Structură Act

Forma la zi
Pret: 13,00 RON cu TVA

Doriţi o formă actualizată, la zi (19.05.2019), a acestui act? Cumpăraţi acum online, rapid şi simplu actul (varianta PDF) sau alegeţi un abonament!
DECIZIA nr. 713 din 20 noiembrie 2018referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 şi a sintagmei "în regim de putere publică" din cuprinsul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 161 din 28 februarie 2019Data intrării în vigoare 28-02-2019


    Valer Dorneanu- preşedinte
    Marian Enache- judecător
    Petre Lăzăroiu- judecător
    Mircea Ştefan Minea- judecător
    Daniel Marius Morar- judecător
    Mona-Maria Pivniceru- judecător
    Livia Doina Stanciu- judecător
    Simona-Maya Teodoroiu- judecător
    Varga Attila- judecător
    Simina Popescu-Marin- magistrat-asistent
    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Sorin-Ioan-Daniel Chiriazi.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor „pct. 5 din Legea nr. 262/2007 pentru modificarea şi completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, a sintagmei «în regim de putere publică» din art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi a tezei ce dispune că actul administrativ normativ nu poate fi atacat pe calea excepţiei, din Legea nr. 554/2004“, excepţie ridicată de Filofteia Ciobanu în Dosarul nr. 4.623/62/2015 al Curţii de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 365D/2017.2. La apelul nominal răspunde personal autoarea excepţiei. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că autoarea excepţiei a depus la dosar o cerere prin care solicită asigurarea accesului liber la şedinţa de judecată, în vederea susţinerii orale a excepţiei de neconstituţionalitate.4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul autoarei excepţiei, care solicită admiterea criticilor de neconstituţionalitate, sens în care precizează, în esenţă, că prevederile legale care nu permit exercitarea controlului de legalitate a actelor administrative cu caracter normativ, pe calea excepţiei de nelegalitate, încalcă dispoziţiile art. 21 din Constituţie. În susţinerea neconstituţionalităţii sintagmei „în regim de putere publică“, autoarea excepţiei consideră că prerogativele de putere publică aparţin doar autorităţilor publice, astfel încât este neconstituţională asimilarea cu aceste autorităţi a persoanelor juridice de drept privat care, potrivit legii, au obţinut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică. Consideră că dispoziţiile legale criticate sunt neclare şi determină o sustragere de la controlul de legalitate a actelor emise de aceste „autorităţi asimilate“. Face referire la notele scrise aflate la dosar. 5. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 din Legea nr. 554/2004, ca neîntemeiată, sens în care invocă deciziile Curţii Constituţionale nr. 837 din 14 decembrie 2017 şi nr. 259 din 24 aprilie 2018. Referitor la critica de neconstituţionalitate a sintagmei „în regim de putere publică“ din cuprinsul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, precizează că, în realitate, aceasta vizează probleme de interpretare şi aplicare a legii, ceea ce excedează competenţei Curţii Constituţionale, fiind de resortul instanţei judecătoreşti.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:6. Prin Încheierea din 26 ianuarie 2017 pronunţată în Dosarul nr. 4.623/62/2015, Curtea de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor „pct. 5 din Legea nr. 262/2007 pentru modificarea şi completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, a sintagmei «în regim de putere publică» din art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi a tezei ce dispune că actul administrativ normativ nu poate fi atacat pe calea excepţiei, din Legea nr. 554/2004“.7. Excepţia a fost ridicată de Filofteia Ciobanu cu prilejul soluţionării recursurilor împotriva Încheierii din 28 martie 2016 şi împotriva Sentinţei civile nr. 347/CA din 4 aprilie 2016, pronunţate de Tribunalul Braşov - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, într-o cauză având ca obiect „sancţiune pentru neexecutarea unei hotărâri judecătoreşti“.8.
    În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia susţine, în esenţă, că prevederile legale criticate sunt neconstituţionale, deoarece favorizează diversele instituţii şi autorităţi publice în detrimentul cetăţeanului, modificând „obstrucţionist/îngrăditor“ textul iniţial avut de art. 4 din Legea nr. 554/2004, care permitea cercetarea legalităţii actelor administrative unilaterale, adică atât a celor individuale, cât şi a celor normative, pe cale de excepţie, oricând în cadrul unui proces. În prezent, soluţia legislativă permite doar cercetarea legalităţii actelor administrative cu caracter individual, îngrădind dreptul justiţiabilului de a se apăra împotriva unui act normativ emis de o autoritate/instituţie publică. Se ajunge astfel la „dominaţia actelor administrative normative“.
