Structură Act

Forma la zi
Pret: 13,00 RON cu TVA

Doriţi o formă actualizată, la zi (25.03.2019), a acestui act? Cumpăraţi acum online, rapid şi simplu actul (varianta PDF) sau alegeţi un abonament!
DECIZIA nr. 656 din 30 octombrie 2018referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 188 din 8 martie 2019Data intrării în vigoare 08-03-2019


    Valer Dorneanu- preşedinte
    Marian Enache- judecător
    Petre Lăzăroiu- judecător
    Daniel-Marius Morar- judecător
    Mona-Maria Pivniceru- judecător
    Livia Doina Stanciu- judecător
    Simona-Maya Teodoroiu- judecător
    Varga Attila- judecător
    Patricia Marilena Ionea- magistrat-asistent
    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 pct. 4, 5 şi 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare. Excepţia a fost ridicată de Valentin R. Bob în Dosarul nr. 1.168/116/2016 al Tribunalului Călăraşi - Secţia civilă şi constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 442D/2017.2. La apelul nominal se prezintă autorul excepţiei, prin domnul avocat Alexandru Georgescu, cu împuternicire depusă la dosar. Lipsesc celelalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele Curţii Constituţionale nr. 519D/2017, nr. 819D/2017, nr. 1.409D/2017, nr. 1.437D/2017, nr. 1.471D/2017, nr. 1.580D/2017, nr. 1.714D/ 2017, nr. 2.310D/2017, nr. 2.406D/2017, nr. 2.691D/2017, nr. 2.698D/2017, nr. 2.716D/2017, nr. 2.732D/2017, nr. 2.804D/2017, nr. 272D/2018, nr. 491D/2018 şi nr. 672D/2018, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, excepţie ridicată de Valerian Bulgariu în Dosarul nr. 1.070/119/2016 al Tribunalului Covasna - Secţia civilă, de Valentin-Ovidiu Dediu în Dosarul nr. 1.268/116/2016 al Tribunalului Călăraşi - Secţia civilă, de Carmen Gabriela Filimon în Dosarul nr. 3.333/117/2016 al Tribunalului Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de de muncă şi asigurări sociale, de Aurel Cojocariu în Dosarul nr. 47.004/3/2016 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, de Ioan Grad în Dosarul nr. 2.204/100/2016/a1 al Curţii de Apel Cluj - Secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale, de Radu Petru Pop în Dosarul nr. 3.797/117/2016 al Tribunalului Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, de Mihaela Chiorean în Dosarul nr. 3.770/117/2016 al Tribunalului Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, de Ionel Oceanu în Dosarul nr. 2.637/113/2016 al Tribunalului Brăila - Secţia I civilă, de Gheorghe Ioan Şimon Cian în Dosarul nr. 2.203/100/2016/a1* al Tribunalului Maramureş - Secţia I civilă, de Ioan-Ciochină Barbu în Dosarul nr. 4.452/99/2017 al Tribunalului Iaşi - Secţia I civilă, de Marian Dinescu în Dosarul nr. 3.953/105/2017 al Tribunalului Prahova - Secţia I civilă, de Vasile Popa în Dosarul nr. 1.479/120/2017 al Tribunalului Dâmboviţa - Secţia I civilă, de Ion Andreiu în Dosarul nr. 5.973/105/2017 al Tribunalului Prahova - Secţia I civilă, de Dumitru Dinu în Dosarul nr. 1.758/88/2017 al Tribunalului Tulcea - Secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal, de Manea Mihai în Dosarul nr. 1.497/122/2017 al Tribunalului Giurgiu - Secţia civilă, de Vasile Miculescu în Dosarul nr. 5.590/120/2017 al Tribunalului Dâmboviţa - Secţia I civilă şi de Ionel Pătrăşcioiu în Dosarul nr. 4.942/105/2017 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia I civilă. 4. La apelul nominal se prezintă Valentin-Ovidiu Dediu, prin domnul avocat Alexandru Georgescu, cu împuternicire depusă la dosar, precum şi Radu Petru Pop, Mihai Manea şi Ionel Pătrăşcioiu, prezenţi personal. Lipsesc celelalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită. 5. Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 442D/2017, nr. 519D/2017, nr. 819D/2017, nr. 1.409D/2017, nr. 1.437D/ 2017, nr. 1.471D/2017, nr. 1.580D/2017, nr. 1.714D/2017, nr. 2.310D/2017, nr. 2.406D/2017, nr. 2.691D/2017, nr. 2.698D/ 2017, nr. 2.716D/2017, nr. 2.732D/2017, nr. 2.804D/2017, nr. 272D/2018, nr. 491D/2018 şi nr. 672D/2018, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor. Părţile prezente şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 519D/2017, nr. 819D/2017, nr. 1.409D/2017, nr. 1.437D/2017, nr. 1.471D/2017, nr. 1.580D/2017, nr. 1.714D/2017, nr. 2.310D/2017, nr. 2.406D/ 2017, nr. 2.691D/2017, nr. 2.698D/2017, nr. 2.716D/2017, nr. 2.732D/2017, nr. 2.804D/2017, nr. 272D/2018, nr. 491D/2018 şi nr. 672D/2018 la Dosarul nr. 442D/2017, care este primul înregistrat. 6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul părţilor prezente. 7. Reprezentantul părţilor Valentin R. Bob şi Valentin-Ovidiu Dediu face precizarea prealabilă că, în unul dintre dosarele Curţii Constituţionale în care susţine excepţia de neconstituţionalitate, Guvernul a trimis un punct de vedere diferit de cel trimis în alte dosare, prin care arată că excepţia este întemeiată. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate solicită admiterea acesteia şi arată că dispoziţiile de lege criticate sunt contrare art. 1, art. 61 şi art. 115 din Constituţie, prin modalitatea în care s-a realizat modificarea dispoziţiilor Legii nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat. De asemenea susţine că sunt înfrânte prevederile constituţionale ale art. 53, nefiind respectate condiţiile referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. Totodată, arată că nu a existat o situaţie extraordinară, care să impună emiterea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, în nota de fundamentare a acestui act, Guvernul nefăcând altceva decât să enunţe considerente generale, raportate la o pretinsă aglomerare a instanţelor de judecată în măsura în care nu s-ar interveni legislativ, aspect care nu constituie o motivare suficientă. Consideră că acestea sunt considerente de ordin subiectiv, care au la bază o simplă previziune, nesusţinută de date concrete. Prin urmare, nu este îndeplinită condiţia motivării actului normativ, fiind încălcat principiul separaţiei puterilor în stat, de vreme ce Guvernul intervine într-un domeniu al puterii legislative, în alte condiţii decât cele impuse prin lege. De asemenea arată că nu este respectată cerinţa prevăzută de art. 58 alin. (2) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, Legea nr. 223/2015 fiind modificată după publicare şi înainte de intrarea sa în vigoare de o entitate care nu este cea emitentă. Mai arată că, prin limitarea drepturilor persoanelor care cad sub incidenţa dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 în raport cu alte categorii de persoane aflate în situaţii similare, respectiv alţi beneficiari ai pensiilor speciale, se creează o discriminare. 