Forma la zi
Pret: 13,00 RON cu TVA

Doriţi o formă actualizată, la zi (21.08.2019), a acestui act? Cumpăraţi acum online, rapid şi simplu actul (varianta PDF) sau alegeţi un abonament!
PROTOCOL din 26 septembrie 2014privind transportul durabil la Convenţia-cadru privind protecţia şi dezvoltarea durabilă a Carpaţilor*)
EMITENT
  • PARLAMENTUL ROMÂNIEI
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 241 din 28 martie 2019Data intrării în vigoare 28-03-2019


    Ratificat prin Legea nr. 55 din 20 martie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 241 din 28 martie 2019.
    *) Traducere.Părţile prezentului protocol,în conformitate cu sarcinile ce le revin în baza Convenţiei-cadru privind protecţia şi dezvoltarea durabilă a Carpaţilor (Kiev, 2003), denumită în continuare „Convenţia carpatică“, de a elabora o politică cuprinzătoare de protecţie şi dezvoltare durabilă a Carpaţilor,
    în conformitate cu obligaţiile ce le revin în baza articolului 8 din Convenţia carpatică,conştiente că ecosistemele şi peisajele din Carpaţi sunt extrem de fragile,recunoscând că funcţionarea eficientă a sistemului de transport este crucială pentru calitatea vieţii cetăţenilor şi că facilitează creşterea economică şi crearea de locuri de muncă,conştiente că dezvoltarea infrastructurii de transport şi intensitatea crescândă a traficului pot cauza fragmentarea habitatelor şi pot avea un impact semnificativ asupra ecosistemelor,convinse că populaţia locală trebuie să îşi poată determina propria dezvoltare socială, culturală şi economică şi să ia parte la implementarea acesteia în cadrul instituţional existent,conştiente că nu se acordă suficientă atenţie sistemelor de transport prietenoase cu mediul şi întăririi compatibilităţii şi operabilităţii transnaţionale a diferitelor mijloacelor de transport,conştiente de faptul că, prin urmare, este necesară optimizarea sistemelor de transport în cauză prin consolidarea semnificativă a reţelei de transport atât în interiorul, cât şi dincolo de Carpaţi, luând în considerare nevoile specifice de mediu ale regiunii carpatice,recunoscând că dezvoltarea transportului poate influenţa în mod semnificativ dezvoltarea regională şi spaţială,recunoscând că totalul costurilor de transport în raport cu societatea, inclusiv în materie de costuri de mediu, sociale şi economice, nu sunt luate în considerare în totalitate şi nici nu se reflectă în preţuri şi în deciziile luate,luând notă de faptul că toate părţile la protocol sunt părţi la Convenţia privind diversitatea biologică (Rio de Janeiro, 1992), Convenţia privind conservarea vieţii în sălbăticie şi habitatele naturale (Berna, 1979), Convenţia asupra zonelor umede de importanţă internaţională, în special ca habitat al păsărilor acvatice (Ramsar, 1971) şi Convenţia privind protecţia patrimoniului mondial, cultural şi natural (Paris, 1972),reamintind, în special, Declaraţia de la Rio (Rio, 1992), Declaraţia de la Johannesburg, Declaraţia privind dezvoltarea durabilă şi planul de implementare a summitului mondial privind dezvoltarea durabilă (Johannesburg, 2002), documentul final Rio+20 „Viitorul pe care ni-l dorim“ (Rio, 2012),reamintind alte convenţii şi acorduri relevante, în special Convenţia privind conservarea speciilor migratoare de animale sălbatice (Bonn, 1979), Convenţia europeană a peisajului (Florenţa, 2000), Convenţia privind evaluarea impactului transfrontalier (Espoo 1991), Convenţia privind accesul la informaţie, participarea publicului la luarea deciziilor şi