    9. În ceea ce priveşte sintagma „în regim de putere publică“ din cuprinsul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, autoarea excepţiei susţine că, prin excluderea de la controlul judecătoresc a actelor emise de autorităţile de stat asimilate autorităţilor publice, li se conferă acestora statut de „stat în stat“, prezumţie absolută de legalitate, astfel încât cetăţeanul vătămat este lipsit de accesul la justiţie. De asemenea, cu privire la teza din Legea nr. 554/2004 ce dispune că actul administrativ normativ nu poate fi atacat pe calea excepţiei, consideră că aceasta este neconstituţională, întrucât obligă instanţa de judecată să îi confere prezumţie absolută de legalitate.10. Curtea de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate, contrar art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992.11. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.12. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care reţine că stabilirea principiilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti, precum şi a competenţei acestora constituie atributul exclusiv al legiuitorului, care poate prevedea, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli diferite. În acest sens, art. 126 alin. (2) din Constituţie prevede: „Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege.“13. Având în vedere prevederile art. 23 din Legea nr. 554/2004, care stabilesc efectul erga omnes al hotărârilor judecătoreşti definitive prin care s-a anulat în tot sau în parte un act administrativ cu caracter normativ, şi în vederea asigurării securităţii raporturilor juridice, legiuitorul a instituit calea procedurală a acţiunii în anulare în cazul actelor administrative cu caracter normativ, cu toate garanţiile procedurale menite să asigure echitatea unui proces. În consecinţă, nu se poate reţine încălcarea liberului acces la justiţie. Invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, spre exemplu, Decizia nr. 267 din 7 mai 2014, Decizia nr. 526 din 9 octombrie 2014 şi Decizia nr. 646 din 11 noiembrie 2014. În ceea ce priveşte critica adusa sintagmei „regim de putere publică“, precizează că, în concepţia clasică, actul administrativ unilateral fiind cel emis de o autoritate publică în temeiul şi pentru realizarea puterii publice, organul emitent are calitatea de subiect învestit cu prerogative prin intermediul cărora poate asigura realizarea cu prioritate a interesului public şi punerea în executare a legii, iar, în cazul în care actul nu este emis în regim de putere publică, acesta rămâne supus prevederilor dreptului comun, iar nu materiei actelor administrative. Menţionează că art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 asimilează autorităţilor publice persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obţinut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public în regim de putere publică.14. Avocatul Poporului arată că îşi menţine punctul de vedere exprimat anterior în sensul constituţionalităţii prevederilor legale criticate, astfel cum a fost reţinut în Deciziile Curţii Constituţionale nr. 517 din 8 mai 2008 şi nr. 67 din 15 ianuarie 2009.
    15. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autoarei excepţiei, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:16. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit actului de sesizare, prevederile „pct. 5 din Legea nr. 262/2007 pentru modificarea şi completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, a sintagmei «în regim de putere publică» din cuprinsul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi a tezei ce dispune că actul administrativ normativ nu poate fi atacat pe calea excepţiei, din Legea nr. 554/2004“.18. Din examinarea notelor scrise ale autoarei excepţiei, Curtea constată că, în realitate, critica de neconstituţionalitate vizează prevederile art. I pct. 5 din Legea nr. 262/2007 pentru modificarea şi completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007, care modifică dispoziţiile art. 4 alin. (1)-(3) din Legea nr. 554/2004. Însă, având în vedere prevederile art. 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, Curtea urmează a reţine ca obiect al excepţiei dispoziţiile corespunzătoare din actul de bază, în care se integrează dispoziţiile modificatoare, respectiv art. 4 alin. (1)-(3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, având următorul cuprins:(1) Legalitatea unui act administrativ cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, din oficiu sau la cererea părţii interesate. (2) Instanţa învestită cu fondul litigiului şi în faţa căreia a fost invocată excepţia de nelegalitate, constatând că de actul administrativ cu caracter individual depinde soluţionarea litigiului pe fond, este competentă să se pronunţe asupra excepţiei, fie printr-o încheiere interlocutorie, fie prin hotărârea pe care o va pronunţa în cauză. În situaţia în care instanţa se pronunţă asupra excepţiei de nelegalitate prin încheiere interlocutorie, aceasta poate fi atacată odată cu fondul. (3)
    În cazul în care a constatat nelegalitatea actului administrativ cu caracter individual, instanţa în faţa căreia a fost invocată excepţia de nelegalitate va soluţiona cauza, fără a ţine seama de actul a cărui nelegalitate a fost constatată.
