Structură Act

Forma la zi
Pret: 13,00 RON cu TVA

Doriţi o formă actualizată, la zi (25.06.2019), a acestui act? Cumpăraţi acum online, rapid şi simplu actul (varianta PDF) sau alegeţi un abonament!
DECIZIA nr. 755 din 22 noiembrie 2018referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza întâi, art. 17 alin. (1) lit. a) şi art. 21 alin. (5), (6), (8) şi (9) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 32 din 11 ianuarie 2019Data intrării în vigoare 11-01-2019


    Valer Dorneanu- preşedinte
    Marian Enache- judecător
    Petre Lăzăroiu- judecător
    Mircea Ştefan Minea- judecător
    Daniel-Marius Morar- judecător
    Mona-Maria Pivniceru- judecător
    Livia Doina Stanciu- judecător
    Simona-Maya Teodoroiu- judecător
    Varga Attila- judecător
    Irina-Loredana Gulie- magistrat-asistent
    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza întâi, art. 17 alin. (1) lit. a) şi art. 21 alin. (5), (6), (8) şi (9) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Silvia Petruşcă-Nicolau în Dosarul nr. 32.556/3/2016 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 51D/2018.2. La apelul nominal răspunde autoarea excepţiei, prin mandatar Marius Cristescu. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, Silvia Petruşcă-Nicolau, care solicită admiterea acesteia. În acest sens arată, în esenţă, că Legea nr. 165/2013 nu ar trebui să se aplice cauzei sale, dat fiind faptul că cererea sa a fost soluţionată printr-o decizie definitivă şi irevocabilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în anul 2007, care a stabilit şi întinderea dreptului de proprietate, în condiţiile Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente. Se mai arată că statul ar trebui să garanteze aplicarea unei sentinţe judecătoreşti, rămasă irevocabilă din anul 2007, sentinţă care a fost sfidată de instituţiile statului, ceea ce a dus la apariţia Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România. Se mai arată că în acest caz cuantumul dreptului la despăgubire este modificat, nemaiexistând o securitate a raportului juridic, atât timp cât modul de calcul al întinderii dreptului a fost stabilit de instanţa judecătorească ca fiind cel reglementat prin Legea nr. 247/2005, care e aplicabilă speţei. Se mai arată că, deşi la acel moment valoarea terenului în cauză era de 250 euro/mp, prin aplicarea valorilor din grila notarială, reglementată de Legea nr. 165/2013, s-a ajuns la o valoare de 45 de euro/mp. Se mai arată că grila notarială nu este un document public şi chiar prevede expres, în cuprinsul ei, că nu se aplică raporturilor de expertiză cu privire la terenuri, având un caracter orientativ. De asemenea se arată că aceasta este folosită de legiuitor fără a plăti drepturi de autor persoanei care a întocmit-o. Se mai arată că terenul în cauză a fost preluat abuziv de către stat, însă cererea de restituire nu priveşte bunul imobil, ci dreptul de despăgubire, la valoarea stabilită prin hotărârea judecătorească din 2007, respectiv 250 euro/mp. În acest sens, se arată că legiuitorul nu poate modifica considerentele unei hotărâri judecătoreşti date cu 6 ani înainte de apariţia Legii nr. 165/2013, acest act normativ nefiind aplicabil unei cauze soluţionate irevocabil printr-o hotărâre judecătorească, ce a stabilit calitatea de persoană îndreptăţită şi modalitatea de calcul al despăgubirii.4. Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că în cauza de faţă autoarea excepţiei deţine o hotărâre judecătorească definitivă prin care Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a fost obligată să emită titlul de despăgubire, prin aceeaşi hotărâre instanţa verificând calitatea de persoană îndreptăţită a autoarei excepţiei. Dispoziţiile legale criticate nu pot fi privite ca încălcând principiul constituţional al neretroactivităţii, deoarece, aşa cum a reţinut şi Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, este firesc ca modalitatea de calcul al despăgubirii să se raporteze la legea în vigoare la momentul efectuării acestei operaţiuni, respectiv Legea nr. 165/2013, iar nu la legea abrogată.5. Având cuvântul în replică, reprezentantul autoarei excepţiei arată că, potrivit doctrinei şi jurisprudenţei Curţii Constituţionale, hotărârea judecătorească este supusă condiţiilor de fond şi formă stabilite de legea sub imperiul căreia a fost pronunţată, iar, potrivit hotărârii judecătoreşti irevocabile pronunţate în cauză, evaluarea imobilului se va face în condiţiile legii speciale, şi anume Legea nr. 247/2005, cu exercitarea căilor de atac prevăzute de aceeaşi lege.