accesul la justiţie în probleme de mediu (Arhus, 1998), Convenţia privind aviaţia internaţională civilă şi anexele relevante (Chicago, 1944),recunoscând experienţa acumulată în cadrul Convenţiei privind protecţia Alpilor (Salzburg, 1991) şi Protocolului aferent pentru transport şi politica coordonată pentru transportul durabil,luând în considerare cadrul juridic şi politicile Uniunii Europene privind transportul şi mediul,subliniind rolul transportului şi al infrastructurii aferente din regiunea carpatică în cadrul strategiilor Uniunii Europene pentru Regiunea Mării Baltice şi pentru Regiunea Dunării cu scopul de a asigura dezvoltarea coerentă a ambelor macroregiuni, inclusiv legăturile infrastructurale dintre acestea,luând în considerare atât reţeaua de autostrăzi (TEN) şi căi ferate transeuropene (TER) a CEE-ONU, precum şi dezvoltarea reţelei transeuropene de transport (TEN-T),urmărind asigurarea unei implementări mai eficiente a instrumentelor legale existente şi având la bază alte programe internaţionale,au convenit asupra celor ce urmează:Capitolul I Obiective, acoperire geografică şi definiţii
    Articolul 1Obiective şi principii generale1. În conformitate cu articolul 8 din Convenţia carpatică, obiectivul Protocolului privind transportul durabil (denumit în continuare „Protocolul“) este acela de a spori şi de a facilita cooperarea părţilor în vederea dezvoltării transportului durabil de mărfuri şi pasageri şi a infrastructurii aferente în regiunea Carpaţilor pentru beneficiul generaţiilor prezente şi viitoare, cu obiectivul de a contribui la dezvoltarea durabilă a regiunii, evitându-se, totodată, minimizarea şi, după caz, diminuarea şi compensarea impactului de mediu şi socioeconomic asupra dezvoltării transportului şi infrastructurii aferente.2. Pentru a atinge obiectivele de mai sus, părţile vor coopera, în special, în ceea ce priveşte:a) planificarea şi dezvoltarea politicilor de transport durabil şi infrastructură aferentă, care iau în considerare caracteristicile mediului montan;b) dezvoltarea politicilor privind transportul multimodal durabil, care oferă beneficii socioeconomice de mobilitate şi acces la zonele urbane, rurale şi izolate, precum şi la destinaţiile turistice din Carpaţi;c) reducerea impactului negativ asupra sănătăţii umane şi îmbunătăţirea siguranţei transportului;d) evitarea fragmentării habitatelor naturale şi seminaturale cauzate de totalitatea mijloacelor de transport şi de infrastructura aferentă, precum şi menţinerea şi îmbunătăţirea conectivităţii ecologice la nivel local, naţional şi regional;
    e) dezvoltarea şi promovarea modelelor şi sistemelor de transport prietenoase cu mediul, în special în zonele sensibile din punct de vedere ecologic;f) implementarea planificării transportului durabil şi a managementului traficului în Carpaţi, evitând supraîncărcarea capacităţii de tranzit de-a lungul Carpaţilor, atunci când este posibil;g) asigurarea funcţionalităţii infrastructurale a reţelei de transport;h) îmbunătăţirea sau întreţinerea infrastructurii de transport în ceea ce priveşte eficienţa, siguranţa, siguranţa pasagerilor şi mobilitatea mărfurilor, precum şi emisiile de gaze cu efect de seră.
    Articolul 2Delimitare geografică
    1. Prezentul protocol se aplică regiunii carpatice (denumită în continuare „Carpaţi“), definită de Conferinţa părţilor.2. Fiecare parte poate extinde aplicarea prezentului protocol la părţi adiţionale ale teritoriului naţional în baza transmiterii unei declaraţii către depozitar.
