Structură Act

Forma la zi
Pret: 13,00 RON cu TVA

Doriţi o formă actualizată, la zi (24.07.2019), a acestui act? Cumpăraţi acum online, rapid şi simplu actul (varianta PDF) sau alegeţi un abonament!
DECIZIA nr. 616 din 2 octombrie 2018referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, art. II art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, art. 10 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, art. 9 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, precum şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, în ansamblul său, art. 10 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare şi art. 1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017 privind unele măsuri bugetare în anul 2017, prorogarea unor termene, precum şi modificarea şi completarea unor acte normative
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 89 din 5 februarie 2019Data intrării în vigoare 05-02-2019
    Valer Dorneanu- preşedinte
    Marian Enache- judecător
    Mircea Ştefan Minea
    - judecător
    Mona-Maria Pivniceru- judecător
    Livia Doina Stanciu- judecător
    Simona-Maya Teodoroiu- judecător
    Varga Attila- judecător
    Patricia Marilena Ionea- magistrat-asistent
    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, art. 23 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare şi art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, excepţie ridicată de Alexandru Makkai şi alţii în Dosarul nr. 33.566/3/2015 al Curţii de Apel Bacău - Secţia I civilă şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 507D/2017.2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 1.786D/2017, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, excepţie ridicată de Teodor Man şi alţii în Dosarul nr. 119/107/2017 al Tribunalului Alba - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal şi de insolvenţă.
    4. La apelul nominal se prezintă, pentru autorii excepţiei, doamna avocat Ioana Viorica Mateş, cu împuternicire depusă la dosar. Lipsesc celelalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită. 5. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 2.047D/2017, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 şi ale art. 10 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, excepţie ridicată de Mihai Şova în Dosarul nr. 7.989/2/2016 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.6. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 7. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 2.102D/2017, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013, excepţie ridicată de Cătălin Catrina în Dosarul nr. 2.086/120/2016 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal. 8. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 9. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 2.184D/2017, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016 şi art. 1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017 privind unele măsuri bugetare în anul 2017, prorogarea unor termene, precum şi modificarea şi completarea unor acte normative, excepţie ridicată de Constantin Ştefu şi alţii în Dosarul nr. 2.588/30/2016 al Tribunalului Timiş - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.10.
    La apelul nominal răspunde Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „Banat“ al Judeţului Timiş, prin consilier juridic, care arată însă că nu are drept de a pune concluzii în faţa Curţii Constituţionale. Lipsesc celelalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    11. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 2.464D/2017, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, precum şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, în ansamblul său, excepţie ridicată de Stelică Huţuţui în Dosarul nr. 2.414/117/2017 al Tribunalului Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.12. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 13. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 2.539D/2017, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, precum şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, în ansamblul său. Excepţia a fost ridicată de Mircea Cărpelean în Dosarul nr. 556/112/2017 al Tribunalului Bistriţa-Năsăud - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.14. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. 15. Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 755D/2018, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 283/2011, art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012, art. 10 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013, art. 9 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016 şi ale art. 1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017, excepţie ridicată de Trandafir Chivu în Dosarul nr. 1.945/121/2017* al Curţii de Apel Galaţi - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.16. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    17. Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 507D/2017, nr. 1.786D/2017, nr. 2.047D/2017, nr. 2.102D/2017, nr. 2.184D/2017, nr. 2.464D/2017, nr. 2.539D/2017 şi nr. 755D/2018, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor. Reprezentantul autorilor excepţiei din Dosarul nr. 1.786D/2017 şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.786D/2017, nr. 2.047D/2017, nr. 2.102D/2017, nr. 2.184D/2017, nr. 2.464D/2017, nr. 2.539D/2017 şi nr. 755D/2018 la Dosarul nr. 507D/2017, care este primul înregistrat. 18. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului autorilor excepţiei din Dosarul nr. 1.786D/2017, care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, arată că de la intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 284/2010 au fost adoptate mai multe acte normative succesive care prevedeau suspendarea drepturilor prevăzute de art. 20 din anexa VII la legea amintită. Ulterior, în anul 2017, Legea-cadru nr. 284/2010 şi-a încetat aplicarea. Concluzia care se desprinde este că drepturile la care s-a făcut referire nu au fost suspendate, ci au fost suprimate. Consideră că aceste drepturi constituie un drept fundamental, care derivă din calitatea şi condiţiile de muncă speciale ale titularilor, iar restrângerea exerciţiului acestora este contrară prevederilor art. 53 din Constituţie. 19. Reprezentantul Ministerului Public, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:20. Prin Încheierea din 11 ianuarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 33.566/3/2015, Curtea de Apel Bacău - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, art. 23 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare şi art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice. Excepţia a fost ridicată de Alexandru Makkai, Gică Cozma, Dorel Chicoş şi Vasile Lazăr în cadrul unei acţiuni privind drepturi băneşti.21. Prin Încheierea din 16 mai 2017, pronunţată în Dosarul nr. 119/107/2017, Tribunalul Alba - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal şi de insolvenţă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015. Excepţia a fost ridicată de Teodor Man şi alţii cu prilejul soluţionării unui litigiu privind funcţionari publici.22. Prin Sentinţa civilă nr. 1.246 din 6 aprilie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 7.989/2/2016, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 şi ale art. 10 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare. Excepţia a fost ridicată de Mihai Şova cu prilejul soluţionării unei cauze privind drepturi băneşti.
