Structură Act

Forma la zi
Pret: 13,00 RON cu TVA

Doriţi o formă actualizată, la zi (24.05.2019), a acestui act? Cumpăraţi acum online, rapid şi simplu actul (varianta PDF) sau alegeţi un abonament!
DECIZIA nr. 740 din 22 noiembrie 2018referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 272 alin. (1) lit. g) pct. 1 prin raportare la art. 195 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 206 din 15 martie 2019Data intrării în vigoare 15-03-2019


    Valer Dorneanu- preşedinte
    Marian Enache- judecător
    Petre Lăzăroiu- judecător
    Mircea Ştefan Minea- judecător
    Daniel Marius Morar- judecător
    Mona-Maria Pivniceru- judecător
    Livia Doina Stanciu- judecător
    Simona-Maya Teodoroiu- judecător
    Varga Attila- judecător
    Ioniţa Cochinţu- magistrat-asistent
    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 272 alin. (1) lit. g) pct. 1 prin raportare la art. 195 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, excepţie ridicată de Stere Gardan în Dosarul nr. 1.201/2/2014 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.358D/2016.2.
    La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că partea Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a depus concluzii scrise prin care arată că există jurisprudenţă în materie şi, faţă de aceasta, solicită respingerea ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate.4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, menţionând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:5. Prin Încheierea din 6 octombrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 1.201/2/2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 272 alin. (1) lit. g) pct. 1 prin raportare la art. 195 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital.6. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Stere Gardan cu ocazia formulării recursului declarat împotriva unei sentinţei civile pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia de contencios administrativ şi fiscal prin care s-a dispus respingerea, ca neîntemeiată, a acţiunii formulate de acesta de anulare a Deciziei nr. A/585 din data de 7 noiembrie 2013, emisă de Autoritatea de Supraveghere Financiară, şi, pe cale de consecinţă, a tuturor actelor subsecvente acesteia, precum şi a prevederilor art. 54 din Regulamentul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 1/2006 privind emitenţii şi operaţiunile cu valori mobiliare, cu modificările şi completările ulterioare.7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederile art. 272 alin. (1) lit. g) pct. 1 prin raportare la art. 195 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital sunt contrare dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) şi art. 21 alin. (1)-(3), precum şi dispoziţiilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 10 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. Se arată că dispoziţiile legale criticate reglementează o contravenţie în materia pieţei de capital, iar pentru identificarea conduitei interzise sau prescrise este necesară coroborarea cu art. 195 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, normă de trimitere. Se menţionează că dispoziţiile criticate sunt de maximă generalitate, nu conţin o descriere a faptelor considerate contravenţii şi nici a elementelor constitutive ale contravenţiei, nu permit identificarea conduitei ilicite, nu sunt explicite, inteligibile, nu sunt în mod rezonabil previzibile, sunt deficitare şi insuficiente. Astfel, acestea conduc la acţiuni arbitrare şi discreţionare ale organelor constatatoare şi îngrădesc, totodată, accesul liber la justiţie.
