Structură Act

Forma la zi
Pret: 13,00 RON cu TVA

Doriţi o formă actualizată, la zi (21.02.2019), a acestui act? Cumpăraţi acum online, rapid şi simplu actul (varianta PDF) sau alegeţi un abonament!
DECIZIA nr. 615 din 2 octombrie 2018referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, ale art. 1 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiţii speciale şi ale art. 29 alin. (1) şi alin. (1^1) şi art. 30 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 82 din 1 februarie 2019Data intrării în vigoare 01-02-2019


    Valer Dorneanu- preşedinte
    Marian Enache- judecător
    Mircea Ştefan Minea- judecător
    Mona-Maria Pivniceru- judecător
    Livia Doina Stanciu- judecător
    Simona-Maya Teodoroiu- judecător
    Varga Attila- judecător
    Patricia Marilena Ionea- magistrat-asistent
    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, ale art. 1 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiţii speciale şi ale art. 29 alin. (1) şi alin. (1^1) şi art. 30 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. Excepţia a fost ridicată de Sindicatul Hidroelectrica Hidrosind şi Departamentul Sincron Caransebeş, în numele membrilor Camelia Aurariu şi alţii, în Dosarul nr. 29.744/3/2016 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 146D/2017.2. La apelul nominal se prezintă Sindicatul Hidroelectrica Hidrosind, prin avocat Camelia Constantin. Lipsesc celelalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Sindicatului Hidroelectrica Hidrosind, care solicită, în prealabil, să i se permită să depună la dosar o copie a hotărârii judecătoreşti prin care membrii de sindicat au fost încadraţi în grupe superioare de muncă, precum şi o situaţie a îmbolnăvirilor şi a deceselor pentru personalul activ din cadrul unităţii. Reprezentantul Ministerului Public nu se opune acestei solicitări, iar preşedintele încuviinţează depunerea înscrisurilor la dosar.
    4. Având cuvântul pe fond, reprezentantul Sindicatului Hidroelectrica Hidrosind solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, arată că dispoziţiile de lege criticate nu sunt clare, creează drepturi pentru anumite categorii de persoane, dar exclud, în acelaşi timp, persoane care lucrează în condiţii similare şi care ar avea dreptul să le fie recunoscute aceste drepturi. Arată că are cunoştinţă de jurisprudenţa Curţii Europene de Justiţie în materie, dar apreciază că aceasta nu se aplică în speţă, întrucât nu s-a realizat o analiză pe fond a problematicii. De asemenea, arată că are cunoştinţă şi de jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, dar nu este de acord cu aceasta. Consideră că dispoziţiile de lege criticate, aşa cum au fost interpretate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, au dus la o limitare flagrantă a principiilor constituţionale prevăzute în art. 1, art. 16, art. 21 şi art. 41, precum şi în art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În acest sens, arată că au intervenit elemente noi, care nu au fost avute în vedere de Curtea Constituţională atunci când a analizat constituţionalitatea textelor de lege criticate. Astfel, aminteşte că autorii excepţiei sunt personal de exploatare, care lucrează în subteran. Până în anul 2001 li s-a recunoscut, pe cale judecătorească, încadrarea în grupa I sau II de muncă. În plus, trebuie avut în vedere faptul că aceste persoane îşi desfăşoară activitatea în munţi, în condiţii de izolare, supuse unor condiţii meteo defavorabile şi lipsite de posibilitatea de a avea acces la toate celelalte facilităţi la care au acces alte categorii de personal. Legea nr. 19/2000 nu dă nicio definiţie a condiţiilor speciale de muncă. Cu toate acestea, încadrează anumite categorii în condiţii speciale de muncă şi le conferă dreptul la reducerea vârstei de pensionare şi majorarea punctului de pensie. Prin urmare, este vorba de o lege imprevizibilă şi incertă, întrucât personalul care nu este precizat în mod expres prin lege şi lucrează în aceleaşi condiţii nu poate afirma că beneficiază de o normă stabilă, previzibilă. De asemenea, această categorie de personal este discriminată, întrucât nu are posibilitatea de a se adresa justiţiei pentru a demonstra că lucrează în condiţii similare şi trebuie să se bucure de aceleaşi drepturi. Legea nr. 19/2000 se referă la persoanele care lucrează în subteran, dar exclude anumite categorii, din care fac parte autorii excepţiei şi care lucrează în condiţii similare. Aceeaşi lege asimilează condiţiilor speciale locurile de muncă încadrate anterior în grupe superioare, dar doar pentru trecut, şi nu extinde această asimilare şi pentru viitor. Legea nr. 263/2010 defineşte condiţiile speciale de muncă şi creează certitudinea că toţi cei care s-ar încadra în această definiţie ar trebui să aibă posibilitatea să le fie recunoscut dreptul de a fi încadraţi în aceste condiţii, iar limitarea acestui drept numai la anumite categorii de persoane încalcă prevederile constituţionale mai sus amintite. A condiţiona lărgirea sferei persoanelor încadrate în condiţii speciale de o modificare legislativă face ca textele de lege criticate să fie incerte şi imprevizibile şi să nască situaţii discriminatorii. 