Structură Act

Forma la zi
Pret: 13,00 RON cu TVA

Doriţi o formă actualizată, la zi (20.05.2019), a acestui act? Cumpăraţi acum online, rapid şi simplu actul (varianta PDF) sau alegeţi un abonament!
DECIZIA nr. 735 din 20 noiembrie 2018referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 41 lit. e), art. 43 alin. (1) lit. e) şi art. 296^3 lit. d) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 183 din 7 martie 2019Data intrării în vigoare 07-03-2019


    Valer Dorneanu- preşedinte
    Marian Enache- judecător
    Petre Lăzăroiu- judecător
    Mircea Ştefan Minea- judecător
    Daniel-Marius Morar- judecător
    Mona-Maria Pivniceru- judecător
    Livia Doina Stanciu- judecător
    Simona-Maya Teodoroiu- judecător
    Varga Attila- judecător
    Ingrid Alina Tudora- magistrat-asistent
    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Chiriazi Ioan Sorin Daniel.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 41 lit. e), art. 43 alin. (1) lit. e) şi art. 296^3 lit. d) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Marin Trăistaru în Dosarul nr. 26.456/3/2016 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.790D/2017.2.
    La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că autorul excepţiei de neconstituţionalitate a depus la dosar concluzii scrise, prin care solicită admiterea excepţiei, astfel cum a fost formulată.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, concretizată, spre exemplu, prin Decizia nr. 126 din 16 februarie 2012 şi Decizia nr. 138 din 13 martie 2014.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:4. Prin Sentinţa civilă nr. 10.573 din 21 noiembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 26.456/3/2016 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, Curtea Constituţională a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 41 lit. e), art. 43 alin. (1) lit. e) şi art. 296^3 lit. d) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal. Excepţia a fost invocată de Marin Trăistaru, cu ocazia soluţionării unei cauze având ca obiect „obligaţia de a face“.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia arată că este nemulţumit de prevederile Codului fiscal care „reglementează în mod ilegal, abuziv şi imoral chestiunile impozitării pensiilor (16%) şi a contribuţiei de 5,5% la asigurările sociale de sănătate, în ceea ce îi priveşte pe pensionari.“ În concret, consideră ca fiind nelegală reţinerea de către Casa de Pensii a cotei de 16% din drepturile sale de pensie, apreciind această situaţie ca fiind un abuz de drept, care trebuie să înceteze, deoarece nu există absolut nicio prevedere în Legea nr. 263/2010 sau în Codul fiscal în temeiul căreia Casa de Pensii ar avea vreun drept să îi reţină impozit pe pensie. Susţine că suma lunară cu care a contribuit la fondul de pensii a fost impozitată în perioada în care a muncit, la fel şi suma pentru pensie suplimentară, iar pensia nu reprezintă un venit pe care îl realizează lunar dintr-o activitate care să îi aducă un salariu sau un fel de compensare lunară a unei activităţi de orice fel, ci reprezintă o sumă pe care Casa de Pensii i-o achită lunar din suma totală cu care a contribuit în anii de activitate, prin urmare nu este un venit impozabil, iar în acest sens face referire la art. 7 din Codul fiscal, care prevede că este supusă impozitării orice activitate desfăşurată de o persoană fizică într-o relaţie de angajare generatoare de venituri.6. În acest context, autorul excepţiei învederează că diminuarea pensiei sale constituie, în mod evident, o restrângere a dreptului său de a-şi primi integral suma lunară cu titlu de pensie pe care statul român i-o datorează în calitate de organizator al sistemului public de pensii şi, în special, în calitate de garant al plăţii dreptului său la pensie pentru limită de vârstă, cu consecinţa restrângerii dreptului de proprietate asupra patrimoniului său şi cu încălcarea dispoziţiilor constituţionale invocate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate. Subliniază, de asemenea, faptul că dubla impozitare, prima dată la plata salariului din care a fost achitată contribuţia la fondul de pensii, iar a doua oară la data achitării drepturilor de pensie lunare, constituie o îmbogăţire fără justă cauză a statului român, în detrimentul său, motiv pentru care consideră impozitarea pensiei ca fiind neconstituţională.7. Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale apreciază că textele de lege criticate nu contravin normelor constituţionale invocate, fiind vorba despre modul de reglementare a sarcinilor fiscale şi repartizarea acestora asupra tuturor cetăţenilor, inclusiv asupra pensionarilor care obţin venituri din pensie peste un anumit nivel, apreciat de legiuitor ca relevant pentru o justă repartizare a obligaţiilor fiscale.
