Structură Act

Forma la zi
Pret: 13,00 RON cu TVA

Doriţi o formă actualizată, la zi (24.05.2019), a acestui act? Cumpăraţi acum online, rapid şi simplu actul (varianta PDF) sau alegeţi un abonament!
DECIZIA nr. 817 din 11 decembrie 2018referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 122 alin. (3) lit. d) din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 195 din 12 martie 2019Data intrării în vigoare 12-03-2019


    Valer Dorneanu- preşedinte
    Marian Enache- judecător
    Petre Lăzăroiu- judecător
    Mircea Ştefan Minea- judecător
    Daniel Marius Morar- judecător
    Mona-Maria Pivniceru- judecător
    Livia Doina Stanciu- judecător
    Simona-Maya Teodoroiu- judecător
    Varga Attila- judecător
    Valentina Bărbăţeanu- magistrat-asistent
    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 122 alin. (3) lit. d) din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, excepţie ridicată de Elena Abăcioaei, Elena Achilăriţei şi alţii, prin Sindicatul „Impact“ Botoşani, în Dosarul nr. 2.295/40/2015 al Curţii de Apel Suceava - Secţia I civilă şi care constituie obiectul Dosarului nr. 3.404D/2016 al Curţii Constituţionale.2.
    La apelul nominal răspunde, pentru autorii excepţiei, doamna Camelia Socianu, în calitate de consilier juridic al Sindicatului „Impact“ Botoşani, cu delegaţie depusă la dosarul cauzei. Se constată lipsa celorlalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentatului autorilor excepţiei, care pune concluzii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens susţine că sunt încălcate dispoziţiile art. 41 din Constituţie, referitoare la dreptul tuturor salariaţilor la concediu de odihnă plătit, întrucât prin textul de lege criticat se impune obligaţia asistenţilor maternali de a petrece concediul de odihnă împreună cu copilul pe care îl au în îngrijire, acesta putând fi considerat obiect al muncii pe care o prestează.4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, considerând că prevederile de lege ce formează obiectul acesteia nu aduc atingere dispoziţiilor constituţionale invocate în motivarea criticii de neconstituţionalitate. Precizează, totodată, că, prin Decizia nr. 25 din 26 noiembrie 2018, pronunţată în soluţionarea unui recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat că reglementarea criticată ţine seama de interesul superior al copilului.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:5. Prin Încheierea din 13 decembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 2.295/40/2015, Curtea de Apel Suceava - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 122 alin. (3) lit. d) din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, excepţie ridicată de Elena Abăcioaei, Elena Achilăriţei şi alţii, prin Sindicatul „Impact“ Botoşani, într-o cauză civilă având ca obiect soluţionarea unei cereri prin care reclamanţii au solicitat instanţei să oblige Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Botoşani şi Consiliul Judeţean Botoşani la plata unei despăgubiri reprezentând o indemnizaţie/compensaţie bănească aferentă zilelor de concediu de odihnă în care au avut copii în plasament egală cu cuantumul indemnizaţiei de concediu de odihnă; obligarea Consiliului Judeţean Botoşani, în calitate de ordonator principal de credite, la alocarea acestor sume de bani; plata acestor sume retroactiv şi obligarea pârâţilor la actualizarea sumelor cu coeficienţii ratei inflaţiei la data efectuării plăţii efective şi a dobânzii legale, începând cu data introducerii acţiunii şi până la data plăţii efective, precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia arată că prin art. 41 alin. (2) din Constituţie este consacrat dreptul salariatului la repaus săptămânal şi la concediu de odihnă plătit. Or, obligarea categoriei profesionale a asistenţilor maternali la a desfăşura activitate în timpul concediului de odihnă reprezintă o încălcare a dreptului fundamental la un concediu de odihnă plătit. Autorii excepţiei invocă prevederile art. 149 din Codul muncii, potrivit cărora „Salariatul este obligat să efectueze în natură concediul de odihnă în perioada în care a fost programat, cu excepţia situaţiilor expres prevăzute de lege sau atunci când, din motive obiective, concediul nu poate fi efectuat“. Arată că efectuarea concediului „în natură“ se poate realiza doar prin lipsa obiectului muncii, or, în cazul acestei categorii profesionale, copiii daţi în plasament reprezintă obiectul muncii. Consideră că această categorie profesională este discriminată faţă de ceilalţi angajaţi, indiferent de angajator, deoarece toţi salariaţii au dreptul la refacerea capacităţii de muncă în perioada concediului de odihnă, doar asistenţii maternali profesionişti fiind obligaţi să asigure continuarea activităţii. Practic, aceşti salariaţi nu beneficiază de timp pentru refacerea capacităţii de muncă.7. Curtea de Apel Suceava - Secţia I civilă apreciază că prevederile criticate nu contravin dispoziţiilor din Legea fundamentală indicate de autorii excepţiei.