    23. Prin Încheierea din 7 iunie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 2.086/120/2016, Curtea de Apel Ploieşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013. Excepţia a fost ridicată de Cătălin Catrina în cadrul unei cauze privind drepturi băneşti. 24. Prin Încheierea din 30 iunie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 2.588/30/2016, Tribunalul Timiş - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016 şi art. 1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017 privind unele măsuri bugetare în anul 2017, prorogarea unor termene, precum şi modificarea şi completarea unor acte normative. Excepţia a fost ridicată de Constantin Ştefu şi alţii cu prilejul soluţionării unei cauze privind drepturi băneşti.25. Prin Sentinţa civilă nr. 4.685 din 12 septembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 2.414/117/2017, Tribunalul Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, precum şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, în ansamblul său. Excepţia fost ridicată de Stelică Huţuţui cu prilejul soluţionării unei cauze privind drepturi băneşti. 26. Prin Încheierea din 15 septembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 556/112/2017, Tribunalul Bistriţa-Năsăud - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, precum şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, în ansamblul său. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Mircea Cărpelean într-un litigiu privind funcţionarii publici statutari.27. Prin Încheierea din 10 mai 2018, pronunţată în Dosarul nr. 1.945/121/2017*, Curtea de Apel Galaţi - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 283/2011, art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012, art. 10 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013, art. 9 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016 şi ale art. 1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017. Excepţia a fost ridicată de Trandafir Chivu cu prilejul soluţionării recursului formulat împotriva Sentinţei civile nr. 1.067 din 21 decembrie 2017, pronunţată de Tribunalul Galaţi în Dosarul nr. 1.945/121/2017*.28. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia arată, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale, întrucât prevăd un termen nerezonabil de suspendare a plăţii drepturilor băneşti pretinse. În acest sens, arată că art. 20 alin. (1) din anexa VII, secţiunea 3 la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice a prevăzut că, la trecerea în rezervă sau direct în retragere, respectiv la încetarea raporturilor de serviciu, cu dreptul la pensie, personalul militar, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare beneficiază de acordarea unui ajutor stabilit în funcţie de anumite criterii prevăzute de lege. Or, măsura adoptării unor acte normative succesive prin care a fost suspendată, în mod repetat, acordarea dreptului mai sus amintit afectează proporţionalitatea măsurii şi duce, în final, la anihilarea acestui drept. Suspendarea trebuie să se dispună pe un termen limitat şi rezonabil, dar în acest caz raţionamentul legiuitorului se dovedeşte în mod vădit lipsit de temei rezonabil. 29.
    În acelaşi sens, autorii excepţiei arată că statul nu este împiedicat să facă schimbări legislative, însă are obligaţia să menţină o balanţă rezonabilă între încrederea indivizilor în prevederile legale existente şi interesele pentru a căror satisfacere operează modificarea cadrului legal. Noţiunea de „speranţă legitimă“ trebuie înţeleasă şi interpretată ca avându-şi temeiul în dreptul cetăţeanului la coerenţă şi siguranţă legislativă, astfel încât, în temeiul legii, acesta să îşi poată valorifica, păstra şi apăra drepturile.