    Articolul 3DefiniţiiÎn sensul prezentului protocol:a) „Conferinţa părţilor“ reprezintă Conferinţa părţilor la Convenţia carpatică;b) „conservarea“ se referă la o serie de măsuri necesare pentru a menţine habitatele naturale şi populaţiile de specii de faună şi floră sălbatică într-o stare de conservare favorabilă;c) „conectivitatea ecologică“ se referă la legarea sau conectarea elementelor ecologice şi de peisaj (habitate naturale şi seminaturale sau zone-tampon, coridoare biologice) între ele, din punctul de vedere al indivizilor, speciilor, populaţiilor sau asocierii acestora, pe întreg stadiul de dezvoltare sau numai pentru o parte din acesta, la un moment dat sau pentru perioada necesară în vederea îmbunătăţirii accesului la terenuri şi resurse pentru faună şi floră;
    d) „transport prietenos cu mediul“ se referă la transportul care limitează emisiile şi deşeurile la capacitatea planetei de a le absorbi, utilizează resurse regenerabile la limita sau sub viteza de generare, limitează celelalte efecte asupra peisajelor şi ecosistemelor, inclusiv fragmentarea habitatului, şi utilizează resurse neregenerabile la limita sau sub viteza de dezvoltare a substituenţilor regenerabili, în timp ce minimizează impactul asupra utilizării terenului şi generării de zgomot;e) „obiectivele de calitate a mediului“ se referă la obiectivele utilizate pentru a descrie starea mediului care trebuie atinsă, ţinând cont de impactul asupra ecosistemelor;f) „costurile externe“ se referă la situaţia în care un utilizator de transport fie nu achită în întregime costurile aferente activităţii sale de transport (inclusiv costurile de mediu, de aglomeraţie sau de accident), fie nu obţine beneficii complete de pe urma acesteia;g) „interoperabilitatea“ se referă la posibilitatea modurilor de transport de a fi utilizate fără obstacole pe reţelele naţionale de transport;h) „diversitatea peisagistică“ se referă la varietatea peisajelor;i) „transportul multimodal“ se referă fie la transportul mărfurilor sau al pasagerilor, fie la transportul ambelor, prin utilizarea a două sau mai multe mijloace de transport;j)
    „habitatul natural“ se referă la zona terestră sau acvatică care se distinge prin caracteristicile geografice, abiotice şi biotice unde un organism sau o populaţie poate apărea în mod natural;
    k) „observator“ se referă la un observator, aşa cum este definit în articolul 14 alineatul 5 din Convenţia carpatică;l) „părţile“ reprezintă părţile la prezentul protocol;m) „publicul vizat“ se referă la publicul afectat sau care ar putea fi afectat sau care este interesat de luarea deciziilor cu privire la mediu; în sensul acestei definiţii, organizaţiile nonguvernamentale care promovează orice aspect legat de protecţia mediului şi care întrunesc prevederile legislaţiei naţionale vor fi percepute ca având un interes;n) „aria protejată“ se referă la o zonă definită geografic care a fost desemnată şi este administrată pentru a atinge obiectivele specifice de conservare;o) „habitatul seminatural“ se referă la un habitat care a fost modificat şi întreţinut prin activităţi umane, dar care continuă să găzduiască specii care apar în zonă în mod natural;p) „zona sensibilă“ se referă la o zonă extrem de vulnerabilă ca urmare a propriilor caracteristici (condiţionată de factori precum densitatea populaţiei, topografia şi biotopurile din zonă) şi care este predispusă la un impact de mediu ridicat;
    q) „organismul subsidiar“ se referă la un organism subsidiar stabilit în conformitate cu articolul 14 alineatul 2 (e) din Convenţia carpatică, care poate include grupuri de lucru tematice sau comitete;r) „reţelele transeuropene“ se referă la o infrastructură de transport de importanţă europeană strategică, identificată fie de CEE-ONU prin reţeaua de autostrăzi (TEM) şi căi ferate transeuropene (TER), fie prin reţeaua transeuropeană de transport (TEN-T);s) „infrastructura de transport“ se referă la toate rutele şi instalaţiile necesare pentru circulaţie, aferente tuturor modurilor de transport, cu asigurarea protecţiei mediului.
    Capitolul II Obligaţii generaleArticolul 4Integrarea obiectivelor de transport durabil şi dezvoltarea infrastructurii de transport în Carpaţi1. Părţile vor lua în considerare obiectivele prezentului protocol în cadrul celorlalte politici şi strategii, în special, dar fără a se limita la planificarea teritoriului şi la gestionarea resurselor, la conservarea diversităţii biologice şi peisagistice, la gestionarea apelor şi bazinelor râurilor, la agricultură şi silvicultură, turism, industrie şi energie.2. Părţile vor coopera pentru integrarea în alte politici, elaborate la nivel global, regional sau naţional, a principiilor transportului durabil şi a infrastructurii de transport aferente, care pot fi benefice şi pot influenţa conservarea şi utilizarea durabilă a diversităţii biologice şi peisagistice din Carpaţi, inclusiv producţia, transferul şi economisirea de energie, precum şi turismul şi recreerea.Articolul 5Participarea autorităţilor regionale şi locale şi a altor părţi interesate1. Părţile vor lua măsuri, respectând cadrul instituţional existent, pentru a facilita coordonarea şi cooperarea dintre instituţii, autorităţi regionale şi locale interesate, cu scopul de a încuraja responsabilitatea comună, în special pentru dezvoltarea şi intensificarea sinergiilor la momentul implementării politicilor destinate să promoveze transportul durabil şi infrastructura aferentă.2. Părţile vor lua măsuri pentru a facilita implicarea altor părţi interesate, precum comunităţile şi publicul vizat în procesul de pregătire şi implementare a acestor politici şi măsuri.