    8. De asemenea se arată că textul art. 195 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 face vorbire de condiţii care să asigure respectarea unui principiu al egalităţii de tratament al tuturor investitorilor, dar care nu are corespondenţă în niciun text de lege internă şi nu există prevederi legale care să-l definească sau să permită conturarea întinderii acestuia şi delimitarea conţinutului şi sferei sale de aplicare, respectiv condiţii care asigură respectarea acestuia. 9. În acest context precizează situaţia de fapt a cauzei aflate pe rolul instanţei ordinare şi susţine că prevederile criticate nu îndeplinesc cerinţele prevăzute de dispoziţiile art. 8 alin. (4) teza întâi şi ale art. 36 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative şi nici pe cele cuprinse în art. 3 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor. În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate se face trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului în ceea ce priveşte condiţiile de calitate pe care trebuie să le îndeplinească un act normativ, respectiv claritate, precizie, previzibilitate.10. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât dispoziţiile criticate nu sunt în contradicţie cu prevederile art. 1 alin. (5) şi art. 21 alin. (1)-(3) din Constituţie, cu principiile de drept naţionale sau europene. Astfel, dispoziţiile art. 272 alin. (1) lit. g) pct. 1 din Legea nr. 297/2004 individualizează în mod expres şi fără echivoc fapte ce constituie contravenţii, iar art. 195 alin. (1) din acelaşi act normativ reglementează un principiu uşor de cuantificat, în sensul că se poate determina cu uşurinţă şi în mod rezonabil dacă o anumită conduită încalcă egalitatea de tratament al investitorilor, acesta fiind un principiu fundamental care defineşte funcţionarea pieţei de capital, regăsit şi în diferite acte adoptate la nivel european [Directiva 2004/25/CE privind ofertele publice de cumpărare - art. 3 pct. 1 lit. a)]. În acelaşi timp, dispoziţiile criticate îndeplinesc cerinţele privind respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale, precum şi asigurarea accesului liber la justiţie, având în vedere faptul că instanţei de contencios administrativ i-a fost conferită competenţa de a verifica legalitatea actelor Autorităţii de Supraveghere Financiară, în cadrul unei proceduri care respectă exigenţele unui proces echitabil, asigurând dreptul la apărare al părţilor şi toate celelalte garanţii procesuale oferite de lege.11. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 12. Guvernul, având în vedere conţinutul normelor legale criticate, în esenţă, arată că, la fel ca în materie penală, o cerinţă esenţială a normei contravenţionale este cea a previzibilităţii. Totodată, având în vedere criteriile jurisprudenţiale privind calitatea legii penale şi implicit şi a celei contravenţionale, spre exemplu Decizia nr. 363 din 7 mai 2015, ale cărei considerente sunt aplicabile oricăror raţionamente ce vizează stabilirea calităţii legii contravenţionale sau penale, menţionează că fapta calificată de lege drept contravenţie trebuie în mod necesar să aibă elementul material prevăzut de lege, fără ca pentru determinarea acestui element material destinatarii legii şi organele de control să fie nevoite să recurgă la acte de nivel secundar, care intră în vigoare ulterior legii care prevede contravenţia. Or, normele criticate nu descriu fapta care ar constitui contravenţie cu precizia necesară normelor contravenţionale şi, din acest motiv, nu au un caracter accesibil şi predictibil şi pot duce la abuzuri în aplicare. Ca atare, revine instanţei de contencios constituţional să se pronunţe asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, notele scrise depuse, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum reiese din încheierea de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 272 alin. (1) lit. g) pct. 1 prin raportare la art. 195 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 571 din 29 iunie 2004, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul cuprins:– Art. 272 alin. (1) lit. g) pct. 1: „(1) Constituie contravenţii următoarele fapte săvârşite de către: [...]g) entităţile autorizate, reglementate şi supravegheate de A.S.F., emitenţii de valori mobiliare şi/sau de către membrii consiliului de administraţie sau ai consiliului de supraveghere, directorii ori membrii directoratului entităţii autorizate, reglementate şi supravegheate sau emitenţilor de valori mobiliare, persoanele fizice care exercită de jure sau de facto funcţii de conducere ori exercită cu titlu profesional activităţi reglementate de prezenta lege sau au legătură cu activitatea entităţilor autorizate, reglementate şi supravegheate de A.S.F. şi/sau a emitenţilor de valori mobiliare, precum şi de către entităţile care au obligaţia de informare cu privire la depăşirea pragurilor de deţinere prevăzute la art. 228 alin. (1), după caz, în legătură cu:1. încălcarea prevederilor privind ofertele publice şi operaţiunile de retragere a acţionarilor dintr-o societate prevăzute la art. 173 alin. (2), art. 174 alin. (2), art. 175 alin. (1), (3^1) şi (4), art. 176, 177, art. 178 alin. (1)-(3), art. 179, art. 183 alin. (1) şi (2), art. 184, art. 185 alin. (2) şi (4), art. 186 alin. (1), art. 187, art. 190-192, art. 193 alin. (2) şi (3), art. 195 alin. (1), art. 196 alin. (2) şi (3), art. 197, art. 198 alin. (1), art. 199 alin. (1), art. 200, art. 204 alin. (7), art. 206 alin. (5) şi art. 208.“;– Art. 195 alin. (1): „(1) Oferta publică de cumpărare trebuie să se desfăşoare în condiţii care să asigure egalitate de tratament pentru toţi investitorii.“16.