5. În ceea ce priveşte condiţiile deosebite de muncă, arată că reglementarea şi finalitatea sunt diferite. Susţine că, deşi există o definiţie a condiţiilor deosebite de muncă, nu există mecanismul care să traseze existenţa acestui drept. Singura menţiune din Legea nr. 263/2010 se referă doar la cei care au avut recunoscut dreptul anterior, fără a exista posibilitatea recunoaşterii, în prezent, pe cale judecătorească. 6. În concluzie, solicită Curţii ca, având în vedere situaţia faptică pe care a prezentat-o, să constate că persoanele care înainte de anul 2000 au fost încadrate în grupe superioare de muncă au posibilitatea de a le fi recunoscută încadrarea, în prezent, în condiţii deosebite sau speciale de muncă.7. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În acest sens, arată că stabilirea criteriilor de încadrare a unor locuri de muncă în condiţii deosebite sau speciale este o atribuţie exclusivă a legiuitorului şi nu afectează dreptul salariaţilor de a se adresa instanţelor de judecată pentru a reclama neîndeplinirea de către angajator sau alte persoane a obligaţiilor ce le revin potrivit legii. De altfel, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a arătat că cele reţinute de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 12/2016 evidenţiază tocmai faptul că dreptul de acces la justiţie al salariaţilor cu prilejul încadrării unor locuri de muncă în condiţii superioare a fost asigurat. 8. Având cuvântul în replică, reprezentantul Sindicatului Hidroelectrica Hidrosind arată că Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 12/2016 se referea la Legea nr. 19/2000, care asigura un mecanism de acces la justiţie, iar nu la Legea nr. 263/2010, care nu asigură un astfel de mecanism.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:9. Prin Încheierea din 21 noiembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 29.744/3/2016, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, ale art. 1 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiţii speciale şi ale art. 29 alin. (1) şi alin. (1^1) şi art. 30 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. Excepţia a fost ridicată de Sindicatul Hidroelectrica Hidrosind şi Departamentul Sincron Caransebeş, în numele membrilor Camelia Aurariu şi alţii, cu prilejul soluţionării unei cauze privind încadrarea unor locuri de muncă în condiţii speciale.
    10. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 19/2000, ale art. 1 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 226/2006 şi ale art. 30 din Legea nr. 263/2010, în interpretarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii prin Decizia nr. 12 din 23 mai 2016, sunt contrare art. 1 alin. (4) şi (5), art. 16 şi art. 41 din Constituţie, precum şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În acest sens, arată că dispoziţiile de lege criticate stabilesc, cu caracter discriminatoriu şi limitativ, locurile de muncă încadrate în condiţii speciale, fără a exista o definiţie a noţiunii de „condiţii speciale“. Astfel, orice completare a acestei liste presupune o modificare legislativă, iar persoanele interesate nu au posibilitatea de a se adresa instanţei de judecată pentru recunoaşterea activităţii desfăşurate în condiţii similare locurilor de muncă atestate de lege ca fiind în condiţii speciale. În plus, stabilirea criteriilor şi metodologiei de încadrare a unor locuri de muncă în condiţii speciale este lăsată în sarcina Guvernului. 11. De asemenea, autorii excepţiei critică dispoziţiile art. 29 alin. (1) şi alin. (1^1) din Legea nr. 263/2010, în interpretarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii prin Decizia nr. 12 din 23 mai 2016, arătând că încalcă art. 1 alin. (4) şi (5), art. 16 şi art. 41 din Constituţie, precum şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în măsura în care sunt imprecise şi imprevizibile, întrucât nu menţionează forma de materializare a criteriilor şi metodologiei de stabilire a condiţiilor deosebite, deşi oferă o definiţie a acestora şi o recunoaştere a unui drept suplimentar la pensie persoanelor care au lucrat în asemenea condiţii. Totodată, arată că aceste dispoziţii de lege conferă doar dreptul la reînnoirea până în anul 2018 a avizelor deja obţinute pe baza legislaţiei abrogate, fără a da şi posibilitatea constatării condiţiilor deosebite, în prezent, pentru locurile de muncă care se încadrează în situaţiile descrise în definiţia dată de art. 3 din lege şi fără a stabili o sancţiune în sarcina angajatorilor pentru neîndeplinirea obligaţiei de normalizare a locurilor de muncă. În acelaşi context, menţionează că persoanele interesate nu au dreptul de a se adresa instanţei de judecată pentru recunoaşterea activităţii desfăşurate de acestea, raportat la definiţia dată de lege acestor condiţii.12. Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale apreciază că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale. 13. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.14. Guvernul, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, arată că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. 15. Avocatul Poporului arată, de asemenea, că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.16.
    Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.
    CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:17. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.18. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, ale art. 1 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiţii speciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 13 iunie 2006, şi ale art. 29 alin. (1) şi alin. (1^1) şi art. 30 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010. Textele de lege criticate au următoarea redactare:– Art. 20 din Legea nr. 19/2000:(1) În sensul prezentei legi, locurile de muncă în condiţii speciale sunt cele din:a) unităţile miniere, pentru personalul care îşi desfăşoară activitatea în subteran cel puţin 50% din timpul normal de muncă în luna respectivă;b) activităţile de cercetare, explorare, exploatare sau prelucrare a materiilor prime nucleare, zonele I şi II de expunere la radiaţii;c) aviaţia civilă, pentru personalul navigant prevăzut în anexa nr. 1;
    d) activitatea artistică desfăşurată în profesiile prevăzute în anexa nr. 2.
    (2) Alte locuri de muncă în condiţii speciale decât cele prevăzute la alin. (1) pot fi stabilite numai prin lege.(3) Metodologia şi criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiţii speciale se vor stabili prin hotărâre a Guvernului, pe baza propunerii comune a Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale şi a Ministerului Sănătăţii şi Familiei, în urma consultării CNPAS.
    – Art. 1 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 226/2006:(1) Începând cu data de 1 aprilie 2001, sunt încadrate în condiţii speciale locurile de muncă în care se desfăşoară activităţile prevăzute în anexa nr. 1.(2) Locurile de muncă prevăzute la alin. (1) sunt cele din unităţile prevăzute în anexa nr. 2, care au obţinut avizul pentru îndeplinirea procedurilor şi criteriilor de încadrare în condiţii speciale, în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 1.025/2003 privind metodologia şi criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiţii speciale, cu modificările şi completările ulterioare.
    – Art. 29 alin. (1) şi alin. (1^1) din Legea nr. 263/2010:(1) Sunt încadrate în condiţii deosebite locurile de muncă stabilite în baza criteriilor şi metodologiei prevăzute de legislaţia în vigoare la data încadrării acestora.(1^1) Locurile de muncă pot fi menţinute în condiţii deosebite, prin reînnoirea avizelor de încadrare pe baza metodologiei stabilite prin hotărâre a Guvernului, pentru o perioadă de maximum 3 ani, începând cu data de 1 ianuarie 2016, termen până la care angajatorii au obligaţia de a normaliza condiţiile de muncă.– Art. 30 din Legea nr. 263/2010:(1) În sensul prezentei legi, locurile de muncă în condiţii speciale sunt cele din:a) unităţile miniere, pentru personalul care îşi desfăşoară activitatea în subteran cel puţin 50% din timpul normal de muncă în luna respectivă;b)
    activităţile de cercetare, explorare, exploatare sau prelucrare a materiilor prime nucleare, zonele I şi II de expunere la radiaţii; [...]
    d) aviaţia civilă, pentru personalul navigant prevăzut în anexa nr. 1;e) activităţile şi unităţile prevăzute în anexele nr. 2 şi 3;f) activitatea artistică desfăşurată în profesiile prevăzute în anexa nr. 4.
    (2) Periodic, din 5 în 5 ani, locurile de muncă în condiţii speciale de muncă prevăzute la alin. (1) lit. e) sunt supuse procedurii de reevaluare a încadrării în condiţii speciale, stabilită prin hotărâre a Guvernului.(3) Procedura de reevaluare prevăzută la alin. (2) se stabileşte prin hotărâre a Guvernului, elaborată în termen de 9 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi.(4) Este asimilată stagiului de cotizare în condiţii speciale de muncă, prevăzut la alin. (1) lit. b), perioada anterioară datei de 1 aprilie 2001, în care salariaţii au desfăşurat activităţi de cercetare, explorare, exploatare sau prelucrare a materialelor prime nucleare, în locurile de muncă încadrate conform legislaţiei anterioare în grupele I şi II de muncă şi care, potrivit art. 20 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare, sunt încadrate în condiţii speciale de muncă.(5) Constituie stagiu de cotizare realizat în condiţii speciale de muncă şi perioadele în care un asigurat care îşi desfăşoară activitatea în condiţii speciale de muncă se află în concediu pentru incapacitate temporară de muncă şi/sau în concediu de odihnă, dacă cel puţin în ziua premergătoare concediului a lucrat în locuri de muncă încadrate în astfel de condiţii de muncă.