    Articolul 6Cooperarea internaţională1. Părţile vor încuraja cooperarea activă dintre instituţiile şi organizaţiile competente la nivel internaţional cu privire la promovarea transportului durabil şi infrastructurii de transport în regiunea carpatică.2. Părţile vor facilita cooperarea în regiunea carpatică dintre autorităţile regionale şi locale, precum şi alte părţi interesate, cum ar fi comunităţile şi publicul vizat, aflat de o parte şi de alta a frontierelor, căutând soluţii la problemele comune la cel mai potrivit nivel.
    Capitolul III Măsuri specificeArticolul 7Politici şi strategii generale de transport
    1. Fiecare parte va lua în considerare obiectivele generale şi principiile incluse în articolul 1 din prezentul protocol la momentul dezvoltării şi implementării politicilor şi strategiilor naţionale.2. În acest sens, în toate etapele, fiecare parte va defini şi va implementa, atunci când consideră de cuviinţă, obiectivele de calitate a mediului pentru a stabili sistemul de transport durabil în Carpaţi şi va adopta măsurile necesare în vederea îndeplinirii acestor obiective.
    Articolul 8Reţelele infrastructurii de transport şi conectivitatea acestora1. Părţile vor lua în considerare eventualele rute alternative la momentul planificării şi dezvoltării reţelelor infrastructurii de transport, asigurând funcţionalitatea şi compatibilitatea cu reţelele transeuropene, în cel mai convenabil mod.2. Fiecare parte va lua măsuri pentru a îmbunătăţi accesibilitatea şi pentru a optimiza capacitatea reţelelor infrastructurii de transport la toate nivelurile.3. Fiecare parte va trata evitarea şi/sau minimizarea impactului negativ socioeconomic şi de mediu ca o prioritate, în momentul planificării infrastructurii de transport.
    4. Fiecare parte va ţine seama de reţelele infrastructurii de transport şi le va adapta la nevoile specifice ale mediului montan şi ale locuitorilor din zonă, luând în considerare:a) protejarea zonelor sensibile, în special a zonelor bogate în biodiversitate, a zonelor de conectivitate ecologică sau de importanţă internaţională pentru protejarea biodiversităţii şi peisajelor;b) minimizarea poluării aerului şi zgomotului;c) nevoile zonelor care prezintă o importanţă deosebită pentru turism.5. Prin urmare, fiecare parte va efectua, după caz, evaluări strategice de mediu, evaluări ale impactului asupra mediului, precum şi alte instrumente şi evaluări.
