Structură Act

Forma la zi
Pret: 13,00 RON cu TVA

Doriţi o formă actualizată, la zi (20.04.2019), a acestui act? Cumpăraţi acum online, rapid şi simplu actul (varianta PDF) sau alegeţi un abonament!
DECIZIA nr. 642 din 16 octombrie 2018referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 918 alin. (1), art. 921 alin. (1) şi art. 922 din Codul de procedură civilă
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 70 din 29 ianuarie 2019Data intrării în vigoare 29-01-2019


    Valer Dorneanu- preşedinte
    Marian Enache- judecător
    Petre Lăzăroiu- judecător
    Daniel Marius Morar- judecător
    Mona-Maria Pivniceru- judecător
    Simona-Maya Teodoroiu- judecător
    Varga Attila- judecător
    Simina Popescu-Marin- magistrat-asistent
    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Sorin-Ioan-Daniel Chiriazi.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 917 alin. (1), art. 920 alin. (1) şi art. 921 alin. (1) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Simona Corneluţa Mosoia în Dosarul nr. 1.888/109/2016 al Tribunalului Argeş - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 857D/2017.2. La apelul nominal răspunde personal autoarea excepţiei Simona Corneluţa Mosoia, asistată de avocat Artin Sarchizian, din cadrul Baroului Bucureşti, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar. Lipseşte partea Gabriel Mosoia. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul avocatului autoarei excepţiei, care solicită admiterea criticilor de neconstituţionalitate. Susţine că prevederile art. 917 din Codul de procedură civilă sunt neconstituţionale deoarece permit interpretarea potrivit căreia o acţiune de divorţ poate fi redactată şi, respectiv, semnată de reprezentantul convenţional al unuia dintre soţi. Invocă aspecte din jurisprudenţa Curţii Constituţionale prin care s-a statuat că acţiunea de divorţ are un caracter strict personal, în întregul său, şi nu doar cu privire la anumite elemente ale acesteia, şi consideră că substituirea juridică nu e posibilă în cadrul unei acţiuni de divorţ, având în vedere că aspectele ce ţin de viaţa privată, intimă a persoanei şi a cuplului sunt strict personale şi nu pot fi divulgate unui terţ. Susţine, de asemenea, că prevederile legale criticate sunt neconstituţionale deoarece nu prevăd expres că desfacerea căsătoriei prin divorţ poate fi cerută numai de soţi „personal“. Totodată, susţine că dispoziţiile art. 921 alin. (1) din Codul de procedură civilă sunt neconstituţionale în măsura în care permit reprezentarea unuia dintre soţi, în cadrul procesului de divorţ în faţa instanţelor de fond, în lipsa prevederii unor garanţii exprese că acesta se află într-o situaţie excepţională, ce îl împiedică a fi prezent personal. Sintagma „îşi are reşedinţa în străinătate“, din cuprinsul art. 921 alin. (1) din Codul de procedură civilă, este neclară, deoarece nu lămureşte dacă este vorba despre o reşedinţă legal stabilită sau o simplă „prezenţă a soţului“ într-un alt stat. Or, păstrarea echilibrului - condiţie impusă de art. 53 din Constituţie - dintre dreptul soţului de a fi reprezentant şi dreptul celuilalt soţ la confidenţialitatea şi prezervarea datelor vieţii sale intime se poate realiza numai prin reglementarea unui cadru normativ apt să permită reprezentarea numai în acele cazuri absolut excepţionale ce împiedică prezenţa soţului. Depune note scrise.