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:6. Prin Încheierea din 7 decembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 32.556/3/2016, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza întâi, art. 17 alin. (1) lit. a) şi art. 21 alin. (5), (6), (8) şi (9) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România. Excepţia a fost ridicată de Silvia Petruşcă-Nicolau într-o cauză având ca obiect soluţionarea contestaţiei formulate împotriva unei decizii emise de Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor.7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se invocă cele statuate de Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa în materie, arătându-se că multe dintre decizii/dispoziţii/hotărâri au fost emise de entităţile învestite, în vederea executării unor hotărâri judecătoreşti prin care instanţele s-au pronunţat irevocabil asupra calităţii de persoane îndreptăţite şi asupra întinderii dreptului de proprietate al acestora. Dispoziţiile de lege criticate permit Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor cenzurarea tuturor actelor care conţin propunerea de acordare de măsuri compensatorii, emise de entităţile învestite, fără ca legiuitorul să fi prevăzut vreo distincţie în sensul exceptării de la această verificare a acelor acte (decizii/dispoziţii/hotărâri) la baza emiterii cărora a stat o hotărâre judecătorească. Se ajunge astfel ca un organ fără activitate jurisdicţională, ce nu face parte dintre instanţele judecătoreşti enumerate la art. 126 alin. (1) din Constituţie, să cenzureze conţinutul unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile. Această posibilitate conferită Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor este neconstituţională, încălcând principiul separaţiei puterilor, stipulat de prevederile art. 1 alin. (4) din Legea fundamentală. De asemenea, prin posibilitatea validării/invalidării acelor acte (decizii/dispoziţii hotărâri) la baza emiterii cărora a stat o hotărâre judecătorească se încalcă şi prevederile art. 44 din Constituţie, dreptul de proprietate recunoscut printr-o hotărâre judecătorească şi convertit într-un drept de creanţă riscând să fie invalidat de Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor. Se arată că dispoziţiile criticate creează o situaţie de extracontrol jurisdicţional administrativ, obligatoriu prin prisma legii, ceea ce contravine prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (4) din Constituţie, care dispun asupra caracterului facultativ al acestei proceduri.8.
    Se mai susţine că aplicarea procedurii reglementate de Legea nr. 165/2013, în temeiul art. 4 teza întâi din Legea nr. 165/2013, în privinţa stabilirii calităţii de persoană îndreptăţită şi a modului de calcul al măsurilor reparatorii, prin decizie a Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor, în condiţiile în care o instanţă de judecată s-a pronunţat irevocabil asupra acestor aspecte, este de natură să contravină principiului constituţional al neretroactivităţii legii civile. În acest sens se arată că, prin Decizia nr. 7.814 din 15 noiembrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 8.032/39/2005 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a fost obligată să emită o decizie motivată în favoarea autoarei excepţiei, reclamantă în cauză, calitatea de proprietar fiind deja verificată de instanţă.
