Structură Act

Forma la zi
Pret: 13,00 RON cu TVA

Doriţi o formă actualizată, la zi (19.04.2019), a acestui act? Cumpăraţi acum online, rapid şi simplu actul (varianta PDF) sau alegeţi un abonament!
DECIZIA nr. 618 din 2 octombrie 2018referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 30 alin. (1) lit. e), alin. (2) şi (3) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice şi ale art. II din Legea nr. 325/2015 pentru modificarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 89 din 5 februarie 2019Data intrării în vigoare 05-02-2019


    Valer Dorneanu- preşedinte
    Marian Enache- judecător
    Mircea Ştefan Minea- judecător
    Mona-Maria Pivniceru- judecător
    Livia Doina Stanciu- judecător
    Simona-Maya Teodoroiu- judecător
    Varga Attila- judecător
    Patricia Marilena Ionea- magistrat-asistent
    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 30 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice şi ale art. II din Legea nr. 325/2015 pentru modificarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, excepţie ridicată de Compania de Remorcare Maritimă „Coremar“ - S.A. din Constanţa în Dosarul nr. 44.200/3/2016 (nr. vechi 303/2018) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 576D/2018.2. La apelul nominal se prezintă autoarea excepţiei, prin doamna avocat Eugenia Vaida, cu împuternicire depusă la dosar. Lipsesc celelalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele Curţii Constituţionale nr. 689D/2018, nr. 695D/2018, nr. 705D/2018 şi nr. 765D/2018, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi texte de lege, excepţie invocată de Compania de Remorcare Maritimă „Coremar“ - S.A. din Constanţa în dosarele nr. 3.859/118/2017, nr. 3.079/118/2017 şi nr. 7.266/118/2017 ale Tribunalului Constanţa - Secţia I civilă şi în Dosarul nr. 5.059/118/2016 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia I civilă.
    4. La apelul nominal se prezintă autorul excepţiei, prin doamna avocat Eugenia Vaida, cu împuternicire depusă la dosar. Lipsesc celelalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită.5. Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 576D/2018, nr. 689D/2018, nr. 695D/2018, nr. 705D/2018 şi nr. 765D/2018, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor. Reprezentantul Companiei de Remorcare Maritimă „Coremar“ - S.A. din Constanţa şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 689D/2018, nr. 695D/2018, nr. 705D/2018 şi nr. 765D/2018 la Dosarul nr. 576D/2018, care este primul înregistrat. 6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului autorului excepţiei de neconstituţionalitate, care solicită admiterea acesteia. În acest sens, arată că, în anul 2005, Compania de Remorcare Maritimă „Coremar“ - S.A. a parcurs etapele legale de evaluare a locurilor de muncă şi a obţinut un aviz de încadrare în condiţii speciale de muncă. În urma reevaluării ulterioare, în anul 2013 s-a emis un aviz de respingere a menţinerii condiţiilor speciale de muncă. Totuşi, salariaţii au solicitat păstrarea încadrării în condiţii speciale până la intrarea în vigoare a Legii nr. 325/2015, a cărei neconstituţionalitate se invocă. Astfel, textele de lege criticate sunt contrare art. 1 alin. (5) din Constituţie, întrucât instituie o reglementare neclară, imprecisă şi insuficientă, neprecizând ce se întâmplă cu salariaţii ale căror locuri de muncă nu mai sunt încadrate în condiţii speciale şi de când angajatorul nu mai datorează contribuţia de asigurări sociale majorată pentru aceştia. Interpretările date de organele administrative şi instanţele de judecată acestor dispoziţii de lege confirmă caracterul lor neclar şi imprecis. 7. În susţinerea celor arătate invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale prin Decizia nr. 225 din 4 aprilie 2017, în ceea ce priveşte considerentele referitoare la principiul clarităţii şi previzibilităţii legii, şi Decizia nr. 224 din 4 aprilie 2017, cu privire la omisiunile legislative.8. În continuare, arată că dispoziţiile de lege criticate aduc atingere şi prevederilor art. 44 din Constituţie, întrucât determină o pierdere patrimonială, constând în plata contribuţiilor de asigurări sociale majorate, deşi salariaţii nu mai lucrează în condiţii speciale. 9. Totodată, susţine că este încălcat şi principiul neretroactivităţii legii civile, întrucât se referă la o situaţie juridică anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 325/2015, pe care o reglementează.10. În sfârşit, susţine că se creează un tratament inechitabil între salariaţii care lucrează în condiţii speciale şi cei care nu mai lucrează în aceste condiţii, de vreme ce li se aplică acelaşi tratament juridic sub aspectul protecţiei sociale.
