independente din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, veniturile din activităţi independente cuprind veniturile comerciale, veniturile din profesii libere şi veniturile din drepturi de proprietate intelectuală, realizate în mod individual şi/sau într-o formă de asociere, inclusiv din activităţi adiacente [alin. (1)]. Constituie venituri din profesii libere veniturile obţinute din exercitarea profesiilor medicale, de avocat, notar, auditor financiar, consultant fiscal, expert contabil, contabil autorizat, consultant de plasament în valori mobiliare, arhitect sau a altor profesii reglementate, desfăşurate în mod independent, în condiţiile legii [alin. (3)]. Veniturile din valorificarea sub orice formă a drepturilor de proprietate intelectuală provin din brevete de invenţie, desene şi modele, mostre, mărci de fabrică şi de comerţ, procedee tehnice, know-how, din drepturi de autor şi drepturi conexe dreptului de autor şi altele asemenea [alin. (4)].17. Totodată, Curtea observă că prevederile criticate au mai format obiectul controlului de constituţionalitate, în raport cu prevederi constituţionale similare, sens în care este Decizia nr. 5 din 18 ianuarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 401 din 10 mai 2018, prin care Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate.18. Cu acel prilej, Curtea a reţinut că, în materie fiscală, regula o reprezintă plata obligaţiilor fiscale, iar scutirea de la plată a obligaţiilor fiscale sau anularea acestora având un caracter de excepţie. Aşa fiind, având în vedere pretenţiile autorului excepţiei de neconstituţionalitate formulate în sensul extinderii beneficiului anulării unor obligaţii fiscale şi în cazul altor categorii de persoane care realizează venituri din activităţi independente, altele decât cele din drepturi de proprietate intelectuală, Curtea a apreciat că este incidentă regula exceptio est strictissimae interpretationis, potrivit căreia atunci când o normă juridică instituie o excepţie de la regulă, aceasta nu poate fi extinsă şi la alte situaţii pe care norma juridică nu le prevede, aşa încât anularea obligaţiilor fiscale prevăzute prin dispoziţiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 209/2015 nu poate fi extinsă la toate categoriile de venituri obţinute din activităţi independente, acest beneficiu neputând fi convertit într-un drept fundamental. În acest sens este, spre exemplu, şi Decizia nr. 323 din 30 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 467 din 29 iunie 2015, prin care Curtea a statuat că art. 16 din Constituţie vizează egalitatea în drepturi între cetăţeni în ceea ce priveşte recunoaşterea în favoarea acestora a unor drepturi şi libertăţi fundamentale, nu şi identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor (a se vedea Decizia nr. 53 din 19 februarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 3 aprilie 2002, şi Decizia nr. 1.615 din 20 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 8 februarie 2012).19. Totodată, Curtea a apreciat ca fiind valabile în speţă şi considerentele Deciziei nr. 760 din 5 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 138 din 23 februarie 2016, prin care s-a reţinut că nicio normă constituţională nu interzice acordarea de facilităţi fiscale unor categorii de contribuabili, în scopul bunei înfăptuiri a politicii economice, fiscale şi sociale a statului. Tot astfel, nicio normă constituţională nu interzice stabilirea condiţiilor de acordare sau de retragere a facilităţilor fiscale prevăzute în beneficiul unor contribuabili în funcţie de necesităţile perioadei de referinţă.20. Din analiza expunerii de motive a Legii nr. 209/2015, Curtea reţine că legiuitorul a precizat că promovarea acestui act normativ a fost determinată, printre altele, de necesitatea înlăturării inechităţilor apărute în aplicarea practică a prevederilor Codului fiscal în ceea ce priveşte recalificarea unor activităţi independente ca activităţi dependente. În expunerea de motive se arată că, din datele furnizate de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, în anul 2013, din totalul persoanelor care au realizat venituri din drepturi de proprietate intelectuală (55.248) doar un număr de 153 de persoane au atins plafonul prevăzut de lege. Toate aceste situaţii de fapt au determinat legiuitorul ca, pentru înlăturarea unor inechităţi apărute ca urmare a aplicării necorespunzătoare a prevederilor Codului fiscal, să procedeze la adoptarea unei măsuri legislative prin care să se anuleze diferenţele de taxă pe valoarea adăugată aferentă veniturilor realizate din drepturi de proprietate intelectuală, precum şi obligaţiile fiscale accesorii aferente, stabilite de organul fiscal prin decizie de impunere emisă şi comunicată contribuabilului ca urmare a depăşirii plafonului şi neînregistrării ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată, pentru perioadele anterioare datei de 1 iulie 2015 şi neachitate până la data intrării în vigoare a Legii nr. 209/2015.
    21. Astfel, ca urmare a evaluării contextului în care a fost adoptat acest act normativ şi a scopului urmărit de legiuitor, Curtea a constatat că textul de lege criticat stabileşte beneficiarii „actului de clemenţă“, legiuitorul fiind singurul în măsură să stabilească atât posibilitatea de exonerare de la plată a unor obligaţii fiscale de către anumite categorii de contribuabili, cât şi condiţiile în care se realizează această măsură fiscală.22. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în jurisprudenţa mai sus citată îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă, astfel că excepţia de neconstituţionalitate urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.23. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Emil Sorin Cibu în Dosarul nr. 872/117/2016 al Tribunalului Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale şi constată că dispoziţiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 209/2015 privind anularea unor obligaţii fiscale sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 22 noiembrie 2018.
    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
    prof. univ. dr. VALER DORNEANU

    Magistrat-asistent,
    Ioniţa Cochinţu
    -----