    9. Se mai susţine că preţul de 45 euro/mp pătrat ce rezultă din aplicarea grilei notariale reglementate de Legea nr. 165/2013 nu reflectă în mod rezonabil valoarea bunului (teren), faţă de valoarea de 250 euro/mp, reţinută în decizia instanţei judecătoreşti pronunţată în cauză. Se invocă jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia imperative de interes general pot pleda pentru o despăgubire inferioară valorii de piaţă reale a bunului, cu condiţia ca suma plătită să se raporteze în mod rezonabil la valoarea bunului.10. Mai mult, toată procedura reglementată în acest sens prin actul normativ criticat contravine principiului securităţii juridice, cu atât mai mult cu cât dreptul la exercitarea căilor de atac este stabilit de legea în vigoare la momentul pronunţării hotărârii judecătoreşti. Se invocă, în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 333 din 3 decembrie 2002, nr. 127 din 27 martie 2003, nr. 972 din 21 noiembrie 2012 sau nr. 686 din 26 noiembrie 2014.11. Se mai invocă cele statuate în doctrină referitor la principiile neretroactivităţii legii civile şi securităţii juridice şi se susţine că în acest mod este încălcată şi obligaţia convenţională a statului de a executa din oficiu, într-un termen rezonabil, hotărârile judecătoreşti irevocabile.12. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, apreciază că, în prezenta cauză, excepţia de neconstituţionalitate este invocată dintr-o altă perspectivă decât cea la care s-a referit Decizia Curţii Constituţionale nr. 686 din 26 noiembrie 2014, în condiţiile în care autoarea excepţiei se prevalează de o hotărâre judecătorească prin care s-a constatat calitatea sa de persoană îndreptăţită, fără a se pronunţa asupra întinderii dreptului. Invocă, în acest sens, cele statuate în jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale în materie, arătând că, în condiţiile în care instanţa judecătorească nu s-a pronunţat şi asupra întinderii dreptului, darea în competenţa Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor a atribuţiei de evaluare a imobilului, conform procedurii reglementate de Legea nr. 165/2013, de a emite decizia de compensare în puncte a imobilului preluat abuziv, nu contravine dispoziţiilor constituţionale invocate.13. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.14. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, republicată, reţine următoarele:15. Curtea Constituţională a fost sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile art. 4 teza întâi, art. 17 alin. (1) lit. a) şi art. 21 alin. (5), (6), (8) şi (9) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, potrivit cărora: – Art. 4 teza întâi: „Dispoziţiile prezentei legi se aplică cererilor formulate şi depuse, în termen legal, la entităţile învestite de lege, nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi (...).“;– Art. 17 alin. (1) lit. a):(1) În vederea finalizării procesului de restituire în natură sau, după caz, în echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist, se constituie Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, denumită în continuare Comisia Naţională, care funcţionează în subordinea Cancelariei Primului-Ministru şi are, în principal, următoarele atribuţii:a) validează/invalidează în tot sau în parte deciziile emise de entităţile învestite de lege care conţin propunerea de acordare de măsuri compensatorii;
    – Art. 21 alin. (5),(6), (8) şi (9):(5) Secretariatul Comisiei Naţionale, în baza documentelor transmise, procedează la verificarea dosarelor din punctul de vedere al existenţei dreptului persoanei care se consideră îndreptăţită la măsuri reparatorii. Pentru clarificarea aspectelor din dosar, Secretariatul Comisiei Naţionale poate solicita documente în completare entităţilor învestite de lege, titularilor dosarelor şi oricăror altor instituţii care ar putea deţine documente relevante.(6) Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, cu modificările şi completările ulterioare, în considerarea caracteristicilor tehnice ale imobilului şi a categoriei de folosinţă la data preluării acestuia, şi se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu. (8) Ulterior verificării şi evaluării, la propunerea Secretariatului Comisiei Naţionale, Comisia Naţională validează sau invalidează decizia entităţii învestite de lege şi, după caz, aprobă punctajul stabilit potrivit alin. (7).(9) În cazul validării deciziei entităţii învestite de lege, Comisia Naţională emite decizia de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv.