    30. În continuare, autorii susţin că textele de lege supuse analizei de constituţionalitate sunt lipsite de previzibilitate, contravenind prevederilor art. 1 alin. (4) şi (5) din Constituţie. În acest sens, arată că sintagmele „nu se acordă“ şi „nu se aplică“ nu respectă normele de tehnică legislativă, întrucât, fără a abroga dispoziţiile art. 20 alin. (1) din anexa VII secţiunea 3 la Legea-cadru nr. 284/2010, legiuitorul îndeamnă la nerespectarea acestora, fără a se înscrie în niciunul dintre evenimentele legislative prevăzute în cadrul Legii nr. 24/2000. Formularea ambiguă a textelor de lege permite judecătorilor să „legifereze“, respectiv să adauge la lege. Judecătorul este constrâns să stabilească el însuşi, pe cale jurisprudenţială, în afara legii, substituindu-se legiuitorului. Astfel, în practică au rezultat două soluţii: unele instanţe au considerat că dispoziţiile de lege criticate nu suspendă acordarea drepturilor, în timp ce altele au considerat că suspendă. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, a arătat, prin Decizia nr. 16 din 8 iunie 2015, că „dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, cu modificările şi completările ulterioare, vizează exerciţiul dreptului la acordarea ajutoarelor sau, după caz, indemnizaţiilor, în sensul că acesta este suspendat în perioada 3 iulie - 31 decembrie 2010, şi nu existenţa acestui drept“. 31. În susţinerea celor mai sus arătate, autorii excepţiei invocă jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, referitoare la condiţia de claritate şi previzibilitate a normei legale, prin Hotărârea din 1 decembrie 2005, pronunţată în Cauza Păduraru împotriva României, Hotărârea din 6 decembrie 2007, pronunţată în Cauza Beian împotriva României, Hotărârea din 29 martie 2000, pronunţată în Cauza Rotaru împotriva României, şi Hotărârea din 23 septembrie 1998, pronunţată în Cauza Petra împotriva României. 32. De asemenea, amintesc că, prin Decizia nr. 42 din 22 ianuarie 2014, Curtea Constituţională a statuat că „deşi autorităţile au dreptul de a dispune cu privire la acordarea drepturilor băneşti pretinse de autorii excepţiei de neconstituţionalitate, restrângerea ori suspendarea acestor drepturi şi în viitor, în condiţiile în care textele de lege care le prevăd nu au fost abrogate, ar putea justifica întrebarea dacă aceste drepturi mai există şi dacă nu cumva textele de lege care le prevăd au fost în fapt lipsite de eficienţă, aşa încât speranţa titularilor acestor drepturi, deşi are un suport legal, este în realitate lipsită de conţinut. Astfel, deşi formal limitată în timp, respectiv vizând durata unui an calendaristic, măsura de suspendare repetată a acestor drepturi, pentru mai mulţi ani la rând, ar putea afecta caracterul previzibil al normelor de lege, creând incertitudine cu privire la existenţa acestor drepturi.“33. În critica pe care o formulează, autorii excepţiei arată şi că dispoziţiile ordonanţelor de urgenţă prin care se prevede, în mai mulţi ani consecutivi, că nu se acordă ajutoarele sau indemnizaţiile la trecerea în rezervă sau direct în retragere, respectiv la încetarea raporturilor de serviciu, sunt neconstituţionale, întrucât contracarează dispoziţiile unei legi adoptate de Parlament printr-o ordonanţă de urgenţă. Astfel sunt încălcate prevederile art. 1 alin. (4) şi (5), art. 61 alin. (1), art. 102, art. 115 alin. (4) şi art. 115 din Constituţie. De asemenea, consideră că sunt încălcate prevederile art. 147 din Legea fundamentală, întrucât sunt încălcate decizii ale Curţii Constituţionale referitoare la articolele constituţionale mai sus arătate. 34. Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că dispoziţiile de lege criticate aduc atingere şi prevederilor art. 53 din Constituţie, întrucât drepturile băneşti pretinse sunt consacrate de lege, iar dispoziţiile art. 15 alin. (1) din Constituţie prevăd că cetăţenii beneficiază de drepturile şi de libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi.35. De asemenea, susţin că sunt încălcate prevederile art. 115 alin. (6) din Constituţie, referitoare la interdicţia afectării, prin dispoziţiile unei ordonanţe de urgenţă a Guvernului, a drepturilor şi libertăţilor prevăzute de Constituţie. În acest sens, arată că un drept recunoscut de lege unei persoane echivalează cu o creanţă asupra statului, asimilată unui drept de proprietate în sensul Convenţiei europene pentru protecţia drepturilor şi libertăţilor fundamentale şi care trebuie să se bucure de protecţie juridică efectivă din partea statului, fără a exista posibilitatea suspendării sine die a plăţii acestor drepturi. Prin urmare, dreptul pretins se bucură atât de protecţia art. 44 din Constituţie, cât şi de cea a art. 1 din Primul Protocol la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
