Structură Act

Forma la zi
Pret: 13,00 RON cu TVA

Doriţi o formă actualizată, la zi (23.03.2019), a acestui act? Cumpăraţi acum online, rapid şi simplu actul (varianta PDF) sau alegeţi un abonament!
DECIZIA nr. 579 din 20 septembrie 2018referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 152/1998 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 192 din 11 martie 2019Data intrării în vigoare 11-03-2019


    Valer Dorneanu- preşedinte
    Marian Enache- judecător
    Petre Lăzăroiu- judecător
    Mircea Ştefan Minea- judecător
    Daniel Marius Morar- judecător
    Mona-Maria Pivniceru- judecător
    Livia Doina Stanciu- judecător
    Simona-Maya Teodoroiu- judecător
    Varga Attila- judecător
    Ioniţa Cochinţu- magistrat-asistent
    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Sorin Ioan Daniel Chiriazi.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 152/1998 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe, excepţie ridicată de Robert Ştefan Lisenche în Dosarul nr. 2.711/3/2017 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.018D/2017.2.
    La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că partea Consiliul Local Sector 6 Bucureşti, prin primar, a depus note scrise, prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată, şi judecarea cauzei în lipsă.4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, întrucât situaţiile juridice prezentate de autorul acesteia sunt obiectiv diferite, astfel că se justifică un regim juridic diferit, nefiind încălcate prevederile constituţionale menţionate în susţinerea acesteia.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:5. Prin Încheierea din 7 iunie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 2.711/3/2017, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 152/1998 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe, excepţie ridicată de Robert Ştefan Lisenche într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri prin care se solicită anularea unui act administrativ şi, prin urmare, aprobarea cererii de cumpărare a unui imobil ce se află sub imperiul Legii nr. 152/1998.6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile criticate sunt contrare art. 4 şi art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece instituie o formă de discriminare pe considerente economice. Astfel, tinerii cu venituri salariale ce depăşesc cu 100% salariul mediu brut pe economie sunt privaţi de posibilitatea de a achiziţiona locuinţele de tip A.N.L. în care locuiesc cu chirie, în comparaţie cu alţi tineri. Această discriminare intervine ca urmare a faptului că, potrivit Legii nr. 152/1998, tinerii sunt acele persoane majore în vârstă de până la 35 de ani la data depunerii cererii pentru repartizarea unei locuinţe construite prin programul A.N.L., şi nu îi individualizează doar pe cei cu o anumită situaţie economică. De asemenea, autorul excepţiei precizează că aceste locuinţe nu au statut de locuinţe sociale în sensul Legii nr. 114/1996.7. Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece principiul nediscriminării nu presupune egalitate, iar regimul juridic diferit are un fundament raţional.
    8. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.9. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.10. Avocatul Poporului consideră că prevederile criticate sunt constituţionale.11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, notele scrise depuse, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.13.
    Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 10 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 152/1998 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 740 din 21 octombrie 2011, care au, în forma iniţială, următorul cuprins: „(2) Vânzarea locuinţelor prevăzute la alin. (1) se face cu respectarea următoarelor condiţii obligatorii: [...] g) venitul mediu pe membru de familie la data vânzării, al titularului contractului de închiriere a locuinţei, să nu depăşească cu 100% salariul mediu brut pe economie.“ Ulterior, textul a fost modificat prin Legea nr. 151/2017 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 30/2017 pentru modificarea şi completarea art. 8 din Legea nr. 152/1998 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 501 din 30 iunie 2017, în prezent având următoarea redactare: „(2) Vânzarea locuinţelor prevăzute la alin. (1) se face cu respectarea următoarelor condiţii obligatorii: [...] g) la data vânzării, venitul mediu net pe membru de familie al titularului contractului de închiriere a locuinţei, realizat în ultimele 12 luni, să nu depăşească cu 100% salariul mediu net pe economie.“. Textul art. 10 alin. (1), la care fac referire prevederile criticate, are următorul cuprins: „Locuinţele pentru tineri destinate închirierii, inclusiv cele construite şi destinate în mod exclusiv închirierii tinerilor specialişti din învăţământ sau sănătate, repartizate în condiţiile art. 8 alin. (3) sau ale art. 23, după caz, se pot vinde titularilor contractelor de închiriere, numai la solicitarea acestora, după expirarea a minimum un an de închiriere neîntreruptă către acelaşi titular şi/sau către persoana în beneficiul căreia s-a continuat închirierea în condiţiile legii, fără ca vânzarea să fie condiţionată de vârsta solicitantului.“
    14. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 4 alin. (2) referitor la criteriile de discriminare şi art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi. De asemenea este menţionat art. 14 cu privire la interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, pentru dezvoltarea construcţiei de locuinţe la nivel naţional, prin Legea nr. 152/1998 a fost înfiinţată Agenţia Naţională pentru Locuinţe, sub autoritatea Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului, fiind o instituţie de interes public cu personalitate juridică, de coordonare a unor surse de finanţare în domeniul construcţiei de locuinţe, având autonomie financiară [art. 1 alin. (1) şi (2) din lege].16. În decursul timpului, legea a suferit diferite modificări şi completări, în prezent, Agenţia Naţională pentru Locuinţe, potrivit art. 2 din lege, are ca obiective realizarea unor montaje financiare, atragerea şi administrarea resurselor financiare, în condiţiile legii, pentru construirea, cumpărarea, reabilitarea, consolidarea şi extinderea unor locuinţe, inclusiv pentru cele exploatate în regim de închiriere; promovarea şi dezvoltarea la nivel sectorial şi naţional a unor programe privind construcţia de locuinţe pentru tineri, destinate închirierii, construcţia de locuinţe sociale şi de necesitate, construcţia de locuinţe de serviciu, construcţia şi/sau reabilitarea locuinţelor distruse ori grav avariate, situate în zonele afectate de calamităţi naturale, construcţia de locuinţe cu chirie prin atragerea capitalului privat, inclusiv prin concesiune de lucrări publice, în condiţiile legii, construcţia altor locuinţe proprietate publică a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale, precum şi intervenţii la construcţii existente, în aplicarea măsurilor stabilite prin programe guvernamentale; finanţarea proiectării şi execuţiei, în condiţiile legii, a utilităţilor necesare funcţionării obiectivelor de investiţii din cadrul programului guvernamental privind construcţia de locuinţe de serviciu, pe terenuri aflate în proprietatea publică a statului şi în administrarea autorităţilor publice centrale care au solicitat realizarea acestora, respectiv: alimentare cu apă, canalizare, alimentare cu gaze naturale, agent termic, energie electrică, telecomunicaţii, drumuri de acces, care se execută pe amplasamentul delimitat din punct de vedere juridic, ca aparţinând obiectivului de investiţie, precum şi cheltuielile aferente racordării la reţelele de utilităţi; dobândirea de terenuri destinate construirii de locuinţe, în condiţiile legii, şi, după caz, monitorizarea unor programe pentru realizarea lucrărilor de viabilizare a acestora; iniţierea şi/sau dezvoltarea, în condiţiile pieţei, a unor programe de construcţii de locuinţe proprietate privată prin credit ipotecar; realizarea unor studii de specialitate privind piaţa imobiliară (cererea şi oferta de locuinţe, terenuri de construcţii, costuri etc.); administrarea şi exploatarea locuinţelor realizate în cadrul programului privind construcţia de locuinţe cu chirie prin atragerea capitalului privat; exploatarea acestor locuinţe poate fi realizată de către