8. Radu Petru Pop arată că prevederile art. 40 pct. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 sunt neconstituţionale, întrucât, prin plafonarea pensiei la 85% din baza de calcul prevăzută la art. 28 din Legea nr. 223/2015, se încalcă prevederile art. 16 din Constituţie referitoare la egalitatea în drepturi. În acest sens arată că diferenţa de 8%, care apare în cazul său, peste plafonul stabilit de pensie poate proveni fie din însumarea unor ani de activitate, fie din acordarea unor sporuri pentru condiţii speciale, fie din contribuţia pentru pensia suplimentară. Marea majoritate a pensionarilor militari suferă de boli profesionale, cauzate de condiţiile în care s-a desfăşurat munca, iar media de viaţă este scăzută. Consideră că dreptul la pensie militară de serviciu nu trebuie restrâns prin niciun fel de artificii legislative, care creează inegalităţi între persoane aflate în aceeaşi situaţie juridică. În concret arată că are o vechime cumulată de 44 de ani, beneficiind de aceleaşi drepturi la pensie ca o persoană care are 36 de ani vechime cumulată. Consideră că plafonarea ar fi rezonabilă dacă s-ar limita la un procent de 100% din baza de calcul. Mai arată că art. 40 pct. 20 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, care se referă la pensia suplimentară, este neconstituţional, pentru că a inclus această pensie în baza de calcul, ceea ce duce, în final, prin plafonare, la diminuarea cuantumului pensiei cuvenite. 9. Mihai Manea consideră că nu a existat o situaţie extraordinară care să justifice adoptarea măsurilor dispuse prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015. De asemenea arată că prin plafonarea pensiei se creează discriminări, cadre militare cu grade şi vechime mari primind o pensie egală cu sau mai mică decât cea pe care o primesc cadre militare cu grade sau vechime mai mici.
    10. Ionel Pătrăşcioiu consideră că dispoziţiile de lege criticate aduc atingere dreptului de proprietate. De asemenea arată că măsurile dispuse prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 afectează climatul de stabilitate juridică. Consideră că Legea nr. 223/2015 şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 au prevederi diametral opuse, iar lipsa de claritate şi previzibilitate a normelor de lege înfrânge principiul securităţii juridice, contrar art. 1 alin. (5) din Constituţie. Arată că o lege organică nu poate fi modificată de o ordonanţă de urgenţă a cărei emitere nu a fost justificată de o situaţie extraordinară a cărei reglementare nu poate fi amânată şi consideră că actul normativ criticat a fost emis cu încălcarea principiului separaţiei puterilor în stat. 11. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată. Aminteşte că, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a reţinut că Guvernul poate reglementa, pe calea ordonanţelor de urgenţă, în domeniul legilor organice, iar legiuitorul are competenţa de a stabili modul de calcul al pensiilor. De asemenea arată că dispoziţiile de lege nu sunt discriminatorii, întrucât se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei, de la data intrării lor în vigoare. CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:12. Prin Încheierea din 26 ianuarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 1.168/116/2016, Tribunalul Călăraşi - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 pct. 4, 5 şi 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare. Excepţia a fost ridicată de Valentin R. Bob în cadrul unei acţiuni în constatare.13. Prin Încheierea din 20 decembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 1.070/119/2016, Tribunalul Covasna - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 pct. 6 şi 20 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015. Excepţia a fost ridicată de Valerian Bulgariu cu prilejul soluţionării unei acţiuni în care a solicitat anularea deciziei de pensionare.14. Prin Încheierea din 23 februarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 1.268/116/2016, Tribunalul Călăraşi - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 pct. 4, 5 şi 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015. Excepţia a fost ridicată de Valentin-Ovidiu Dediu cu prilejul contestării deciziei de pensionare. 15.
    Prin Încheierea din 26 ianuarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 3.333/117/2016 şi Încheierea din 20 aprilie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 3.797/117/2016, Tribunalul Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015. Excepţia a fost ridicată de Carmen Gabriela Filimon şi Radu Petru Pop, cu prilejul soluţionării contestaţiilor formulate împotriva deciziei de pensionare.
    16. Prin Încheierea din 7 aprilie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 47.004/3/2016, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015. Excepţia a fost ridicată de Aurel Cojocariu cu prilejul soluţionării contestaţiei formulate împotriva deciziei de pensionare.17. Prin Decizia civilă nr. 7/R/2017 din 5 aprilie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 2.204/100/2016/a1, Curtea de Apel Cluj - Secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015. Excepţia a fost ridicată de Ioan Grad cu prilejul soluţionării contestaţiei formulate împotriva deciziei de pensionare.18. Prin Încheierea din 10 martie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 3.770/117/2016, Tribunalul Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 pct. 1-4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015. Excepţia a fost ridicată de Mihaela Chiorean cu prilejul soluţionării contestaţiei formulate împotriva deciziei de pensionare.19. Prin Încheierea din 17 iulie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 2.637/113/2016, Tribunalul Brăila - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 pct. 4, 5 şi 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015. Excepţia a fost ridicată de Ionel Oceanu cu prilejul soluţionării contestaţiei formulate împotriva deciziei de pensionare. 20. Prin Încheierea din 1 septembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 2.203/100/2016/a1*, Tribunalul Maramureş - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015. Excepţia a fost ridicată de Şimon Cian Gheorghe Ioan cu prilejul soluţionării contestaţiei formulate împotriva deciziei de pensionare.21. Prin Încheierea din 26 octombrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 4.452/99/2017, Tribunalul Iaşi - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015. Excepţia a fost ridicată de Ioan Chiochină-Barbu în cadrul unei acţiuni având ca obiect drepturi de asigurări sociale.