    17. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 1 alin. (4) referitor la principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în cadrul democraţiei constituţionale, art. 15 alin. (2) referitor la principiul neretroactivităţii legii civile, art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (4) referitor la jurisdicţiile speciale administrative, art. 44 alin. (1) referitor la dreptul de proprietate privată, art. 124 - Înfăptuirea justiţiei, art. 126 alin. (1) referitor la instanţele judecătoreşti şi art. 129 - Folosirea căilor de atac. De asemenea sunt invocate dispoziţiile art. 6 - Dreptul la un proces echitabil şi art. 13 - Dreptul la un recurs efectiv din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a unor libertăţi fundamentale.
    18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, aşa cum reiese din actul de sesizare a Curţii Constituţionale, precum şi din motivarea acesteia, prin Decizia nr. 7.814 din 15 noiembrie 2007, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. 8.032/39/2005, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a fost obligată să emită o dispoziţie motivată cu propunerea de acordare de despăgubiri, în condiţiile legii speciale, respectiv Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente. Până la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, fosta Comisie Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor nu a emis decizia de despăgubire, atribuţiile acesteia fiind preluate de către Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, în temeiul Legii nr. 165/2013. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată în cursul soluţionării contestaţiei formulate împotriva deciziei de compensare emise de Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor.19. În legătură cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza întâi, raportată la art. 17 alin. (1) lit. a) şi art. 21 alin. (5) şi (8) din Legea nr. 165/2013, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 686 din 26 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 68 din 27 ianuarie 2015, a constatat că aceste dispoziţii legale sunt constituţionale în măsura în care nu se aplică deciziilor/dispoziţiilor entităţilor învestite cu soluţionarea notificărilor, emise în executarea unor hotărâri judecătoreşti prin care instanţele s-au pronunţat irevocabil/definitiv asupra calităţii de persoane îndreptăţite şi asupra întinderii dreptului de proprietate. Potrivit deciziei menţionate, paragraful 21, atribuţia conferită de legiuitor Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor de a valida/invalida în tot sau în parte deciziile emise de entităţile învestite de lege care conţin propunerea de acordare de măsuri compensatorii chiar şi în cazul în care existenţa dreptului persoanei care se consideră îndreptăţită la măsuri reparatorii a fost stabilită printr-o hotărâre judecătorească, iar decizia a fost emisă ca urmare a acestei hotărâri judecătoreşti, a fost constatată ca fiind neconstituţională.20. Or, analizând prezenta excepţie de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, în speţa dedusă soluţionării instanţei de fond, entitatea învestită de lege a fost obligată la emiterea dispoziţiei cu propunerea de despăgubiri, iar până la intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013 nu a fost emisă o decizie de despăgubire, neexistând o decizie emisă în executarea unei hotărârii judecătoreşti irevocabile. În acest sens, Curtea reţine că decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a instituit în sarcina Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului o obligaţie de a face, respectiv de a soluţiona dosarul de despăgubire, în temeiul Legii nr. 247/2005. Cu alte cuvinte, situaţia din cauză nu a implicat exercitarea de către Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor a competenţei de a invalida o decizie administrativă deja emisă, înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013.21. De altfel, în legătură cu acest aspect, Curtea reţine că instanţa de judecată care a fost învestită cu soluţionarea cauzei este competentă să aprecieze asupra situaţiei de fapt, în baza probatoriului administrat, şi să aprecieze dacă aceasta se