Structură Act

Forma la zi
Pret: 13,00 RON cu TVA

Doriţi o formă actualizată, la zi (21.11.2018), a acestui act? Cumpăraţi acum online, rapid şi simplu actul (varianta PDF) sau alegeţi un abonament!
DECIZIA nr. 478 din 12 iulie 2018referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 945 din 8 noiembrie 2018Data intrării în vigoare 08-11-2018


    Valer Dorneanu- preşedinte
    Marian Enache- judecător
    Petre Lăzăroiu- judecător
    Mircea Ştefan Minea- judecător
    Daniel Marius Morar- judecător
    Mona Maria Pivniceru- judecător
    Livia Doina Stanciu- judecător
    Simona-Maya Teodoroiu- judecător
    Varga Attila- judecător
    Ioana Marilena Chiorean- magistrat-asistent
    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, excepţie ridicată de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne, în numele şi pentru membrii săi de sindicat, în Dosarul nr. 47.393/3/2015 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 313D/2017.2.
    La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 428D/2017, nr. 1.315D/2017, nr. 1.676D/2017, nr. 2.335/2017, nr. 2.493-2.496D/2017, nr. 2.621D/2017, nr. 2.622D/2017 şi nr. 2.626D/2017, având ca obiect aceleaşi excepţii de neconstituţionalitate, ridicate de acelaşi autor, în dosarele nr. 3.458/3/2016 şi nr. 3.460/3/2016 ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 596/99/2016 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 41.907/3/2016 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, şi în dosarele nr. 38.780/3/2016, nr. 38.803/3/2016, nr. 38.839/3/2016, nr. 38.870/3/2016, nr. 38.811/3/2016, nr. 38.908/3/2016 şi nr. 38.901/3/2016 ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.4. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.5. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea cauzelor. Curtea, având în vedere identitatea de obiect a cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 428D/2017, nr. 1.315D/2017, nr. 1.676D/2017, nr. 2.335/2017, nr. 2.493-2.496D/2017, nr. 2.621D/2017, nr. 2.622D/2017 şi nr. 2.626D/2017 la Dosarul nr. 313D/2017, care a fost primul înregistrat.6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public.7. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:
    8. În dosarele Curţii Constituţionale nr. 313D/2017, nr. 2.493-2.496D/2017, nr. 2.621D/2017 şi nr. 2.622D/2017, prin Decizia civilă nr. 5.964 din 12 decembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 47.393/3/2015, prin încheierile din 13 septembrie 2017, pronunţate în dosarele nr. 38.780/3/2016, nr. 38.803/3/2016, nr. 38.839/3/2016 şi nr. 38.870/3/2016, prin Încheierea din 11 octombrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 38.811/3/2016, şi prin Decizia civilă nr. 3.348 din 12 septembrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 38.908/3/2016, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012.9. În dosarele Curţii Constituţionale nr. 428D/2017, nr. 1.315D/2017 şi nr. 2.626D/2017, prin Decizia civilă nr. 5.876 din 8 decembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 3.458/3/2016, prin Decizia civilă nr. 584 din 9 februarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 3.460/3/2016, şi prin Decizia civilă nr. 3.768 din 4 octombrie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 38.901/3/2016, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 sintagma „fără a depăşi nivelul din luna iunie 2010“, din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012.10. În Dosarul Curţii Constituţionale nr. 1.676D/2017, prin Încheierea din 6 februarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 596/99/2016, Curtea de Apel Iaşi - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012.11. În Dosarul Curţii Constituţionale nr. 2.335D/2017, prin Sentinţa civilă nr. 2.013 din 29 martie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 41.907/3/2016, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012.12. În toate aceste dosare, excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de reclamantul Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne, în numele şi pentru membrii săi de sindicat, în cadrul soluţionării unor cauze având ca obiect cererile formulate de reclamant, în numele şi pentru membrii săi de sindicat, prin care se solicită obligarea angajatorilor la calcularea, alocarea şi plata diferenţei de 4 lei/zi, reprezentând actualizarea normei de hrană, începând cu anul 2013.13. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dreptul la alocaţia pentru hrană a fost restrâns în perioada 2013-2015, perioadă pentru care se pretinde acest drept de natură salarială, prin plafonarea cuantumului valoric al alocaţiei pentru hrană la nivelul în vigoare în luna iunie 2010. În acest sens se arată că, potrivit dispoziţiilor art. 28 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, ale anexei la Hotărârea Guvernului nr. 65/2003 privind stabilirea drepturilor de hrană, în timp de pace, ale personalului aparţinând structurilor Ministerului de Interne, căruia i se aplică Statutul poliţistului, dar şi ale Ordinului ministrului administraţiei şi internelor nr. S/310/2009 privind hrănirea efectivelor Ministerului Administraţiei şi Internelor în timp de pace, pentru personalul căruia i se aplică Statutul poliţistului şi care îndeplineşte misiuni cu pericol deosebit, care execută, conduce sau coordonează misiuni operative ori contribuie la realizarea acestora, se acordă un drept de hrană care să asigure 5.010 calorii zilnic fiecărei persoane. Prin art. 6 din acest din urmă act normativ s-a prevăzut că, atunci când dreptul la hrană nu se acordă gratuit sub formă de alimente sau hrană preparată, va fi acordată în schimb valoarea financiară neimpozabilă a normei de hrană. Se mai arată că prin Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, dreptul la hrană a fost redus temporar, cu 25%, revenindu-se apoi, prin acte normative succesive, la nivelul în vigoare în luna iunie 2010, dar fără ca suma să fie actualizată, astfel că rezultă o diminuare a normei de hrană, valoarea acordată neasigurând cele 5.010 calorii necesare. Deşi, prin ordine succesive ale ministrului apărării naţionale, a fost actualizată valoarea normelor de hrană în funcţie de indicii preţurilor de consum, rezultând o sumă de 27 lei/zi, instituţiile bugetare nu au aplicat această actualizare, valoarea normei de hrană fiind plafonată, în temeiul textului de lege criticat, la valoarea de 24 lei/zi. Se susţine că, în acest mod, este încălcat caracterul temporar al restrângerii exerciţiului unor drepturi sau libertăţi, prevăzut de art. 53 din Constituţie. Se mai arată că, prin neacordarea normei de hrană la valoarea actualizată cu indicii preţurilor de consum, se ajunge la o discriminare între personalul instituţiilor publice, care primeşte hrană în natură (potrivit Ordonanţei Guvernului nr. 26/1994 privind drepturile de hrană, în timp de pace, ale personalului din sectorul de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, republicate) şi care beneficiază, în acest fel, de respectarea plafonului caloric zilnic, pe de o parte, şi personalul care beneficiază pentru hrănire de o alocaţie financiară neimpozabilă, pe de altă parte, întrucât cuantumul alocaţiei pentru hrană nu mai acoperă necesarul zilnic de 5.010 calorii prevăzut în norma de hrană nr. 6, cuprinsă în anexa la Hotărârea Guvernului nr. 65/2003. Se mai susţine că, prin neacordarea unui drept prevăzut de lege la un nivel actualizat cu indicii preţurilor de consum, se ajunge la situaţia în care un drept patrimonial recunoscut de lege este vidat de o parte de substanţa sa. Or, un asemenea drept nu poate înceta decât prin abrogarea temeiului legal care l-a instituit, abrogare care nu sa produs. Pe de altă parte, cu privire la măsurile de reducere a salariilor şi a altor drepturi de natură salarială, se arată că, în jurisprudenţa Curţii Constituţionale (Decizia nr. 872 din 25 iunie 2010), s-a statuat că asemenea măsuri nu pot avea decât un caracter temporar.14. În dosarele Curţii Constituţionale nr. 313D/2017, nr. 2.493-2.496D/2017, nr. 2.621D/2017, nr. 2.622D/2017 şi nr. 2.626D/2017, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal consideră că, potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, opinia instanţei judecătoreşti care sesizează Curtea Constituţională este obligatorie doar dacă excepţia ar fi fost invocată din oficiu. În dosarele Curţii Constituţionale nr. 428D/2017 şi 1.315D/2017, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dreptul la alocaţii pentru hrană nu este un drept fundamental, astfel încât stabilirea modalităţilor de acordare a cuantumului valoric al acestui drept poate face obiectul unor plafonări, diminuări sau chiar eliminări.
