Structură Act

Forma la zi
Pret: 15,00 RON cu TVA

Doriţi o formă actualizată, la zi (21.11.2018), a acestui act? Cumpăraţi acum online, rapid şi simplu actul (varianta PDF) sau alegeţi un abonament!
HOTĂRÂRE din 5 decembrie 2017în Cauza Toşcuţă şi alţii împotriva României (revizuire)
EMITENT
  • CURTEA EUROPEANĂ A DREPTURILOR OMULUI FOSTA SECŢIE A TREIA
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 787 din 13 septembrie 2018Data intrării în vigoare 13-09-2018

    (Cererea nr. 36.900/03)StrasbourgDefinitivă5 martie 2017Hotărârea a rămas definitivă în temeiul art. 44 § 2 din Convenţie. Aceasta poate suferi modificări de formă.În Cauza Toşcuţă şi alţii împotriva României [cerere de revizuire a hotărârilor din 25 noiembrie 2008 (fond) şi din 3 martie 2015 (reparaţie echitabilă)],Curtea Europeană a Drepturilor Omului (fosta Secţie a treia), reunită într-o cameră compusă din: Helena Jäderblom, preşedinte, Luis López Guerra, Kristina Pardalos, Helen Keller, Valeriu Griţco, Iulia Motoc, Jolien Schukking, judecători, şi Fatoş Aracı, grefier adjunct de secţie,
    după ce a deliberat în camera de consiliu, la 14 noiembrie 2017,pronunţă prezenta hotărâre, adoptată la aceeaşi dată:PROCEDURA1. La originea cauzei se află Cererea nr. 36.900/03 îndreptată împotriva României, prin care şapte resortisanţi ai acestui stat, domnii Adrian Toşcuţă, Paul Ion Şerban Toşcuţă, Dănuţ Negulescu, Gheorghe Negulescu şi George Negulescu şi doamnele Maria Negulescu şi Sevastiţa Negulescu („reclamanţii“), au sesizat Curtea la 5 septembrie 2003, în temeiul art. 34 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale („Convenţia“).2. Printr-o hotărâre din 25 noiembrie 2008, Curtea a declarat cererea admisibilă şi a hotărât că a fost încălcat art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie, din cauza neacordării unei despăgubiri pentru privarea de proprietate suferită de reclamanţi. De asemenea, Curtea a decis să acorde reclamanţilor în solidar suma de 4.000 euro (EUR) pentru cheltuielile de judecată şi a rezervat soluţionarea problemei aplicării art. 41 din Convenţie în ceea ce priveşte prejudiciul material.3. Printr-o hotărâre din 3 martie 2015, Curtea a decis să acorde reclamanţilor Adrian Toşcuţă şi Paul Ion Şerban Toşcuţă suma de 1.665.000 EUR, în solidar, şi reclamanţilor Dănuţ Negulescu, Gheorghe Negulescu, George Negulescu, Maria Negulescu şi Sevastiţa Negulescu suma de 630.000 EUR, în solidar, cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul material, şi suma de 2.300 EUR, tuturor reclamanţilor în solidar, cu titlu de cheltuieli de judecată.4. La 6 noiembrie 2015, Guvernul a solicitat revizuirea hotărârilor pronunţate la 25 noiembrie 2008 şi 3 martie 2015, ca urmare a descoperirii unui fapt nou legat de reclamantul Gheorghe Negulescu, care, prin natura sa, ar fi putut exercita o influenţă decisivă asupra soluţionării cauzei şi care, la momentul pronunţării hotărârilor, nu era cunoscut de Curte şi nu putea, în mod rezonabil, să fie cunoscut de Guvern. Acesta şi-a întemeiat cererea pe art. 80 din Regulamentul Curţii.5. La 1 martie 2016, Curtea a examinat cererea de revizuire şi a decis să acorde reprezentantului reclamanţilor un termen pentru prezentarea de observaţii.6.
