Structură Act

Forma la zi
Pret: 13,00 RON cu TVA

Doriţi o formă actualizată, la zi (18.04.2019), a acestui act? Cumpăraţi acum online, rapid şi simplu actul (varianta PDF) sau alegeţi un abonament!
DECIZIA nr. 506 din 17 iulie 2018referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 324 alin. 1 pct. 1 teza a doua din Codul de procedură civilă din 1865
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 58 din 23 ianuarie 2019Data intrării în vigoare 23-01-2019


    Valer Dorneanu- preşedinte
    Marian Enache- judecător
    Petre Lăzăroiu- judecător
    Mircea Ştefan Minea- judecător
    Daniel Marius Morar- judecător
    Mona-Maria Pivniceru- judecător
    Livia Doina Stanciu- judecător
    Simona-Maya Teodoroiu- judecător
    Varga Attila- judecător
    Fabian Niculae- magistrat-asistent
    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 324 alin. 1 pct. 1 teza a doua din Codul de procedură civilă din 1865, excepţie ridicată de Societatea Treidis Prod Com - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 1.420/2/2017(369/2017) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.242D/2017.2.
    La apelul nominal se prezintă, pentru autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, domnul avocat Ioan Vladimir Olteanu din Baroul Bucureşti, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar, lipsind celelalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, care solicită admiterea acesteia. Acesta arată că prevederile legale criticate instituie o discriminare între diferitele categorii de justiţiabili. Se mai arată că există destule situaţii în care speţele sunt de o complexitate deosebită, iar justiţiabilii nu pot anticipa considerentele hotărârii judecătoreşti.4. În continuare, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere practica instanţei de contencios constituţional. CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:5. Prin Încheierea din 16 martie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 1.420/2/2017(369/2017), Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 324 alin. 1 pct. 1 teza a doua din Codul de procedură civilă din 1865, excepţie ridicată de Societatea Treidis Prod Com - S.R.L. din Bucureşti într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri de revizuire formulate împotriva unei decizii civile.6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia arată, în esenţă, că prevederile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât nu permit revizuirea unor hotărâri judecătoreşti, în condiţiile în care s-a evocat fondul, iar motivarea instanţei asupra unor chestiuni de fapt şi drept nu poate fi cunoscută decât după motivarea deciziei atacate. Stabilirea unui termen diferit de exercitare a dreptului de a formula o cerere de revizuire în funcţie de instanţa care a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se cere este discriminatorie şi creează o situaţie vădit mai dificilă persoanelor ce doresc să exercite această cale extraordinară de atac cu privire la hotărâri pronunţate de către instanţele de recurs, acestea fiind nevoite să redacteze cererile de revizuire fără să ia cunoştinţă de motivele pronunţării deciziei atacate.7. Faptul că hotărârile instanţelor de recurs care se redactează după o perioadă lungă de timp nu se comunică părţilor nu poate justifica tratamentul discriminatoriu pentru fapte ce nu sunt imputabile justiţiabilului. Impunerea unui termen de formulare a cererii de revizuire mai scurt decât termenul de redactare obiectivă a hotărârii constituie o încălcare a drepturilor constituţionale.
    8. În ceea ce priveşte motivul de revizuire stipulat de către art. 322 pct. 7 alin. 2 din Codul de procedură civilă din 1865, raţiunea reglementării acestui caz de revizuire se găseşte în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, atunci când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi.9. Totodată, posibilitatea de a cere revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este condiţionată de împrejurarea ca, în cadrul celui de-al doilea proces, să nu se fi invocat prima hotărâre sau, chiar dacă aceasta a fost invocată, instanţa să fi omis soluţionarea excepţiei puterii lucrului judecat. În speţă, din ansamblul probator al cauzei rezultă fără echivoc că în cel de-al doilea proces, instanţa nu s-a pronunţat asupra excepţiei autorităţii de lucru judecat.10. Puterea de lucru judecat se întinde nu numai asupra dispozitivului, dar şi a considerentelor, dovadă fiind preluarea jurisprudenţei anterioare de către noul Cod de procedură civilă, în art. 430 alin. (2), potrivit căruia autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă. În aceste condiţii, în absenţa cunoaşterii considerentelor hotărârii a cărei revizuire se solicită, mai precis în situaţia necunoaşterii motivării instanţei, nu se poate exercita calea extraordinară de atac, în condiţii care să respecte pe deplin dreptul la apărare.11. