Structură Act

Forma la zi
Pret: 13,00 RON cu TVA

Doriţi o formă actualizată, la zi (21.06.2019), a acestui act? Cumpăraţi acum online, rapid şi simplu actul (varianta PDF) sau alegeţi un abonament!
DECIZIA nr. 753 din 22 noiembrie 2018referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1.829 alin. (2) din Codul civil
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 179 din 6 martie 2019Data intrării în vigoare 06-03-2019


    Valer Dorneanu- preşedinte
    Marian Enache- judecător
    Petre Lăzăroiu- judecător
    Mircea Ştefan Minea- judecător
    Daniel Marius Morar- judecător
    Mona-Maria Pivniceru- judecător
    Livia Doina Stanciu- judecător
    Simona-Maya Teodoroiu- judecător
    Varga Attila- judecător
    Irina-Loredana Gulie- magistrat-asistent
    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1.829 alin. (2) din Codul civil, excepţie ridicată de Asociaţia de proprietari a blocului Romarta din Craiova, judeţul Dolj, în Dosarul nr. 3.905/215/2017 al Judecătoriei Craiova - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 44D/2018.2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 374D/2018, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi prevederi legale, excepţie ridicată de aceeaşi autoare în Dosarul nr. 37.833/215/2016 al aceleiaşi instanţe şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 374D/2018.4. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.5. Având în vedere excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele anterior menţionate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea Dosarului nr. 374D/2018 la Dosarul nr. 44D/2018. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării. Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 pentru organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 374D/2018 la Dosarul nr. 44D/2018, care este primul înregistrat.6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că, în realitate, criticile formulate vizează modalitatea de interpretare şi aplicare a legii de către instanţa de judecată. Pe de altă parte, se mai arată că dispoziţiile legale criticate întrunesc cerinţele de claritate, precizie şi previzibilitate, vizând raporturile dintre chiriaşi şi proprietari cu privire la cota de contribuţie la cheltuielile comune ale asociaţiei de proprietari.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:7. Prin Încheierea din 10 noiembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 3.905/215/2017, şi prin Sentinţa civilă nr. 1.588 din 21 februarie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 37.833/215/2016, Judecătoria Craiova - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1.829 alin. (2) din Codul civil. Excepţia a fost invocată de Asociaţia de proprietari a blocului Romarta din Craiova, judeţul Dolj, într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei acţiuni în pretenţii vizând plata unor cheltuieli de întreţinere.8.
    În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textul de lege criticat este neclar şi în consecinţă nu îndeplineşte cerinţele de previzibilitate şi accesibilitate ale legii, deoarece nu prevede cui trebuie să plătească chiriaşii cheltuielile pe care legea le stabileşte în sarcina lor, respectiv fie proprietarului imobilului, fie asociaţiei de proprietari. Se arată, în acest sens, că legiuitorul trebuie să ţină seama de principiul potrivit căruia, atunci când stabileşte obligaţii de plată, trebuie să precizeze şi cui trebuie să se plătească. Mai mult, în speţă, este afectat şi chiriaşul, dat fiind faptul că asociaţia de proprietari, pe de o parte, şi locatorul, pe de altă parte, pot percepe procente diferite de întârziere a plăţii.