    Printr-o scrisoare din 25 mai 2016, soţia domnului Gheorghe Negulescu a comunicat decesul acestuia din urmă, care a avut loc la 21 octombrie 2015. Aceasta nu a prezentat observaţii în răspuns la cererea de revizuire şi nici nu a indicat eventualii moştenitori ai defunctului.
    ÎN DREPTCu privire la cererea de revizuire7. Guvernul solicită revizuirea hotărârilor pronunţate la 25 noiembrie 2008 şi 3 martie 2015 şi declară că domnul Gheorghe Negulescu nu a avut niciodată calitatea de victimă a vreunei încălcări a dreptului său de proprietate asupra bunului în cauză, deoarece acesta vânduse partea care i se cuvenea din bunul respectiv în 1996, cu mult timp înainte de introducerea cererii în faţa Curţii. Guvernul susţine că a luat cunoştinţă de acest lucru abia cu ocazia demersurilor efectuate în vederea executării hotărârii Curţii din 3 martie 2015.8. Curtea reaminteşte că, în temeiul art. 44 din Convenţie, hotărârile sale sunt definitive şi că, în măsura în care contestă acest caracter definitiv, procedura de revizuire, neprevăzută de Convenţie, dar instituită de Regulamentul Curţii, are un caracter excepţional: de unde şi cerinţa privind examinarea strictă a admisibilităţii oricărei cereri de revizuire a unei hotărâri a Curţii, în cadrul unei astfel de proceduri [Pardo împotriva Franţei (revizuire - admisibilitate), 10 iulie 1996, pct. 21, Culegere de hotărâri şi decizii 1996-III, Gustafsson împotriva Suediei (revizuire - fond), 30 iulie 1998, pct. 25, Culegere de hotărâri şi decizii 1998-V, şi Stoicescu împotriva României (revizuire), nr. 31.551/96, pct. 33, 21 septembrie 2004].9. Curtea trebuie aşadar să stabilească dacă este necesară revizuirea hotărârilor pronunţate la 25 noiembrie 2008 şi 3 martie 2015 în conformitate cu art. 80 din Regulamentul său, care, în măsura relevantă, este redactat astfel:În cazul descoperirii unui fapt care, prin natura sa, ar fi putut exercita o influenţă decisivă cu privire la soluţia unei cauze judecate deja şi care, la momentul pronunţării hotărârii, nu era cunoscut de Curte şi nu putea, în mod rezonabil, să fie cunoscut de parte, aceasta din urmă poate [...] să sesizeze Curtea cu o cerere de revizuire a acelei hotărâri. [...] 10. Prin urmare, trebuie să se stabilească dacă aceste condiţii sunt îndeplinite în speţă [Pennino împotriva Italiei (revizuire), nr. 43.892/04, pct. 11, 8 iulie 2014, şi Petroiu şi alţii împotriva României (revizuire), nr. 30.105/05, pct. 11 şi următoarele, 14 iunie 2016].11.
    Curtea observă pentru început că domnul Gheorghe Negulescu se număra printre reclamanţii care au sesizat Curtea în prezenta cauză.