    22. Prin Încheierea din 6 octombrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 3.953/105/2017, Tribunalul Prahova - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015. Excepţia a fost ridicată de Marian Dinescu, cu prilejul soluţionării contestaţiei formulate împotriva deciziei de calcul al pensiei. 23. Prin Încheierea din 22 septembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 1.479/120/2017, Tribunalul Dâmboviţa - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015. Excepţia a fost ridicată de Vasile Popa în cadrul unei acţiuni având ca obiect asigurări sociale. 24. Prin Încheierea din 19 octombrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 5.973/105/2017, Tribunalul Prahova - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor 40 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015. Excepţia a fost ridicată de Ion Andreiu cu prilejul soluţionării contestaţiei formulate împotriva deciziei de pensionare.25. Prin Încheierea din 25 octombrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 1.758/88/2017, Tribunalul Tulcea - Secţia civilă de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015. Excepţia a fost ridicată de Dumitru Dinu cu prilejul soluţionării contestaţiei formulate împotriva deciziei de pensionare. 26. Prin Încheierea din 6 februarie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 1.497/122/2017, Tribunalul Giurgiu - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 pct. 1, 4, 5 şi 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015. Excepţia a fost ridicată de Mihai Manea în cadrul unei acţiuni având ca obiect recalcularea pensiei. 27. Prin Încheierea din 14 martie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 5.590/120/2017, Tribunalul Dâmboviţa - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 pct. 5 şi 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015. Excepţia a fost ridicată de Vasile Miculescu în cadrul unei acţiuni privind drepturi de asigurări sociale. 28. Prin Încheierea din 17 aprilie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 4.942/105/2017, Curtea de Apel Ploieşti - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 pct. 4 şi 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015. Excepţia a fost ridicată de Ionel Pătrăşcioiu cu prilejul soluţionării apelului formulat împotriva Sentinţei civile nr. 4.561 din 18 octombrie 2017, pronunţate de Tribunalul Prahova în Dosarul nr. 4.942/105/2017, prin care s-a soluţionat contestaţia privind decizia de pensionare.
    29. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia formulează atât critici de neconstituţionalitate extrinsecă, referitoare la respectarea condiţiilor constituţionale de emitere a ordonanţelor de urgenţă, cât şi critici de neconstituţionalitate intrinsecă, privind conţinutul textelor de lege supuse analizei de constituţionalitate.30. Astfel, autorii excepţiei susţin, în esenţă, că dispoziţiile art. 40 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, care aduc modificări dispoziţiilor Legii nr. 223/2015, au intrat în vigoare la data de 11 decembrie 2015, respectiv după publicarea legii mai sus amintite, dar anterior intrării sale în vigoare. Or, dispoziţiile art. 58 alin. (2) din Legea nr. 24/2000 prevăd că modificarea unui act normativ anterior intrării sale în vigoare nu poate fi realizată decât de către autoritatea emitentă, iar intervenţiile propuse trebuie să intre în vigoare la aceeaşi dată cu actul normativ supus evenimentului legislativ, condiţii care nu au fost respectate. 31. Totodată, arată că dispoziţiile de lege criticate aduc atingere art. 1 alin. (4) şi art. 73 alin. (3) lit. p) din Constituţie, întrucât, încălcând principiul separaţiei puterilor în stat, executivul a modificat şi completat o lege organică.32. De asemenea, autorii excepţiei arată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 a fost adoptată fără a fi existat o situaţie extraordinară, aşa cum impune art. 115 alin. (4) din Constituţie. Astfel, consideră că motivele invocate în nota de fundamentare a actului normativ criticat reprezintă aspecte subiective, care nu pot fi cuantificate în mod corespunzător. În plus, susţin că, în contextul în care premisa urgenţei reglementării este reprezentată de clarificarea dispoziţiilor aplicabile pensionarilor în perioada de stabilire, recalculare şi/sau actualizare a pensiilor militare de stat, dispoziţiile criticate nu pot reprezenta o justificare pentru măsurile legislative de reducere a procentului din baza de calcul în baza căruia se calculează pensia militară de stat şi de plafonare a pensiei. Mai arată şi că impactul aplicării unor dispoziţii legale asupra exerciţiului bugetar nu poate justifica caracterul definitiv al intervenţiei legislative operate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015. 33. Totodată, în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia arată că dispoziţiile de lege criticate aduc atingere art. 1 alin. (5) din Constituţie, întrucât reglementarea nu respectă cerinţa de previzibilitate a normei legale, cadrele militare neputând avea reprezentarea corectă a derulării procedurii pensionării, a condiţiilor de pensionare sau a condiţiilor de recalculare a pensiei. 34. De asemenea, autorii excepţiei susţin că dispoziţiile de lege criticate aduc atingere prevederilor art. 115 alin. (6) din Constituţie, întrucât printr-o ordonanţă de urgenţă sunt afectate drepturi constituţionale, aşa cum sunt dreptul la pensie şi dreptul de proprietate. Pentru aceleaşi motive se aduce atingere art. 53 din Constituţie, nefiind întrunite cerinţele constituţionale referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. În susţinerea acestor critici arată că, în redactarea iniţială a Legii nr. 223/2015, baza de calcul pentru stabilirea pensiei militare trebuia să includă toate veniturile brute realizate de către beneficiarii sistemului de pensii de stat. Or, prin dispoziţiile de lege criticate, baza de calcul a fost restrânsă pentru a include doar soldele sau salariile realizate la funcţia de bază, fiind excluse o serie de beneficii ce au fost recunoscute militarilor, poliţiştilor sau funcţionarilor cu statut public special tocmai în considerarea riscurilor asumate, privaţiunilor sau pierderilor suferite de aceştia ca efect al exercitării funcţiei. În acelaşi timp, cuantumul pensiei a fost scăzut prin diminuarea procentului din baza de calcul de la 80% la 65%. O altă limitare a exerciţiului dreptului la pensie, realizată prin intermediul art. 40 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, este modificarea operată asupra art. 30 din Legea nr. 223/2015. Astfel, deşi în forma iniţială, art. 29 din lege conţinea o serie de prevederi de natură a crea o situaţie mai favorabilă persoanelor care şi-au exercitat funcţia în condiţii speciale, art. 40 pct. 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 înlătură integral aceste dispoziţii de favoare şi, de asemenea, limitează cuantumul pensiei stabilite, recalculate şi actualizate în condiţiile legii la 85% din valoarea bazei de calcul, deşi o astfel de limitare nu a fost niciodată impusă anterior. 35.