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Aceasta arată că revizuirea este reglementată în Codul de procedură civilă ca fiind o cale de atac extraordinară de reformare care poate fi promovată pentru a îndrepta erorile de fapt, în scopul restabilirii adevărului în cauză. Astfel, prin intermediul revizuirii întemeiate pe prevederile art. 322 pct. 7 din Codul de procedură civilă din 1865, nu se poate exercita un control asupra legalităţii şi temeiniciei hotărârii atacate, ci se verifică dacă ultima hotărâre a fost pronunţată cu încălcarea autorităţii de lucru judecat, iar această împrejurare poate fi stabilită în raport cu celelalte elemente ale dosarului şi cu dispoziţiile art. 1201 din Codul civil, iar nu în funcţie de motivarea hotărârii atacate. Or, în aceste condiţii, formularea cererii de revizuire nu depinde esenţial de cunoaşterea considerentelor care au stat la baza pronunţării hotărârii atacate cu revizuire.12. Prin urmare, în opinia instanţei, această normă nu îngrădeşte dreptul la apărare al autoarei excepţiei de neconstituţionalitate sau accesul liber la justiţie al acesteia, iar stabilirea unui termen în care hotărârea poate fi atacată în calea de atac a revizuirii constituie o măsură de garantare a stabilităţii raporturilor juridice care au fost supuse controlului instanţelor prin hotărârile irevocabile ce fac obiectul căii extraordinare de atac. În plus, instituirea unor termene procedurale şi obligaţia părţilor de a-şi exercita drepturile procesuale în cadrul acestor termene sunt de natură să asigure o mai bună administrare a justiţiei, traducând în fapt principiul privind dreptul persoanei la judecarea procesului sau în mod echitabil şi într-un termen rezonabil.13. În acelaşi timp, dispoziţiile legale criticate reprezintă norme de procedură reglementate de legiuitor în virtutea competenţei sale constituţionale, consfinţite prin dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie. Totodată, instanţa apreciază că dispoziţia legală criticată nu exclude de la exerciţiul drepturilor procesuale o categorie sau un grup social, pentru a se putea aprecia că este contrară art. 16 din Constituţie sau normelor convenţionale care reglementează principiul nediscriminării.14. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    15. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Acesta mai menţionează jurisprudenţa relevantă în materie a Curţii Constituţionale, respectiv deciziile nr. 235 din 5 iunie 2003 şi nr. 4 din 14 ianuarie 2016.16. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 17. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.18. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 324 alin. 1 pct. 1 teza a doua din Codul de procedură civilă din 1865, dispoziţii care au următorul cuprins: „Termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti:1. în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 şi 7 al. 1, de la comunicare a hotărârilor definitive, iar când hotărârile au fost date de instanţe de recurs după evocarea fondului, de la pronunţare; pentru hotărârile prevăzute la punctul 7 al. 2 de la pronunţarea ultimei hotărâri;“19.
    Curtea observă că la data de 15 februarie 2013 au intrat în vigoare majoritatea dispoziţiilor din noul Cod de procedură civilă. Având în vedere considerentele Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, dar şi dispoziţiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012, Curtea urmează să analizeze dispoziţiile legale criticate din Codul de procedură civilă din 1865, întrucât ele continuă să îşi producă efecte juridice în cauza de faţă.
    20. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi, în art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, în art. 21 privind accesul liber la justiţie, precum şi în art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare. Se mai invocă şi art. 6 privind dreptul la un proces echitabil şi art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.21. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra prevederilor invocate, prin raportare la critici asemănătoare, constatând că sunt constituţionale.22. Astfel, prin Decizia nr. 214 din 28 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 342 din 2 mai 2008, Decizia nr. 1.083 din 14 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 786 din 25 noiembrie 2008, Decizia nr. 817 din 19 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 6 august 2009, şi Decizia nr. 1.663 din 15 decembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 112 din 19 februarie 2010, Curtea a reţinut că hotărârea atacată prin intermediul revizuirii nu este criticată în raport cu materialul dosarului existent la data pronunţării acelei hotărâri, ci numai pe baza unor împrejurări noi, necunoscute de instanţa de judecată la data pronunţării. De aceea, formularea şi motivarea unei cereri de revizuire nu depind în mod direct de cunoaşterea argumentării instanţei, care a stat la baza pronunţării hotărârii atacate.23. Totodată, Curtea a statuat că obligaţia părţilor de a-şi exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil şi într-un termen rezonabil.24. De asemenea, prin Decizia nr. 235 din 5 iunie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 550 din 31 iulie 2003, Curtea a statuat că prin art. 324 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă legiuitorul nu a înţeles să stabilească un tratament discriminatoriu, ci un regim legal diferit, impus de existenţa unor situaţii procesuale diferite, şi, în aceste condiţii, părţilor interesate nu li se încalcă accesul liber la justiţie, atâta vreme cât pot sesiza instanţele judecătoreşti în termenul legal cu cererea de revizuire.25. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
    26. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Treidis Prod Com - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 1.420/2/2017(369/2017) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie şi constată că prevederile art. 324 alin. 1 pct. 1 teza a doua din Codul de procedură civilă din 1865 sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 17 iulie 2018.
    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
    Magistrat-asistent,
    Fabian Niculae
    -----