    19. Curtea constată că dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 19/2000 şi cele ale art. 1 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 226/2006 nu mai sunt în vigoare, aceste acte normative fiind abrogate anterior sesizării sale cu excepţia de neconstituţionalitate. Cu toate acestea, având în vedere obiectul cauzei în care s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate a acestor dispoziţii de lege, Curtea apreciază că sunt incidente cele reţinute prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit cărora „sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare“, astfel că analiza de constituţionalitate se va referi şi la dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 19/2000 şi art. 1 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 226/2006.20. Autorii excepţiei consideră că aceste texte de lege sunt contrare următoarelor prevederi din Constituţie: art. 1 alin. (4) şi (5) privind principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, respectiv obligaţia respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 16 privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art. 21 privind accesul liber la justiţie şi art. 41 referitor la muncă şi protecţia socială a muncii. De asemenea, invocă art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitor la dreptul la un proces echitabil.21. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorii acesteia critică, în esenţă, faptul că reglementările supuse analizei de constituţionalitate nu prevăd o definiţie generală a locurilor de muncă în condiţii speciale, astfel încât orice persoană interesată să se poată adresa justiţiei pentru a constata existenţa acestor condiţii. Astfel, în opinia lor, enumerările cu caracter limitativ ale unităţilor în care se găsesc locuri de muncă în condiţii speciale îi discriminează pe cei care, lucrând în condiţii identice, dar nefiind cuprinşi în locurile de muncă enumerate de lege, nu pot cere în justiţie încadrarea în condiţii speciale şi acordarea drepturilor aferente. 22.
    Analizând această critică, Curtea constată că aceasta priveşte, în realitate, concepţia legislativă generală referitoare la încadrarea unor locuri de muncă în condiţii speciale, respectiv faptul că legiuitorul a ales să stabilească limitativ ce unităţi şi ce activităţi pot obţine încadrarea în condiţii speciale şi nu a lăsat această încadrare la dispoziţia instanţelor, pentru a decide de la caz la caz, în mod individual. Or, Curtea observă că dispoziţiile legale referitoare la încadrarea locurilor de muncă în condiţii speciale se află într-o strânsă legătură cu dreptul la pensie, reprezentând circumstanţe care se răsfrâng asupra stabilirii acestui drept fundamental, iar aşa cum Curtea Constituţională a statuat în jurisprudenţa sa, prin Decizia nr. 736 din 24 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 4 din 4 ianuarie 2007, prevederile art. 47 alin. (2) din Constituţie, referitoare la dreptul la pensie şi alte drepturi de asigurări sociale, trebuie interpretate în sensul că acordă în exclusivitate legiuitorului „atribuţia de a stabili condiţiile şi criteriile de acordare a acestor drepturi, inclusiv modalităţile de calcul şi cuantumul lor.“
    23. Curtea apreciază că aceste considerente, referitoare la libertatea de opţiune a legiuitorului în ceea ce priveşte modalitatea de încadrare a unor locuri de muncă în condiţii speciale, răspund şi criticilor privind încălcarea dreptului de acces la justiţie, de vreme ce aceste critici derivă din opinia autorilor excepţiei potrivit căreia încadrarea locurilor de muncă în condiţii speciale ar trebui să se realizeze pe cale judecătorească. 24. Curtea consideră că reglementarea limitativă a unor locuri de muncă în condiţii speciale nu creează discriminări între persoane aflate în situaţii egale, de vreme ce toate persoanele aflate în ipoteza legală au avut posibilitatea de a parcurge procedurile legale necesare unei astfel de încadrări. 25. Analizând în continuare critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi (1^1) din Legea nr. 263/2010, Curtea constată că aceasta se referă, de asemenea, la criteriile folosite de legiuitor pentru încadrarea unor locuri de muncă în condiţii deosebite, precum şi la faptul că nu se prevede o procedură de încadrare, pentru viitor, a unor noi locuri de muncă în astfel de condiţii. 26. Curtea apreciază că cele reţinute mai sus, referitor la competenţa exclusivă a legiuitorului de a reglementa condiţiile şi criteriile de acordare a drepturilor de asigurări sociale, sunt valabile şi în ceea ce priveşte această din urmă critică. 27. De altfel, cu privire la constituţionalitatea dispoziţiilor de lege criticate Curtea Constituţională s-a mai pronunţat şi prin Decizia nr. 686 din 2 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 272 din 28 martie 2018.28. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Sindicatul Hidroelectrica Hidrosind şi Departamentul Sincron Caransebeş, în numele membrilor Camelia Aurariu şi alţii, în Dosarul nr. 29.744/3/2016 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi constată că dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, ale art. 1 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiţii speciale şi ale art. 29 alin. (1) şi alin. (1^1) şi art. 30 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 2 octombrie 2018.
    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
    Magistrat-asistent,
    Patricia Marilena Ionea
    -----