Structură Act

Forma la zi
Pret: 13,00 RON cu TVA

Doriţi o formă actualizată, la zi (24.08.2019), a acestui act? Cumpăraţi acum online, rapid şi simplu actul (varianta PDF) sau alegeţi un abonament!
DECIZIA nr. 575 din 20 septembrie 2018referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 65 din 25 ianuarie 2019Data intrării în vigoare 25-01-2019
    Valer Dorneanu- preşedinte
    Marian Enache- judecător
    Petre Lăzăroiu
    - judecător
    Mircea Ştefan Minea- judecător
    Daniel Marius Morar- judecător
    Mona-Maria Pivniceru- judecător
    Livia Doina Stanciu- judecător
    Simona-Maya Teodoroiu- judecător
    Varga Attila- judecător
    Valentina Bărbăţeanu- magistrat-asistent
    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, excepţie ridicată de Antik Levente Farkas în Dosarul nr. 698/2/2016 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.810D/2016.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că magistratul faţă de care s-a pronunţat o soluţie de respingere a sesizării Inspecţiei Judiciare cu privire la săvârşirea unei abateri disciplinare nu are interesul să conteste o asemenea soluţie. Poate însă să demonstreze acest interes şi va intra în categoria de parte interesată, care este prevăzută de lege. Consideră că se justifică menţinerea celor statuate de Curtea Constituţională prin deciziile nr. 356 din 24 septembrie 2013 şi nr. 487 din 21 noiembrie 2013.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Sentinţa civilă nr. 2.972 din 10 octombrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 698/2/2016, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, excepţie ridicată de Antik Levente Farkas într-o cauză având ca obiect anularea parţială a unei rezoluţii a Inspecţiei Judiciare prin care s-a dispus respingerea sesizării din oficiu cu privire la săvârşirea unei abateri disciplinare de către autorul excepţiei. Acesta a solicitat instanţei înlăturarea din dispozitivul rezoluţiei contestate a menţiunii referitoare la comunicarea acesteia către Comisia de evaluare a activităţii profesionale a judecătorilor, din cadrul Curţii de Apel Oradea, precum şi a menţiunilor cuprinse în considerente, care se referă la anumite aspecte în legătură cu care se arată că se impune a fi avute în vedere în cadrul procedurii de evaluare a activităţii profesionale a judecătorilor, din perspectiva calităţii redactării hotărârii judecătoreşti. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că, de vreme ce persoana care a formulat sesizarea prevăzută de art. 33 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 poate contesta în instanţă soluţia de clasare sau de respingere a sesizării din oficiu şi întrucât obiectul acţiunii disciplinare vizează conduita magistratului în cauză, este firesc ca şi acesta din urmă să se poată adresa justiţiei pentru înlăturarea unor deficienţe ale actului atacat, respectiv anumite menţiuni din considerente şi dispozitiv care sunt neavenite şi care pot produce vătămări. Invocă prevederile art. 461 din Codul de procedură civilă, care instituie posibilitatea îndreptării căii de atac împotriva soluţiei cuprinse în dispozitivul hotărârii sau împotriva considerentelor hotărârii prin care s-au dat dezlegări unor probleme de drept ce nu au legătură cu judecarea acelui proces sau care sunt greşite ori cuprind constatări de fapt ce prejudiciază partea. 6. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, precizând că dreptul de acces la justiţie nu este absolut şi reţinând că legiuitorul are, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, legitimarea procesuală de a stabili procedura de judecată, iar limitarea sferei titularilor dreptului de a contesta rezoluţia de respingere a sesizării este justificată şi proporţională, întrucât, pe de o parte, ea delimitează în mod logic sfera celor care se pot pretinde, în mod real, vătămaţi printr-o astfel de rezoluţie, iar, pe de altă parte, cele stabilite printr-o astfel de rezoluţie nu se bucură de putere de lucru judecat, astfel că, în măsura în care vor fi valorificate printr-un alt act, vătămător pentru magistrat, ele vor putea fi combătute prin orice mijloc de probă prevăzut de lege cu ocazia contestării acestui din urmă act. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    8. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând cele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 397 din 3 iulie 2014, prin care se face referire expresă la „persoana interesată“ sau la „partea interesată“. Arată că magistratul cu privire la care s-a pronunţat o soluţie de clasare a sesizării din partea Inspecţiei Judiciare nu poate justifica niciun interes pentru a ataca această soluţie care îi este favorabilă, nefiindu-i afectat niciun drept sau interes legitim.9. Avocatul Poporului arată că îşi menţine punctul de vedere reţinut în deciziile Curţii Constituţionale nr. 149 din 7 martie 2013 şi nr. 356 din 24 septembrie 2013, în sensul constituţionalităţii textului de lege criticat.10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA,examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 628 din 1 septembrie 2012, care au următorul conţinut:– Art. 47 alin. (5): „(5) Rezoluţia de respingere a sesizării prevăzută la alin. (1) lit. c) şi alin. (4) poate fi contestată de persoana care a formulat sesizarea la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, în termen de 15 zile de la comunicare, fără îndeplinirea unei proceduri prealabile.“