    15. În Dosarul Curţii Constituţionale nr. 1.676D/2017, Curtea de Apel Iaşi - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi-a exprimat punctul de vedere în sensul respingerii, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate.16. În Dosarul Curţii Constituţionale nr. 2.335D/2017, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi-a exprimat opinia în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece, prin plafonarea cuantumului normei de hrană la nivelul aflat în plată în anul 2010, nu s-a produs o diminuare a drepturilor salariale, ci pur şi simplu s-a menţinut un anumit nivel al acestora, care corespundea posibilităţilor reale de plată, raportat la realităţile socioeconomice existente la momentul adoptării acestor norme, fapt ce nu contravine dispoziţiilor constituţionale, legiuitorul având îndrituirea constituţională de a lua astfel de măsuri, dacă sunt impuse de situaţia economică a ţării, desigur, în anumite condiţii.17. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.18. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care invocă, în esenţă, Decizia Curţii Constituţionale nr. 557 din 16 iulie 2015.19. Avocatul Poporului precizează că îşi menţine punctul de vedere, astfel cum a fost reţinut în deciziile Curţii Constituţionale nr. 708 din 29 noiembrie 2016, nr. 266 din 27 aprilie 2017 şi nr. 327 din 9 mai 2017, în sensul că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.20. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,
    examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, punctul de vedere depus la dosare de Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:21. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.22. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 340 din 18 mai 2012, cu următorul cuprins: „Cuantumul drepturilor prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 118/2010, cu modificările şi completările ulterioare, se majorează potrivit art. 1 alin. (1), fără a depăşi nivelul în vigoare în luna iunie 2010“. Art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012 face referire la art. 1 alin. (1) din acelaşi act normativ, cu următorul cuprins: „Cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează în două etape, astfel: a) cu 8%, începând cu data de 1 iunie 2012, faţă de nivelul acordat pentru luna mai 2012; b) cu 7,4%, începând cu data de 1 decembrie 2012, faţă de nivelul acordat pentru luna noiembrie 2012.“ De asemenea, art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012 face referire la prevederile art. 2 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, potrivit cărora: „(1) Se reduc cu 25% următoarele drepturi de natură salarială de care beneficiază personalul din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice, indiferent de modul de finanţare al acestora: (...) d) cuantumul compensaţiei băneşti, respectiv al alocaţiei valorice pentru drepturile de hrană şi, respectiv, valoarea financiară anuală a normelor de echipare, precum şi valoarea financiară a drepturilor de echipament;“.23. Curtea reţine că, ulterior sesizării sale, dispoziţiile criticate din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012 au fost abrogate prin art. 44 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial a României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017. De asemenea, Curtea reţine că legiuitorul a prevăzut în mod expres acordarea dreptului de hrană la valoarea actualizată, prin dispoziţiile art. 12 alin. (1^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 925 din 18 decembrie 2014, astfel cum au fost completate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/2015 pentru completarea art. 12 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 474 din 30 iunie 2015. Prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea a stabilit că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare. Astfel, deşi nu mai sunt în vigoare, dispoziţiile criticate îşi produc în continuare efectele juridice, deoarece obiectul principal al cauzelor în cadrul cărora a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate îl reprezintă solicitarea de calculare şi plată a diferenţei de 4 lei/zi, reprezentând actualizarea normei de hrană, începând cu anul 2013.24. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 41 alin. (2) privind măsurile de protecţie socială a muncii şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. De asemenea sunt invocate prevederile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil şi art. 8 privind respectarea vieţii private şi de familie, din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.25. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că s-a mai pronunţat asupra dispoziţiilor de lege criticate, prin raportare la aceleaşi critici de neconstituţionalitate, prin Decizia nr. 708 din 29 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 195 din 20 martie 2017, prin Decizia nr. 266 din 27 aprilie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 606 din 27 iulie 2017, sau prin Decizia nr. 327 din 9 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 647 din 17 august 2017, respingând ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a acestora. Prin Decizia nr. 708 din 29 noiembrie 2016, Curtea a reţinut că se critică, în principal, faptul că revenirea la cuantumul alocaţiei pentru hrană avut anterior reducerii cu 25% a acestui drept [prin dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 118/2010] s-a realizat fără actualizarea acestei sume, prevăzute de dispoziţiile art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 26/1994. O primă consecinţă pretins neconstituţională a acestui fapt este că dreptul de hrană ar suferi o diminuare contrară celor prevăzute art. 41 alin. (2) şi art. 53 din Constituţie.26. Faţă de această critică, Curtea a reţinut că alocaţia pentru hrană reprezintă unul dintre drepturile acordate poliţiştilor, în virtutea specificului activităţii pe care o desfăşoară, activitate care este de natură să supună organismul şi psihicul unor solicitări şi riscuri sporite. Referitor la conţinutul dispoziţiilor art. 41 alin. (2) din Constituţie, Curtea a stabilit, la paragrafele 25-29 ale Deciziei nr. 708 din 29 noiembrie 2016, că, raportat la specificul activităţii desfăşurate de poliţişti, dreptul la alocaţia de hrană poate fi privit ca o măsură de protecţie socială a acestei categorii profesionale. De altfel, consacrarea acestui drept alături de dreptul la uniformă, echipament specific, asistenţă medicală şi psihologică, proteze, precum şi medicamente gratuite întăreşte ideea că acordarea acestui drept nu poate fi privită ca un simplu beneficiu ori privilegiu, ci face parte dintre acele măsuri cu caracter preventiv ori de remediu, prin care se urmăreşte păstrarea integrităţii fizice şi psihice a poliţiştilor. Prin Decizia nr. 64 din 24 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 286 din 28 aprilie 2015, paragraful 20, Curtea a reţinut, în esenţă, că textul constituţional menţionat enumeră elementele componente ale dreptului la protecţie socială a salariaţilor, respectiv securitatea şi sănătatea salariaţilor, regimul de muncă al femeilor şi al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe ţară, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiţii deosebite sau speciale, formarea profesională, precum şi „alte situaţii specifice, stabilite prin lege“.