    12. În Hotărârea sa din 25 noiembrie 2008, aceasta a declarat că anularea în 2002 a titlurilor de proprietate ale reclamanţilor asupra a două terenuri de 6.581 mp şi 2.500 mp, situate în Bucureşti, a constituit o privare de proprietate şi, ţinând seama de faptul că nu li s-a acordat nicio despăgubire, a constatat încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie. Curtea subliniază, de asemenea, că din documentele furnizate de Guvern reiese că, în 1996, domnul Negulescu, care era coproprietar asupra terenului de 2.500 mp, vânduse unui terţ partea lui din teren, de 834 mp. Această vânzare, cu privire la care Curtea nu a fost informată de către reclamant, a avut loc înainte de anularea titlului de proprietate şi înainte de introducerea cererii în faţa Curţii.13. Pentru a stabili dacă faptele aflate la originea unei cereri de revizuire sunt „de natură să exercite o influenţă decisivă“, în sensul art. 80 § 1 din Regulament, acestea trebuie să fie examinate în raport cu hotărârea Curţii a cărei revizuire este solicitată (Pardo, citată anterior, pct. 22).14. În speţă, Curtea constată că terenul de 834 mp nu se mai afla în patrimoniul domnului Negulescu la momentul introducerii cererii şi al pronunţării hotărârii din acţiunea principală, acesta pierzându-şi astfel calitatea de victimă în sensul art. 34 din Convenţie. În opinia Curţii, această situaţie constituie într-adevăr un fapt „de natură să exercite o influenţă decisivă“ în raport cu hotărârea din acţiunea principală.15. În ceea ce priveşte „absenţa cunoaşterii faptelor descoperite“, condiţie impusă de art. 80 din Regulament, Curtea observă că domnul Gheorghe Negulescu îşi vânduse terenul printr-un înscris sub semnătură privată. Prin urmare, nu i se poate reproşa în mod rezonabil Guvernului că nu a avut cunoştinţă de acesta. De altfel, acesta din urmă susţine că a aflat de actul în cauză abia în 2015, atunci când terţul cumpărător a informat Guvernul cu privire la existenţa acestui act (supra, pct. 7).16. În aceste condiţii şi ţinând seama de specificitatea cauzei, Curtea constată că Guvernul nu putea „în mod rezonabil“ să fi ştiut de existenţa acestor fapte.17. Ţinând seama de cele de mai sus, Curtea consideră că este necesară revizuirea hotărârilor din 25 noiembrie 2008 şi 3 martie 2015.
    18. În ceea ce priveşte Hotărârea sa din 25 noiembrie 2008, Curtea subliniază că punctul 8 din aceasta are următorul conţinut:8. La 11 martie 1993, comisia locală i-a pus pe P.N. şi reclamanţii Gheorghe Negulescu şi Maria Negulescu în posesia a două terenuri în suprafaţă totală de 34.400 mp, din care 31.900 mp erau situaţi în extravilan, iar 2.500 mp în intravilan. Cei 2.500 mp făceau parte din terenul de 9.081 mp atribuit anterior parohiei. La 24 august 1993, comisia municipiului le-a acordat un titlu administrativ de proprietate pentru o suprafaţă totală de 34.400 mp.19. Ţinând seama de noile elemente de fapt, aceasta apreciază că paragraful citat anterior trebuie să aibă următoarea redactare:8. La 11 martie 1993, comisia locală i-a pus pe P.N. şi reclamanţii Gheorghe Negulescu şi Maria Negulescu în posesia a două terenuri în suprafaţă totală de 34.400 mp, din care 31.900 mp erau situaţi în extravilan, iar 2.500 mp în intravilan. Cei 2.500 mp făceau parte din terenul de 9.081 mp atribuit anterior parohiei. La 24 august 1993, comisia municipiului le-a acordat un titlu administrativ de proprietate pentru o suprafaţă totală de 34.400 mp.Terenul de 2.500 mp a făcut obiectul unui partaj între reclamanţi şi reclamantul Gheorghe Negulescu a devenit proprietarul unei parcele de 834 mp. La 26 martie 1996, printr-un înscris sub semnătură privată, acesta a vândut parcela respectivă unui terţ.20. În continuare, Curtea subliniază că punctul 30 din această hotărâre se citeşte după cum urmează:30. Curtea constată că acest capăt de cerere nu este în mod vădit nefondat în sensul art. 35 § 3 din Convenţie. De asemenea, Curtea subliniază că acesta nu prezintă niciun alt motiv de inadmisibilitate. Aşadar, este necesar să fie declarat admisibil.