    36. Totodată, consideră că sunt înfrânte şi prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (2) referitoare la neretroactivitatea legii, întrucât se anulează cu efect retroactiv un drept câştigat sub legea veche. 37. Autorii excepţiei susţin că sunt încălcate şi prevederile art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, întrucât se instituie o discriminare între persoanele cărora le-au încetat raporturile de muncă prin pensionare anterior intrării în vigoare a dispoziţiilor legale prin care a fost suspendată plata acestor ajutoare şi persoanele care s-au pensionat ulterior, cărora le este refuzată plata acestor ajutoare. În acelaşi timp, există o inegalitate de tratament între persoanele ale căror raporturi de muncă au încetat prin deces şi persoanele ale căror raporturi de muncă au încetat prin pensionare, ce rezultă din dispoziţiile art. 11 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, care prevede că dispoziţiile art. 11 alin. (1) din acelaşi act normativ nu se aplică în situaţia încetării raporturilor de muncă sau serviciu ca urmare a decesului angajatului. Or, dacă în cazul persoanelor ale căror raporturi de serviciu încetează prin deces nu a fost suspendată plata către moştenitori a ajutoarelor prevăzute de art. 20 alin. (1) şi (2) din anexa VII - secţiunea 3 din Legea-cadru nr. 284/2010, este evident că se produce o discriminare celorlalte persoane ale căror raporturi de serviciu încetează prin pensionare, retragere sau trecere în rezervă.38. Curtea de Apel Bacău - Secţia I civilă, Tribunalul Alba - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal şi de insolvenţă, Curtea de Apel Ploieşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, Tribunalul Timiş - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, Tribunalul Cluj - Secţia mixtă, de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, Tribunalul Bistriţa-Năsăud - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi Curtea de Apel Galaţi - Secţia de contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată.39. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal nu îşi exprimă opinia asupra temeiniciei excepţiei de neconstituţionalitate. 40. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.41. Guvernul, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, arată că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. 42. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.43. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.CURTEA,examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:44. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.45. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie următoarele dispoziţii de lege:– Art. 13 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 28 decembrie 2010: „În anul 2011, dispoziţiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, indemnizaţiilor la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă nu se aplică.“;– Art. 9 din Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 14 decembrie 2011. În realitate, Curtea apreciază că sunt avute în vedere dispoziţiile art. II art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 10 septembrie 2010, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 283/2011, dispoziţii potrivit cărora: „În anul 2012 nu se acordă ajutoarele sau, după caz, indemnizaţiile la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă.“;– Art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 13 decembrie 2012: „Prevederile art. 7 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012, şi ale art. 1 alin. (4) şi (5), art. 2, 3, art. 4 alin. (1) şi (2), art. 6, 7, 9, 11, art. 12 alin. (2) şi art. 13 ale art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 283/2011, se aplică în mod corespunzător şi în anul 2013.“;
    – Art. 10 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 703 din 15 noiembrie 2013: „(1) În anul 2014 nu se acordă ajutoarele sau, după caz, indemnizaţiile la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă.“;– Art. 9 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 925 din 18 decembrie 2014: „(1) În anul 2015, dispoziţiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, indemnizaţiilor la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă nu se aplică.“;– Art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 923 din 11 decembrie 2015: „(1) În anul 2016, dispoziţiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, a indemnizaţiilor la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă nu se aplică.“ De asemenea, autorii excepţiei critică Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 în ansamblul său.– Art. 10 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.035 din 22 decembrie 2016: „(1) În perioada 1 ianuarie - 28 februarie 2017, dispoziţiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, indemnizaţiilor la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă nu se aplică.“– Art. 1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017 privind unele măsuri bugetare în anul 2017, prorogarea unor termene, precum şi modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 30 ianuarie 2017: „(3) Prevederile art. 1 alin. (3)-(5), art. 2-4, art. 5 alin. (2)-(4) şi art. 6-11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, se aplică în mod corespunzător şi în perioada 1 martie - 31 decembrie 2017.“
    46. Curtea constată că, în prezent, dispoziţiile de lege criticate şi-au încetat aplicarea. Cu toate acestea, având în vedere cele reţinute prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit cărora „sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare“, precum şi faptul că dispoziţiile de lege criticate sunt aplicabile în cauzele în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate, Curtea va analiza constituţionalitatea textelor de lege cu care a fost sesizată.