    Ulterior încheierii de sesizare, prevederile Legii nr. 297/2004 au fost parţial abrogate atât prin Legea nr. 24/2017 privind emitenţii de instrumente financiare şi operaţiuni de piaţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 213 din 29 martie 2017, cât şi prin Legea nr. 126/2018 privind pieţele de instrumente financiare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 521 din data de 26 iunie 2018, dispoziţiile criticate în prezenta cauză fiind abrogate prin art. 155 alin. (1) din Legea nr. 24/2017. Însă, având în vedere dispoziţiile art. 155 alin. (2) din Legea nr. 24/2017, potrivit cărora reglementările privind emitenţii de instrumente financiare şi operaţiuni de piaţă emise de A.S.F. până la intrarea în vigoare a prezentei legi rămân în vigoare până la adoptarea noilor reglementări emise în temeiul acesteia, cu excepţia dispoziţiilor contrare, precum şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează a exercita controlul de constituţionalitate asupra prevederilor criticate.
    17. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitor la obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor şi ale art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie. De asemenea sunt invocate prevederile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi ale art. 10 cu privire la dreptul oricărei persoane, în deplină egalitate, de a fi audiată în mod echitabil şi public de către un tribunal independent şi imparţial care va hotărî fie asupra drepturilor şi obligaţiilor sale, fie asupra temeiniciei oricărei acuzări în materie penală îndreptată împotriva sa, din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile criticate au mai format obiectul controlului de constituţionalitate în raport cu critici şi prevederi constituţionale similare, sens în care este, spre exemplu, Decizia nr. 473 din 28 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 981 din 7 decembrie 2016, prin care instanţa de contencios constituţional a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate.19. Cu acel prilej, Curtea a arătat, în esenţă, că Legea nr. 297/2004 transpune unele directive ale Uniunii Europene în materie şi reglementează înfiinţarea şi funcţionarea pieţelor de instrumente financiare, cu instituţiile şi operaţiunile specifice acestora, precum şi a organismelor de plasament colectiv, în scopul mobilizării disponibilităţilor financiare prin intermediul investiţiilor în instrumente financiare [art. 1 alin. (1)]; defineşte instrumentele financiare, valorile mobiliare [art. 2 alin. (1) pct. 11 şi pct. 33] şi arată ce sunt informaţiile esenţiale, respectiv acestea includ următoarele elemente: (i) o scurtă descriere a riscurilor asociate emitentului şi eventualilor garanţi şi a principalelor caracteristici ale acestora, inclusiv activele, pasivele şi situaţia financiară; (ii) o descriere succintă a riscurilor asociate şi a caracteristicilor esenţiale ale investiţiei în valorile mobiliare în cauză, inclusiv orice drepturi aferente acestor valori mobiliare; (iii) condiţiile generale ale ofertei, inclusiv cheltuielile estimate percepute investitorului de emitent sau de ofertant; (iv) detalii privind admiterea la tranzacţionare; (v) motive ale ofertei şi destinaţia prevăzută a veniturilor rezultate în urma ofertei [art. 2 alin. (1) pct. 9^1 din Legea nr. 297/2004].20. Operaţiunile care se desfăşoară pe o piaţă financiară sunt realizate, cu titlu de servicii şi activităţi de investiţii financiare, numai de societăţile de investiţii financiare (S.S.I.F.) autorizate de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare (C.N.V.M.), de instituţiile de credit autorizate de Banca Naţională a României, în conformitate cu legislaţia bancară aplicabilă [Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.027 din 27 decembrie 2006], precum şi de entităţi de natura acestora autorizate în state membre sau nemembre să presteze servicii şi activităţi de investiţii financiare de natura celor prevăzute la art. 5 din Legea nr. 297/2004.21. Potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, serviciile de investiţii financiare se realizează prin persoane