    Articolul 9
    Transportul rutier1. Părţile vor recunoaşte importanţa transportului rutier de mărfuri şi pasageri, în special în ceea ce priveşte accesibilitatea în zonele izolate şi destinaţiile finale, precum şi pentru dezvoltarea regiunii carpatice.2. Părţile, conştiente de impactul negativ specific cauzat de transportul rutier, precum fragmentarea peisajelor şi a aşezărilor, mortalitatea animalelor cauzată de trafic, utilizarea terenurilor, pierderea habitatelor naturale sau seminaturale, emisiile de gaze cu efect de seră, poluanţi şi zgomot, vor căuta să evite, să minimizeze şi, după caz, să compenseze aceste efecte.3. Părţile vor întreprinde acţiuni pentru a promova dezvoltarea transportului rutier durabil prin:a) examinarea reţelelor de transport din punctul de vedere al dezvoltării durabile, al calităţii şi utilizării adecvate;b) minimizarea volumului de trafic care tranzitează zonele sensibile;c) promovarea conectivităţii ecologice prin utilizarea de instrumente de planificare a teritoriului şi a transportului, precum şi a altor măsuri;d) facilitarea accesului la energie şi combustibili alternativi, prin implementarea standardelor internaţionale aferente infrastructurii respective şi prin furnizarea de informaţii privind localizarea şi compatibilitatea infrastructurii pentru astfel de combustibili;
    e) promovarea transportului în comun, inclusiv a transportului public;f) optimizarea interfeţei dintre transportul de marfă pe distanţe lungi şi transportul de marfă pe distanţe scurte pentru a limita livrările individuale, inclusiv prin optimizarea planificării şi logisticii;g) adoptarea măsurilor de scădere a mortalităţii animalelor cauzate de trafic;h) respectarea peisajelor tradiţionale;i) minimizarea impactului negativ asupra sănătăţii publice a comunităţilor locale.
    Articolul 10Transportul feroviar1. Părţile vor recunoaşte:a) importanţa transportului feroviar de mărfuri şi pasageri ca o componentă semnificativă a transportului multimodal şi ca principala alternativă la transportul rutier în regiunea carpatică;b) semnificaţia transportului feroviar de mărfuri şi pasageri pentru dezvoltarea regiunii carpatice, inclusiv a turismului.2. Părţile, conştiente de impactul negativ specific cauzat de transportul feroviar, precum şi de moartea animalelor din cauza traficului, fragmentarea peisajelor şi a aşezărilor şi de emisiile de zgomot, vor căuta să evite, să minimizeze şi, după caz, să contrabalanseze aceste efecte.3. Părţile vor întreprinde acţiuni pentru a promova dezvoltarea transportului feroviar durabil prin:a) optimizarea şi modernizarea transportului feroviar, în special pentru fluxurile transfrontaliere de mărfuri şi de pasageri;
    b) îmbunătăţirea multimodalităţii prin îmbunătăţirea logisticii şi conexiunilor dintre diferitele moduri de transport;c) adoptarea de măsuri pentru a reduce mortalitatea animalelor cauzată de trafic;d) promovarea conectivităţii ecologice prin utilizarea de instrumente de planificare teritorială şi a transportului, precum şi a altor măsuri;e) adoptarea de măsuri pentru a transfera transportul de mărfuri şi pasageri pe distanţe lungi pe calea ferată, în măsura în care acest lucru este posibil;f) întreţinerea şi îmbunătăţirea reţelei de căi ferate.
    Articolul 11Transportul naval1. Părţile vor recunoaşte potenţialul transportului naval:a) în special ca parte a transportului multimodal;b) pentru dezvoltarea regiunii carpatice, inclusiv a turismului.2. Părţile, luând în considerare caracteristicile hidrologice, biologice şi ecologice, precum şi alte caracteristici ale bazinelor râurilor montane, vor căuta să evite, să minimizeze şi, după caz, să compenseze impactul asupra bazinelor râurilor montane - în special, asupra zonelor umede şi ecosistemelor de apă dulce - precum emisiile de poluanţi şi zgomot, distrugerea habitatelor naturale şi seminaturale, fragmentarea ecosistemelor râurilor.Articolul 12Transportul aerian1. Părţile vor recunoaşte:a) potenţialul transportului aerian pentru dezvoltarea economică, în special pentru dezvoltarea turismului şi accesibilitatea în zonele izolate;b) importanţa transportului aerian pentru transportul pe distanţe lungi;c) necesitatea de a se concentra pe aeroporturile şi aerodromurile existente.2. Părţile, conştiente de impactul negativ specific cauzat de transportul aerian, de zgomotul şi emisiile aeronavelor, precum şi de impactul asupra habitatelor naturale şi seminaturale şi coridoarelor de migraţie a păsărilor, vor căuta să evite, să minimizeze şi, după caz, să compenseze aceste efecte.3. Părţile vor întreprinde acţiuni pentru a promova dezvoltarea transportului aerian durabil prin:a) optimizarea şi îmbunătăţirea infrastructurii de transport existente;
    b) îmbunătăţirea conexiunilor multimodale din/spre aeroporturile din Carpaţi, cu accent pe transportul public;c) reducerea, pe cât posibil, a operării aeronavelor deasupra habitatelor naturale şi seminaturale şi evitarea interceptării cu coridoarele de migraţie a păsărilor.