    11. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată. În acest sens, arată că autoarea excepţiei este, în realitate, nemulţumită de modul de aplicare a textelor de lege criticate. De asemenea, aminteşte că dispoziţiile legale criticate au mai fost analizate de Curtea Constituţională, în jurisprudenţa sa, sub aspectul conformităţii lor cu principiul egalităţii în drepturi.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:12. Prin Încheierea din 17 aprilie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 44.200/3/2016 (nr. vechi 303/2018), Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 30 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice şi ale art. II din Legea nr. 325/2015 pentru modificarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. Excepţia a fost ridicată de Compania de Remorcare Maritimă „Coremar“ - S.A. din Constanţa.13. Prin Încheierea din 5 aprilie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 3.859/118/2017, Încheierea din 13 aprilie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 3.079/118/2017, şi Încheierea din 4 mai 2018, pronunţată în Dosarul nr. 7.266/118/2017, Tribunalul Constanţa - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 30 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice şi ale art. II din Legea nr. 325/2015 pentru modificarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. Excepţia a fost ridicată de Compania de Remorcare Maritimă „Coremar“ - S.A. din Constanţa.14. Prin Încheierea din 11 mai 2018, pronunţată în Dosarul nr. 5.059/118/2016, Curtea de Apel Constanţa - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 30 alin. (1) lit. e), alin. (2) şi (3) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. Excepţia a fost ridicată de Compania de Remorcare Maritimă „Coremar“ - S.A. din Constanţa.15. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia arată, în esenţă, că, în urma parcurgerii procedurii prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 1.025/2003 privind metodologia şi criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiţii speciale, a obţinut, în anul 2005, un aviz pentru încadrarea în condiţii speciale a activităţii desfăşurate de personalul navigant din unităţile de transport maritim şi fluvial care lucrează în sala maşinilor de pe navele maritime şi fluviale cu capacitate de peste 600 CP. În urma reevaluării acestor locuri de muncă, în temeiul art. 30 din Legea nr. 263/2010 şi al procedurii reglementate de Hotărârea Guvernului nr. 1.284/2011 privind stabilirea procedurii de reevaluare a locurilor de muncă în condiţii speciale prevăzute la art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, a fost emis, la data de 8 august 2013, un aviz negativ privind menţinerea acelor locuri de muncă în condiţii speciale. Efectele acestui aviz negativ au fost interpretate diferit de autorităţile administrative şi instanţele de judecată, în sensul că încetarea încadrării locurilor de muncă în condiţii speciale se va realiza fie după modificarea anexelor nr. 2 şi 3 la Legea nr. 263/2010, fie după o prevedere legală expresă, fie de la data emiterii avizului negativ. 16.
    Având în vedere aceste aspecte, autoare excepţiei consideră că dispoziţiile art. 30 alin. (1) lit. e), alin. (2) şi alin. (3) din Legea nr. 263/2010 nu întrunesc condiţiile de claritate şi predictibilitate a normei de lege, angajatorul neputând stabili cu certitudine momentul din care va înceta să plătească contribuţiile de asigurări sociale majorate pentru salariaţii care nu mai sunt încadraţi în locurile de muncă în condiţii speciale.
    17. De asemenea, consideră că obligarea angajatorului la plata acestor contribuţii majorate după momentul emiterii avizului negativ referitor la încadrarea locurilor de muncă în condiţii speciale încalcă dreptul său de proprietate, de vreme ce salariaţii nu mai desfăşoară munca în condiţii speciale.18. Totodată, susţine că dispoziţiile Legii nr. 325/2015 nu pot fi aplicate retroactiv, întrucât s-ar încălca prevederile art. 15 din Constituţie.19. În sfârşit, autoarea excepţiei arată că textele de lege criticate sunt discriminatorii şi contrare prevederilor constituţionale referitoare la protecţia muncii, în condiţiile în care există salariaţi care lucrează în condiţii speciale şi salariaţi care nu mai lucrează în condiţii speciale, nemaiexistând aviz favorabil care să constate acest lucru, dar beneficiază de aceleaşi drepturi.20. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, Tribunalul Constanţa - Secţia I civilă şi Curtea de Apel Constanţa - Secţia I civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată.21. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.22. Avocatul Poporului arată că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.
