Structură Act

Forma la zi
Pret: 13,00 RON cu TVA

Doriţi o formă actualizată, la zi (22.07.2019), a acestui act? Cumpăraţi acum online, rapid şi simplu actul (varianta PDF) sau alegeţi un abonament!
DECIZIA nr. 361 din 31 mai 2018referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 206^33 alin. (1) lit. b), art. 221^3 alin. (2) lit. j), precum şi ale art. 221^3 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 1106 din 28 decembrie 2018Data intrării în vigoare 28-12-2018


    Valer Dorneanu- preşedinte
    Marian Enache- judecător
    Petre Lăzăroiu- judecător
    Mircea Ştefan Minea- judecător
    Daniel Marius Morar- judecător
    Mona-Maria Pivniceru- judecător
    Livia Doina Stanciu- judecător
    Simona-Maya Teodoroiu- judecător
    Varga Attila- judecător
    Fabian Niculae- magistrat-asistent
    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 206^33 alin. (1) lit. b), art. 221^3 alin. (2) lit. j) raportat la art. 206^33 alin. (1) lit. b), precum şi ale art. 221^3 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Societatea AGPC Import House - S.R.L. din Piteşti în Dosarul nr. 5.469/280/2012 al Judecătoriei Piteşti - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.427D/2016.2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate în principal ca inadmisibilă şi, în subsidiar, ca neîntemeiată. CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea din 24 februarie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 5.469/280/2012, Judecătoria Piteşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 206^33 alin. (1) lit. b), art. 221^3 alin. (2) lit. j) raportat la art. 206^33 alin. (1) lit. b), precum şi ale dispoziţiilor art. 221^3 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Societatea AGPC Import House - S.R.L. din Piteşti într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei plângeri formulate împotriva unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia arată, în esenţă, că prevederile legale în materie fiscală menţionate mai sus nu precizează, în mod concret, modalitatea de păstrare a produselor primite şi timpul în care această obligaţie subzistă [spre exemplu: în sensul că prin păstrare se înţelege faptul că destinatarul nu trebuie să completeze rubrica 24 a CMR-ului (Acord internaţional privind contractele de transport - Convention relative au contrat de transport international de marchandises par route) şi nici să completeze NIR-urile (notă de intrare-recepţie), ceea ce presupune că nu trebuie să descarce produsele din mijlocul de transport].6. Aşadar, se arată că legea nu reglementează în mod concret de când se naşte obligaţia de păstrare, momentul de la care destinatarul are obligaţia păstrării produselor, şi cât timp trebuie păstrate aceste produse; dacă destinatarul are voie sau nu să descarce produsele din mijlocul de transport, dacă produsele trebuie păstrate la locul de destinaţie în incinta depozitarului înregistrat şi în ce modalitate sau dacă acestea trebuie păstrate în mijlocul de transport al transportatorului.7. Judecătoria Piteşti - Secţia civilă opinează în sensul respingerii, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate. Astfel, se arată că susţinerile autoarei excepţiei cu privire la claritatea şi previzibilitatea normelor legale, precum şi cele cu privire la aplicarea acestora ridică probleme de interpretare a dispoziţiilor legale, un atribut al instanţei de judecată, iar nu al Curţii Constituţionale. Interpretarea şi aplicarea legilor sunt prerogativele principale ale instanţelor de judecată, neavând legătură cu constituţionalitatea sau neconstituţionalitatea unei dispoziţii legale, iar, în cadrul soluţionării unei astfel de excepţii, instanţa de contencios constituţional nu dispune cu privire la aplicarea dispoziţiilor în situaţia dedusă judecăţii. Se mai arată că argumentele autoarei excepţiei de neconstituţionalitate nu indică vicii de neconstituţionalitate clare, ci reiterează argumente care vizează soluţionarea fondului cauzei.8.
    Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    9. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Referitor la cele susţinute de către autoarea excepţiei, se arată faptul că aceasta critică, în realitate, o eventuală lipsă normativă rezultată din reglementarea insuficientă a obligaţiei de păstrare a produselor primite în vederea verificării şi certificării datelor din documentul administrativ electronic de către autoritatea competentă. În această situaţie, se consideră că analiza unor astfel de critici de neconstituţionalitate nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată şi, prin urmare, nu are competenţa de a cenzura o eventuală omisiune legislativă. În acest sens, se menţionează jurisprudenţa Curţii Constituţionale, care a statuat, în mod constant (spre exemplu, Decizia nr. 159 din 10 noiembrie 1998), că nu îşi poate asuma rolul de a crea, de a abroga sau de a modifica o normă juridică, spre a îndeplini rolul de legislator pozitiv, şi nici nu se poate substitui legiuitorului pentru adăugarea unor noi prevederi celor instituite. În ceea ce priveşte eventuala necorelare a unor prevederi legale, Curtea Constituţională a reţinut, în cuprinsul Deciziei nr. 131 din 1 februarie 2011, faptul că examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispoziţiile constituţionale pretins violate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei.10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile art. 206^33 alin. (1) lit. b), art. 221^3 alin. (2) lit. j) raportat la art. 206^33 alin. (1) lit. b), precum şi ale art. 221^3 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003. Din examinarea excepţiei de neconstituţionalitate reiese că, în realitate, obiectul acesteia îl constituie prevederile art. 206^33 alin. (1) lit. b), art. 221^3 alin. (2) lit. j), precum şi ale art. 221^3 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, dispoziţii care au următorul cuprins: – Art. 206^33 alin. (1) lit. b):(1) La primirea de produse accizabile în România, în oricare dintre destinaţiile prevăzute la art. 206^30 alin. (2) lit. a) pct. 1, 2 sau 4 ori la art. 206^30 alin. (3), destinatarul trebuie să respecte următoarele cerinţe: [...]b) să păstreze produsele primite în vederea verificării şi certificării datelor din documentul administrativ electronic de către autoritatea competentă;
    – Art. 221^3 alin. (2) lit. j): „(2) Următoarele fapte constituie contravenţii: [...] j) primirea produselor accizabile în regim suspensiv de accize cu nerespectarea cerinţelor prevăzute în prezentul titlu;“. – Art. 221^3 alin. (3) lit. a): „(3) Contravenţiile prevăzute la alin. (2) se sancţionează cu amendă de la 20.000 lei la 100.000 lei, precum şi cu: [...] a) confiscarea produselor, iar în situaţia când acestea au fost vândute, confiscarea sumelor rezultate din această vânzare, în cazurile prevăzute la lit. a), b), c), e), i), j), k), l), m), n), o), r), s), ş), t), ţ), u) şi w);“.
    13. Curtea constată că Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost abrogată prin art. 502 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 688 din 10 septembrie 2015. Însă, având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea va analiza dispoziţiile criticate, întrucât ele continuă să producă efecte juridice în cauză.14. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) în componenta privind calitatea şi previzibilitatea legii, art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 15 alin. (1) privind universalitatea drepturilor şi libertăţilor, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 23 alin. (12) privind stabilirea şi aplicarea pedepselor prin lege, art. 44 alin. (9) privind regimul confiscării bunurilor, art. 45 privind libertatea economică, art. 73 alin. (3) lit. h) privind reglementarea prin lege organică a infracţiunilor, pedepselor şi regimul executării acestora, art. 124 alin. (1) privind înfăptuirea justiţiei şi art. 148 alin. (2) privind obligativitatea respectării reglementărilor Uniunii Europene. Se mai invocă art. 7 privind legalitatea incriminării pedepselor din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.15.
    Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că art. 206^33, cu denumirea marginală Primirea produselor accizabile în regim suspensiv de accize, prevede că la primirea de produse accizabile în România, în oricare dintre destinaţiile prevăzute la art. 206^30 alin. (2) lit. a) pct. 1, 2 sau 4 ori la art. 206^30 alin. (3), destinatarul trebuie să înainteze fără întârziere şi nu mai târziu de 5 zile lucrătoare de la încheierea deplasării, cu excepţia cazurilor justificate corespunzător autorităţilor competente potrivit precizărilor din normele metodologice, un raport privind primirea acestora, denumit în continuare raport de primire, utilizând sistemul informatizat.
    16. De asemenea, Curtea reţine că autoarea excepţiei de neconstituţionalitate a fost sancţionată la începutul anului 2012, fiind aplicabile prevederile art. 206^34 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal şi cele ale pct. 64 din anexa la Instrucţiunile de completare a documentului administrativ în format electronic (e-DA) utilizând aplicaţia EMCS-RO de control al mişcărilor cu produse accizabile în regim suspensiv de accize, aprobate prin Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 2.434 din 3 septembrie 2010, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 655 din 22 septembrie 2011, cu modificările ulterioare, care prevedeau:(1) Ajungerea produselor la destinaţie este confirmată de către destinatar prin accesarea butonului «Anunţă sosirea» din pagina «Detalii document», în vederea asigurării unui reprezentant al autorităţii vamale teritoriale care în maximum 48 de ore de la înştiinţare poate verifica şi certifica datele înscrise în documentul administrativ. În urma încheierii cu succes a acţiunii, sistemul va actualiza starea mişcării la «Mişcare sosită».(2) Dacă lucrătorul vamal nu efectuează controlul în termen de 48 de ore de la momentul înştiinţării, destinatarul efectuează primirea şi are obligaţia: a) completării în EMCS-RO a raportului de primire, în care înscrie rezultatul controlului la destinaţie: tipul şi cantitatea fiecărui produs accizabil primit, precum şi orice discrepanţă între produsul accizabil primit şi produsul accizabil înscris în e-DA;b) completării raportului de primire în procedură alternativă, în care înscrie rezultatul controlului la destinaţie: tipul şi cantitatea fiecărui produs accizabil primit, precum şi orice discrepanţă între produsul accizabil primit şi produsul accizabil înscris în DA, pe care îl prezintă la autoritatea vamală teritorială pentru certificare, dacă sistemul este indisponibil. Raportul de primire în procedură alternativă va fi încărcat în sistem, de îndată ce acesta este repus în funcţiune.17. Din analiza acestor dispoziţii normative se poate trage concluzia că procedura la care face referire autoarea excepţiei de neconstituţionalitate este una bazată în special pe comunicarea electronică între actorii economici implicaţi şi autorităţile statului. Lucrătorii vamali au posibilitatea ca, în termen de 48 de ore de la data confirmării sosirii produselor accizabile la destinaţie, să facă o verificare la antrepozitul fiscal, în caz contrar antrepozitarul fiind liber să deruleze etapele următoare ale circuitului economic.