    8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.9. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În argumentarea acestui punct de vedere, în esenţă, invocă cele reţinute de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin deciziile nr. 3.652 din 23 iunie 2011 şi nr. 4.185 din 20 septembrie 2011, pronunţate de Secţia de contencios administrativ şi fiscal, referitor la legalitatea prevederilor art. 10 lit. f) din Hotărârea Guvernului nr. 679/2003 privind condiţiile de obţinere a atestatului, procedurile de atestare şi statutul asistentului maternal profesionist - care sunt reproduse fidel de textul criticat în cauza de faţă -, în sensul că exercitarea dreptului asistenţilor maternali la concediul legal de odihnă anual plătit nu este nici înlăturat, nici limitat.10. Avocatul Poporului consideră că nu pot fi reţinute criticile de neconstituţionalitate formulate, arătând că art. 2 din Legea nr. 272/2004 consacră prioritatea principiului interesului superior al copilului, care se circumscrie dreptului acestuia la o dezvoltare fizică şi morală normală, la echilibru socioafectiv şi la viaţă de familie. Principiul interesului superior al copilului este impus inclusiv în legătură cu drepturile şi obligaţiile ce revin părinţilor copilului, altor reprezentanţi legali ai săi, precum şi oricăror persoane cărora acesta le-a fost plasat în mod legal. Prin urmare, raporturile de muncă născute în temeiul contractului individual de muncă încheiat cu asistenţii maternali au ca principal scop protejarea interesului copilului dat în plasament asistenţilor maternali profesionişti, astfel încât ocrotirea de care trebuie să beneficieze minorul încredinţat în plasament trebuie să subziste chiar şi în perioada concediului de odihnă al asistenţilor maternali.11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile reprezentantului autorilor excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile art. 122 alin. (3) lit. d) din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 159 din 5 martie 2014, care au următorul conţinut normativ: „Activitatea persoanei atestate ca asistent maternal, în condiţiile legii, se desfăşoară în baza unui contract cu caracter special, aferent protecţiei copilului, încheiat cu direcţia sau cu un organism privat acreditat, care are următoarele elemente caracteristice: (...) d) în perioada efectuării concediului legal de odihnă asigură continuitatea activităţii desfăşurate, cu excepţia cazului în care separarea, în această perioadă, de copilul aflat în plasament în familia sa este autorizată de direcţie“.