    Întrucât, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, dreptul la pensie a fost asimilat unui bun, în sensul art. 1 din Primul Protocol la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, autorii excepţiei consideră că a fost încălcat şi dreptul de proprietate.
    36. Totodată, autorii excepţiei susţin că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor art. 4 alin. (2) şi art. 16 alin. (1) din Constituţie din mai multe perspective. Astfel, arată că plafonarea cuantumului pensiei la 85% din valoarea bazei de calcul, precum şi faptul că sporul pentru pensia suplimentară a fost inclus în baza de calcul al pensiei creează discriminări între beneficiarii pensiei militare, întrucât cei care au o vechime mai mare nu îşi mai pot valorifica sporul pentru pensia suplimentară, prevăzut de art. 108 din Legea nr. 223/2015 şi modificat de art. 40 pct. 20 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015. Precizează că prin însăşi denumirea sa „contribuţia la Fondul pentru pensia suplimentară“ trebuie diferenţiată de pensia propriu-zisă.37. De asemenea, dispoziţiile de lege creează o diferenţă de tratament juridic nejustificată între persoanele pensionate în baza unor acte normative anterioare apariţiei Legii nr. 223/2015 şi cele pensionate în temeiul acestei din urmă legi. În acest sens arată că elementele salariale care alcătuiesc baza de calcul al pensiei unui cadru militar, poliţist sau funcţionar public cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, căruia i se naşte dreptul la pensie militară în temeiul legislaţiei actuale, au fost suplimentate cu unele sporuri şi venituri pe care cei care au ieşit la pensie anterior nu le-au primit la data naşterii dreptului la pensie militară de stat. Astfel, în prezent, se plătesc ore suplimentare, se acordă spor de confidenţialitate, spor de fidelitate, spor de stres şi alte drepturi băneşti, care nu s-au acordat potrivit legislaţiei anterioare, iar echivalentul bănesc al acestora nu a fost inclus în baza de calcul al pensiei militare de stat. Prin urmare, recalcularea pensiei pe baza unor elemente salariale incomplete şi diminuate în raport cu situaţia la zi constituie o încălcare a principiului egalităţii şi creează o evidentă discriminare în raport cu cei cărora li se stabileşte dreptul la pensie pe baza elementelor salariale şi ale cuantumurilor acestora la zi. 38. De asemenea, autorii excepţiei consideră că se creează o discriminare şi în raport cu alte categorii de beneficiari ai unor pensii speciale pentru care legea prevede un mod de calcul al pensiei mai favorabil, deşi au fost supuşi unor interdicţii asemănătoare în timpul exercitării activităţii profesionale. 39. O altă critică de neconstituţionalitate se referă la caracterul retroactiv al dispoziţiilor de lege criticate. În acest sens, autorii excepţiei susţin că dispoziţiile de lege, care prevăd recalcularea pensiilor stabilite anterior intrării în vigoare a Legii nr. 223/2015, sunt retroactive, afectând drepturi câştigate în temeiul reglementărilor anterioare. Chiar dacă se prevede că în urma recalculării va fi păstrat în plată cuantumul avantajos beneficiarului, titularul pensiei militare astfel stabilite nu va putea beneficia de prevederile referitoare la actualizarea şi majorarea pensiei ori de câte ori are loc majorarea sau actualizarea soldelor de grad şi funcţie la cadrele în activitate, toate aceste eventuale indexări, actualizări şi majorări având ca bază de calcul pensia stabilită în baza Legii nr. 223/2015 şi nu legea prin care s-a stabilit pensia aflată în plată. 40. Tribunalul Călăraşi - Secţia civilă, Tribunalul Covasna - Secţia civilă, Tribunalul Brăila - Secţia I civilă, Curtea de Apel Ploieşti - Secţia I civilă, Tribunalul Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, Curtea de Apel Cluj - Secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale, Tribunalul Iaşi - Secţia I civilă şi Tribunalul Dâmboviţa - Secţia I civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată.41. Tribunalul Giurgiu - Secţia civilă şi Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale nu şi-au exprimat punctul de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate, considerând că astfel s-ar antepronunţa în cauzele în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate. 42. Tribunalul Dâmboviţa - Secţia I civilă şi Tribunalul Maramureş - Secţia I civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată.43. Tribunalul Prahova - Secţia I civilă arată că excepţia de neconstituţionalitate este admisibilă.44. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.45. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că actul normativ care nu poate interveni într-un domeniu ce face obiectul exclusiv al legii organice este ordonanţa simplă a Guvernului, în timp ce ordonanţele de urgenţă pot completa ori modifica şi astfel de legi, respectiv pot reglementa în domeniul legii organice. Arată că emiterea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 a fost justificată de o situaţie extraordinară, iar măsurile dispuse prin acest act normativ nu sufereau amânare. De asemenea aminteşte că, în jurisprudenţa Curţii Constituţionale s-a statuat că „situaţia diferită în care se află cetăţenii în funcţie de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca o încălcare a dispoziţiilor constituţionale care consacră egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi discriminări.“ Mai arată că susţinerea referitoare la încălcarea prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie este neîntemeiată, deoarece măsura recalculării pensiilor îşi produce efecte de la data intrării în vigoare a legii criticate, fără a fi afectate pensiile deja încasate. 46. În mod diferit, prin punctul de vedere trimis în Dosarul nr. 819D/2017, Guvernul arată că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată. În acest sens invocă Adresa nr. 2/100873/9.12.2015, prin care Ministerul Justiţiei a avizat proiectul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, reţinând următoarele: „cu privire la art. 40 semnalăm că soluţiile propuse modifică reglementări recent introduse de Parlament, ca unică autoritate legislativă, în textul Legii nr. 223/2015, ceea ce ar putea fi apreciat, la un eventual control de neconstituţionalitate, ca o eventuală contracarare a voinţei forului legislativ, contrar art. 1 alin. (4) şi art. 61 din Legea fundamentală. De asemenea, deşi legea menţionată nu a intrat încă în vigoare, drepturile stabilite de dispoziţiile acesteia s-au concretizat deja într-o speranţă legitimă a beneficiarilor, asimilată în conţinutul ei, unui «bun» în sensul jurisprudenţei CEDO şi având acelaşi regim de protecţie ca orice alt drept patrimonial (de exemplu, dreptul de proprietate). În aceste condiţii, recalcularea pensiilor potrivit noilor criterii având ca rezultat diminuarea cuantumului acestora ar putea fi considerată ca fiind echivalentă cu o expropriere reglementată fără