    Articolul 13Transportul nemotorizat1. Părţile vor recunoaşte:a) beneficiile semnificative ale transportului nemotorizat, inter alia pentru sănătatea publică şi pentru minimizarea impactului negativ asupra mediului;b) faptul că transportul nemotorizat reprezintă o resursă eficientă în termeni de costuri şi întreţinere a infrastructurii de transport, utilizării de spaţiu şi economisirii de energie;
    c) importanţa crescândă a transportului nemotorizat, în special pentru turism şi recreere.
    2. Părţile, conştiente de potenţialul impact negativ cauzat de transportul nemotorizat, precum perturbarea faunei şi florei în zonele sensibile, vor căuta să evite, să minimizeze şi, după caz, să compenseze aceste efecte.3. Părţile vor întreprinde acţiuni pentru promovarea transportului nemotorizat, în special a ciclismului şi mersului pe jos, prin dezvoltarea:a) unei infrastructuri de transport adecvate, precum trotuare, trasee montane, drumuri verzi şi rute pentru ciclism;b) conexiunilor intermodale care să integreze circulaţia pietonilor şi a bicicletelor;c) acţiunilor de conştientizare şi a unui sistem de informare.
    Articolul 141. Părţile vor recunoaşte importanţa sistemelor inteligente de gestionare a traficului pentru a elimina barierele de mobilitate existente în materie de optimizare a capacităţilor de transport existente, de îmbunătăţire a siguranţei, de eficientizare a resurselor.2. Fiecare parte va lua în considerare în managementul traficului, ca un aspect prioritar, evitarea şi/sau reducerea impactului negativ socioeconomic şi de mediu.3. După caz, părţile vor promova sistemele de gestionare a traficului care:a) asigură utilizarea optimă şi în siguranţă a infrastructurii de transport;b) integrează diferitele moduri de transport;c)
    utilizează potenţialul transportului în comun;
    d) permit interoperabilitatea şi continuitatea serviciilor;e) oferă informaţii în timp real privind călătoria şi traficul şi schimbul de date;f) înglobează tehnologii spaţiale;g) reduc aglomeraţia;h) înglobează gestionarea dinamică a parcărilor.4. Fiecare parte va ţine seama de şi va adapta managementul traficului la nevoile specifice ale mediului montan şi ale locuitorilor acestuia, luând în considerare:
    a) protejarea zonelor sensibile, în special a zonelor bogate în biodiversitate, a zonelor de conectivitate ecologică sau de importanţă internaţională pentru protejarea biodiversităţii şi peisajelor;b) minimizarea poluării aerului şi zgomotului;c) nevoile zonelor care prezintă o importanţă deosebită pentru turism.
    Articolul 15 Standarde de siguranţăSistemele de gestionare a traficului1. Fiecare parte va implementa şi va aplica standarde de siguranţă pentru toate modurile de transport.
    2. Fiecare parte va adopta măsuri de remediere pe teritoriul său naţional pentru reconstrucţia/reabilitarea secţiunilor de cale ferată şi rutiere cu o rată ridicată de accidente.
    Articolul 16Costuri reale1. După caz, părţile vor aplica principiul „utilizatorul plăteşte“ şi „poluatorul plăteşte“ pentru a acoperi costurile reale ale diferitelor moduri de transport.2. În acest scop, părţile sunt de acord:a) să introducă un sistem de evaluare a costurilor infrastructurii de transport şi a costurilor externe;b) să introducă treptat un sistem de taxare specific transportului sub forma unor taxe pentru infrastructura de transport sau a costurilor externe.
    Capitolul IV Implementare, monitorizare şi evaluareArticolul 17Implementare1. Fiecare parte va adopta măsurile legale şi administrative adecvate pentru a asigura implementarea prevederilor prezentului protocol şi pentru a monitoriza eficienţa acestor măsuri.2. Fiecare parte va explora posibilităţile de a sprijini, prin măsuri financiare, implementarea prevederilor prezentului protocol.3. Fiecare parte va desemna o autoritate naţională competentă responsabilă cu implementarea prezentului protocol şi va pune această informaţie la dispoziţia celorlalte părţi. Autorităţile naţionale respective vor fi responsabile pentru monitorizarea efectelor măsurilor menţionate în alineatele 1 şi 2 ale acestui articol.
