Structură Act

Forma la zi
Pret: 13,00 RON cu TVA

Doriţi o formă actualizată, la zi (21.02.2019), a acestui act? Cumpăraţi acum online, rapid şi simplu actul (varianta PDF) sau alegeţi un abonament!
DECIZIA nr. 508 din 17 iulie 2018referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 306 alin. 2 din Codul de procedură civilă din 1865
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 58 din 23 ianuarie 2019Data intrării în vigoare 23-01-2019


    Valer Dorneanu- preşedinte
    Marian Enache- judecător
    Petre Lăzăroiu- judecător
    Mircea Ştefan Minea- judecător
    Daniel Marius Morar- judecător
    Mona-Maria Pivniceru- judecător
    Livia Doina Stanciu- judecător
    Simona-Maya Teodoroiu- judecător
    Varga Attila- judecător
    Fabian Niculae- magistrat-asistent
    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 306 alin. 2 din Codul de procedură civilă din 1865, excepţie ridicată de Societatea Carpathian Springs - S.A. din Suceava în Dosarul nr. 35.214/3/2011 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.428D/2017.2.
    La apelul nominal se prezintă, pentru partea Romaqua Group - S.A. din Borsec, judeţul Harghita, domnul avocat Stan Târnoveanu din Baroul Bucureşti, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar, lipsind celelalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Romaqua Group - S.A. a depus la dosar concluzii scrise prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului părţii prezente, care solicită respingerea, în principal, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate, iar în subsidiar, ca neîntemeiată. 5. În continuare, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere practica instanţei de contencios constituţional. CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:6. Prin Decizia nr. 1.955 din 22 noiembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 35.214/3/2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 306 alin. 2 din Codul de procedură civilă din 1865, excepţie ridicată de Societatea Carpathian Springs - S.A. din Suceava într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei acţiuni formulate în stabilirea răspunderii civile delictuale.7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia arată, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate permit instanţei judecătoreşti o interpretare extrem de largă şi generală a sintagmei „motive de interes public“. Dreptul de acces la justiţie nu se limitează la dreptul de a iniţia un proces civil, ci include dreptul de a obţine soluţionarea unei contestaţii printr-o decizie a instanţei sesizate. Ar fi iluzoriu ca un sistem naţional să permită unei persoane să sesizeze o instanţă cu o acţiune pentru protejarea drepturilor sale civile fără să se asigure însă că acea cauză va fi soluţionată printr-o hotărâre definitivă. Nu s-ar putea concepe ca articolul 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale să descrie în detaliu garanţiile procesuale acordate justiţiabililor - caracterul echitabil, public şi durata rezonabilă fără să garanteze părţilor că toate contestaţiile privind drepturile lor civile vor fi soluţionate.
    8. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă opinează în sensul respingerii, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Se mai arată că motivele de ordine publică ce pot conduce la modificarea unei hotărâri pot fi invocate din oficiu de instanţă, cu respectarea garanţiilor procesuale reflectate în principiul contradictorialităţii şi al dreptului la apărare, şi nu reprezintă o încălcare a dreptului de acces la o instanţă şi a principiului legalităţii căilor de atac.9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.10. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Acesta arată că, potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt cele prevăzute numai prin lege. Iar, în conformitate cu prevederile art. 129 din Legea fundamentală, împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii. În virtutea acestui mandat constituţional, legiuitorul are competenţa de a adopta reglementări cu caracter general sau cu caracter special, derogatoriu, cu aplicabilitate la anumite situaţii, în mod egal, pentru toţi cei interesaţi în exercitarea aceloraşi categorii de drepturi sau în îndeplinirea aceloraşi categorii de obligaţii. De asemenea, mai este indicată jurisprudenţa relevantă în materie a Curţii Constituţionale, respectiv deciziile nr. 526 din 27 iunie 2006, nr. 831 din 26 mai 2009, nr. 1.467 din 10 noiembrie 2009 şi nr. 303 din 12 mai 2016.11. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 306 alin. 2 din Codul de procedură civilă din 1865, care au următorul cuprins: „Motivele de ordine publică pot fi invocate şi din oficiu de instanţa de recurs, care însă este obligată să le pună în dezbatere părţilor.“