    4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată, sens în care precizează că procedura divorţului are caracter special, iar desfacerea căsătoriei prin divorţ implică, prin natura sa, dezvăluirea unor aspecte ale vieţii private, fără a avea însă semnificaţia încălcării art. 26 din Constituţie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:5. Prin Încheierea din 26 ianuarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 1.888/109/2016, Tribunalul Argeş - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor „art. 917 alin. (1), art. 920 alin. (1) şi art. 921 alin. (1) din Codul de procedură civilă“. Excepţia a fost ridicată de Simona Corneluţa Mosoia cu prilejul soluţionării cererii de revizuire împotriva unei decizii civile pronunţate într-o cauză având ca obiect „divorţ cu copii“.6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale deoarece permit ca, în procesul de divorţ, mandatarul soţului reclamant să formuleze acţiunea de divorţ şi alte acte procedurale. Astfel, prevederile art. 918 alin. (1) din Codul de procedură civilă, potrivit cărora desfacerea căsătoriei prin divorţ poate fi cerută numai de soţi, sunt neconstituţionale, întrucât au permis instanţei interpretarea normei prin analogie cu dispoziţiile art. 83, 85 şi art. 151 din Codul de procedură civilă, încălcând principiul ocrotirii căsătoriei şi al vieţii private, intime şi de familie, al demnităţii şi sensibilităţii soţilor şi copiilor lor, anulând caracterul strict personal al unei astfel de acţiuni. Pentru a fi înlăturată interpretarea normei speciale prin analogie cu dreptul comun şi pentru ca norma să ocrotească efectiv valori sociale deosebit de importante, art. 918 alin. (1) din Codul de procedură civilă ar fi trebuit să prevadă că: „Desfacerea căsătoriei prin divorţ poate fi cerută numai de soţi, în mod direct, personal şi nemijlocit.“ Prevederile art. 918 alin. (1) din Codul de procedură civilă sunt neconstituţionale în măsura în care au permis instanţei să decidă că nu există niciun articol de lege prin care, în procesul de divorţ, legiuitorul să interzică ingerinţele terţilor în viaţa intimă, privată şi de familie. Legiuitorul trebuie să asigure prezervarea familiei şi protejarea drepturilor fundamentale ale mamei cu un copil minor şi să interzică mandatarilor, terţi faţă de raportul de căsătorie, să dispună de documentele cu caracter personal ale familiei, de scrisorile de familie.7. Prevederile art. 921 din Codul de procedură civilă sunt neconstituţionale în măsura în care au permis instanţei să decidă că norma criticată reglementează atât reprezentarea în promovarea cererii de divorţ/apel, cât şi reprezentarea în instanţă, stabilind că norma acoperă atât etapa promovării cererii, cât şi etapa dezbaterilor, astfel încât dispoziţiile art. 918 din Codul de procedură civilă nu mai prezintă relevanţă, devenind lipsite de conţinut.8. S-a mai arătat că norma legală criticată este neconstituţională în măsura în care a permis instanţei să anuleze caracterul strict personal al unei cereri de divorţ şi să decidă că cererea de divorţ/apel poate fi promovată şi de procuror, pentru soţul care execută o pedeapsă privativă de libertate, de curator, pentru soţul dispărut sau împiedicat de o boală gravă, şi de mandatar (avocat sau neavocat), pentru soţul care locuieşte „fără rost“ în străinătate.9.
    Dispoziţiile art. 922 din Codul de procedură civilă sunt neconstituţionale deoarece sunt neclare, ilogice si inutile. Normele criticate sunt neconstituţionale în măsura în care instanţa de fond şi instanţa de apel au soluţionat dosarul având ca obiect „divorţ cu copii“ fără ca reclamantul apelant, aflat în străinătate, să semneze personal vreun act de procedură din dosar şi fără să se prezinte la şedinţele de judecată, astfel încât aspecte ce ţin de viaţa intimă, privată şi de familie a autoarei excepţiei au fost dezbătute şi susţinute în totalitate de mandatare, în diferite faze ale procesului.