    8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.9. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Învederează faptul că, deşi Legea nr. 571/2003 a fost abrogată prin art. 502 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, totuşi, având în vedere considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, excepţia de neconstituţionalitate este admisibilă.10. În ceea ce priveşte criticile formulate, acesta apreciază ca fiind relevante considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 35 din 24 ianuarie 2012, prin care s-a reţinut că nicio dispoziţie constituţională nu statuează în sensul că veniturile din pensii nu ar fi impozabile. Mai mult, întrucât determinarea categoriilor de venituri supuse impozitării, precum şi a condiţiilor de impozitare intră în atribuţiile exclusive ale legiuitorului şi având în vedere dispoziţiile art. 139 alin. (1) din Constituţie, rezultă fără echivoc că impozitarea pensiilor pentru partea care depăşeşte o anumită sumă pe lună nu poate fi considerată o confiscare parţială a pensiei.11. De asemenea, în privinţa obligaţiei plăţii contribuţiei pentru asigurări sociale de sănătate şi pentru veniturile obţinute din pensii, Curtea a observat că „sistemul public de asigurări sociale de sănătate, datorită faptului că este guvernat de principiul solidarităţii, îşi poate realiza obiectivul principal, respectiv cel de a asigura un minimum de asistenţă medicală pentru populaţie, inclusiv pentru acele categorii de persoane care se află în imposibilitatea de a contribui la constituirea fondurilor de asigurări de sănătate“ (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 335 din 10 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 355 din 23 mai 2011).12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 41 lit. e), art. 43 alin. (1) lit. e) şi art. 296^3 lit. d) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, care au următorul cuprins:– Art. 41 lit. e): „Categoriile de venituri supuse impozitului pe venit, potrivit prevederilor prezentului titlu, sunt următoarele: [...]e) „venituri din pensii, definite conform art. 68“;^1^1 Art. 68: „Veniturile din pensii reprezintă sume primite ca pensii de la fondurile înfiinţate din contribuţiile sociale obligatorii făcute către un sistem de asigurări sociale, inclusiv cele din fonduri de pensii facultative şi cele finanţate de la bugetul de stat.– Art. 43 alin. (1) lit. e): „Cota de impozit este de 16% şi se aplică asupra venitului impozabil corespunzător fiecărei surse din fiecare categorie pentru determinarea impozitului pe veniturile din: [...] e) pensii;“;– Art. 296^3: „Contribuabilii sistemelor de asigurări sociale sunt, după caz: [...]d) pensionarii cu venituri din pensii care depăşesc 740 lei;.