    9. Se mai arată că, în măsura în care se interpretează că chiriaşul trebuie să plătească asociaţiei de proprietari, atunci acesta are calitate procesuală pasivă în cadrul acţiunii în justiţie intentate de asociaţia de proprietari pentru recuperarea cheltuielilor de întreţinere. Dimpotrivă, în cazul în care se interpretează în sensul în care chiriaşul trebuie să plătească locatorului, iar acesta din urmă trebuie să plătească proprietarului, care la rândul lui trebuie să plătească asociaţiei de proprietari, atunci acţiunea în justiţie intentată de către asociaţia de proprietari împotriva chiriaşului are caracterul unei acţiuni oblice, reglementată de dispoziţiile art. 1.560 alin. (1) din Codul civil.10. Se mai invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv deciziile nr. 123 din 16 martie 2004, nr. 271 din 11 martie 2008, nr. 816 din 21 iunie 2011 şi nr. 1.110 din 8 septembrie 2011, prin care s-a reţinut obligaţia chiriaşului de a plăti către asociaţia de proprietari cheltuielile pe care legea le stabileşte în sarcina lui. De asemenea, se invocă prevederile art. 17 alin. (1) lit. r) din Hotărârea Guvernului nr. 1.588/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, referitoare la posibilitatea chiriaşilor de a solicita, în scris, scutirea de la plata cheltuielilor, pe persoană, prevederile Hotărârii Consiliului Local al Municipiului Craiova nr. 363 din 27 iunie 2013, potrivit căreia constituie contravenţie neacţionarea în judecată a proprietarilor/locatarilor restanţieri la plata cotelor lunare de contribuţie, pe o perioadă mai mare de 90 de zile, prevederile art. 18 din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, referitoare la obligaţia de folosire normală a clădirii de către locatari, precum şi normativul privind comportarea în timp a construcţiilor P130-1999, publicat pe siteul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, cu referire la obligaţiile utilizatorilor şi administratorilor de a asigura întreţinerea curentă a construcţiei. De asemenea, se invocă un punct de vedere al Institutului Naţional al Magistraturii, prezentat în cadrul întâlnirii cu preşedinţii secţiilor civile ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi curţilor de apel, ce a avut loc la Timişoara, în perioada 19-20 noiembrie 2015, potrivit căruia prevederile art. 1.829 alin. (2) din Codul civil reprezintă temeiul juridic pentru recuperarea de către proprietar de la chiriaş a cheltuielilor reprezentând plata cotelor de contribuţie la cheltuielile asociaţiei de proprietari, cheltuieli achitate de proprietar, acest text de lege reglementând raporturile dintre chiriaş şi proprietar sub aspectul acestor sume, nefiind aplicabil raporturilor dintre asociaţia de proprietari şi proprietar, pentru acest caz fiind instituită prevederea cuprinsă în art. 50 alin. (1) din Legea nr. 230/2007.11. În subsidiar, se arată că textul de lege criticat este constituţional, în măsura în care chiriaşul trebuie să plătească cheltuielile ce îi revin către asociaţia de proprietari, dacă este constituită, sau către proprietar, dacă imobilul nu este parte a unui condominiu administrat de o asociaţie de proprietari.12. Judecătoria Craiova - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că, potrivit prevederilor art. 50 alin. (1) din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, asociaţia de proprietari are dreptul de a-l acţiona în justiţie pe oricare proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuţie la cheltuielile asociaţiei de proprietar, iar textul de lege criticat reprezintă temeiul juridic pentru recuperarea de către proprietar a cheltuielilor reprezentând cotele de contribuţie la cheltuielile asociaţiei de proprietari, mai precis a celor pentru iluminarea, încălzirea, curăţarea părţilor şi instalaţiilor de folosinţă comună, precum şi orice alte cheltuieli pe care legea le stabileşte în sarcina chiriaşilor. Se mai apreciază că textul de lege criticat reprezintă norma generală care reglementează raporturile dintre chiriaş şi proprietar sub aspectul acestor sume de bani şi nu se aplică raporturilor dintre proprietar şi asociaţia de proprietari, pentru acest ultim caz fiind instituită o normă specială, respectiv dispoziţiile art. 50 alin. (1) din Legea nr. 230/2007. Se mai apreciază că legea generală (noul Cod civil) a intrat în vigoare ulterior legii speciale (Legea nr. 230/2007) şi nu a prevăzut în mod expres modificarea sau abrogarea dispoziţiilor legii speciale, în speţă Legea nr. 230/2007. În concluzie, instanţa de judecată apreciază că, în cazul unei cereri având ca obiect plata respectivelor sume de bani, promovată de asociaţia de proprietari, calitatea procesuală pasivă o are titularul dreptului de proprietate asupra locuinţei, conform art. 50 alin. (1) din Legea nr. 230/2007, iar nu chiriaşul. Dacă însă cererea este introdusă de proprietarul locuinţei, atunci legitimarea procesuală pasivă va fi conferită chiriaşului, prin raportare la prevederile art. 1.829 alin. (2) din Codul civil.13. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.14. Avocatul Poporului, în punctul de vedere formulat în Dosarul nr. 44D/2018, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă. În acest sens, arată că în cauză se invocă o problemă de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 1.829 alin. (2) din Codul civil, aspect ce nu reprezintă o problemă de constituţionalitate, aplicarea şi interpretarea legii excedând competenţei Curţii Constituţionale. Se mai arată că, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale (Decizia nr. 296 din 1 martie 2011), interpretarea legilor este o operaţiune raţională, utilizată de orice subiect de drept, în vederea aplicării şi respectării legii, având ca scop clarificarea înţelesului unei norme juridice sau a câmpului său de aplicare. Instanţele judecătoreşti interpretează legea, în mod necesar, în procesul soluţionării cauzelor cu care au fost învestite, interpretarea fiind faza indispensabilă procesului de aplicare a legii.