    21. Ţinând seama de noile elemente de fapt, aceasta apreciază că paragraful citat anterior se citeşte astfel:30. În privinţa reclamantului Gheorghe Negulescu, Curtea observă în primul rând că acesta din urmă şi-a vândut bunul înainte de data introducerii cererii în faţa Curţii. Prin urmare, apreciază că domnul Gheorghe Negulescu nu poate pretinde că este victima vreunei încălcări a dreptului său la respectarea bunurilor, în sensul art. 34 din Convenţie.În privinţa celorlalţi reclamanţi, Curtea constată că respectivul capăt de cerere întemeiat pe art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie nu este în mod vădit nefondat în sensul art. 35 § 3 din Convenţie. De asemenea, Curtea subliniază că acesta nu prezintă niciun alt motiv de inadmisibilitate. Aşadar, este necesar să fie declarat admisibil.22. În consecinţă, dispozitivul Hotărârii din 25 noiembrie 2008 trebuie să se citească astfel:1. declară cererea admisibilă în ceea ce priveşte capătul de cerere formulat în temeiul art. 1 din Protocolul nr. 1 de reclamanţii Adrian Toşcuţă, Paul Ion Şerban Toşcuţă, Dănuţ Negulescu, George Negulescu, Maria Negulescu şi Sevastiţa Negulescu, şi inadmisibilă în ceea ce îl priveşte pe reclamantul Gheorghe Negulescu; [...]5. hotărăşte:a) că statul pârât trebuie să plătească în solidar reclamanţilor Adrian Toşcuţă, Paul Ion Şerban Toşcuţă, Dănuţ Negulescu, George Negulescu, Maria Negulescu şi Sevastiţa Negulescu, în termen de trei luni de la data rămânerii definitive a hotărârii, în conformitate cu art. 44 § 2 din Convenţie, suma de 4.000 EUR (patru mii euro) pentru toate cheltuielile, plus orice sumă ce poate fi datorată cu titlu de impozit; [...]
    23. În ceea ce priveşte Hotărârea sa din 3 martie 2015, Curtea subliniază că, în dispozitivul acesteia, a inclus obligaţia ca statul să îi repună pe reclamanţi în posesia terenurilor în litigiu sau să le plătească următoarele sume:1. hotărăşte:a) că statul pârât trebuie, prin mijloace adecvate, în termen de trei luni de la data rămânerii definitive a hotărârii, în conformitate cu art. 44 § 2 din Convenţie, să îi pună pe primii doi reclamanţi în posesia efectivă asupra celor 6.581 mp de teren şi să îi pună pe ceilalţi cinci reclamanţi în posesia efectivă asupra celor 2.500 mp de teren şi că trebuie să asigure tuturor reclamanţilor eliberarea unui titlu de proprietate asupra terenului lor;b) că, în absenţa măsurilor prevăzute la lit. a) supra, statul pârât trebuie, în acelaşi termen de trei luni, să plătească primilor doi reclamanţi în solidar, suma de 1.665.000 EUR (un milion şase sute şaizeci şi cinci de mii de euro) pentru prejudiciul material, care trebuie convertită în moneda statului pârât la rata de schimb aplicabilă la data plăţii, plus orice sumă ce poate fi datorată cu titlu de impozit;c) că, în absenţa măsurilor prevăzute la lit. a) supra, statul pârât trebuie, în acelaşi termen de trei luni, să plătească celui de-al treilea, al patrulea şi al cincilea reclamant, precum şi celei de-a şasea şi a şaptea reclamante, în solidar, suma de 630.000 EUR (şase sute treizeci de mii de euro) pentru prejudiciul material, care trebuie convertită în moneda statului pârât la rata de schimb aplicabilă la data plăţii, plus orice sumă ce poate fi datorată cu titlu de impozit;d) că statul pârât trebuie, în acelaşi termen de trei luni, să plătească reclamanţilor în solidar suma de 2.300 EUR (două mii trei sute de euro), care trebuie convertită în moneda naţională a statului pârât la rata de schimb aplicabilă la data plăţii, pentru cheltuielile de judecată, plus orice sumă ce poate fi datorată cu titlu de impozit; [...]