respectarea condiţiilor prevăzute în art. 44 alin. (3) din Constituţie. În plus, semnalăm că este posibil ca la un eventual control de neconstituţionalitate, măsurile propuse să fie considerate ca fiind neconstituţionale prin raportare la art. 115 alin. (6) din Constituţie, având în vedere că dreptul la pensie este drept fundamental, ocrotit de art. 47 alin. (1) din Constituţie şi care nu poate fi afectat în sens negativ prin ordonanţă de urgenţă a Guvernului“.47. Avocatul Poporului arată că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, nefiind afectate drepturi câştigate. De asemenea arată că pensia militară de stat nu este o pensie bazată pe contributivitate, plătită de la bugetul de stat. Or, principiul păstrării în plată a cuantumului celui mai favorabil al pensiei vizează numai pensiile întemeiate pe sistemul contributiv, întrucât numai în acest caz cuantumul pensiei poate fi considerat ca fiind un drept câştigat. De asemenea arată că dispoziţiile de lege criticate nu sunt contrare art. 15 alin. (2) din Constituţie, ci doar modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior. În sfârşit, arată că respectarea egalităţii în drepturi, precum şi a obligaţiei de nediscriminare presupune luarea în considerare a tratamentului pe care legea îl prevede faţă de cei cărora li se aplică în decursul perioadei în care reglementările sale sunt în vigoare, iar nu în raport cu efectele produse prin reglementări legale anterioare.48. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.
    CURTEA,examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:49. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.50. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 40 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 923 din 11 decembrie 2015. În criticile de neconstituţionalitate intrinsecă pe care le formulează, autorii excepţiei se referă în special la dispoziţiile pct. 1, 4, 5, 6, 20, 21, 22 şi 24 din articolul de lege mai sus amintit, prin care se aduc modificări şi completări Legii nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 556 din 27 iulie 2015. Astfel, art. 40 pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 abrogă art. 22 din Legea nr. 223/2015 referitor la posibilitatea solicitării pensiei de serviciu anticipate sau anticipate parţiale, indiferent de vârstă, dacă sunt îndeplinite condiţiile de vechime ca militar/poliţist/funcţionar public cu statut special, în activitate, de cel puţin 10 ani. Art. 40 pct. 4, 5 şi 6 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 modifică dispoziţiile art. 28, 29 şi 30 din Legea nr. 223/2015 referitoare la baza de calcul folosită pentru stabilirea pensiei militare de stat şi procentele de bază de calcul folosite pentru stabilirea cuantumului pensiei de serviciu şi stabilesc un plafon al pensiei de serviciu de 85% din baza de calcul. Dispoziţiile art. 40 pct. 20, 21, 22 şi 24 modifică art. 108, 109, 110 şi 122 din Legea nr. 223/2015 referitoare la sporurile acordate aferent contribuţiilor plătite la Fondul pentru pensia suplimentară şi/sau contribuţia individuală la buget, transformarea unor pensii în pensii militare de stat şi recalcularea acestora, precum şi dreptul de a opta între pensia prevăzută de Legea nr. 223/2015 şi pensia reglementată de Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, atunci când sunt îndeplinite condiţiile de pensionare în ambele sisteme de pensii. 51. Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că dispoziţiile de lege criticate contravin următoarelor texte din Constituţie: art. 1 alin. (3), (4) şi (5) referitoare la statul român, separaţia puterilor în stat şi obligaţia respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 4 alin. (2) referitor la egalitatea între cetăţeni, art. 15 alin. (1) şi (2) referitor la universalitate şi neretroactivitatea legii civile, art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art. 44 alin. (1), alin. (2) teza I şi alin. (3) privind dreptul de proprietate, art. 47 alin. (1) şi (2) referitor la nivelul de trai şi dreptul la pensie, art. 61 alin. (1) privind rolul şi structura Parlamentului, art. 73 alin. (3) lit. p) privind reglementarea prin lege organică a regimului general privind raporturile de muncă, sindicatele, patronatele şi protecţia socială, art. 115 alin. (4), (5) şi (6) privind condiţiile emiterii ordonanţelor de urgenţă, art. 124 alin. (2) privind înfăptuirea justiţiei şi art. 136 alin. (1) şi (5) referitor la inviolabilitatea proprietăţii. 52. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorii acesteia critică dispoziţiile art. 40 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 atât din perspectiva neîndeplinirii unor condiţii de constituţionalitate extrinsecă, cât şi din cea a conţinutului reglementării, care, în opinia lor, contravine mai multor prevederi ale Legii fundamentale.53. Astfel, autorii excepţiei susţin că dispoziţiile de lege criticate au fost adoptate cu încălcarea dispoziţiilor art. 58 alin. (2) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, dispoziţii potrivit cărora „în situaţii temeinic justificate, prin excepţie de la prevederile alin. (1), actele normative de importanţă şi complexitate deosebită pot fi modificate, completate sau, după caz, abrogate de autoritatea emitentă şi în perioada cuprinsă între data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi data prevăzută pentru intrarea lor în vigoare, cu condiţia ca intervenţiile propuse să intre în vigoare la aceeaşi dată cu actul normativ supus evenimentului legislativ.“ În susţinerea criticii de neconstituţionalitate, autorii arată că Legea nr. 223/2015 a fost adoptată de Parlament şi nu putea fi modificată, înainte de intrarea sa în vigoare, de Guvern, întrucât acesta nu era „autoritatea emitentă“. Curtea apreciază însă că, în contextul art. 58 alin. (2) din Legea nr. 24/2000, sintagma „autoritate emitentă“ trebuie interpretată în sensul că se referă la autoritatea care are competenţa de a reglementa în materia avută în vedere şi de a emite un act normativ de acelaşi rang cu cel asupra căruia se operează modificările. În speţă, este avută în vedere autoritatea legiuitoare care, aşa cum rezultă din prevederile art. 61 alin. (1) din Constituţie, este Parlamentul. Tot prevederile constituţionale ale art. 115 consacră însă posibilitatea Parlamentului de a-şi delega competenţele de legiferare Guvernului, în condiţiile limitativ stabilite de textul fundamental, iar, în măsura în care aceste condiţii sunt îndeplinite, actele normative emise de Guvern, pe calea delegării legislative, au aceeaşi forţă juridică precum cea a legilor adoptate de Parlament. Prin urmare, Curtea apreciază că dispoziţiile art. 40 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 nu au fost emise cu încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituţie raportat la art. 58 alin. (2) din Legea nr. 24/2000, critica de neconstituţionalitate fiind neîntemeiată sub acest aspect. 54.