    19. De asemenea, obiectul excepţiei îl constituie sintagma „în regim de putere publică“ din cuprinsul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004. Curtea observă că prevederile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 au fost modificate prin art. I pct. 1 din Legea nr. 212/2018 pentru modificarea şi completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi a altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 658 din 30 iulie 2018. Însă, având în vedere că în cauza dedusă judecăţii instanţei judecătoreşti au produs efecte juridice prevederile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, în redactarea anterioară modificării, şi în lumina Deciziei Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, urmează a se reţine ca obiect al excepţiei aceste prevederi de lege, care au următorul cuprins: „act administrativ - actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, şi contractele încheiate de autorităţile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achiziţiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute şi alte categorii de contracte administrative supuse competenţei instanţelor de contencios administrativ;“.20. Totodată, referitor la invocarea tezei legale potrivit căreia actul administrativ normativ nu poate fi atacat pe calea excepţiei, Curtea observă că această regulă normativă se regăseşte în cuprinsul art. 4 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, astfel încât urmează a se reţine ca obiect al excepţiei şi aceste prevederi de lege, care au următorul cuprins: „Actele administrative cu caracter normativ nu pot forma obiect al excepţiei de nelegalitate. Controlul judecătoresc al actelor administrative cu caracter normativ se exercită de către instanţa de contencios administrativ în cadrul acţiunii în anulare, în condiţiile prevăzute de prezenta lege.“21. Prin urmare, Curtea urmează a se pronunţa asupra excepţiei de neconstituţionalitate având ca obiect prevederile art. 4 şi sintagma „în regim de putere publică“ din cuprinsul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.22. În opinia autoarei excepţiei, prevederile de lege ce formează obiectul excepţiei contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (5), privind obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, şi art. 21, privind accesul liber la justiţie. De asemenea, sunt invocate dispoziţiile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil şi soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil.23. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, în esenţă, autoarea excepţiei consideră că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, deoarece nu prevăd posibilitatea efectuării controlului judecătoresc al actelor administrative normative pe calea excepţiei de nelegalitate.
    24. În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a examinat critici similare de neconstituţionalitate, în acest sens fiind, de exemplu, Decizia nr. 259 din 24 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 606 din 16 iulie 2018, Decizia nr. 837 din 14 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 234 din data de 16 martie 2018, Decizia nr. 646 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 15 ianuarie 2015, şi Decizia nr. 526 din 9 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 905 din 12 decembrie 2014, Decizia nr. 342 din 17 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 276 din 28 aprilie 2009, Decizia nr. 1.026 din 9 iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 661 din 5 octombrie 2009.25. Astfel, referitor la prevederile art. 4 alin. (1)-(3) din Legea nr. 554/2004, Curtea Constituţională a statuat, în esenţă, că excepţia de nelegalitate vizează, potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, doar actele administrative unilaterale cu caracter individual, fără a exclude însă actele administrative unilaterale cu caracter normativ de la controlul de legalitate exercitat de instanţa de contencios administrativ, acest control realizându-se pe calea acţiunii directe, separate, şi nu a incidentului procedural, adică, în speţă, a excepţiei de nelegalitate.26. Referitor la prevederile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, Curtea a reţinut, în esenţă, că dispoziţiile legale supuse controlului de constituţionalitate au fost introduse în Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 prin art. 54 pct. 1 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012. Curtea a constatat că soluţiile legislative instituite prin Legea nr. 76/2012, potrivit „Expunerii de motive“ la lege, urmăresc reconfigurarea competenţei materiale a instanţelor judecătoreşti în scopul accelerării procedurilor judiciare şi al asigurării unei practici judiciare unitare pe întreg teritoriul ţării. Astfel, aceste dispoziţii legale au creat în materia procedurilor judiciare un sistem legislativ modern, care răspunde pe deplin imperativelor funcţionării unei justiţii moderne, adaptate aşteptărilor sociale, precum şi necesităţii creşterii calităţii acestui serviciu public.27. Din examinarea cadrului legal în materia contenciosului administrativ, Curtea a observat că, în funcţie de întinderea efectelor juridice pe care le produc, actele administrative se clasifică în acte administrative cu caracter normativ şi acte administrative cu caracter individual. Actele administrative cu caracter normativ conţin reglementări cu caracter general, impersonale, care produc efecte erga omnes, iar actele administrative cu caracter