    15. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând actele de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, republicată, reţine următoarele:16. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile art. 1.829 - Folosirea părţilor şi instalaţiilor comune ale clădirii alin. (2) din Codul civil, potrivit cărora: „(2) Chiriaşii sunt obligaţi să contribuie la cheltuielile pentru iluminarea, încălzirea, curăţarea părţilor şi instalaţiilor de folosinţă comună, precum şi la orice alte cheltuieli pe care legea le stabileşte în sarcina lor.“18. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (5) privind principiul securităţii juridice, în componenta sa referitoare la calitatea legii, art. 21 alin. (1) referitor la accesul liber la justiţie şi alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, art. 44 alin. (2) privind garantarea şi ocrotirea proprietăţii private, indiferent de titular, şi alin. (7) referitor la sarcinile care revin proprietarului.19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că autoarea acesteia susţine că textul de lege criticat este neclar, încălcând cerinţele de previzibilitate şi accesibilitate ale legii, deoarece nu prevede cărui subiect de drept trebuie să plătească chiriaşii cheltuielile pe care legea le stabileşte în sarcina lor, respectiv fie proprietarului imobilului, fie asociaţiei de proprietari.20. Analizând cadrul normativ care reglementează raporturile dintre proprietari şi asociaţiile de proprietari ai locuinţelor sau spaţiilor cu altă destinaţie decât aceea de locuinţă, Curtea reţine că Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 490 din 23 iulie 2007, Hotărârea Guvernului nr. 1.588/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 43 din 18 ianuarie 2008, precum şi orice alte prevederi contrare au fost abrogate o dată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 196/2018 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari şi administrarea condominiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 660 din 30 iulie 2018, act normativ care reglementează în prezent înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, precum şi modul de administrare şi de exploatare a clădirilor de locuinţe ori spaţii cu altă destinaţie decât aceea de locuinţă şi în privinţa cărora se exercită un drept de comună indiviză. Astfel, în prezent, potrivit prevederilor art. 78 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 196/2018, administratorul este obligat să notifice, în scris, proprietarul care are plăţi restante la cheltuielile comune ale imobilului, iar asociaţia de proprietari, prin preşedinte, are dreptul de a acţiona în instanţă proprietarul care se face vinovat de neplata cotelor de contribuţie la cheltuielile asociaţiei. De asemenea, Legea nr. 196/2018 precizează în mod expres, în art. 2 lit. k), semnificaţia noţiunii de „cota de contribuţie la cheltuielile asociaţiei de proprietari“, ca fiind suma corespunzătoare din cheltuielile asociaţiei pe care fiecare proprietar din condominiu este obligat să o plătească lunar, conform prevederilor acestei legi. Aşadar, actul normativ special în această materie stabileşte în mod neechivoc, în privinţa obligaţiei de plată a cotei de contribuţie la cheltuielile asociaţiei de proprietari, că aceasta este în sarcina proprietarului.