    Un alt aspect de neconstituţionalitate invocat de autorii excepţiei se referă la încălcarea principiului separaţiei puterilor în stat, întrucât Guvernul nu ar avea posibilitatea de a modifica, pe calea unei ordonanţe de urgenţă, dispoziţiile cuprinse într-o lege organică. Or, Curtea reţine că interdicţia Guvernului de a reglementa în domeniul legilor organice este prevăzută în art. 115 alin. (1) din Constituţie, în ceea ce priveşte ordonanţele simple. Cât priveşte ordonanţele de urgenţă, Legea fundamentală prevede condiţii diferite, reglementate de art. 115 alin. (4)-(6), care nu se referă însă şi la interdicţia reglementării în domeniul legilor organice. Aşa fiind, Curtea constată că şi acest aspect de neconstituţionalitate este neîntemeiat, concluzie reţinută, de altfel, şi prin Decizia nr. 349 din 22 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 722 din 22 august 2018, paragraful 17.
    55. Neconstituţionalitatea extrinsecă a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 este invocată şi din perspectiva inexistenţei unei situaţii extraordinare, care să justifice intervenţia legislativă a Guvernului. Faţă de această critică, Curtea reţine că, potrivit jurisprudenţei sale referitoare la art. 115 alin. (4) din Constituţie (spre exemplu, Decizia nr. 255 din 11 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 16 iunie 2005), Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă în următoarele condiţii, întrunite în mod cumulativ:– existenţa unei situaţii extraordinare;– reglementarea acesteia să nu poată fi amânată;– urgenţa să fie motivată în cuprinsul ordonanţei.56. Situaţiile extraordinare exprimă un grad mare de abatere de la obişnuit sau comun şi au un caracter obiectiv, în sensul că existenţa lor nu depinde de voinţa Guvernului, care, în asemenea împrejurări, este constrâns să reacţioneze prompt pentru apărarea unui interes public pe calea ordonanţei de urgenţă. Ordonanţa de urgenţă nu constituie o alternativă aflată la discreţia Guvernului, prin care acesta şi-ar putea încălca obligaţia sa constituţională de a asigura, în vederea îndeplinirii programului său de guvernare, reglementarea prin lege, de către Parlament, a relaţiilor ce constituie obiectul acestei reglementări (a se vedea în acest sens Decizia nr. 83 din 19 mai 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 211 din 8 iunie 1998). De asemenea, în accepţiunea Deciziei nr. 258 din 14 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 341 din 17 aprilie 2006, „inexistenţa sau neexplicarea urgenţei reglementării situaţiilor extraordinare [...] constituie în mod evident o barieră constituţională în calea adoptării de către Guvern a unei ordonanţe de urgenţă în sensul arătat. A decide altfel înseamnă a goli de conţinut dispoziţiile art. 115 din Constituţie privind delegarea legislativă şi a lăsa libertate Guvernului să adopte în regim de urgenţă acte normative cu putere de lege, oricând şi - ţinând seama de împrejurarea că prin ordonanţă de urgenţă se poate reglementa şi în materii care fac obiectul legilor organice - în orice domeniu“.57. Având în vedere aceste repere, Curtea reţine că, în Nota de fundamentare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 modificările aduse Legii nr. 223/2015 au fost justificate de faptul că, în cuprinsul acestei legi, „există prevederi arbitrare în interpretare care pot determina diferenţieri de tratament aplicabil pensionarilor în etapa de stabilire, recalculare şi/sau actualizare a pensiilor militare de stat“, iar „în condiţiile neadoptării măsurilor de modificare şi completare a Legii nr. 223/2015 este imposibilă emiterea normelor juridice de rang inferior şi există riscul apariţiei unui nou val de litigii de anvergura celui din anii 2010-2012“.