încadrează în ipoteza normativă a prevederilor legale aplicabile în cauză, inclusiv asupra aplicabilităţii prevederilor art. 17 alin. (1) lit. a) şi art. 21 alin. (5) şi (8) din Legea nr. 165/2013, în configuraţia dată acestora prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 686 din 26 noiembrie 2014.22. În consecinţă, fiind clarificată ipoteza normativă, Curtea constată că aceasta a mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, prin prisma unor critici asemănătoare celor formulate în cauza de faţă, excepţia fiind respinsă ca neîntemeiată. În acest sens, Curtea reţine, exemplificativ, Decizia nr. 110 din 10 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 322 din 12 mai 2015, Decizia nr. 291 din 28 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 499 din 7 iulie 2015, Decizia nr. 112 din 3 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 391 din 23 mai 2016, sau Decizia nr. 163 din 27 martie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 533 din 27 iunie 2018, paragraful 24.23. În jurisprudenţa menţionată, Curtea a observat că invalidarea deciziilor emise de entităţile învestite de lege, care conţin propunerea de acordare de măsuri compensatorii, poate avea mai multe justificări, iar scopul unei verificări suplimentare faţă de cea realizată de entitatea învestită îl constituie prevenirea unor situaţii generatoare de inechităţi care au avut loc sub imperiul Legii nr. 10/2001, precum restituirea/atribuirea aceluiaşi imobil mai multor persoane care reclamau un drept propriu şi exclusiv ori recunoaşterea dreptului de proprietate altei persoane decât titularul stabilit ulterior pe cale judecătorească. De aceea, confirmarea cu certitudine sporită a unui drept nu constituie o nesocotire a dreptului de proprietate, din perspectiva speranţei legitime de valorificare a acestuia, ci, dimpotrivă, o garanţie a recunoaşterii acestuia în mod just. Curtea a mai reţinut că nu se poate pune problema unor atingeri aduse unui drept câştigat câtă vreme decizia/dispoziţia entităţii învestite cu soluţionarea notificării, conţinând propunerea de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent, chiar confirmată prin emiterea avizului de legalitate de către prefect, nu a produs efecte directe în patrimoniul persoanei îndreptăţite la restituire. Aceasta deoarece, până la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor - conform Legii nr. 247/2005 - sau a deciziei de compensare în puncte de către Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor - ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 - persoana îndreptăţită la restituire are o simplă expectanţă de a dobândi măsurile reparatorii instituite prin lege, iar nu un drept efectiv, concretizat într-un drept de creanţă izvorât din titlul de despăgubire/decizia de compensare în puncte. În plus, Curtea a precizat că deciziile autorităţilor administrative implicate în procesul de restituire/acordare de măsuri reparatorii sunt supuse în final controlului instanţei de judecată, singura care este competentă să se pronunţe în mod definitiv asupra existenţei şi întinderii dreptului de proprietate, potrivit art. 35 alin. (3) din Legea nr. 165/2013, putând dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii.24.
    Curtea a mai remarcat, în deciziile menţionate, că verificarea existenţei dreptului echivalează, practic, cu examinarea aceloraşi condiţii ce era necesar a fi realizate şi la momentul iniţial, al emiterii deciziei respective, deoarece noua lege nu introduce noi cerinţe în această privinţă. Această atribuţie asigură un filtru suplimentar, prin respectarea aceloraşi condiţii legale ce era necesar a fi întrunite şi la momentul emiterii dispoziţiei, pentru asigurarea legalităţii dreptului. Aşa fiind, nu se poate susţine că această atribuţie afectează în mod real dreptul de proprietate decât în măsura în care acesta nu era, de la bun început, legal stabilit, în sensul că, în realitate, nu îndeplinea toate cerinţele stabilite de legea atunci în vigoare. În acelaşi sens sunt şi Decizia nr. 269 din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 9 iulie 2014 sau Decizia nr. 724 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 120 din 16 februarie 2015.