    14. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 21 privind dreptul la un proces echitabil şi în art. 129 privind folosirea căilor de atac. Se mai invocă articolul 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra prevederilor invocate, prin raportare la critici asemănătoare, constatând constituţionalitatea acestora. Astfel, prin Decizia nr. 831 din 26 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 506 din 22 iulie 2009, Curtea a observat că dispoziţiile art. 306 alin. 2 din Codul de procedură civilă, care constituie temeiuri de drept ale controlului judiciar exercitat pe calea recursului, sunt menite să apere drepturile procesuale ale părţilor, aşadar dau expresie exigenţelor dreptului la un proces echitabil, precum şi principiului dreptăţii, ca dimensiune fundamentală a statului de drept. Aşa fiind, nu pot fi reţinute criticile potrivit cărora reglementarea posibilităţii invocării motivelor de nelegalitate de ordine publică a hotărârilor judecătoreşti în cadrul căii de atac a recursului ar contraveni dispoziţiilor constituţionale şi convenţionale invocate, prin faptul că, în acest fel, s-ar prelungi durata procesului. Este de reţinut în acest sens şi precizarea făcută de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudenţa sa, potrivit căreia nu se poate reproşa unui reclamant faptul că, în cadrul duratei unei proceduri judiciare contestate, el a pus în valoare toate căile de atac de care dispunea în dreptul intern (Hotărârea din 23 aprilie 1987, pronunţată în Cauza Erkner şi Hofauer împotriva Austriei, paragraful 68).16. Prin Decizia nr. 303 din 12 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 485 din 29 iunie 2016, paragraful 19, Curtea a apreciat că nu pot fi reţinute criticile potrivit cărora reglementarea posibilităţii invocării motivelor de nelegalitate de ordine publică a hotărârilor judecătoreşti în cadrul căii de atac a recursului ar contraveni dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare şi art. 124 alin. (2) privind caracterul unic, imparţial şi egal pentru toţi al justiţiei, întrucât dispoziţia legală criticată îl obligă pe judecător să pună în discuţia părţilor motivele de ordine publică invocate din oficiu, discuţie ce are loc în prezenţa acestora sau chiar în lipsa lor, în condiţiile în care toate părţile au fost legal citate, ceea ce reprezintă o expresie a dreptului la apărare şi a dreptului la un proces echitabil în componentele sale privind contradictorialitatea, oralitatea şi egalitatea armelor. Aşa fiind, nu a putut reţine critica autorului excepţiei potrivit căreia partea interesată nu are posibilitatea formulării unor apărări pertinente pe motivul invocat de către instanţă din oficiu.17. În jurisprudenţa sa, Curtea a statuat că, în privinţa condiţiilor de exercitare a căilor de atac, legiuitorul poate să reglementeze termenele de declarare a acestora, forma în care trebuie să fie făcută declaraţia, conţinutul său, instanţa la care se depune, competenţa şi modul de judecare, soluţiile ce pot fi adoptate şi altele de acelaşi gen, fără ca prin aceasta să se aducă atingere dreptului în substanţa sa sau principiilor şi textelor constituţionale de referinţă (a se vedea în acest sens Decizia nr. 893 din 16 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 22 iulie 2009).18. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, Curtea constată că soluţia şi considerentele care o fundamentează îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legiiDECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Carpathian Springs - S.A. din Suceava în Dosarul nr. 35.214/3/2011 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă şi constată că prevederile art. 306 alin. 2 din Codul de procedură civilă din 1865 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia a II-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 17 iulie 2018.
    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
    Magistrat-asistent,
    Fabian Niculae
    -----