A.N.L. şi prin operatori economici, inclusiv potrivit contractelor de concesiune de lucrări publice, încheiate în condiţiile legii; contractele de concesiune de lucrări publice pot cuprinde şi clauze privind colectarea chiriilor, gestionarea bunurilor materiale şi a fondurilor băneşti, efectuarea formalităţilor necesare în angajarea contractelor cu furnizorii de servicii pentru exploatarea locuinţelor, precum şi alte clauze necesare exploatării locuinţelor astfel realizate.17. Deşi textul art. 10 alin. (2) lit. g) a fost modificat prin Legea nr. 151/2017, Curtea observă că soluţia legislativă este similară, respectiv vânzarea locuinţelor pentru tineri destinate închirierii, inclusiv a celor construite şi destinate în mod exclusiv închirierii tinerilor specialişti din învăţământ sau sănătate, repartizate în condiţiile art. 8 alin. (3) sau ale art. 23, după caz, care se pot vinde titularilor contractelor de închiriere, numai la solicitarea acestora, după expirarea a minimum un an de închiriere neîntreruptă către acelaşi titular şi/sau către persoana în beneficiul căreia s-a continuat închirierea în condiţiile legii; vânzarea nu este condiţionată de vârsta solicitantului, dar se face cu respectarea unor condiţii obligatorii, printre acestea regăsindu-se şi aceea care condiţionează vânzarea de un anumit venit al titularilor contractelor de închiriere. Astfel, s-a schimbat doar referinţa, respectiv că, la data vânzării, „venitul mediu net pe membru de familie al titularului contractului de închiriere a locuinţei, realizat în ultimele 12 luni, să nu depăşească cu 100% salariul mediu net pe economie“, faţă de „venitul mediu pe membru de familie la data vânzării, al titularului contractului de închiriere a locuinţei, să nu depăşească cu 100% salariul mediu brut pe economie“.18. De asemenea, Curtea observă că printre principalele obiective ale Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe se numără promovarea şi dezvoltarea unor programe privind construcţia de locuinţe pentru tineri, destinate închirierii, construcţia de locuinţe sociale etc. În întâmpinarea tinerilor în general şi a celor aflaţi la începutul carierei profesionale, cărora sursele de venit nu le permit achiziţia unei locuinţe în proprietate sau închirierea unei locuinţe în condiţiile economiei de piaţă, statul a derulat anumite programe în consonanţă cu dispoziţiile Legii nr. 152/1998. În acest context, prin prevederile art. 10 din Legea nr. 152/1998 sau impus anumite condiţii şi criterii pentru vânzarea acestor locuinţe pentru tineri, care trebuie îndeplinite atât în momentul vânzării, cât şi ulterior.19. Aceste condiţii şi criterii vizează, în esenţă: preţul locuinţei, care se poate achita integral, la data încheierii contractului de vânzare, din surse proprii ale beneficiarului şi/sau din credite contractate de beneficiar de la instituţii financiare autorizate, inclusiv cu garanţia statului, în termen de maximum 5 zile lucrătoare de la data înscrierii dreptului de proprietate în cartea funciară, sau în rate lunare egale, inclusiv dobânda aferentă, cu un avans de minimum 15% din valoarea de vânzare; titularul contractului de închiriere, precum şi soţul/soţia acestuia pot beneficia o singură dată de cumpărarea unei locuinţe pentru tineri destinate închirierii; titularul contractului de închiriere şi membrii familiei acestuia - soţ/soţie, copii şi/sau alte persoane aflate în întreţinerea acestuia - să nu deţină o altă locuinţă în proprietate, inclusiv casă de vacanţă, cu excepţia cotelor-părţi dintr-o locuinţă, dobândite în condiţiile legii, dacă acestea nu depăşesc suprafaţa utilă de 37 m^2, suprafaţă utilă minimală/persoană, prevăzută de Legea locuinţei nr. 114/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare; titularul contractului de închiriere şi membrii familiei acestuia - soţ/soţie, copii şi/sau alte persoane aflate în întreţinerea acestuia - să nu deţină la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare un teren atribuit conform prevederilor Legii nr. 15/2003 privind sprijinul acordat tinerilor pentru construirea unei locuinţe proprietate personală, republicată. La data încheierii contractului de vânzare se anulează orice procedură prealabilă pentru obţinerea unui teren în condiţiile prevăzute de Legea nr. 15/2003, republicată; valoarea de vânzare a locuinţei se calculează de către autorităţile administraţiei publice locale (...); locuinţele nu pot face obiectul unor acte de dispoziţie între vii pe o perioadă de 5 ani de la data dobândirii acestora; venitul mediu pe membru de familie la data vânzării, al titularului contractului de închiriere a locuinţei, să nu depăşească cu 100% salariul mediu brut pe economie (textul criticat în forma anterioară modificării), respectiv la data vânzării, venitul mediu net pe membru de familie al titularului contractului de închiriere a locuinţei, realizat în ultimele 12 luni, să nu depăşească cu 100% salariul mediu net pe economie etc.