fizice, acţionând ca agenţi pentru servicii de investiţii financiare. Aceştia îşi desfăşoară activitatea exclusiv în numele intermediarului ai cărui angajaţi sunt şi nu pot presta servicii de investiţii financiare în nume propriu, iar, potrivit art. 4 alin. (1^1) din aceeaşi lege, S.S.I.F. poate delega unor agenţi delegaţi următoarele activităţi: a) promovarea serviciilor de investiţii şi/sau a serviciilor conexe; b) preluarea şi transmiterea ordinelor primite de la clienţi sau de la potenţialii clienţi; c) furnizarea de consultanţă de investiţii în legătură cu instrumentele financiare şi serviciile de investiţii şi/sau servicii conexe prestate de S.S.I.R.22. Legea nr. 297/2004 reglementează, în titlul V - Operaţiuni de piaţă (art. 173-208), aspecte cu privire la întocmirea şi derularea ofertelor publice. Astfel, potrivit art. 173, orice persoană care intenţionează să facă o ofertă publică înaintează A.S.F. o cerere de aprobare a prospectului (în cazul ofertei publice de vânzare) sau a documentului de ofertă, însoţit de un anunţ (în cazul ofertei publice de cumpărare), în conformitate cu reglementările emise de A.S.F. După aprobarea prospectului/documentului de ofertă, acesta trebuie să fie disponibil publicului, cel mai târziu la data iniţierii derulării ofertei publice.
    23. Totodată, Legea nr. 297/2004 prevede într-o secţiune distinctă „Oferta publică de cumpărare“ (secţiunea 3 din titlul V). Potrivit art. 193 din Legea nr. 297/2004, oferta publică de cumpărare reprezintă oferta unei persoane de a cumpăra valori mobiliare, adresată tuturor deţinătorilor acestora, difuzată prin mijloace de informare în masă sau comunicată pe alte căi, dar sub condiţia posibilităţii egale de receptare din partea deţinătorilor respectivelor valori mobiliare. Oferta publică de cumpărare va fi făcută printr-un intermediar autorizat să presteze servicii şi activităţi de investiţii financiare. Preţul oferit în cadrul ofertelor de cumpărare va fi stabilit în conformitate cu reglementările C.N.V.M. 24. Oferta publică derulată fără aprobarea prospectului/ documentului de ofertă ori cu nerespectarea condiţiilor stabilite prin decizia de aprobare este nulă de drept şi atrage pentru cei în culpă aplicarea sancţiunilor prevăzute de lege. Ofertantul va fi obligat faţă de investitorii de bună-credinţă la restituirea plăţilor şi la daune-interese decurgând din nulitatea tranzacţiilor încheiate pe baza unei astfel de oferte (art. 174 din Legea nr. 297/2004). 25. Operaţiunile care se desfăşoară pe o piaţă financiară şi serviciile de investiţii financiare sunt prestate în conformitate cu reglementările emise de C.N.V.M care, potrivit dispoziţiilor art. 290 alin. (2) din aceeaşi lege, este abilitată să emită reglementări în aplicarea legii [art. 5 alin. (2) din Legea nr. 297/2004]. De altfel, autoritatea competentă să aplice prevederile Legii nr. 297/2004 este C.N.V.M., prin exercitarea prerogativelor stabilite în statutul său [art. 1 alin. (3) din Legea nr. 297/2004]. În ceea ce priveşte activitatea Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, în virtutea art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară, „Autoritatea de Supraveghere Financiară, denumită în continuare A.S.F., se înfiinţează ca autoritate administrativă autonomă, de specialitate, cu personalitate juridică, independentă, autofinanţată, care îşi exercită atribuţiile potrivit prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă, prin preluarea şi reorganizarea tuturor atribuţiilor şi prerogativelor Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare (C.N.V.M.), Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor (C.S.A.) şi Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private (C.S.S.P.P.).