    47. Autorii excepţiei de neconstituţionalitate consideră că textele de lege criticate sunt contrare următoarelor prevederi din Constituţie: art. 1 alin. (3), (4) şi (5), referitoare la respectarea demnităţii umane, principiul separaţiei puterilor în stat şi obligaţia respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 15 referitor la universalitate, art. 16 alin. (1) şi (2), privind egalitatea în drepturi, art. 41 privind dreptul la muncă şi protecţia socială a muncii, art. 44 privind dreptul de proprietate, art. 21 alin. (3) privind accesul liber la justiţie, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi, art. 61 alin. (1) referitor la rolul Parlamentului, art. 102 privind rolul Guvernului, art. 115 alin. (4) referitor la delegarea legislativă şi art. 147 alin. (4) privind deciziile Curţii Constituţionale. De asemenea, autorii excepţiei invocă încălcarea art. 20 din Constituţie, prin raportare la prevederile art. 1 din Primul Protocol la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind proprietatea. 48. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că textele de lege prin care s-a dispus, în mai mulţi ani succesiv, neacordarea ajutoarelor sau, după caz, a indemnizaţiilor la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă au fost supuse în numeroase rânduri analizei de constituţionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 170 din 19 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 354 din 22 mai 2015, paragraful 21, Curtea a reţinut, în esenţă, că aceste drepturi băneşti „reprezintă beneficii acordate anumitor categorii socioprofesionale în virtutea statutului special al acestora, fără a avea însă un temei constituţional“. Prin paragraful 23 al aceleiaşi decizii, Curtea a precizat că „art. 53 din Constituţie [...] se referă la restrângerea exerciţiului unor drepturi ori libertăţi fundamentale. Or, ajutoarele ori indemnizaţiile la care se referă art. 13 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 nu fac parte din această categorie de drepturi, astfel că legiuitorul este liber să dispună cu privire la conţinutul, limitele şi condiţiile de acordare a acestora, precum şi să dispună diminuarea ori chiar încetarea acordării acestora, fără a fi necesară întrunirea condiţiilor stabilite de art. 53 din Legea fundamentală“.49. De asemenea, prin Decizia nr. 192 din 23 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 8 iunie 2017, paragraful 19, Curtea a reţinut că, potrivit art. 41 alin. (2) din Constituţie, salariaţii au dreptul la măsuri de protecţie socială care privesc: securitatea şi sănătatea salariaţilor, regimul de muncă al femeilor şi al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe ţară, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiţii deosebite sau speciale, formarea profesională, „precum şi în alte situaţii specifice, stabilite prin lege“. Prin urmare, nu există o obligaţie constituţională a legiuitorului de a reglementa acordarea de ajutoare sau indemnizaţii la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă.50. Având în vedere natura acestor drepturi, Curtea, prin Decizia nr. 443 din 21 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580 din 29 iulie 2016, paragraful 32, a reţinut ca fiind lipsită de temei critica de neconstituţionalitate formulată în raport cu prevederile art. 1 alin. (4), art. 61 privind rolul şi structura Parlamentului şi art. 102 referitor la rolul şi structura Guvernului. În acest sens, a arătat că „interdicţia Guvernului de a adopta ordonanţe de urgenţă care împiedică o lege adoptată de Parlament să-şi producă efectele nu a vizat şi dreptul puterii executive de a reglementa cu privire la drepturi care nu au o consacrare constituţională“. 51. Prin aceeaşi decizie, paragrafele 34 şi 35, Curtea a reţinut că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 au fost adoptate cu respectarea prevederilor art. 115 alin. (4) din Constituţie.52. Prin Decizia nr. 541 din 14 iulie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 622 din 17 august 2015, paragraful 18, Curtea, referindu-se la compatibilitatea dispoziţiilor de lege criticate cu prevederile constituţionale şi convenţionale referitoare la dreptul de proprietate, a amintit că „în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, aşa cum este Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunţată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23, s-a statuat că statul este în măsură să stabilească ce beneficii trebuie plătite angajaţilor săi din bugetul de stat. Astfel, statul poate dispune introducerea, suspendarea sau încetarea plăţii unor astfel de beneficii prin modificări legislative corespunzătoare. În acelaşi sens este şi Decizia de inadmisibilitate din 6 decembrie 2011, pronunţată în cauzele conexate nr. 44.232/11 şi nr. 44.605/11 Felicia Mihăieş împotriva României şi Adrian Gavril Senteş împotriva României, paragrafele 15 şi 19, prin care Curtea de la Strasbourg aminteşte că, datorită unei cunoaşteri directe a propriei societăţi şi a necesităţilor acesteia, autorităţile naţionale se află, în principiu, într-o poziţie mai