    13. Art. 47 alin. (1) lit. c), la care face referire textul de lege criticat, are în vedere respingerea sesizării făcute din oficiu de Inspecţia Judiciară conform art. 45 alin. (2), în cazul în care se constată, în urma efectuării cercetării disciplinare, că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru exercitarea acţiunii disciplinare.14. În opinia autorului excepţiei, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (5) referitoare la obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 16 alin. (1) care instituie principiul egalităţii şi art. 21 alin. (1) care consacră dreptul de acces liber la justiţie. Prin raportare la prevederile art. 20 din Legea fundamentală invocă şi dispoziţiile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care reglementează cu privire la dreptul la un proces echitabil.15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că textul de lege criticat consacră dreptul persoanei care a formulat o sesizare adresată Inspecţiei Judiciare în legătură cu abateri disciplinare săvârşite de judecători şi procurori de a contesta, la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, rezoluţia de respingere a acestei sesizări. Potrivit art. 44 alin. (3)-(5) din Legea nr. 317/2004, acţiunea disciplinară în cazul abaterilor săvârşite de judecători şi procurori se exercită de Inspecţia Judiciară, prin inspectorul judiciar, de ministrul justiţiei sau de preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, respectiv de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, iar pentru cele săvârşite de magistraţii-asistenţi, se exercită de preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sau de Inspecţia Judiciară, prin inspectorul judiciar.16. Curtea reţine că angajarea răspunderii disciplinare a magistraţilor implică trei etape, parcurse succesiv: o primă etapă a verificării prealabile, efectuată de Inspecţia Judiciară, urmată de faza cercetării disciplinare prealabile, efectuată, după caz, de Ministerul Justiţiei, de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, respectiv de Parchetul de pe lângă aceasta, sau de Inspecţia Judiciară şi care are loc în situaţia în care se apreciază de către inspectorul judiciar, în etapa verificării prealabile, că există indiciile săvârşirii unei abateri disciplinare şi, apoi, etapa acţiunii disciplinare propriu-zise, desfăşurată în faţa secţiei corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii.17. Art. 47 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 317/2004, la care face referire textul de lege criticat, are în vedere respingerea sesizării făcute din oficiu de Inspecţia Judiciară conform art. 45 alin. (2) - adică în ipoteza în care Inspecţia Judiciară este titulară a acţiunii disciplinare -, respingere dispusă, prin rezoluţie, în cazul în care se constată, în urma efectuării cercetării disciplinare, că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru exercitarea acţiunii. 18. Autorul prezentei excepţii de neconstituţionalitate este nemulţumit, în esenţă, de faptul că doar persoana care a formulat sesizarea adresată Inspecţiei Judiciare referitoare la săvârşirea unei abateri disciplinare de către un magistrat poate să conteste în faţa instanţei judecătoreşti, potrivit textului de lege criticat, rezoluţia de respingere a sesizării, iar nu şi magistratul vizat de cercetarea disciplinară. Analizând această susţinere, Curtea reţine că soluţia de respingere a sesizării, cu care se finalizează cercetarea disciplinară, este dată în urma unei analize realizate de inspectorul judiciar cu ascultarea celui în cauză şi verificarea apărărilor judecătorului sau procurorului cercetat, care, potrivit art. 46 alin. (1) teza a doua, sunt obligatorii, în cadrul acestei etape stabilindu-se faptele şi urmările acestora, împrejurările în care au fost săvârşite, precum şi orice alte date concludente din care să se poată aprecia asupra existenţei sau inexistenţei vinovăţiei [art. 46 alin. (1) teza întâi]. De aceea, împrejurarea că legea nu prevede posibilitatea ca magistratul cercetat să conteste în faţa instanţei judecătoreşti soluţia de respingere a sesizării este explicabilă prin faptul că soluţia de respingere a sesizării este, în mod evident, favorabilă acestuia şi, ca atare, magistratul cercetat nu justifică niciun interes în promovarea unei astfel de acţiuni. Or, interesul este una dintre condiţiile esenţiale pentru exercitarea oricărei acţiuni în justiţie.