    4. Conferinţa părţilor va dezvolta şi va adopta Planul strategic de acţiune în Carpaţi, care va susţine implementarea prezentului protocol.
    Articolul 18Educare, informare şi conştientizarea publicului1. Părţile vor promova educarea, informarea şi creşterea conştientizării publicului cu privire la obiectivele, măsurile şi implementarea prezentului protocol.2. Părţile vor asigura accesul publicului la informaţiile legate de implementarea prezentului protocol.Articolul 19
    Reuniunea părţilor1. Conferinţa părţilor la Convenţia carpatică reprezintă totodată întrunirea părţilor la prezentul protocol.2. Părţile la Convenţia carpatică ce nu sunt părţi la prezentul protocol pot participa în calitate de observatori la Conferinţa părţilor, care va avea rol de reuniune a părţilor la prezentul protocol. Atunci când Conferinţa părţilor reprezintă întrunirea părţilor la prezentul protocol, deciziile potrivit prezentului protocol pot fi luate doar de părţile la acesta.3. Atunci când Conferinţa părţilor are rol de întrunire a părţilor la prezentul protocol, orice membru al biroului Conferinţei părţilor care este parte din Convenţie, dar, la momentul respectiv, nu este parte a prezentului protocol, va fi înlocuit de un membru ales de către şi dintre părţile prezentului protocol.4. Regulile de procedură pentru Conferinţa părţilor se vor aplica mutatis mutandis la întrunirea părţilor, cu excepţia cazului în care Conferinţa părţilor care serveşte drept reuniune a părţilor la prezentul protocol va decide altfel prin consens.5. Prima întrunire a Conferinţei părţilor cu rol de reuniune a părţilor la prezentul protocol va fi convocată de secretariat împreună cu prima întâlnire a Conferinţei părţilor, programată pentru o dată ulterioară intrării în vigoare a prezentului protocol. Întâlnirile ordinare ulterioare ale Conferinţei părţilor cu rol de reuniune a părţilor la prezentul protocol vor fi organizate odată cu întrunirile ordinare din cadrul Conferinţei părţilor, cu excepţia cazului în care se decide altfel la Conferinţa părţilor cu rol de reuniune a părţilor la prezentul protocol.6. La Conferinţa părţilor cu rol de reuniune a părţilor la prezentul protocol se vor lua, conform mandatului, deciziile necesare pentru promovarea implementării efective a Protocolului. Aceasta va îndeplini funcţiile desemnate în baza prezentului protocol şi:a) va face recomandări cu privire la orice chestiune necesară pentru implementarea prezentului protocol;
    b) va stabili organismele subsidiare considerate a fi necesare pentru implementarea prezentului protocol;c) va analiza şi va adopta, după caz, amendamentele la prezentul protocol, considerate a fi necesare pentru implementarea prezentului protocol; şid) va exercita orice alte funcţii necesare pentru implementarea prezentului protocol.
    Articolul 20Secretariat1. Secretariatul stabilit în baza articolului 15 din Convenţia carpatică va servi de secretariat şi pentru prezentul protocol.
    2. Articolul 15 alineatul 2 din Convenţia carpatică cu privire la funcţiile secretariatului se va aplica mutatis mutandis şi prezentului protocol.
    Articolul 21Organisme subsidiare1. Oricare organism subsidiar constituit prin sau în baza Convenţiei carpatice, prin decizia Conferinţei părţilor cu rol de reuniune a părţilor la prezentul protocol, poate deservi protocolul, situaţie în care în cadrul reuniunii părţilor se va specifica ce funcţii va exercita organismul respectiv.2. Părţile la Convenţia carpatică ce nu au devenit părţi la prezentul protocol pot participa în calitate de observatori în cadrul reuniunilor acestor organisme subsidiare. Atunci când un organism subsidiar al Convenţiei carpatice are rol de organism subsidiar la prezentul protocol, deciziile adoptate în baza protocolului vor fi luate doar de către părţile la protocol.3. Atunci când un organism subsidiar al Convenţiei carpatice îşi exercită funcţiile cu privire la chestiunile legate de prezentul protocol, orice membru al biroului aparţinând organismului subsidiar respectiv care reprezintă una dintre părţile Convenţiei carpatice dar, la momentul respectiv, nu este parte a protocolului, va fi înlocuit cu un membru ales de către şi dintre părţile la prezentul protocol.