    58. Autorii excepţiei pun în discuţie veridicitatea motivelor referitoare la apariţia unui nou val de litigii, considerând că acestea reprezintă mai degrabă aprecieri subiective, necuantificabile.59. Curtea apreciază însă că situaţia extraordinară care a impus reglementarea de urgenţă a dispoziţiilor art. 40 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 are în vedere alte aspecte decât cele la care se referă autorii excepţiei, şi anume consecinţele neconstituţionale pe care le atrage după sine o reglementare care este susceptibilă de a genera tratamente diferite pentru persoane aflate în situaţii identice şi faţă de care apariţia unui val semnificativ de litigii este doar un efect secundar. O reglementare neclară, care are ca efect interpretări arbitrare, este contrară nu doar prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituţie, dar şi principiului constituţional al egalităţii în drepturi, potrivit căruia persoanele care se află în situaţii similare trebuie să se bucure de un tratament juridic identic, iar constatarea acestor consecinţe, în timpul demersurilor autorităţilor prilejuite de imediata intrare în vigoare a unei asemenea reglementări, justifică o intervenţie legislativă imediată a Guvernului, potrivit art. 115 alin. (4) din Constituţie, destinată prevenirii acestor rezultate contrare Legii fundamentale. Aşa fiind, Curtea apreciază că dispoziţiile de lege criticate nu contravin textului constituţional mai sus amintit.60. În continuare, referindu-se la conţinutul dispoziţiilor art. 40 din Legea nr. 57/2015, autorii excepţiei arată, în esenţă, că acestea nu respectă cerinţele de claritate şi previzibilitate a legii şi afectează drepturi fundamentale, aşa cum sunt dreptul la pensie şi dreptul de proprietate.61. Cât priveşte critica referitoare la lipsa de claritate şi previzibilitate a legii, Curtea reţine că deschiderea dreptului la pensie este guvernată de principiul tempus regit actum, reglementările anterioare acestui moment, referitoare la condiţiile acordării acestui drept, neputându-se considera ca instituind o reglementare care generează o aşteptare legitimă. Astfel, până la momentul pensionării, se pot succeda mai multe reglementări, care stabilesc condiţii de pensionare diferite, relevantă fiind însă doar cea aplicabilă la momentul acordării acestui drept. Aşa fiind, Curtea apreciază că această critică este neîntemeiată.62. Referitor la critica de neconstituţionalitate privind încălcarea unor drepturi fundamentale, Curtea, prin Decizia nr. 349 din 22 mai 2018, paragrafele 21 şi 22, a reţinut că „cetăţenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate plătit, la asistenţă medicală în unităţile sanitare de stat, la ajutor de şomaj şi la alte forme de asigurări sociale publice sau private, prevăzute de lege. [...]“. Aceste prevederi au fost interpretate în jurisprudenţa Curţii Constituţionale în sensul că acordă în exclusivitate legiuitorului „atribuţia de a stabili condiţiile şi criteriile de acordare a acestor drepturi, inclusiv modalităţile de calcul al cuantumului lor [...]. Acesta, în considerarea unor schimbări intervenite în posibilităţile de acordare şi dimensionare a drepturilor de asigurări sociale, poate modifica, ori de câte ori consideră că este necesar, criteriile de calcul al cuantumului acestor drepturi, dar cu efecte numai pentru viitor. Prin urmare, ţine de opţiunea liberă a legiuitorului stabilirea veniturilor realizate de titularii dreptului la pensie care se includ în baza de calcul pentru stabilirea cuantumului pensiilor.“ Aşadar, Curtea a apreciat că dispoziţiile de lege criticate, care stabilesc veniturile în funcţie de care se calculează baza de calcul al pensiei militare de serviciu, nu constituie o restrângere a exerciţiului drepturilor fundamentale.63. Examinând în continuare critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor de lege care instituie un plafon al pensiei militare de serviciu de 85% din baza de calcul, Curtea reţine că, în jurisprudenţa sa referitoare la acordarea pensiei de serviciu, a arătat, prin Decizia nr. 1.284 din 29 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 838 din 25 noiembrie 2011, că pensia de serviciu este compusă, principial, din două elemente, indiferent de modul de calcul specific stabilit de prevederile legilor speciale, şi anume: pensia contributivă şi un supliment din partea statului care, prin adunarea cu pensia contributivă, să reflecte cuantumul pensiei de serviciu stabilit în legea specială. Acordarea acestui supliment ţine de politica statului în domeniul asigurărilor sociale şi nu se subsumează dreptului constituţional la pensie, ca element constitutiv al acestuia. Obligaţia statului este aceea de a nu reduce cuantumul pensiei sub nivelul stabilit în sistemul general de pensionare, întrucât, prin calitatea de asigurat la sistemul de asigurări sociale, persoana în cauză şi-a garantat dreptul la pensia de drept comun tocmai prin plata contribuţiilor. Este un drept pe care l-a obţinut şi realizat prin plata contribuţiilor legal datorate. De asemenea, nu există un drept constituţional la pensie de serviciu, astfel încât, cu privire la suplimentul acordat de stat, nu se poate susţine că este un drept viitor câştigat ad aeternum din moment ce este sub condiţie.64. Cu privire la reglementarea pensiei militare de stat, prin Decizia nr. 20 din 2 februarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 18 februarie 2000, Curtea a reţinut următoarele: „Caracterul stimulativ al pensiei de serviciu constă, în cazul militarilor, în modul de determinare a cuantumului pensiei în raport cu salariul, respectiv cu solda avută la data ieşirii la pensie.“ De asemenea, prin Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, Curtea a constatat că „partea contributivă a pensiei de serviciu se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, pe când partea care depăşeşte acest cuantum se suportă din bugetul de stat. Mai mult, în cazul pensiilor militare, întregul cuantum al pensiei speciale se plăteşte de la bugetul de stat. De altfel, Decizia Curţii Constituţionale nr. 20 din 2 februarie 2000 a statuat că pensia de serviciu constituie «o compensaţie parţială a inconvenientelor ce rezultă din rigoarea statutelor speciale», ceea ce demonstrează, fără drept de tăgadă, că, de fapt, acel supliment se constituie în acea compensaţie parţială menţionată de Curte, pentru că diferenţierea existentă între o pensie specială şi una strict contributivă, sub aspectul cuantumului, o face acel supliment“.