    23. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele de vedere solicitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:24. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.25. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit încheierilor de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 30 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, precum şi dispoziţiile art. II din Legea nr. 325/2015 pentru modificarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 937 din 18 decembrie 2015. Curtea observă că salariaţii la care se referă autorul excepţiei se încadrează în ipoteza art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010, astfel că celelalte subpuncte ale art. 30 alin. (1) nu sunt incidente în cauzele în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate. Prin urmare, potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, aceste din urmă dispoziţii de lege nu vor fi supuse analizei de constituţionalitate. Dispoziţiile de lege criticate au următoarea redactare:– Art. 30 alin. (1) lit. e), alin. (2) şi (3) din Legea nr. 263/2010:(1) În sensul prezentei legi, locurile de muncă în condiţii speciale sunt cele din: […]e) activităţile şi unităţile prevăzute în anexele nr. 2 şi 3; [...](2) Periodic, din 5 în 5 ani, locurile de muncă în condiţii speciale de muncă prevăzute la alin. (1) lit. e) sunt supuse procedurii de reevaluare a încadrării în condiţii speciale, stabilită prin hotărâre a Guvernului.
    (3) Procedura de reevaluare prevăzută la alin. (2) se stabileşte prin hotărâre a Guvernului, elaborată în termen de 9 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
    – Art. II din Legea nr. 325/2015: „Începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, angajatorii care, în urma procedurii de reevaluare, nu au mai obţinut avizul de încadrare în condiţii speciale de muncă datorează contribuţia de asigurări sociale în cota prevăzută de lege pentru condiţii normale de muncă, aceştia nemaiavând temei legal pentru încadrarea persoanelor în condiţii speciale de muncă.“.
    26. Autoarea excepţiei susţine că aceste texte de lege sunt contrare următoarelor prevederi din Constituţie: art. 1 alin. (5) referitor la obligaţia respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii, art. 16 privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art. 41 privind munca şi protecţia socială a muncii şi art. 44 privind dreptul de proprietate. 27. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 enumeră locurile de muncă încadrate în condiţii speciale, iar ipoteza prevăzută la lit. e) se referă la acele locuri de muncă în care încadrarea în condiţiile speciale a avut în vedere nu doar natura activităţii, ci şi condiţiile concrete în care se desfăşoară aceasta în diversele unităţi şi consecinţele asupra securităţii şi sănătăţii salariaţilor şi a capacităţii de muncă a acestora. Aceste condiţii nu puteau fi constatate decât printr-o evaluare concretă, care s-a realizat anterior, potrivit procedurii stabilite prin Hotărârea Guvernului nr. 1.025/2003 privind metodologia şi criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiţii speciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 645 din 10 septembrie 2003. În urma acestei evaluări, Legea nr. 226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiţii speciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 13 iunie 2006, a stabilit lista activităţilor şi unităţilor unde se află locuri de muncă încadrate în condiţii speciale. Abrogând Legea nr. 226/2006, Legea nr. 263/2010 a preluat listele activităţilor şi unităţilor cu locuri de muncă încadrate în condiţii speciale în anexele nr. 2 şi 3.28. Curtea reţine, totodată, că, alături de enumerarea expresă a locurilor de muncă încadrate în condiţii speciale, în cuprinsul art. 30 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, art. 3 alin. (1) lit. h) din acelaşi act normativ stabileşte criteriile generale care justifică această încadrare, arătând că este vorba de „locurile de muncă unde gradul de expunere la factorii de risc profesional sau la condiţiile specifice unor categorii de servicii publice, pe durata a cel puţin 50% din timpul normal de muncă, poate conduce în timp la îmbolnăviri profesionale, la comportamente riscante în activitate, cu consecinţe grave asupra securităţii şi sănătăţii în muncă a asiguraţilor“. Per a contrario, atunci când locurile de muncă nu întrunesc aceste criterii, acestea nu pot fi încadrate în condiţii speciale.