individual produc efecte, de regulă, faţă de o persoană sau, uneori, faţă de mai multe persoane, nominalizate expres în cuprinsul acestor acte. 28. Totodată, Curtea a reţinut că actele administrative cu caracter normativ sunt supuse controlului judecătoresc direct la instanţa de contencios administrativ, pe calea acţiunii în anulare, care, potrivit prevederilor art. 11 alin. (4) teza finală din Legea nr. 554/2004, poate fi promovată oricând. Aşadar, datorită efectelor lor juridice normative, aceste categorii de acte beneficiază de un regim juridic diferit sub aspectul controlului de legalitate.29. Potrivit art. 21 din Constituţie, orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor sale legitime. Totodată, legiuitorul are competenţa exclusivă de a stabili regulile de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti, astfel cum rezultă din art. 126 alin. (2) din Constituţie. În aceste condiţii, Curtea a statuat că, tocmai în considerarea caracterului important al actelor administrative cu caracter normativ, legiuitorul, dând eficienţă prevederilor constituţionale ale art. 126 alin. (2), a atribuit competenţa materială pentru soluţionarea acestor cereri în anulare, care pot fi promovate oricând, instanţei de contencios administrativ, respectiv Secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţiilor de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel şi tribunalelor administrativ-fiscale.30. De asemenea, instanţa de control constituţional a constatat că materia contenciosului administrativ este reglementată, potrivit art. 73 alin. (3) lit. k) din Constituţie, prin lege organică, astfel că stabilirea competenţei materiale de judecată este rezultatul voinţei legiuitorului în acest sens. Or, în cazul de faţă, legea organică - Legea nr. 554/2004 - a fost modificată tot prin voinţa legiuitorului. Intervenţia legiuitorului nu contravine normelor fundamentale, din moment ce exercitarea controlului judecătoresc asupra actelor administrative ale autorităţilor publice se realizează în continuare sub garanţia prevederilor art. 52 şi art. 126 alin. (6) din Constituţie de către o instanţă judecătorească. Prin urmare, Curtea a statuat că această modificare a Legii nr. 554/2004, în sensul stabilirii de către legiuitor a competenţei instanţei de contencios administrativ de verificare a actelor administrative cu caracter normativ, prin intermediul acţiunii în anulare, reprezintă tot o garanţie a prevederilor art. 52 şi art. 126 alin. (6) din Constituţie.
    31. Curtea a constatat, totodată, că, prin excluderea actelor administrative cu caracter normativ din sfera de control, pe calea excepţiei de nelegalitate, se urmăreşte un scop legitim, respectiv asigurarea securităţii raporturilor juridice şi respectarea competenţei instanţelor specializate. Se asigură astfel şi respectarea dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Constituţie.32. De asemenea, admiterea acţiunii în anulare a unui act administrativ cu caracter normativ produce efecte juridice erga omnes, spre deosebire de excepţia de nelegalitate, care produce efecte inter partes. Astfel, admiterea unei excepţii de nelegalitate produce efecte doar între părţile litigiului, actul administrativ producându-şi în continuare efectele faţă de terţi, pe când admiterea unei acţiuni în anulare a unui act administrativ cu caracter normativ produce efecte erga omnes, profitând tuturor subiectelor de drept.33. În ceea ce priveşte critica adusă sintagmei „în regim de putere publică“ din cuprinsul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, Curtea reţine că aceste prevederi definesc termenul de „act administrativ“, noţiunea de „putere publică“, fiind de esenţa actului administrativ, a cărui finalitate este organizarea executării legii sau executarea în concret a legii, pentru satisfacerea unui interes public, care vizează ordinea de drept şi democraţia constituţională, garantarea drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale ale cetăţenilor, satisfacerea nevoilor comunitare, realizarea competenţei autorităţilor publice. Astfel formulate, prevederile art. 2 alin. (1) lit. c) din legea menţionată nu îngrădesc controlul judecătoresc al actelor administrative emise de autorităţile publice şi al actelor asimilate actelor administrative, fie pe calea excepţiei de nelegalitate, în cazul actelor administrative individuale, fie pe calea acţiunii în anulare, în cazul actelor administrative normative. Calificarea unui anumit act ca fiind act administrativ aparţine în exclusivitate instanţelor judecătoreşti chemate să soluţioneze un litigiu (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 477 din 12 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 419 din 15 iunie 2011, şi Decizia nr. 193 din 6 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 289 din 2 mai 2012).34. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia pronunţată de Curte prin deciziile menţionate, precum şi considerentele care au fundamentat-o sunt valabile şi în prezenta cauză.35. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Filofteia Ciobanu în Dosarul nr. 4.623/62/2015 al Curţii de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile art. 4 şi sintagma „în regim de putere publică“ din cuprinsul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Curţii de Apel Braşov - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 20 noiembrie 2018.
    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
    Magistrat-asistent,
    Simina Popescu-Marin
    -----