    21. Pe de altă parte, art. 1.829 din Codul civil, textul de lege criticat în prezenta cauză, reprezintă o prevedere legală cu caracter general în materia închirierii locuinţelor, ce reglementează raporturile dintre chiriaşi şi proprietari, în clădirile cu mai multe apartamente, instituind dreptul chiriaşilor de a întrebuinţa părţile şi instalaţiile de folosinţă comună ale clădirii [art. 1.829 alin. (1)], precum şi obligaţia corelativă a acestora de a contribui, în temeiul raporturilor contractuale izvorâte din contractul de locaţiune, existente între proprietar şi chiriaş, la cheltuielile aferente utilizării părţilor şi instalaţiilor de folosinţă comună ale clădirii [art. 1.829 alin. (2)].22. Aşadar, din interpretarea coroborată a textelor de lege incidente în speţă rezultă că textul de lege criticat reprezintă temeiul juridic pentru recuperarea de către proprietar de la chiriaş a anumitor cheltuieli reprezentând cotele de contribuţie la cheltuielile asociaţiei de proprietari, pe care acesta din urmă este obligat să le plătească în temeiul legii speciale în materie, respectiv Legea nr. 196/2018, ce reglementează, între altele, raporturile juridice dintre proprietari şi asociaţiile de proprietari ale imobilelor din condominii care au în structura lor locuinţe sau spaţii cu altă destinaţie decât aceea de locuinţă.23. Analizând motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie consacră principiul respectării obligatorii a legilor. Pentru a fi respectată de destinatarii săi, legea trebuie să îndeplinească anumite cerinţe de precizie, claritate şi previzibilitate, astfel încât aceşti destinatari să îşi poată adapta în mod corespunzător conduita. În acest sens, Curtea Constituţională a statuat în jurisprudenţa sa (de exemplu, Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012) că, de principiu, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiţii calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de precis şi clar pentru a putea fi aplicat; astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate - care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist - să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanţele speţei, consecinţele care pot rezulta dintr-un act determinat. Desigur, poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală şi o anumită supleţe poate chiar să se dovedească de dorit, supleţe care nu trebuie să afecteze însă previzibilitatea legii (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, şi Decizia nr. 743 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011). Or, sub aspectul calităţii reglementării criticate, Curtea reţine că textul de lege criticat este formulat cu o precizie suficientă, ce permite persoanelor interesate să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanţele speţei, consecinţele ce pot rezulta dintr-un act determinat. Astfel, ipoteza normei juridice este clar formulată, fiind precizată în mod expres obligaţia chiriaşilor de a contribui la cheltuielile pentru iluminarea, încălzirea, curăţarea părţilor şi instalaţiilor de folosinţă comună, precum şi la orice alte cheltuieli pe care legea le stabileşte în sarcina lor.24. În prezenta cauză, Curtea reţine că susţinerile autoarei excepţiei referitoare la lipsa de claritate a textului de lege criticat, dat fiind faptul că acesta nu precizează în mod expres cărui subiect de drept trebuie să plătească chiriaşii cota de contribuţie la cheltuielile pentru întreţinerea părţilor şi instalaţiilor de folosinţă comună ale clădirii, nu reprezintă veritabile motive de neconstituţionalitate, ci se referă la aspecte ce ţin de interpretarea şi aplicarea legii în speţa dedusă soluţionării instanţei de judecată, neintrând în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, care, potrivit prevederilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată. Mai mult, în motivarea excepţiei, autoarea acesteia indică şi modalitatea în care textul de lege criticat ar putea fi considerat constituţional, respectiv în interpretarea potrivit căreia s-ar distinge, în cadrul obligaţiei de plată a chiriaşului, în funcţie de constituirea, la nivelul imobilului cu mai multe locuinţe, a unei asociaţii de proprietari, chiriaşul fiind ţinut să plătească fie acesteia, fie proprietarului, în cazul în care nu este constituită o asociaţie de proprietari.25. Aşadar, autoarea excepţiei este nemulţumită, în esenţă, de o posibilă interpretare concretă a textului legal criticat, în speţa dedusă soluţionării instanţei de judecată, Or, o asemenea critică nu poate fi calificată drept una de neconstituţionalitate, întrucât vizează interpretarea şi aplicarea legii la o situaţie de speţă, fără a se indica existenţa unei practici judiciare care să releve un anumit grad de acceptare la nivelul instanţelor şi care să fie de natură a încălca prevederile Constituţiei. Prin urmare, având în vedere art. 2 alin. (2) şi art. 3 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, coroborate cu art. 126 alin. (1) şi art. 142 din Constituţie, aspectele criticate nu intră în competenţa Curţii Constituţionale, ci a instanţelor judecătoreşti, astfel încât excepţia de neconstituţionalitate urmează a fi respinsă ca inadmisibilă (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 2 din 18 ianuarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 399 din 9 mai 2018, paragraful 20).26. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legiiDECIDE:
    Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1.829 alin. (2) din Codul civil, excepţie ridicată de Asociaţia de proprietari a blocului Romarta din Craiova, judeţul Dolj, în dosarele nr. 3.905/215/2017 şi nr. 37.833/215/2016 ale Judecătoriei Craiova - Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Craiova - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 22 noiembrie 2018.
    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
    Magistrat-asistent,
    Irina-Loredana Gulie
    -----