    18. În aceste condiţii, Curtea apreciază că nu se poate reţine încălcarea art. 1 alin. (5) în componenta privind calitatea şi previzibilitatea legii. De altfel, modul în care autorităţile competente şi-au îndeplinit sau nu sarcinile de serviciu reprezintă o problemă de interpretare şi de aplicare a legii, care cade în sarcina instanţelor judecătoreşti, şi nu a Curţii Constituţionale.19. Referitor la critica întemeiată pe art. 73 alin. (3) lit. h) privind reglementarea prin lege organică a infracţiunilor, pedepselor şi regimul executării acestora, Curtea reţine că a statuat în jurisprudenţa sa (Decizia nr. 161 din 10 noiembrie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 3 din 11 ianuarie 1999) în legătură cu dispoziţiile art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului că nici jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului nu permite concluzia că regimul juridic al sancţiunilor contravenţionale se confundă în totalitate cu cel al sancţiunilor penale. Scopul interpretării date dispoziţiilor art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului, în sensul că noţiunea de „acuzaţie în materie penală“ include şi domeniul contravenţional, a fost acela de a asigura aceleaşi garanţii procesuale celor învinuiţi de săvârşirea unei contravenţii ca şi celor învinuiţi de săvârşirea unei infracţiuni (Hotărârea din 21 februarie 1984, pronunţată în Cauza Öztürk contra Germaniei; Hotărârea din 25 august 1987, pronunţată în Cauza Lutz contra Germaniei). 20. De altfel, instanţa de contencios constituţional a statuat, în numeroase ocazii, că domeniul contravenţional nu se regăseşte printre cele strict şi limitativ prevăzute de art. 73 alin. (3) din Constituţie, în privinţa cărora legiferarea are loc numai prin lege organică (a se vedea Decizia nr. 1.128 din 27 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 872 din 20 decembrie 2007). De asemenea, Curtea Constituţională a statuat, prin Decizia nr. 183 din 8 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 17 iunie 2003, următoarele: „contravenţiile au fost scoase de sub incidenţa legii penale şi au fost supuse unui regim administrativ“.21. În aceste condiţii, Curtea nu poate reţine încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, ale art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 23 alin. (12) privind stabilirea şi aplicarea pedepselor prin lege şi nici a celor ale art. 7 privind legalitatea incriminării pedepselor din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.22. În ceea ce priveşte libertatea economică, prin Decizia nr. 99 din 1 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 15 aprilie 2011, şi Decizia nr. 387 din 26 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 538 din 21 iulie 2014, Curtea a statuat că dispoziţiile Legii fundamentale consacră libertatea economică ce constă în accesul liber pe care îl are orice persoană la activitatea economică, posibilitatea de a exercita libera iniţiativă şi de a exercita aceste drepturi „în condiţiile legii“. Astfel, libertatea economică nu apare ca un drept absolut al persoanei, ci este condiţionată de respectarea limitelor stabilite de lege, limite ce urmăresc asigurarea unei anumite discipline economice ori protejarea unor interese generale. Altfel spus, libertatea economică nu se poate manifesta decât în limitele impuse de asigurarea respectării drepturilor şi intereselor legitime ale tuturor (a se vedea, în acest sens, şi Decizia nr. 31 din 14 ianuarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 150 din 8 martie 2010).23. Referitor la invocarea prevederilor art. 44 alin. (9) din Constituţie, Curtea constată că acest text prevede că bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii. Acest articol nu se referă la averea dobândită licit, care nu poate fi confiscată, dar la care se referă art. 44 alin. (8) din Constituţie. În aceste condiţii, Curtea reţine că prevederile art. 44 alin. (9) din Constituţie nu sunt incidente în cauză.24.
    De asemenea, Curtea constată că nu sunt incidente în cauză dispoziţiile constituţionale ale art. 15 alin. (1) privind universalitatea drepturilor şi libertăţilor, art. 124 alin. (1) privind înfăptuirea justiţiei şi nici ale art. 148 alin. (2) privind obligativitatea respectării reglementărilor Uniunii Europene.
    25. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea AGPC Import House - S.R.L. din Piteşti în Dosarul nr. 5.469/280/2012 al Judecătoriei Piteşti - Secţia civilă şi constată că prevederile art. 206^33 alin. (1) lit. b), art. 221^3 alin. (2) lit. j), precum şi ale art. 221^3 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Piteşti – Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 31 mai 2018.
    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
    Magistrat-asistent,
    Fabian Niculae
    -----