Structură Act

Forma la zi
Pret: 13,00 RON cu TVA

Doriţi o formă actualizată, la zi (25.03.2019), a acestui act? Cumpăraţi acum online, rapid şi simplu actul (varianta PDF) sau alegeţi un abonament!
DECIZIA nr. 760 din 22 noiembrie 2018referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 451 alin. (2) din Codul de procedură civilă
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 155 din 27 februarie 2019Data intrării în vigoare 27-02-2019


    Valer Dorneanu- preşedinte
    Marian Enache- judecător
    Petre Lăzăroiu- judecător
    Mircea Ştefan Minea- judecător
    Daniel Marius Morar- judecător
    Mona-Maria Pivniceru- judecător
    Livia Doina Stanciu- judecător
    Simona-Maya Teodoroiu- judecător
    Varga Attila- judecător
    Irina-Loredana Gulie- magistrat-asistent
    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 451 alin. (2) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului din judeţul Constanţa în Dosarul nr. 4.892/118/2016 al Curţii de apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 502D/2018.2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 165 din 27 martie 2018.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Decizia nr. 481 din 9 februarie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 4.892/118/2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 451 alin. (2) din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului din judeţul Constanţa într-o cauză având ca obiect obligarea unor unităţi administrativ-teritoriale din judeţul Constanţa la plata contribuţiei acestora la finanţarea activităţii de protecţie a beneficiarilor serviciilor sociale din raza unităţilor administrativ-teritoriale respective. Prin Decizia civilă nr. 813/CA din 28 septembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 4.892/118/2016, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu prezenta excepţie de neconstituţionalitate. Sesizarea Curţii Constituţionale a fost dispusă ca urmare a admiterii recursului formulat, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, împotriva Deciziei civile nr. 813/CA din 28 septembrie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 4.892/118/2016.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că prevederile legale criticate nu îndeplinesc criteriile de claritate, precizie şi previzibilitate, deoarece nu sunt corelate cu dispoziţiile art. 1.349 din Codul civil, care prevăd regula acoperirii integrale a prejudiciului. În acest sens se arată că, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, concretizată în Decizia nr. 463 din 28 iunie 2016, temeiul acţiunii având ca obiect principal recuperarea cheltuielilor de judecată îl constituie principiul răspunderii civile delictuale. Prin urmare, se arată că fundamentul recuperării cheltuielilor de judecată, incluzând onorariul avocatului, îl reprezintă culpa procesuală, astfel încât este necesară recuperarea integrală a prejudiciului cauzat.6. Se mai arată că, potrivit reglementării anterioare, respectiv art. 274 alin. 3 din Codul de procedură civilă din 1865, dreptul judecătorilor de a mări sau micşora onorariile avocaţilor se raporta la un criteriu obiectiv, respectiv tabloul onorariilor minimale pentru avocaţi, care este în prezent nereglementat. Pe de altă parte, se susţine că criteriile menţionate de prevederea legală criticată, respectiv valoarea sau complexitatea cauzei, activitatea desfăşurată de avocat, circumstanţele cauzei, sunt noţiuni abstracte şi polivalente, lăsate la aprecierea subiectivă a judecătorului. De asemenea, exercitarea din oficiu a posibilităţii judecătorului de a reduce onorariul avocaţilor încalcă principiul contradictorialităţii, în cazul în care nu este pusă în discuţia părţilor, ceea ce conduce la încălcarea dreptului constituţional la un proces echitabil.7. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.8.
    Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.
    9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, republicată, reţine următoarele:10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile art. 451 alin. (2) - Cuantumul cheltuielilor de judecată din Codul de procedură civilă, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015, potrivit cărora: „(2) Instanţa poate, chiar şi din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, atunci când acesta este vădit disproporţionat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfăşurată de avocat, ţinând seama şi de circumstanţele cauzei. Măsura luată de instanţă nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat şi clientul său.“12. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile art. 451 alin. (2) din Codul de procedură civilă contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) privind principiul legalităţii, art. 21 alin. (1), (2) şi (3) referitoare la accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil şi art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile legale criticate au mai format obiect al excepţiei de neconstituţionalitate Astfel, prin Decizia nr. 165 din 27 martie 2018, Curtea s-a mai pronunţat, în raport cu aceleaşi dispoziţii constituţionale şi cu o motivare identică. Prin această decizie, paragrafele 29-33, în legătură cu obligativitatea plăţii cheltuielilor de judecată, incluzând onorariul avocatului, de către partea care pierde procesul, Curtea a reţinut, invocând jurisprudenţa sa în această materie, că prerogativa instanţei de a cenzura, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecată, cuantumul onorariului avocaţial convenit, prin prisma proporţionalităţii sale cu amplitudinea şi complexitatea activităţii depuse, este cu atât mai necesară cu cât respectivul onorariu, convertit în cheltuieli de judecată, urmează a fi suportat de partea potrivnică, dacă a căzut în pretenţii, ceea ce presupune, în mod necesar, ca acesta să îi fie opozabil. Or, opozabilitatea sa faţă de partea potrivnică, ce este terţ în raport cu convenţia de prestare a serviciilor avocaţiale, este consecinţa însuşirii sale de instanţă prin hotărârea judecătorească prin al cărei efect creanţa dobândeşte caracter cert, lichid şi exigibil.
    14. Prin aceeaşi decizie, Curtea a mai reţinut că obligativitatea plăţii cheltuielilor de judecată are la bază ideea de culpă procesuală, însă, dat fiind că partea care pierde procesul este obligată să suporte şi onorariul avocatului părţii adverse, pentru opozabilitate, cuantumul acestuia trebuie să fie însuşit de către instanţa de judecată. Din acest punct de vedere, prevederile textului de lege criticat îndeplinesc exigenţele de claritate, precizie şi previzibilitate, instituind criterii clare prin raportare la care instanţa de judecată poate reduce, motivat, partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, apreciind asupra proporţionalităţii acestora în raport cu obiectul cauzei, valoarea sau complexitatea acesteia ori cu activitatea desfăşurată de avocat. Mai mult, aşa cum prevede expres textul de lege criticat, măsura luată de instanţă nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat şi clientul său.15. De altfel, în legătură cu activitatea avocatului, Curtea a statuat că acesta, prin exercitarea profesiei sale, îndeplineşte o activitate economică, activitate care constă în oferirea de bunuri sau servicii pe o piaţă liberă (Hotărârea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene din 19 februarie 2002, pronunţată în Cauza Wouters şi alţii, paragraful 49), însă orice activitate economică se desfăşoară „în condiţiile legii“, şi a reţinut că, în consecinţă, legiuitorul a apreciat că valoarea onorariului trebuie să fie proporţională cu serviciul prestat, instituind astfel posibilitatea limitării sale în cazul în care nu există un just echilibru între prestaţia avocaţială şi onorariul solicitat (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 471 din 27 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 673 din 17 august 2017, paragraful 20).16. În ceea ce priveşte susţinerile referitoare la încălcarea dreptului constituţional la un proces echitabil, prin aceeaşi decizie Curtea a reţinut că principiul contradictorialităţii este un principiu fundamental al procesului civil, constituind în acelaşi timp o garanţie a respectării dreptului la apărare şi a egalităţii părţilor în procesul civil, elemente componente ale dreptului la un proces echitabil, reglementat şi de art. 14 din Codul de procedură civilă. Principiul contradictorialităţii se aplică judecăţii propriu-zise şi executării silite, nefiind incident în faza deliberării şi a pronunţării hotărârii judecătoreşti, astfel încât Curtea reţine că nu este aplicabil prerogativei instanţei de a micşora, motivat, prin hotărârea pronunţată în cauză, cuantumul cheltuielilor de judecată, constând şi în onorariul avocaţilor.17. Cele statuate în decizia menţionată îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale.18. În prezenta cauză, referitor la susţinerile potrivit cărora fundamentul recuperării cheltuielilor de judecată, incluzând onorariul avocatului, îl reprezintă principiul răspunderii civile delictuale, care presupune recuperarea integrală a prejudiciului de la partea care cade în pretenţii, Curtea mai reţine că posibilitatea instanţei de a interveni în sensul modificării acestei părţi a cheltuielilor de judecată este justificată de necesitatea certificării că acestea reprezintă sume de bani reale, necesare şi având caracter rezonabil, în raport cu natura activităţii efectiv prestate de către avocat, cu atât mai mult cu cât există pericolul exercitării abuzive a dreptului subiectiv civil de a pretinde despăgubiri pentru fapta ilicită constând în promovarea unei acţiuni judiciare neîntemeiate. În acest sens este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, respectiv hotărârile din 26 mai 2005 sau 21 iulie 2005, pronunţate în cauzele Costin împotriva României, paragraful 43, şi, respectiv, Străin şi alţii împotriva României, paragraful 87, potrivit căreia un reclamant nu poate obţine rambursarea cheltuielilor decât în măsura în care se stabilesc realitatea, necesitatea şi caracterul rezonabil al cuantumului lor.19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului din judeţul Constanţa în Dosarul nr. 4.892/118/2016 al Curţii de apel Constanţa - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 451 alin. (2) din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 22 noiembrie 2018.
    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
    Magistrat-asistent,
    Irina-Loredana Gulie
    -----