    19. În cauza de faţă, Inspecţia Judiciară s-a sesizat din oficiu cu privire la săvârşirea de către autorul excepţiei de neconstituţionalitate, judecător la Curtea de Apel Oradea, a abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. s) din Legea nr. 303/2004, constând în „utilizarea unor expresii inadecvate în cuprinsul hotărârilor judecătoreşti sau al actelor judiciare ale procurorului ori motivarea în mod vădit contrară raţionamentului juridic, de natură să afecteze prestigiul justiţiei sau demnitatea funcţiei de magistrat“. După efectuarea cercetării prealabile disciplinare, prin rezoluţie, s-a dispus respingerea sesizării din oficiu formulate de Inspecţia Judiciară. Judecătorul cercetat a solicitat Curţii de Apel Bucureşti - Secţia de contencios administrativ şi fiscal să înlăture din dispozitivul rezoluţiei în discuţie menţiunea referitoare la comunicarea acesteia către Comisia de evaluare a activităţii profesionale a judecătorilor din cadrul Curţii de Apel Oradea, precum şi menţiunile cuprinse în considerente, care se referă la „anumite aspecte“ în legătură cu care inspectorul judiciar care a efectuat cercetarea disciplinară consideră că „se impune a fi avute în vedere în cadrul procedurii de evaluare a activităţii profesionale a judecătorilor, din perspectiva indicatorului B (1) a) - calitatea redactării hotărârilor judecătoreşti“. Relevant în acest context este faptul că, în virtutea prevederilor art. 38 alin. (2) din Regulamentul privind evaluarea activităţii profesionale a judecătorilor şi procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 676/2007, modificat şi completat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1.157/2015, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 918 din 15 noiembrie 2016, Inspecţia Judiciară poate transmite din oficiu comisiei de evaluare date şi informaţii utile pentru efectuarea evaluării.20. Curtea constată aşadar că autorul excepţiei nu a contestat propriu-zis soluţia de respingere a sesizării cu privire la săvârşirea unei abateri disciplinare, ipoteză normativă reglementată de textul de lege supus controlului de constituţionalitate, ci a solicitat înlăturarea din cuprinsul rezoluţiei a anumitor menţiuni, distincte de soluţia dispusă prin rezoluţie, menţiuni care nu ţin de răspunderea disciplinară a magistraţilor. Or, textul de lege ce formează obiect al excepţiei de neconstituţionalitate vizează exclusiv soluţia de respingere a sesizării, cererea de înlăturare a oricăror alte menţiuni, care nu au legătură cu răspunderea disciplinară, neintrând în domeniul de aplicare al art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004, dedus în cauza de faţă controlului exercitat de Curtea Constituţională. În consecinţă, excepţia de neconstituţionalitate referitoare la acest text de lege este inadmisibilă, neîndeplinind condiţia legăturii cu soluţionarea cauzei, impusă de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.21. Curtea reţine totodată că, potrivit art. 43 alin. (1) din Regulamentul privind evaluarea activităţii profesionale a judecătorilor şi procurorilor, judecătorii şi procurorii nemulţumiţi de calificativul acordat pot face contestaţie la secţia corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii. În acest sens, art. 40 lit. e) din Legea nr. 317/2004 consacră atribuţia secţiilor Consiliului Superior al Magistraturii de a soluţiona contestaţiile împotriva calificativelor acordate de comisiile de evaluare anuală a activităţii profesionale a judecătorilor şi procurorilor. 22. Ca atare, Curtea observă că autorul excepţiei nu ar justifica un interes imediat nici cu privire la cererea de înlăturare a menţiunilor referitoare la comunicarea rezoluţiei către Comisia de evaluare a activităţii profesionale a judecătorilor din cadrul Curţii de Apel Oradea şi nici a celor care se referă la aspectele pe care inspectorul judiciar le-a consemnat în considerentele rezoluţiei şi care apreciază că s-ar impune să fie avute în vedere în cadrul procedurii de evaluare a activităţii profesionale a judecătorului cercetat. Aceasta, deoarece acesta are, aşa cum s-a arătat, posibilitatea de a contesta în mod distinct calificativul acordat în urma evaluării.23. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, excepţie ridicată de Antik Levente Farkas în Dosarul nr. 698/2/2016 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
    Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 20 septembrie 2018.
    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
    Magistrat-asistent,
    Valentina Bărbăţeanu
    -----