    14. În opinia autorilor excepţiei, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 41 alin. (2) referitoare la dreptul la concediu de odihnă plătit.15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că textul de lege supus controlului de constituţionalitate nu neagă dreptul asistentului maternal la concediu de odihnă, ci instituie o modalitate particulară de exercitare a acestuia, adaptată naturii deosebite a contractului în baza căruia această categorie profesională îşi desfăşoară activitatea. Caracterul special al contractului, subliniat chiar în prevederile de lege criticate, este dat de împrejurarea că acesta este „aferent protecţiei copilului“. Ca atare, acesta se execută în coordonate diferite de cele comune contractelor guvernate de Codul muncii, fiind astfel reglementat încât să răspundă într-o măsură cât mai înaltă interesului superior al copilului, deziderat stabilit potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 272/2004, cu modificările şi completările ulterioare, şi care, în conformitate cu art. 2 alin. (2) din aceeaşi lege, „se circumscrie dreptului copilului la o dezvoltare fizică şi morală normală, la echilibru socioafectiv şi la viaţă de familie“. O regulă esenţială referitoare la acest aspect se desprinde din prevederile alin. (3) al aceluiaşi articol, care statuează că „principiul interesului superior al copilului este impus inclusiv în legătură cu drepturile şi obligaţiile ce revin părinţilor copilului, altor reprezentanţi legali ai săi, precum şi oricăror persoane cărora acesta le-a fost plasat în mod legal“.16. Relevanţă pentru soluţionarea prezentei excepţii de neconstituţionalitate prezintă şi faptul că, suplimentar faţă de maniera diferită de efectuare a concediului de odihnă, art. 122 alin. (3) din Legea nr. 272/2004 stabileşte şi alte caracteristici ce conferă o natură specială contractului în baza căruia se desfăşoară activitatea persoanei atestate ca asistent maternal. Astfel, de exemplu, potrivit lit. b) şi c) din articolul menţionat, programul de lucru este impus de nevoile copiilor, iar planificarea timpului liber se face în funcţie de programul familiei şi al copiilor aflaţi în plasament.17. Curtea observă că, în sensul Legii nr. 272/2004, asistenţii maternali care asigură creşterea şi îngrijirea copilului constituie familia substitutivă a acestuia, potrivit art. 4 lit. d). Această terminologie accentuează relaţia de un tip cu totul special pe care legea o preconizează a se stabili între asistentul maternal şi copil, care exclude posibilitatea considerării copilului ca obiect al muncii asistentului maternal, în înţelesul comun al termenului.18. Având în vedere cele arătate, Curtea apreciază că nu poate reţine critica potrivit căreia obligarea categoriei profesionale a asistenţilor maternali la a desfăşura activitate în timpul concediului de odihnă reprezintă o încălcare a dreptului la concediu de odihnă plătit. Textul de lege criticat prevede, de altfel, în teza a doua, şi alternativa efectuării concediului de odihnă în absenţa copilului aflat în plasament, dacă separarea, pentru această perioadă, este autorizată de direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului. Prin urmare, legiuitorul a oferit şi posibilitatea refacerii capacităţii de muncă a asistenţilor maternali prin întreruperea temporară, pe durata concediului, a activităţii specifice care implică prezenţa copilului, dacă această variantă este încuviinţată de autoritatea competentă, care va încredinţa îngrijirea copilului pe acest interval de timp unui alt asistent maternal.19. Autorii prezentei excepţii au solicitat instanţei de judecată în faţa căreia au ridicat-o obligarea direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului la plata, suplimentar faţă de indemnizaţia de concediu, a unei despăgubiri egale cu această indemnizaţie, în compensaţie pentru prejudiciul suferit prin neefectuarea în natură a concediului de odihnă. Aceasta este o problemă de interpretare şi aplicare a legii civile şi a legislaţiei muncii la litigiul în cadrul căruia a fost ridicată excepţia, care ţine exclusiv de competenţa instanţei a quo şi pe care aceasta o va soluţiona ţinând seama de implicaţiile concrete ale acestui tip special de contract, care presupune continuarea activităţii inclusiv în timpul concediului legal de odihnă, ceea ce echivalează cu prestarea muncii în această perioadă. De altfel, ulterior sesizării Curţii Constituţionale, prin Decizia nr. 25 din 26 noiembrie 2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a soluţionat un recurs în interesul legii prin care a statuat că dispoziţiile art. 10 alin. (1) lit. f) din Hotărârea Guvernului nr. 679/2003 privind condiţiile de obţinere a atestatului, procedurile de atestare şi statutul asistentului maternal profesionist şi cele ale art. 122 alin. (3) lit. d) din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, nu derogă de la regula privind obligativitatea efectuării în natură a concediului de odihnă, reglementată de art. 1 alin. (2), art. 144 şi art. 149 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în situaţia în care asistentul maternal profesionist asigură continuitatea activităţii de creştere, îngrijire şi educare a copiilor în perioada respectivă, acesta nefiind îndreptăţit la plata unei despăgubiri echivalente cu indemnizaţia de concediu.20.
    Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Elena Abăcioaei, Elena Achilăriţei şi alţii, prin Sindicatul „Impact“ Botoşani, în Dosarul nr. 2.295/40/2015 al Curţii de Apel Suceava - Secţia I civilă şi constată că prevederile art. 122 alin. (3) lit. d) din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Curţii de Apel Suceava - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 11 decembrie 2018.
    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
    Magistrat-asistent,
    Valentina Bărbăţeanu
    -----