    24. Curtea apreciază că schimbările intervenite în situaţia de fapt au consecinţe asupra sumelor acordate în solidar cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul material şi cu titlu de cheltuieli de judecată. Aceasta consideră că trebuie să acorde o sumă cu acest titlu doar reclamanţilor Adrian Toşcuţă, Paul Ion Şerban Toşcuţă, Dănuţ Negulescu, George Negulescu, Maria Negulescu şi Sevastiţa Negulescu. Prin urmare, această parte a dispozitivului trebuie să fie modificată în consecinţă.PENTRU ACESTE MOTIVE, În unanimitate, CURTEA:1. hotărăşte să admită cererea de revizuire a Hotărârii din 25 noiembrie 2008;în consecinţă,1. declară cererea admisibilă în ceea ce priveşte capătul de cerere formulat în temeiul art. 1 din Protocolul nr. 1 de reclamanţii Adrian Toşcuţă, Paul Ion Şerban Toşcuţă, Dănuţ Negulescu, George Negulescu, Maria Negulescu şi Sevastiţa Negulescu şi inadmisibilă în ceea ce îl priveşte pe reclamantul Gheorghe Negulescu; [...]5. hotărăşte:a) că statul pârât trebuie să plătească în solidar reclamanţilor Adrian Toşcuţă, Paul Ion Şerban Toşcuţă, Dănuţ Negulescu, George Negulescu, Maria Negulescu şi Sevastiţa Negulescu, în termen de trei luni de la data rămânerii definitive a hotărârii, în conformitate cu art. 44 § 2 din Convenţie, suma de 4.000 EUR (patru mii euro) pentru toate cheltuielile, plus orice sumă ce poate fi datorată cu titlu de impozit; [...]2. hotărăşte să admită cererea de revizuire a Hotărârii din 3 martie 2015;în consecinţă,1. hotărăşte:a) că statul pârât trebuie, prin mijloace adecvate, în termen de trei luni de la data rămânerii definitive a hotărârii, în conformitate cu art. 44 § 2 din Convenţie, să îi pună pe reclamanţii Adrian Toşcuţă şi Paul Ion Şerban Toşcuţă în posesia efectivă asupra celor 6.581 m^2 de teren şi să îi pună pe reclamanţii Dănuţ Negulescu, George Negulescu, Maria Negulescu şi Sevastiţa Negulescu în posesia efectivă asupra celor 1.666 m^2 de teren şi că trebuie să asigure tuturor reclamanţilor eliberarea unui titlu de proprietate asupra terenului lor;b) că, în absenţa măsurilor prevăzute la lit. a) supra, statul pârât trebuie, în acelaşi termen de trei luni, să plătească primilor doi reclamanţi în solidar suma de 1.665.000 EUR (un milion şase sute şaizeci şi cinci de mii de euro) pentru prejudiciul material, care trebuie convertită în moneda statului pârât la rata de schimb aplicabilă la data plăţii, plus orice sumă ce poate fi datorată cu titlu de impozit;c) că, în absenţa măsurilor prevăzute la lit. a) supra, statul pârât trebuie, în acelaşi termen de trei luni, să plătească reclamanţilor Dănuţ Negulescu, George Negulescu, Maria Negulescu şi Sevastiţa Negulescu în solidar suma de EUR 420.000 (patru sute douăzeci de mii de euro) pentru prejudiciul material, care trebuie convertită în moneda statului pârât la rata de schimb aplicabilă la data plăţii, plus orice sumă ce poate fi datorată cu titlu de impozit;d) că statul pârât trebuie, în acelaşi termen de trei luni, să plătească reclamanţilor Adrian Toşcuţă, Paul Ion Şerban Toşcuţă, Dănuţ Negulescu, George Negulescu, Maria Negulescu şi Sevastiţa Negulescu în solidar suma de 2.300 EUR (două mii trei sute de euro), care trebuie convertită în moneda naţională a statului pârât la rata de schimb aplicabilă la data plăţii, pentru cheltuielile de judecată, plus orice sumă ce poate fi datorată cu titlu de impozit; [...]
    Redactată în limba franceză şi apoi comunicată în scris la 5 decembrie 2017, în temeiul art. 77 § 2 şi art. 77 § 3 din Regulamentul Curţii.
    PREŞEDINTE
    Helena Jäderblom
    Grefier adjunct,
    Fatoş Araci
    -----