    15. Curtea reţine că potrivit art. 502 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 688 din 10 septembrie 2015, „La data intrării în vigoare a prezentului cod se abrogă: 1. Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu modificările şi completările ulterioare“. În acest context, Curtea observă că la data sesizării sale, şi anume 21 noiembrie 2016, prevederile de lege criticate în cauză erau abrogate.16. În legătură cu examinarea unor texte de lege care nu mai sunt în vigoare, prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, nuanţând interpretarea sintagmei „în vigoare“ din cuprinsul art. 29 din Legea nr. 47/1992, text care circumstanţiază controlul de constituţionalitate numai la legile şi ordonanţele în vigoare, Curtea Constituţională a reţinut că acest control vizează „dispoziţiile aplicabile cauzei, chiar dacă acestea nu mai sunt în vigoare“, dar ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare. O astfel de soluţie a fost justificată prin faptul că, deşi abrogată, legea civilă poate ultraactiva în unele situaţii, potrivit principiului tempus regit actum. Aşa fiind, Curtea este competentă şi urmează a se pronunţa asupra prevederilor de lege cu care a fost sesizată, chiar dacă acestea nu mai sunt în vigoare, ele continuând să îşi producă efectele în cauza concretă dedusă judecăţii.17. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 44, privind dreptul de proprietate privată, art. 53 alin. (2), referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 56 alin. (2), potrivit căruia sistemul legal de impuneri trebuie să asigure aşezarea justă a sarcinilor fiscale, şi celor ale art. 57, privind exercitarea drepturilor şi a libertăţilor.18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile de lege criticate au mai constituit obiect al controlului de constituţionalitate, în acest sens fiind, spre exemplu, deciziile nr. 1.526 din 15 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 2 februarie 2012, Decizia nr. 826 din 11 octombrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 9 ianuarie 2013, Decizia nr. 261 din 20 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 31 mai 2012, şi Decizia nr. 138 din 13 martie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 367 din 19 mai 2014, prin care Curtea a constatat că reglementarea legală criticată este constituţională.19. Astfel, referitor la criticile formulate de autorul excepţiei, în jurisprudenţa sa în această materie, Curtea a subliniat că nicio dispoziţie constituţională nu statuează în sensul că veniturile din pensii nu ar fi impozabile, iar dispoziţiile art. 41 şi cele ale art. 47 alin. (2) din Constituţie, referindu-se la dreptul la protecţie socială şi, respectiv, la dreptul la pensie, nu au semnificaţia interzicerii posibilităţii impozitării pensiilor. Mai mult, întrucât determinarea categoriilor de venituri supuse impozitării, precum şi a condiţiilor de impozitare intră în atribuţiile exclusive ale legiuitorului şi având în vedere art. 139 alin. (1) din Constituţie, potrivit căruia „Impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege“, rezultă, fără echivoc, că impozitarea pensiilor pentru partea care depăşeşte o anumită sumă pe lună nu poate fi considerată o dublă impozitare. Dimpotrivă, această impozitare constituie o măsură socială prin care se majorează bugetul public naţional, care, potrivit art. 138 alin. (1) din Constituţie, cuprinde, printre altele, şi bugetul asigurărilor sociale de stat şi, prin urmare, creează posibilităţile bugetare pentru majorarea corespunzătoare a pensiilor, precum şi pentru asigurarea unui minim nivel de trai decent pentru toţi cetăţenii ţării.20. Curtea a mai reţinut că prin impozitarea unor categorii de venituri, şi anume a acelor pensii peste un anumit cuantum, nu se aduce atingere dreptului de proprietate privată, garantat prin art. 44 alin. (1) din Constituţie. Curtea a arătat că însăşi proprietatea este supusă impozitării, iar una dintre îndatoririle fundamentale ale cetăţenilor, prevăzută la art. 56 alin. (1) din Constituţie, este să contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice. Impozitarea doar a acelei părţi a venitului din pensie care depăşeşte o anumită valoare, modificabilă în timp în funcţie de rata inflaţiei sau de alţi factori luaţi în considerare de legiuitor, constituie o opţiune a acestuia şi depinde de posibilităţile financiare ale statului într-o anumită perioadă, pentru dimensionarea măsurilor de protecţie socială (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 321 din 20 noiembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 5 februarie 2002).