adecvată decât instanţa internaţională pentru a stabili ce anume este «de utilitate publică». În consecinţă, în cadrul mecanismului de protecţie creat de convenţie, este de competenţa acestora să se pronunţe primele cu privire la existenţa unei probleme de interes general. Considerând normal ca legiuitorul să dispună de o mare libertate în conducerea unei politici economice şi sociale, Curtea respectă modul în care acesta percepe imperativele utilităţii publice», cu excepţia cazului în care raţionamentul său se dovedeşte în mod vădit lipsit de orice temei rezonabil (paragraful 19).”53. Referindu-se la criticile raportate la prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, Curtea, prin Decizia nr. 204 din 30 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 541 din 10 iulie 2017, paragraful 24, a reţinut: „Faptul că legiuitorul a considerat că, în ipoteza încetării raporturilor de muncă sau serviciu ca urmare a decesului angajatului, dispoziţiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, a indemnizaţiilor respective se aplică nu poate constitui un privilegiu care să conducă la încălcarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie şi nici nu creează discriminare între categoriile de angajaţi.“
    54. De asemenea, raportându-se la aceleaşi prevederi din Constituţie, Curtea, prin Decizia nr. 135 din 10 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 395 din 24 mai 2016, a reţinut că „situaţia diferită în care se găsesc persoanele în funcţie de aplicarea principiului tempus regit actum nu poate fi considerată ca fiind contrară dispoziţiilor constituţionale referitoare la egalitatea în drepturi a cetăţenilor.“55. Cu privire la caracterul previzibil al dispoziţiilor referitoare la neacordarea ajutoarelor sau, după caz, a indemnizaţiilor la ieşirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă, prin Decizia nr. 541 din 14 iulie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 622 din 17 august 2015, paragraful 17, Curtea a reţinut că persoanele care se pensionează se supun dispoziţiilor legale în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie, potrivit principiului tempus regit actum.56. Cât priveşte critica referitoare la art. 15 alin. (2) din Constituţie, Curtea, prin Decizia nr. 170 din 19 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 354 din 22 mai 2015, paragraful 24, a reţinut că dispoziţiile de lege criticate nu retroactivează.57. Având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţiile deciziilor mai sus amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.58. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Alexandru Makkai şi alţii în Dosarul nr. 33.566/3/2015 al Curţii de Apel Bacău - Secţia I civilă, de Teodor Man şi alţii în Dosarul nr. 119/107/2017 al Tribunalului Alba - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal şi de insolvenţă, de Mihai Şova în Dosarul nr. 7.989/2/2016 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, de Cătălin Catrina în Dosarul nr. 2.086/120/2016 al Curţii de Apel Ploieşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, de Constantin Ştefu şi alţii în Dosarul nr. 2.588/30/2016 al Tribunalului Timiş - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, de Stelică Huţuţui în Dosarul nr. 2.414/117/2017 al Tribunalului Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, de Mircea Cărpelean în Dosarul nr. 556/112/2017 al Tribunalului Bistriţa-Năsăud - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi de Trandafir Chivu în Dosarul nr. 1.945/121/2017* al Curţii de Apel Galaţi - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 13 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, art. II art. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, art. 10 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, art. 9 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, art. 11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, cât şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2015, în ansamblul său, art. 10 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2016 privind unele măsuri pentru salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare şi art. 1 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2017 privind unele măsuri bugetare în anul 2017, prorogarea unor termene, precum şi modificarea şi completarea unor acte normative sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Curţii de Apel Bacău - Secţia I civilă, Tribunalului Alba - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal şi de insolvenţă, Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, Curţii de Apel Ploieşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, Tribunalului Timiş - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, Tribunalului Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, Tribunalului Bistriţa-Năsăud - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi Curţii de Apel Galaţi - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 2 octombrie 2018.
    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
    Magistrat-asistent,
    Patricia Marilena Ionea
    -----