“26. În virtutea prevederilor legale care abilitează C.N.V.M. să emită reglementări, cu privire la operaţiunile care se desfăşoară pe o piaţă financiară şi serviciile de investiţii financiare, în aplicarea legii, aceasta a adoptat o serie de reglementări, cum ar fi Regulamentul nr. 1/2006 privind emitenţii şi operaţiunile cu valori mobiliare, aprobat prin Ordinul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 23/2006, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 312 din 6 aprilie 2006, şi Regulamentul nr. 31/2006 privind completarea unor reglementări ale Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, în vederea implementării unor prevederi ale directivelor europene, aprobat prin Ordinul Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare nr. 106/2006, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 5 din 4 ianuarie 2007. Aceste regulamente transpun mai multe directive, spre exemplu Directiva 2004/25/CE privind ofertele publice de preluare, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene, seria L, nr. 142 din 30 aprilie 2004, care, la art. 3 - Principii generale, statuează că, „în sensul aplicării prezentei directive, statele membre se asigură că sunt respectate următoarele principii: toţi deţinătorii de valori mobiliare la societatea în cauză, care aparţin aceleiaşi categorii, trebuie să beneficieze de tratament echivalent; de asemenea, în cazul în care o persoană preia controlul unei societăţi, ceilalţi deţinători de valori mobiliare trebuie protejaţi (...)“.27. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 272 alin. (1) lit. g) pct. 1 din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, în privinţa trimiterii la art. 195 alin. (1) din acelaşi act normativ, din economia acestor prevederi legale reiese că acestea statuează cu privire la fapte ce constituie contravenţii în materia pieţei de capital. Astfel, constituie contravenţii faptele săvârşite de către entităţile autorizate, reglementate şi supravegheate de A.S.F., emitenţii de valori mobiliare şi/sau de către membrii consiliului de administraţie sau ai consiliului de supraveghere, directorii ori membrii directoratului entităţii autorizate, reglementate şi supravegheate sau emitenţilor de valori mobiliare, persoanele fizice care exercită de jure sau de facto funcţii de conducere ori exercită cu titlu profesional activităţi reglementate de prezenta lege sau au legătură cu activitatea entităţilor autorizate, reglementate şi supravegheate de A.S.F. şi/sau a emitenţilor de valori mobiliare, precum şi de către entităţile care au obligaţia de informare cu privire la depăşirea pragurilor de deţinere prevăzute la art. 228 alin. (1), după caz, în legătură cu încălcarea prevederilor privind ofertele publice şi operaţiunile de retragere a acţionarilor dintr-o societate prevăzute la art. 195 alin. (1), potrivit căruia oferta publică de cumpărare trebuie să se desfăşoare în condiţii care să asigure egalitate de tratament pentru toţi investitorii.28. Cu privire la principiul egalităţii în faţa legii, astfel cum este consacrat prin art. 16 din Constituţie, Curtea, în jurisprudenţa sa, a reţinut că acesta presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite (Decizia nr. 545 din 28 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 473 din 6 iulie 2011), iar discriminarea este rezultatul unui tratament juridic diferit aplicabil aceleiaşi categorii de subiecte de drept sau unor situaţii care nu se deosebesc în mod obiectiv şi rezonabil (Decizia nr. 263 din 24 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 170 din 18 martie 2009). Aşadar, situaţiilor egale trebuie să le corespundă un tratament juridic egal, iar situaţiilor diferite, un tratament juridic diferit. 29. Totodată, Curtea observă că, astfel cum s-a reţinut şi mai sus, egalitatea de tratament a investitorilor sau tratamentul echivalent este un principiu fundamental care defineşte funcţionarea pieţei de capital şi se regăseşte în Directiva 2004/25/CE privind ofertele publice de cumpărare, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 142 din 30 aprilie 2004, directivă ce stabileşte principiile ce prefigurează cadrul legal cu privire la ofertele publice de cumpărare. Potrivit art. 3 - Principii generale - alin. (1) lit. a) teza întâi din Directiva 2004/25/CE, „în sensul aplicării prezentei directive, statele membre se asigură că sunt respectate următoarele principii: (a) toţi deţinătorii de valori mobiliare la societatea în cauză care aparţin aceleiaşi categorii trebuie să beneficieze de tratament echivalent;“.