    65. Referitor la instituirea prin lege a unui plafon al pensiei militare de stat, prin Decizia nr. 450 din 30 mai 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 558 din 28 iunie 2006, Curtea a constatat că dreptul la pensie este un drept fundamental, consacrat de art. 47 alin. (2) din Constituţie, dar se exercită în condiţiile prevăzute de lege. Astfel, legiuitorul este liber să stabilească în ce condiţii şi pe baza căror criterii se acordă pensia, baza de calcul şi cuantumul acesteia, în raport cu situaţia concretă a fiecărui titular al dreptului. Nici Constituţia şi nici vreun instrument juridic internaţional nu prevede cuantumul pensiei de care trebuie să beneficieze diferite categorii de persoane. Aceasta se stabileşte prin legislaţia naţională. În aceste condiţii, legiuitorul poate să prevadă şi o limită minimă a cuantumului pensiei, precum şi plafonul maxim al acesteia. Norma criticată pentru neconstituţionalitate, prevede, ca şi în cazul tuturor celorlalte tipuri de pensie de serviciu, că, indiferent de rezultatul calculului aritmetic privind adăugarea sporurilor, cuantumul pensiei acordate nu poate fi mai mare de 100% din baza de calcul. Curtea a apreciat că această reglementare nu are caracter discriminatoriu, ci reprezintă o dispoziţie de plafonare a cuantumului pensiei, care se înscrie în prerogativele legiuitorului. Totodată, prin Decizia nr. 1.234 din 6 octombrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 836 din 4 decembrie 2009, Curtea a reţinut că prevederile art. 25 din Legea nr. 164/2001 instituie un principiu general valabil în sistemul public de pensii, potrivit căruia cuantumul pensiei nu poate depăşi venitul în mod obligatoriu asigurat în cadrul asigurărilor sociale de stat. Cu respectarea acestui principiu, fiecare pensionar militar beneficiază de pensie în cuantumul rezultat în raport cu vechimea în activitate şi venitul realizat anterior pensionării. Această reglementare este în perfect acord cu principiul consacrat de art. 47 alin. (2) din Constituţie, potrivit căruia cetăţenii au dreptul la pensie şi la alte drepturi de asigurări sociale, în condiţiile legii. Astfel, legiuitorul este în drept să stabilească conţinutul dreptului la pensie şi condiţiile acordării acestuia, precum şi să le modifice în funcţie de resursele financiare existente la un anumit moment. Extinderea incidenţei acestui principiu şi asupra sporului acordat pentru contribuţia la fondul de pensie suplimentară, ca efect al prevederilor art. 48 alin. (1) din Legea nr. 164/2001, nu poate fi privită nici ea ca generând un tratament discriminatoriu, de vreme ce se aplică nediferenţiat tuturor persoanelor care au dreptul să beneficieze de acest spor.66. Ţinând cont de această jurisprudenţă, Curtea reţine că aceste considerente se aplică mutatis mutandis şi în cazul dispoziţiilor art. 30 din Legea nr. 223/2015, care instituie un plafon de 85% din baza de calcul pentru cuantumul pensiei de serviciu.67. În sfârşit, analizând susţinerile referitoare la pretinsa discriminare pe care dispoziţiile de lege criticate o creează atât în raport cu alte categorii de beneficiari ai pensiilor speciale, cât şi în raport cu cadrele militare pensionate sub imperiul reglementărilor anterioare, Curtea reţine că diferitele categorii de beneficiari ai unor pensii speciale nu se află în situaţii identice, fiind supuşi, de altfel, unor acte normative diferite. Legiuitorul este liber ca, având în vedere criteriile apreciate ca relevante pentru acordarea acestui tip de pensie mai favorabil, să instituie condiţii diferite privind acordarea dreptului la pensie, fără ca deosebirile de tratament juridic dintre diferitele categorii socio-profesionale să aibă semnificaţia încălcării prevederilor art. 16 din Constituţie.68. Cât priveşte pretinsul tratament discriminator generat de modificările legislative criticate de autorul excepţiei, Curtea reţine, în acord cu cele statuate şi prin Decizia nr. 861 din 28 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 45 din 22 ianuarie 2007, că „situaţia diferită în care se află cetăţenii în funcţie de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca o încălcare a dispoziţiilor constituţionale care consacră egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi discriminări.“69. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Valentin R. Bob în Dosarul nr. 1.168/116/2016 al Tribunalului Călăraşi - Secţia civilă, de Valerian Bulgariu în Dosarul nr. 1.070/119/2016 al Tribunalului Covasna - Secţia civilă, de Valentin-Ovidiu Dediu în Dosarul nr. 1.268/116/2016 al Tribunalului Călăraşi - Secţia civilă, de Carmen Gabriela Filimon în Dosarul nr. 3.333/117/2016 al Tribunalului Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, de Aurel Cojocariu în Dosarul nr. 47.004/3/2016 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, de Ioan Grad în Dosarul nr. 2.204/100/2016/a1 al Curţii de Apel Cluj - Secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale, de Radu Petru Pop în Dosarul nr. 3.797/117/2016 al Tribunalului Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, de Mihaela Chiorean în Dosarul nr. 3.770/117/2016 al Tribunalului Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, de Ionel Oceanu în Dosarul nr. 2.637/113/2016 al Tribunalului Brăila - Secţia I civilă, de Gheorghe Ioan Şimon Cian în Dosarul nr. 2.203/100/2016/a1* al Tribunalului Maramureş - Secţia I civilă, de Ioan Ciochină Barbu în Dosarul nr. 4.452/99/2017 al Tribunalului Iaşi - Secţia I civilă, de Marian Dinescu în Dosarul nr. 3.953/105/2017 al Tribunalului Prahova - Secţia I civilă, de Vasile Popa în Dosarul nr. 1.479/120/2017 al Tribunalului Dâmboviţa - Secţia I civilă, de Ion Andreiu în Dosarul nr. 5.973/105/2017 al Tribunalului Prahova - Secţia I civilă, de Dumitru Dinu în Dosarul nr. 1.758/88/2017 al Tribunalului Tulcea - Secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal, de Manea Mihai în Dosarul nr. 1.497/122/2017 al Tribunalului Giurgiu - Secţia civilă, de Vasile Miculescu în Dosarul nr. 5.590/120/2017 al Tribunalului Dâmboviţa - Secţia I civilă şi de Ionel Pătrăşcioiu în Dosarul nr. 4.942/105/2017 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. 40 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Călăraşi - Secţia civilă, Tribunalului Covasna - Secţia civilă, Tribunalului Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, Curţii de Apel Cluj - Secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale, Tribunalului Brăila - Secţia I civilă, Tribunalului Maramureş - Secţia I civilă, Tribunalului Iaşi - Secţia I civilă, Tribunalului Prahova - Secţia I civilă, Tribunalului Dâmboviţa - Secţia I civilă, Tribunalului Tulcea - Secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal, Tribunalului Giurgiu - Secţia civilă şi Curţii de Apel Ploieşti - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 30 octombrie 2018.
    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
    Magistrat-asistent,
    Patricia Marilena Ionea
    -----