    Articolul 22Monitorizarea respectării obligaţiilor1. Părţile vor raporta în mod regulat către Conferinţa părţilor măsurile legate de prezentul protocol şi rezultatele măsurilor adoptate. În cadrul Conferinţei părţilor se vor stabili intervalul şi formatul în care trebuie transmise aceste rapoarte.2. Observatorii pot prezenta orice informaţie sau raport privind implementarea şi respectarea prevederilor prezentului protocol la Conferinţa părţilor şi/sau Comitetului de implementare a Convenţiei carpatice (denumit în continuare „Comitetul de implementare“).3. Comitetul de implementare va colecta, va evalua şi va analiza informaţiile relevante cu privire la implementarea prezentului protocol şi va monitoriza respectarea prevederilor prezentului protocol de către părţi.4. Comitetul de implementare va prezenta Conferinţei părţilor recomandări pentru implementare şi măsurile necesare pentru respectarea prezentului protocol.5. Conferinţa părţilor va adopta sau recomanda măsurile necesare.
    Articolul 23Evaluarea eficacităţii prevederilor1. Părţile vor examina şi vor evalua cu regularitate eficacitatea prevederilor prezentului protocol. Conferinţa părţilor poate lua în considerare, după caz, adoptarea amendamentelor corespunzătoare la prezentul protocol pentru atingerea obiectivelor.2. Părţile vor facilita implicarea autorităţilor locale şi a altor părţi interesate în proces, în baza alineatului 1.
    Capitolul V Dispoziţii finaleArticolul 24
    Legăturile dintre Convenţia carpatică şi prezentul protocol1. Prezentul protocol reprezintă un protocol la Convenţia carpatică în sensul articolului 2 alineatul 3 al acesteia şi al altor articole relevante ale Convenţiei carpatice.2. Prevederile articolelor 19, 20, 21 alineatele 2-4 şi cele ale articolului 22 din Convenţia carpatică cu privire la intrarea în vigoare, modificarea sau retragerea din prezentul protocol şi soluţionarea diferendelor se vor aplica mutatis mutandis prezentului protocol. Numai o parte semnatară a Convenţiei carpatice poate deveni parte la prezentul protocol.
    Articolul 25RezerveNu pot fi formulate rezerve cu privire la prezentul protocol.Articolul 26DepozitarDepozitarul prezentului protocol este Guvernul Ucrainei.Articolul 27NotificăriReferitor la prezentul protocol, depozitarul va notifica fiecare parte cu privire la:a) orice semnătură;b) depunerea oricărui instrument de ratificare, acceptare sau aprobare;c) orice dată de intrare în vigoare;d) orice declaraţie a părţilor contractante sau semnatare;
    e) orice denunţare notificată de una dintre părţi, inclusiv data la care intră în vigoare.
    Articolul 28Semnarea1. Prezentul protocol va fi deschis pentru semnare la depozitar, începând de la 26 septembrie 2014 până la 26 septembrie 2015.2. Pentru părţile care îşi exprimă mai târziu consimţământul de a se supune obligaţiilor prevăzute în prezentul protocol, prezentul protocol va intra în vigoare în a nouăzecea zi de la data depunerii instrumentului de ratificare. După intrarea în vigoare a unui amendament la prezentul protocol, orice nouă parte la protocolul în cauză va deveni parte la protocol, astfel cum a fost modificat.
    Încheiat la Mikulov la data de 26 septembrie 2014 într-un exemplar original în limba engleză.Originalul protocolului va fi depus la depozitar, care va distribui copii legalizate fiecărei părţi.Drept care, subsemnaţii, autorizaţi în mod corespunzător, au semnat prezentul protocol.-----