    29. Prin urmare, Curtea apreciază că încadrarea locurilor de muncă prevăzute de art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010 în condiţii speciale trebuie să se subordoneze, în egală măsură, criteriilor stabilite prin art. 3 alin. (1) lit. h) din acelaşi act normativ, iar, în măsura în care, în urma reevaluării, se constată că aceste criterii nu mai sunt întrunite, nu se mai poate vorbi de existenţa unui temei legal pentru a se păstra o astfel de încadrare. De altfel, lămuritoare sunt şi dispoziţiile art. 3 alin. (1) şi (2) din Hotărârea Guvernului nr. 1.284/2011 privind stabilirea procedurii de reevaluare a locurilor de muncă în condiţii speciale prevăzute la art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 935 din 29 decembrie 2011, în care se arată, în mod expres, că „reevaluarea locurilor de muncă în condiţii speciale se realizează în baza următoarelor criterii: a) existenţa activităţilor şi a unităţilor pentru care se solicită reevaluarea, în anexele nr. 2 şi 3 la Legea nr. 263/2010, cu modificările şi completările ulterioare; b) existenţa locurilor de muncă pentru care au fost acordate avizele de încadrare în condiţii speciale, la unităţile solicitante; c) existenţa, la locurile de muncă pentru care se solicită reevaluarea, a aceloraşi factori de risc identificaţi iniţial pentru care a fost acordat avizul de încadrare în condiţii speciale; d) identificarea prezenţei efectelor nocive asupra stării de sănătate a lucrătorilor identificate prin boli profesionale sau boli legate de profesiune, pentru care a fost acordat avizul de încadrare în condiţii speciale la locurile de muncă şi pentru care se solicită reevaluarea“, iar „menţinerea încadrării locurilor de muncă în condiţii speciale se realizează în condiţiile îndeplinirii cumulative a criteriilor prevăzute la alin. (1)“.30. Având în vedere cele mai sus reţinute, Curtea apreciază că aspectele invocate de autorul excepţiei nu relevă vicii de constituţionalitate, ci probleme de interpretare şi aplicare a legii, a căror soluţionare revine competenţei instanţei de judecată.31. Faptul că prin art. II din Legea nr. 325/2015 s-a prevăzut în mod expres că, „începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, angajatorii care, în urma procedurii de reevaluare, nu au mai obţinut avizul de încadrare în condiţii speciale de muncă datorează contribuţia de asigurări sociale în cota prevăzută de lege pentru condiţii normale de muncă, aceştia nemaiavând temei legal pentru încadrarea persoanelor în condiţii speciale de muncă“, nu este de natură să schimbe concluziile mai sus reţinute. Astfel, deşi, pentru a respecta principiul neretroactivităţii legii, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţie, textul de lege amintit se aplică de la momentul intrării sale în vigoare pentru viitor, această situaţie nu trebuie interpretată în sensul că, anterior intrării sale în vigoare, angajatorii care, în urma procedurii de reevaluare, nu au mai obţinut avizul de încadrare în condiţii speciale de muncă datorau contribuţia de asigurări sociale în cota prevăzută de lege pentru condiţii speciale de muncă. Din contră, precizarea făcută în textul de lege, în care se arată că angajatorii nu mai plătesc contribuţii de asigurări sociale aferente locurilor de muncă în condiţii speciale, „nemaiavând temei legal pentru încadrarea persoanelor în condiţii speciale de muncă“, nu face decât să confirme cele mai sus reţinute, în sensul că, prin constatarea inexistenţei condiţiilor concrete de risc la locul de muncă, în urma reevaluării, dispoziţiile legale referitoare la locurile de muncă în condiţii speciale nu mai sunt incidente. 32. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Compania de Remorcare Maritimă „Coremar“ - S.A. din Constanţa în Dosarul nr. 44.200/3/2016 (nr. vechi 303/2018) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarele nr. 3.859/118/2017, nr. 3.079/118/2017 şi nr. 7.266/118/2017 ale Tribunalului Constanţa - Secţia I civilă şi în Dosarul nr. 5.059/118/2016 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. 30 alin. (1) lit. e), alin. (2) şi (3) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice şi ale art. II din Legea nr. 325/2015 pentru modificarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, Tribunalului Constanţa - Secţia I civilă şi Curţii de Apel Constanţa - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 2 octombrie 2018.
    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
    Magistrat-asistent,
    Patricia Marilena Ionea
    -----