    21. De asemenea, Curtea a reţinut că scutirea de la plata contribuţiei la asigurările de sănătate nu este un drept constituţional, iar acordarea unei asemenea scutiri, în considerarea unor situaţii obiective sau subiective, este lăsată la opţiunea liberă a legiuitorului. Prin urmare, restrângerea acestei facilităţi nu se supune condiţiilor art. 53 din Constituţie, care au în vedere restrângerea exerciţiului unor drepturi fundamentale. Totodată, Curtea a constatat că, potrivit Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, obligaţia de contribuţie a pensionarilor la sistemul de asigurări sociale de sănătate reprezintă 5,5% din veniturile ce depăşesc 740 de lei. Această reglementare a fost adoptată după ce, prin deciziile nr. 223 şi 224 din 13 martie 2012, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 18 aprilie 2012, Curtea Constituţională a statuat că dispoziţiile art. 259 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, dispoziţii care reglementau contribuţia de asigurări sociale de sănătate asupra veniturilor din pensii, „sunt constituţionale în măsura în care se interpretează în sensul că procentul de 5,5 se aplică numai asupra veniturilor din pensii care depăşesc 740 de lei“. Având în vedere cuantumul contribuţiei de asigurări sociale de sănătate ce revine pensionarilor care au o pensie ce depăşeşte 740 de lei, Curtea a apreciat că nu poate fi vorba despre o încălcare a dreptului la un nivel de trai decent, statuând, totodată, că „art. 56 din Constituţie prevede obligaţia cetăţenilor de a contribui, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice. În cazul sistemului public de sănătate, aceste cheltuieli publice vizează însăşi îndeplinirea obligaţiei constituţionale a statului de a asigura ocrotirea sănătăţii şi protecţia socială a cetăţenilor“.22. De altfel, în privinţa obligaţiei plăţii contribuţiei pentru asigurări sociale de sănătate şi pentru veniturile obţinute din pensii, Curtea a subliniat că sistemul public de asigurări sociale de sănătate este guvernat de principiul solidarităţii, iar principiul aşezării juste a sarcinilor fiscale impune ca plata contribuţiilor să se facă în acelaşi mod de către toţi contribuabilii, prin excluderea oricărui privilegiu sau discriminări, astfel încât la venituri egale contribuţia să fie aceeaşi. Acelaşi principiu presupune însă ca aşezarea sarcinilor fiscale să ţină cont de capacitatea contributivă a contribuabililor, respectiv în aşezarea obligaţiilor fiscale să se ţină seama de necesitatea de protecţie a păturilor sociale cele mai dezavantajate, luând în considerare elementele ce caracterizează situaţia individuală şi sarcinile sociale ale contribuabililor în cauză (a se vedea Decizia nr. 258 din 16 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 338 din 21 mai 2010).23. Curtea învederează faptul că numai legiuitorul este în drept să stabilească categoriile de venituri pentru care urmează a se plăti contribuţii la bugetul asigurărilor de sănătate, iar pensia, în mod indubitabil, este un astfel de venit; în lipsa plăţii acestei contribuţii, persoana nu poate dobândi ex officio calitatea de asigurat. Faptul că legiuitorul are posibilitatea de a excepta pensia de la plata unor astfel de contribuţii reprezintă o chestiune care ţine în mod exclusiv de opţiunea sa. Prin urmare, din coroborarea art. 56 şi art. 139 alin. (1) din Constituţie, rezultă că stabilirea impozitelor şi taxelor datorate bugetului de stat intră în competenţa exclusivă a legiuitorului, acesta având dreptul exclusiv de a stabili cuantumul impozitelor şi taxelor şi de a opta pentru acordarea unor exceptări sau scutiri de la aceste obligaţii în favoarea anumitor categorii de contribuabili şi în anumite perioade de timp, în funcţie de situaţiile conjuncturale, dar, evident, şi în raport cu situaţia economico-financiară a ţării în perioadele respective.24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Marin Trăistaru în Dosarul nr. 26.456/3/2016 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi constată că prevederile art. 41 lit. e), art. 43 alin. (1) lit. e) şi art. 296^3 lit. d) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 20 noiembrie 2018.

    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
    Magistrat-asistent,
    Ingrid Alina Tudora
    ----