    20. Faţă de această împrejurare, autorul prezentei excepţii de neconstituţionalitate consideră că prin condiţionarea vânzării locuinţelor prevăzute de Legea nr. 152/1998 de un anumit venit se creează o discriminare pe considerente economice, respectiv tinerii cu venituri ce depăşesc cuantumul stabilit prin lege sunt privaţi de posibilitatea achiziţionării unor astfel de locuinţe.21. Instituirea unei limite a venitului mediu pe membru de familie la data vânzării, al titularului contractului de închiriere a locuinţei, care să nu depăşească cu 100% salariul mediu brut pe economie sau, după caz, venitul mediu net pe membru de familie al titularului contractului de închiriere a locuinţei, realizat în ultimele 12 luni, să nu depăşească cu 100% salariul mediu net pe economie este justificată prin chiar scopul acestei legi, respectiv acela de a veni în sprijinul tinerilor, în virtutea prevederilor ale art. 49 din Constituţie cu privire la protecţia copiilor şi a tinerilor, potrivit căruia copiii şi tinerii se bucură de un regim special de protecţie şi de asistenţă în realizarea drepturilor lor, iar unele forme de protecţie socială a copiilor şi a tinerilor se stabilesc prin lege.22. Astfel, aceste condiţii instituite prin Legea nr. 152/1998, respectiv prin prevederile criticate, se subsumează măsurilor de protecţie pe care statul le acordă tinerilor, în considerarea statutului lor social, mai ales celor cu posibilităţi materiale reduse de a închiria sau cumpăra o locuinţă pe piaţa liberă, fiind de competenţa legiuitorului să stabilească anumite criterii în funcţie de care se poate face o departajare a tinerilor cu nevoi sociale în funcţie de posibilităţile materiale de care dispun.23. Întrucât egalitatea în drepturi nu înseamnă identitate de tratament juridic, instituirea unui tratament juridic diferit faţă de anumite categorii de persoane, precum cele prevăzute de legea în discuţie, este necesară, fiind justificat în mod raţional şi obiectiv tocmai datorită statutului persoanei care necesită o protecţie sporită din partea statului, respectiv persoanele/tinerii cu venituri reduse/limitate.24. Prevederile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 152/1998, prin care sunt stabilite condiţiile de vânzare a locuinţelor pentru tineri destinate închirierii, inclusiv celor construite şi destinate în mod exclusiv închirierii tinerilor specialişti din învăţământ sau sănătate, nu sunt de natură a crea o discriminare sau a încălca egalitatea în drepturi, întrucât principiul egalităţii nu exclude, ci dimpotrivă, presupune un tratament juridic identic numai în situaţii egale. În situaţiile în mod obiectiv diferite este justificată aplicarea unui tratament juridic diferit, astfel cum este în cazul prevederilor criticate.25. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Robert Ştefan Lisenche în Dosarul nr. 2.711/3/2017 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 10 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 152/1998 privind înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 20 septembrie 2018.
    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
    Magistrat-asistent,
    Ioniţa Cochinţu
    -----