    10. Autoarea consideră că se încalcă principiul egalităţii în drepturi, deoarece normele legale criticate instituie un tratament preferenţial în favoarea soţului care locuieşte „ilegal“ în străinătate. De asemenea, prin dispoziţiile legale criticate, legiuitorul a legitimat, în mod ilegal şi profund inechitabil, o gravă imixtiune a mandatarilor în relaţia dintre doi soţi, dintre părinte şi copil, a legitimat violarea corespondenţei dintre membrii unei familii de către mandatari şi încălcarea dreptului la nume şi identitate socială a membrilor familiei. Susţine că normele juridice criticate încalcă principiul constituţional al proporţionalităţii şi arată că acestea favorizează divorţul, în dauna căsătoriei, apărând interesul unui soţ aflat în străinătate, anulând drepturile soţului pârât şi neglijând interesul superior al minorului.11. Tribunalul Argeş - Secţia civilă opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată şi că dispoziţiile legale criticate reprezintă norme de procedură ce nu contravin prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie. Astfel, noţiunea de „soţi“ face referire atât la soţie, cât şi la soţ, adică la femeia şi bărbatul uniţi prin căsătorie, drept conferit de Codul de procedură civilă, fără privilegii sau discriminări. Prevederile art. 921 alin. (1) din Codul de procedură civilă nu constituie o normă discriminatorie şi nu contravin principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii, întrucât instituie aceleaşi obligaţii pentru părţile unui proces de divorţ, conferindu-le aceleaşi drepturi. În fine, art. 922 din Codul de procedură civilă nu contravine Legii fundamentale şi nu este discriminatoriu, chiar dacă se referă doar la reclamant, legiuitorul având în vedere ipoteza în care pârâtul nu doreşte divorţul, astfel că lipsa reclamantului echivalează cu nesusţinerea cererii.12. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.13. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Reţine că alin. (1) al art. 918 din Codul de procedură civilă este tocmai expresia caracterului strict personal al acţiunii în desfacerea căsătoriei, în considerarea respectării dreptului soţilor la viaţă privată şi al determinării personale a acestora în ceea ce priveşte continuarea sau încetarea căsătoriei. Dispoziţia explicită a alin. (1) al art. 918 din Codul de procedură civilă nu poate primi o interpretare - ca aceea dezvoltată de autoarea excepţiei - care să răstoarne sensul acesteia şi să fie utilizată pentru deturnarea normei de la scopul său. Pe de altă parte, art. 921 alin. (1) din Codul de procedură civilă instituie unele excepţii de la regula prezenţei personale a soţilor la instanţa de fond, excepţii care sunt de strictă interpretare şi care permit instanţei să soluţioneze cererea de divorţ în unele situaţii precis determinate în care prezenţa personală a unuia dintre soţi nu este posibilă. Aceasta este tot o aplicare a dreptului recunoscut oricăruia dintre soţi de a obţine încetarea căsătoriei, fără ca anumite împrejurări obiective să constituie o piedică a acestui demers, dar şi o expresie a liberului acces la justiţie, care trebuie să permită oricăruia dintre soţi, indiferent de calitatea procesuală în procesul de divorţ, săşi exercite drepturile procesuale, prin formularea apărărilor, susţinerea cererii, fără ca imposibilitatea prezentării să constituie o piedică absolută în obţinerea desfacerii căsătoriei. Nici dispoziţia art. 922 din Codul de procedură civilă nu încalcă, în opinia Guvernului, vreun principiu constituţional, dispoziţia referitoare la respingerea cererii ca nesusţinută, în cazul lipsei nejustificate a reclamantului, reprezentând o prezumţie a lipsei de interes în susţinerea cererii şi o aplicare a principiului disponibilităţii părţilor.14. Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 918 alin. (1), art. 921 alin. (1) şi art. 922 alin. (1) din Codul de procedură civilă sunt constituţionale. Textele de lege nu aduc atingere principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii, întrucât se aplică tuturor persoanelor aflate în situaţia reglementată de ipoteza normei juridice, fără a institui privilegii sau discriminări pe considerente arbitrare. Părţile unui proces de divorţ se află într-o situaţie juridică diferită de a părţilor în procese cu alte obiecte, determinată de caracterul strict personal al divorţului. Procesul de divorţ în întregul său, şi nu doar acţiunea prin care aceste aspecte sunt deduse judecăţii, are caracter strict personal, ceea ce a impus adoptarea unei proceduri speciale, derogatorii de la normele dreptului comun. Mai mult, obligativitatea prezenţei personale a părţilor în faţa instanţei de fond sau prin avocat, mandatar sau, după caz, prin tutore ori curator, în cazurile expres prevăzute de lege, nu face decât să dea expresie acestei particularităţi esenţiale a domeniului supus incidenţei sale, respectiv procesul de divorţ. De asemenea, precizează că prevederile art. 918 alin. (1), art. 921 alin. (1) şi art. 922 alin. (1) din Codul de procedură civilă reprezintă norme de procedură a căror reglementare este de competenţa exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, conform art. 126 alin. (2) din Constituţie.15. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiilor de neconstituţionalitate.
    CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile avocatului părţii prezente, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:16. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.17. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum este reţinut în dispozitivul actului de sesizare, îl constituie prevederile „art. 917 alin. (1), art. 920 alin. (1) şi art. 921 alin. (1)“ din Codul de procedură civilă. Din analiza motivării excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea observă că, în realitate, criticile de neconstituţionalitate vizează prevederile art. 918 alin. (1), art. 921 alin. (1) şi art. 922 din Codul de procedură civilă, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015, şi, în consecinţă, reţine ca obiect al excepţiei aceste prevederi legale, care au următorul cuprins:– Art. 918 alin. (1): „Desfacerea căsătoriei prin divorţ poate fi cerută numai de soţi.“;– Art. 921 alin. (1): „În faţa instanţelor de fond, părţile se vor înfăţişa în persoană, afară numai dacă unul dintre soţi execută o pedeapsă privativă de libertate, este împiedicat de o boală gravă, este pus sub interdicţie judecătorească, are reşedinţa în străinătate sau se află într-o altă asemenea situaţie, care îl împiedică să se prezinte personal; în astfel de cazuri, cel în cauză se va putea înfăţişa prin avocat, mandatar sau, după caz, prin tutore ori curator.“;– Art. 922: „Dacă la termenul de judecată, în primă instanţă, reclamantul lipseşte nejustificat şi se înfăţişează numai pârâtul, cererea va fi respinsă ca nesusţinută“. 18. În opinia autoarei excepţiei, prevederile legale supuse controlului de constituţionalitate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în: art. 1 alin. (3) privind trăsăturile statului român, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 26 privind viaţa intimă, familială şi privată, art. 28 privind secretul corespondenţei, art. 48 privind familia, art. 49 privind protecţia copiilor şi a tinerilor, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 124 privind înfăptuirea justiţiei. De asemenea, sunt invocate dispoziţii din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, respectiv: art. 6 privind dreptul la un proces echitabil, art. 8 privind dreptul la respectarea vieţii private şi de familie, art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv, art. 14 privind interzicerea discriminării, art. 17 privind interzicerea abuzului de drept şi art. 18 privind limitarea folosirilor restrângerilor drepturilor, precum şi art. 5 din Protocolul nr. 7 la convenţie, privind egalitatea soţilor. Totodată, sunt invocate şi prevederile art. 2, 3, 8, 9, 12, 16 şi art. 18 din Convenţia cu privire la drepturile copilului, adoptată de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite la 20 noiembrie 1989 şi ratificată de România prin Legea nr. 18/1990, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 314 din 13 iunie 2001.
    19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că motivele invocate de autoarea excepţiei relevă nemulţumirea sa faţă de interpretarea şi aplicarea de către instanţa de judecată a prevederilor legale care instituie unele reguli procedurale privind divorţul, ceea ce ar genera o încălcare a principiului ocrotirii căsătoriei, a dreptului la viaţă intimă, familială şi privată, anihilând caracterul strict personal al unei astfel de acţiuni şi creând, totodată, o situaţie discriminatorie între soţii justiţiabili. Curtea reţine că aceste critici vizează, în realitate, aspecte referitoare la interpretarea şi aplicarea prevederilor art. 918 alin. (1), art. 921 alin. (1) şi art. 922 din Codul de procedură civilă de către instanţele judecătoreşti învestite cu judecarea cauzei având ca obiect divorţul.20. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că nu are competenţa de a elimina, pe calea controlului de constituţionalitate, din conţinutul normativ al textului legal o anumită interpretare izolată, legislaţia în vigoare oferind alte remedii procesuale, ce au ca scop interpretarea unitară a normelor juridice. A accepta un punct de vedere contrar ar echivala cu încălcarea competenţei instanţelor judecătoreşti, iar Curtea şi-ar aroga competenţe specifice acestora, transformându-se din instanţă de control al constituţionalităţii în una de control judiciar (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 276 din 10 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 572 din 28 iulie 2016).21. În atare situaţie, Curtea nu poate cenzura astfel de critici, întrucât, dacă ar proceda ca atare, ar săvârşi o imixtiune în atribuţiile autorităţii judecătoreşti.22. Din această perspectivă, având în vedere dispoziţiile art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 47/1992 şi art. 126 alin. (1) din Constituţie, excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, soluţionarea sa excedând competenţei Curţii Constituţionale.23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:
    Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 918 alin. (1), art. 921 alin. (1) şi art. 922 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Simona Corneluţa Mosoia în Dosarul nr. 1.888/109/2016 al Tribunalului Argeş - Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Argeş - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 16 octombrie 2018.
    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
    Magistrat-asistent,
    Simina Popescu-Marin
    -----