    30. Aplicând aceste considerente de principiu la prevederile legale care statuează cu privire la faptul că oferta publică de cumpărare trebuie să se desfăşoare în condiţii care să asigure egalitate de tratament pentru toţi investitorii, Curtea reţine că principiul egalităţii de tratament sau tratamentul echivalent în materia pieţei de capital, cu referire expresă la oferta publică de cumpărare, are în vedere acordarea posibilităţii tuturor deţinătorilor de valori mobiliare, la societatea în cauză care aparţin aceleiaşi categorii de titluri, de a avea acces în mod egal, nediscriminatoriu şi transparent la procedura privind oferta publică de cumpărare, respectiv la sursele de informaţii referitoare la oferta publică de cumpărare, precum şi la etapele concrete de derulare a acesteia, astfel încât să nu fie favorizaţi anumiţi investitori în detrimentul altora.31. În ceea ce priveşte susţinerea cu privire la faptul că prevederile art. 272 alin. (1) lit. g) pct. 1 din Legea nr. 297/2004 reglementează o contravenţie în materia pieţei de capital, iar pentru identificarea conduitei interzise sau prescrise este necesară coroborarea cu art. 195 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, normă de trimitere, Curtea reţine că o prevedere legală dintr-un act normativ nu trebuie interpretată în mod singular, ci trebuie avută în vedere întreaga corelare legislativă dintr-un act normativ. De altfel, potrivit art. 44 - Partea dispozitivă - din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, partea dispozitivă a actului normativ reprezintă conţinutul propriu-zis al reglementării, alcătuit din totalitatea normelor juridice instituite pentru sfera raporturilor sociale ce fac obiectul acestuia, iar pentru sublinierea unor conexiuni legislative se utilizează norma de trimitere [art. 16 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 24/2000].32. De altfel, pronunţându-se asupra altor prevederi legale din Legea nr. 297/2004 [respectiv art. 2 alin. (5), art. 255, art. 257, art. 272 lit. a), art. 273 alin. (1) lit. b) şi c), art. 274 şi art. 276 din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital], în ceea ce priveşte invocarea aspectelor referitoare la principiul accesibilităţii şi previzibilităţii, Curtea, prin Decizia nr. 213 din 9 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 496 din 7 august 2013, a reţinut că, în acord şi cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, autoritatea legiuitoare, Parlamentul sau Guvernul, după caz, are obligaţia de a edicta norme care să respecte trăsăturile mai sus arătate. Referitor la aceste cerinţe, Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunţat în mod constant, statuând că o normă este previzibilă numai atunci când este redactată cu suficientă precizie, în aşa fel încât să permită oricărei persoane - care, la nevoie, poate apela la consultanţă de specialitate - să îşi corecteze conduita (Hotărârea din 29 martie 2000, pronunţată în Cauza Rotaru împotriva României, paragraful 55), iar cetăţeanul trebuie să dispună de informaţii suficiente asupra normelor juridice aplicabile într-un caz dat şi să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, consecinţele care pot apărea dintr-un act determinat. Pe scurt, legea trebuie să fie, în acelaşi timp, accesibilă şi previzibilă. (Hotărârea din 26 aprilie 1979, pronunţată în Cauza Sunday Times împotriva Regatului Unit, paragraful 49). În lumina acestor precizări, Curtea a constatat că textele criticate îndeplinesc cerinţele de claritate, precizie şi predictibilitate. Faţă de acestea, Curtea constată că aceste considerente sunt aplicabile mutatis mutandis şi în prezenta cauză, astfel că nu se poate reţine pretinsa încălcare a prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituţie. De altfel, din examinarea prevederilor criticate, corelate cu întreg cadrul legislativ în materia pieţei de capital, Curtea observă că acestea sunt clare, previzibile, nefiind contrare art. 1 alin. (5) din Constituţie, prin prisma unei pretinse nerespectări a prevederilor cu privire la tehnica redactării actelor normative.33. În ceea ce priveşte susţinerea potrivit căreia dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale şi prin raportare la prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, Curtea reţine că examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispoziţiile constituţionale pretins violate, iar nu compararea prevederilor mai multor legi între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei. Procedându-se altfel s-ar ajunge, inevitabil, la concluzia că, deşi fiecare dintre dispoziţiile legale este constituţională, numai coexistenţa lor ar pune în discuţie constituţionalitatea uneia dintre ele. Rezultă că, faţă de această critică, Curtea nu se află în prezenţa unei chestiuni privind constituţionalitatea, ci a unei simple pretinse contrarietăţi între norme legale ce reglementează regimul juridic al contravenţiilor, în general, şi norme care reglementează în materia pieţei de capital. De altfel, legiuitorul are deplina legitimitate de a stabili atât norme cu caracter general, special, cât şi reglementări derogatorii [a se vedea art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 24/2000].34. În ceea ce priveşte invocarea în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 alin. (1)-(3) din Constituţie, ale art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi ale art. 10 cu privire la dreptul oricărei persoane, în deplină egalitate, de a fi audiată în mod echitabil şi public de către un tribunal independent şi imparţial care va hotărî fie asupra drepturilor şi obligaţiilor sale, fie asupra temeiniciei oricărei acuzări în materie penală îndreptată împotriva sa, din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, Curtea constată că nu poate fi reţinută pretinsa contrarietate a prevederilor criticate cu acestea. Astfel, potrivit art. 274 din Legea nr. 297/2004, săvârşirea contravenţiilor prevăzute la art. 272 se constată de către Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, iar, potrivit art. 275 alin. (1) din aceeaşi lege, la individualizarea sancţiunii se va ţine seama de circumstanţele personale şi reale ale săvârşirii faptei şi de conduita făptuitorului. În măsura în care, astfel cum susţine autorul că normele legale criticate „conduc la acţiuni arbitrare şi discreţionare ale organelor constatatoare“, acesta poate contesta legalitatea actelor C.N.V.M. Astfel, cum a reţinut şi Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, verificarea legalităţii actelor C.N.V.M., care sunt acte administrative unilaterale, se face de către o instanţă judecătorească, ce se bucură de independenţă şi se caracterizează prin imparţialitate, printr-o procedură care respectă exigenţele unui proces echitabil, în condiţiile asigurării dreptului la apărare al părţilor, acestea având posibilitatea de a beneficia de toate garanţiile procesuale pentru a-şi valorifica în mod eficient drepturile procedurale (a se vedea Decizia nr. 213 din 9 mai 2013, precitată).35. De altfel, aşa cum reiese din dosarul cauzei, autorul excepţiei de neconstituţionalitate beneficiază de acces la justiţie, contestând deciziile emise de Autoritatea de Supraveghere Financiară şi anumite prevederi din Regulamentul C.N.V.M. privind emitenţii şi operaţiunile cu valori mobiliare, ocazie cu care a şi invocat excepţia de neconstituţionalitate. 36. Prin urmare, faţă de cele prezentate, se reţine că prevederile art. 272 alin. (1) lit. g) pct. 1 prin raportare la art. 195 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital nu trebuie interpretate şi aplicate în mod disparat, ci trebuie avut în vedere întreg cadrul legislativ cu privire la piaţa de capital, astfel că, în ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor criticate, aceasta urmează a fi respinsă ca neîntemeiată, întrucât nu au intervenit elemente noi, care să conducă la schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în materie.37. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Stere Gardan în Dosarul nr. 1.201/2/2014 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 272 alin. (1) lit. g) pct. 1 prin raportare la art. 195 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 22 noiembrie 2018.
    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
    Magistrat-asistent,
    Ioniţa Cochinţu
    ----