    25. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 alin. (6), Curtea reţine că acestea se referă la modalitatea de evaluare a imobilului ce face obiectul deciziei Comisiei Naţionale, prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, şi, respectiv, dispun asupra obligaţiei Comisiei Naţionale de a emite decizia de compensare prin puncte, în cazul validării deciziei entităţii învestite de lege. 26. Curtea reţine că prevederile art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 au fost modificate prin art. I pct. 4 din Legea nr. 111/2017 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 98/2016 pentru prorogarea unor termene, instituirea unor noi termene, privind unele măsuri pentru finalizarea activităţilor cuprinse în contractele încheiate în cadrul Acordului de împrumut dintre România şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare pentru finanţarea Proiectului privind reforma sistemului judiciar, semnat la Bucureşti la 27 ianuarie 2006, ratificat prin Legea nr. 205/2006, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 399 din 26 mai 2017. Având în vedere că soluţia legislativă este, în esenţă, aceeaşi cu cea existentă înaintea modificării, Curtea reţine, în prezenta cauză, aplicabilitatea jurisprudenţei sale anterioare pronunţate în legătură cu acest text de lege. 27. Astfel, prin Decizia nr. 613 din 4 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 20 ianuarie 2017, paragraful 17, Curtea a constatat constituţionalitatea prevederilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, statuând că nu poate fi vorba de retroactivitatea Legii nr. 165/2013, din moment ce situaţia juridică se află în curs de constituire, în sensul de a fi stabilit în concret cuantumul despăgubirilor cuvenite în temeiul legilor reparatorii. Astfel, s-a reţinut în decizia menţionată că este firesc ca modalitatea de calcul să fie cea prevăzută de actul normativ în vigoare la momentul efectuării acestei operaţiuni, iar nu prin raportare la dispoziţii legale abrogate, aşa cum sunt cele din Legea nr. 247/2005, care, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, guvernau modalitatea de stabilire a despăgubirilor cuvenite.28. De asemenea, prin Decizia nr. 618 din 4 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 28 ianuarie 2015, paragrafele 23 şi 24, Curtea a reţinut că, prin Legea nr. 165/2013, legiuitorul a urmărit să introducă un sistem unitar şi previzibil de evaluare a imobilelor, astfel încât, atât imobilele din Fondul naţional al terenurilor agricole şi al altor imobile, cât şi imobilele ce fac obiectul cererilor de restituire nesoluţionate să fie evaluate prin raportare la acelaşi sistem, respectiv prin aplicarea grilei notariale de la momentul intrării în vigoare a noii legi. Prin introducerea acestui nou sistem de calcul este posibil ca valoarea despăgubirilor acordate sub formă de puncte să fie inferioară celei rezultate prin aplicarea legislaţiei anterioare în materie - Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 şi Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente - referitoare la stabilirea valorii de piaţă a imobilului de la data notificării, prin aplicarea standardelor internaţionale de evaluare. Însă, aşa cum s-a arătat prin Decizia nr. 269 din 7 mai 2014, anterior citată, legiuitorul dispune de o largă marjă de apreciere în determinarea celor mai potrivite modalităţi prin care sunt acordate despăgubirile cuvenite în urma abuzurilor din regimul comunist, având obligaţia ca măsurile adoptate să respecte principiul proporţionalităţii, aşadar, să fie adecvate, rezonabile şi să asigure un just echilibru între interesul individual şi cel general, al societăţii. Astfel, dacă printre exemplele oferite de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cuprinsul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, care să conducă la eficientizarea mecanismului intern de restituire a proprietăţilor, se numără şi plafonarea despăgubirilor (paragraful 235), statul român a optat, în cadrul marjei de apreciere de care dispune, să acorde integral despăgubiri, modificând însă doar sistemul de referinţă al evaluării. Or, dacă această modificare legislativă generează, în concret, o diminuare a valorii totale a despăgubirilor obţinute de către persoanele îndreptăţite, aceasta este o măsură proporţională cu