    27. Curtea a considerat că dreptul la alocaţia de hrană nu reprezintă un element esenţial pentru existenţa raportului de serviciu al poliţiştilor şi exercitarea drepturilor şi îndatoririlor ce decurg din acesta, ci doar o modalitate prin care legiuitorul, în funcţie de resursele financiare disponibile, a înţeles să creeze condiţii adecvate desfăşurării acestei profesii. Legiuitorul are libertatea de a alege care sunt modalităţile concrete prin care asigură diverselor categorii profesionale condiţiile adecvate desfăşurării muncii, fără a se putea considera că toate aceste măsuri reprezintă drepturi fundamentale, în măsura în care nu sunt determinante pentru existenţa şi desfăşurarea raporturilor de muncă.28. De asemenea, Curtea a reţinut că legiuitorul va putea dispune modificarea sau chiar încetarea acordării acestor măsuri de protecţie socială, fără a fi necesar să se supună condiţiilor art. 53 din Constituţie, întrucât acest text constituţional priveşte numai drepturile consacrate de Legea fundamentală, iar nu şi cele stabilite prin legi. Aşadar, legiuitorul va putea dispune modificarea sau chiar încetarea acordării acestor măsuri de protecţie socială, fără a fi necesar să se supună condiţiilor art. 53 din Constituţie, întrucât acest text constituţional priveşte numai drepturile consacrate de Legea fundamentală, iar nu şi cele stabilite prin legi.29. Referitor la critica privind încălcarea art. 16 din Constituţie, Curtea a constatat, la paragraful 31 al Deciziei nr. 708 din 29 noiembrie 2016, că autorul excepţiei are în vedere diferenţele care apar între beneficiarii dreptului la alocaţie de hrană, ca urmare a modalităţii diferite de acordare a acestui drept. Diferenţierile între normele de hrană stabilite şi modalităţile de acordare a acestora se fac în funcţie de specificul activităţii şi de gradul de solicitare, apreciat ca fiind aferent activităţii desfăşurate. Prin urmare, fiecare dintre persoanele aflate în cadrul uneia dintre categoriile reglementate de anexa la Hotărârea Guvernului nr. 65/2003 se supune aceluiaşi tratament juridic ca toate celelalte persoane aflate în aceeaşi situaţie cu a sa. În acelaşi timp, fiecare categorie de persoane se află într-o situaţie distinctă sub aspectul condiţiilor care justifică acordarea normei de hrană, în raport cu celelalte categorii de persoane, menţionate în acelaşi act normativ. Curtea Constituţională a stabilit, în jurisprudenţa sa, că principiul egalităţii în drepturi nu înseamnă uniformitate, violarea principiului egalităţii şi nediscriminării existând doar atunci când se aplică un tratament diferenţiat unor cazuri egale, fără o motivare obiectivă şi rezonabilă, sau dacă există o disproporţie între scopul urmărit prin tratamentul inegal şi mijloacele folosite (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 20 din 24 ianuarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 243 din 10 aprilie 2003, Decizia nr. 156 din 15 mai 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 339 din 26 iunie 2001), astfel încât Curtea a constatat că dispoziţiile de lege criticate nu au efecte de natură a contraveni prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie.30. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudenţa Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.31. Referitor la dispoziţiile art. 6, privind dreptul la un proces echitabil, şi ale art. 8, privind respectarea vieţii private şi de familie, din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea constată că acestea nu au relevanţă în cauza de faţă, întrucât se referă la judecarea în mod echitabil a cauzei, de către o instanţă independentă şi imparţială, care va hotărî asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor cu caracter civil, respectiv la respectarea vieţii private şi de familie. Or, în cauza de faţă, se critică dispoziţiile de lege care au plafonat cuantumul alocaţiei pentru hrană, acordate pentru anumite categorii socioprofesionale, această critică neavând legătură cu dreptul la un proces echitabil şi cu viaţa privată şi de familie.32. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne, în numele şi pentru membrii săi de sindicat, în dosarele nr. 47.393/3/2015, nr. 3.458/3/2016, nr. 3.460/3/2016, nr. 38.780/3/2016, nr. 38.803/3/2016, nr. 38.839/3/2016, nr. 38.870/3/2016, nr. 38.811/3/2016, nr. 38.908/3/2016 şi nr. 38.901/3/2016 ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 596/99/2016 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi în Dosarul nr. 41.907/3/2016 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi Curţii de Apel Iaşi - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 12 iulie 2018.
    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
    Magistrat-asistent,
    Ioana Marilena Chiorean
    -----