scopul legitim urmărit (constând în menţinerea echilibrului bugetar), putând avea, sub aspectul consecinţelor produse, valenţele unei plafonări. Prin decizia menţionată, Curtea a subliniat că această măsură nu este de natură să afecteze dreptul de proprietate în substanţa sa, deoarece nu îi pune în pericol existenţa şi efectele juridice, ci doar intervine asupra cuantumului bănesc obţinut prin valorificarea dreptului de proprietate, în limitele permise de art. 44 din Constituţie.29. Totodată, prin Decizia nr. 686 din 26 noiembrie 2014, anterior citată, Curtea a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 alin. (9) din Legea nr. 165/2013 cu privire la pretinsa neconstituţionalitate izvorâtă din lipsa posibilităţii de actualizare cu indicele de inflaţie a sumei stabilite drept despăgubire. În acest sens, Curtea a reţinut, în esenţă (paragraful 31), că, prin neactualizarea sumelor aferente punctajului, legiuitorul a implementat o măsură echivalentă unei plafonări a valorii despăgubirilor stabilite în condiţii Legii nr. 165/2013, ceea ce reprezintă o aplicare fidelă a considerentelor de principiu rezultate din Hotărârea-pilot a Curţii Europene a Drepturilor Omului din 12 octombrie 2010, pronunţată în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, prin care a fost acordată o largă marjă de apreciere în privinţa modului de configurare şi executare a creanţelor statului în materia restituirii imobilelor. În acest sens, prin aceeaşi hotărâre, s-a statuat că statului trebuie să i se lase o marjă largă de apreciere pentru a alege măsurile destinate să garanteze respectarea drepturilor patrimoniale sau să reglementeze raporturile de proprietate din ţară şi pentru punerea lor în aplicare (paragraful 233), iar plafonarea despăgubirilor şi eşalonarea lor pe o perioadă mai lungă ar putea să reprezinte, de asemenea, măsuri capabile să păstreze un just echilibru între interesele foştilor proprietari şi interesul general al colectivităţii (paragraful 235). Ţinând cont de numărul mare de persoane vizate şi de consecinţele importante ale hotărârii, al cărei impact asupra întregii ţări este considerabil, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că „autorităţile naţionale rămân suverane pentru a alege [...] măsurile generale ce trebuie integrate în ordinea juridică internă pentru a pune capăt încălcărilor constatate de Curte“ (paragraful 236).30. Curtea Constituţională a mai observat că un asemenea tratament juridic constituie, într-adevăr, prin natura sa, o limitare a dreptului de proprietate privată prevăzut de art. 44 din Constituţie, dar, procedând la efectuarea testului de proporţionalitate conturat în jurisprudenţa sa, a conchis că limitarea este justificată. În acest sens a reţinut că măsura criticată urmăreşte un scop legitim, şi anume executarea obligaţiilor statului rezultate din legislaţia adoptată în materia restituirilor bunurilor imobile preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist, obligaţii afectate de problemele sistemice constatate chiar în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului; că este o măsură adecvată, fiind capabilă în mod abstract să ducă la îndeplinirea scopului urmărit; că este necesară, statul dispunând de resurse financiare ce apar ca fiind limitate în raport cu numărul şi valoarea cererilor ce intră sub incidenţa Legii nr. 165/2013; că păstrează un just echilibru între cerinţele de interes general referitoare la funcţionalitatea sistemului de despăgubire şi protecţia dreptului de proprietate privată a individului, acesta beneficiind de despăgubiri rezonabile raportate la valoarea bunului imobil preluat abuziv; în consecinţă, Curtea a statuat că dispoziţia legală criticată nu consacră un dezechilibru între cele două interese concurente, ci, dimpotrivă, reconciliază cele două interese grav afectate în perioada anterioară adoptării Legii nr. 165/2013.31. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Silvia Petruşcă-Nicolau în Dosarul nr. 32.556/3/2016 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi constată că dispoziţiile art. 4 teza întâi, art. 17 alin. (1) lit. a) şi art. 21 alin. (5), (6), (8) şi (9) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 22 noiembrie 2018.
    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
    Magistrat-asistent,
    Irina-Loredana Gulie
    -----