Structură Act

Forma la zi
Pret: 13,00 RON cu TVA
Doriţi o formă actualizată, la zi (26.09.2018), a acestui act? Cumpăraţi acum online, rapid şi simplu actul (varianta PDF) sau alegeţi un abonament!
DECIZIA nr. 222 din 17 aprilie 2018referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 110,art. 111 şi art. 123 din Codul de procedură penală
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 585 din 10 iulie 2018Data intrării în vigoare 10-07-2018
    Valer Dorneanu- preşedinte
    Marian Enache- judecător
    Petre Lăzăroiu
    - judecător
    Mircea Ştefan Minea- judecător
    Daniel-Marius Morar- judecător
    Mona-Maria Pivniceru- judecător
    Livia Doina Stanciu- judecător
    Simona-Maya Teodoroiu- judecător
    Varga Attila- judecător
    Daniela Ramona Mariţiu- magistrat-asistent
    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 110,111 şi 123 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Cercasov Constantin Ioachim în Dosarul nr. 2.884/314/2016/a1* al Judecătoriei Suceava - Judecătorul de cameră preliminară. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.659D/2017.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită menţinerea jurisprudenţei Curţii Constituţionale şi respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:4. Prin Încheierea din 17 martie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 2.884/314/2016/a1*, Judecătoria Suceava - Judecătorul de cameră preliminară a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 110,art. 111 şi art. 123 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Cercasov Constantin Ioachim, într-o cauză penală. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată că dreptul la apărare este recunoscut atât de Legea fundamentală, cât şi de actele internaţionale privind drepturile omului, spre exemplu Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Acest principiu reprezintă nu numai o manifestare a statului de drept, dar şi o condiţie necesară pentru realizarea eficientă a justiţiei. Garantarea dreptului la apărare presupune mai mult decât asistenţa juridică, iar inculpatul trebuie să aibă posibilitatea de a-şi asigura singur apărarea. Apreciază că avocatul trebuie să depună toate diligenţele pentru apărarea libertăţilor, drepturilor şi intereselor legitime ale clientului, trebuind să îl informeze cu privire la evoluţia cazului ce i-a fost încredinţat, or, în cauză, avocatul nu şi-a îndeplinit această obligaţie. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 110 din Codul de procedură penală, autorul excepţiei susţine că lipsa înregistrării audio a declaraţiilor de inculpat a determinat lipsa posibilităţii de a demonstra că avocatul său „s-a coalizat cu procurorul anchetator“. Totodată, lipsa acestor înregistrări determină imposibilitatea autorului excepţiei de a demonstra că procurorul a refuzat primirea anumitor probe prezentate de acesta, ceea ce încalcă dreptul la apărare. Susţine că, în timpul audierii a fost supus unor stări de umilinţă ce i-au creat o stare de panică, fiind subiectul unui tratament inuman şi degradant. 6. Referitor la dispoziţiile art. 123 din Codul de procedură penală, susţine că acestea sunt neconstituţionale, deoarece declaraţiile martorilor sunt lovite de nulitate absolută în condiţiile în care aceştia nu au depus verbal jurământul solemn. Astfel, lipsa înregistrărilor determină imposibilitatea autorului excepţiei de a demonstra faptul anterior menţionat. În continuare, susţine că declaraţia părţii vătămate este redactată de o terţă persoană, persoana vătămată şi procurorul doar semnând acest înscris. Autorul excepţiei apreciază că, având în vedere aceste aspecte, se conturează o încălcare a drepturilor sale procesuale, ce determină neconstituţionalitatea textelor de lege criticate. 7. Judecătoria Suceava - Judecătorul de cameră preliminară apreciază că dispoziţiile criticate sunt constituţionale. Acestea respectă atât demnitatea umană, cât şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor şi nu aduc atingere dreptului părţilor la un proces echitabil. Arată că nu se poate susţine că prin neînregistrarea declaraţiilor martorilor şi a persoanelor vătămate acestea ar fi supuse torturii sau unor tratamente inumane sau degradante.
    8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 9. Guvernul arată că înregistrarea audierii constituie în procesul penal un mijloc de probă atât sub aspectul conţinutului celor declarate, cât şi în ceea ce priveşte modalitatea de desfăşurare a procedeului probatoriu al audierii, constituind o garanţie a respectării principiului loialităţii administrării probelor. Din dispoziţiile legale criticate rezultă că, în faza de urmărire penală, audierea suspectului sau inculpatului se înregistrează în mod obligatoriu cu mijloace tehnice audio sau audiovideo, iar audierile persoanei vătămate şi martorului, numai dacă aceştia solicită înregistrarea sau dacă organul de urmărire penală o apreciază ca necesară. Prin excepţie, audierea nu va fi înregistrată dacă înregistrarea nu este posibilă. Sintagma „atunci când înregistrarea nu este posibilă“ se referă exclusiv la situaţiile obiective ce împiedică organul de urmărire penală să asigure înregistrarea audierii, un argument de text în acest sens putând fi tras chiar din dispoziţiile art. 111 alin. (4) şi art. 123 alin. (2) din Codul de procedură penală. 10. Guvernul susţine că înregistrarea prin mijloace tehnice a audierii fiind un mijloc de probă distinct de declaraţia scrisă, lipsa nemotivată sau insuficient motivată a înregistrării nu afectează, în principiu, legalitatea declaraţiei scrise; ea poate însă pune sub semnul întrebării exactitatea celor declarate, cu consecinţa înlăturării declaraţiei din ansamblul materialului probator. De asemenea, în măsura în care suspectul sau inculpatul probează producerea unei vătămări ca urmare a neînregistrării declaraţiilor sale ori a declaraţiilor martorilor audiaţi în faza de urmărire penală, iar vătămarea nu poate fi înlăturată altfel, mijloacele de probă respective sunt anulabile în temeiul art. 282 alin. (1) din Codul de procedură penală. În final, Guvernul opinează că nu se poate susţine încălcarea dispoziţiilor art. 22 alin. (2) din Legea fundamentală, câtă vreme Codul de procedură penală interzice în mod expres întrebuinţarea de violenţe, ameninţări ori alte mijloace de constrângere, precum şi promisiuni sau îndemnuri în scopul de a se obţine probe sancţionând, totodată, cu nulitatea absolută mijloacele de probă obţinute prin tortură. 11. Avocatul Poporului susţine că dispoziţiile art. 110 şi cele ale art. 123 din Codul de procedură penală sunt suficient de clare, predictibile şi neechivoce, astfel încât să asigure buna desfăşurare a procesului penal, cu respectarea principiului aflării adevărului, înscris în art. 5 din Codul de procedură penală. Normele supuse controlului de constituţionalitate se aplică în mod egal tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare, neputând fi reţinută nici critica potrivit căreia dispoziţiile criticate contravin prevederilor art. 21 şi art. 24 din Legea fundamentală. 12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA,examinând actul de sesizare, punctele de vedere al Guvernului şi al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:13.
    Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 110,art. 111 şi art. 123 din Codul de procedură penală, cu următorul conţinut: – Art. 110:(1) Declaraţiile suspectului sau inculpatului se consemnează în scris. În declaraţie se consemnează întrebările adresate pe parcursul ascultării, menţionându-se cine le-a formulat, şi se menţionează de fiecare dată ora începerii şi ora încheierii ascultării.(2) Dacă este de acord cu conţinutul declaraţiei scrise, suspectul sau inculpatul o semnează. Dacă suspectul sau inculpatul are de făcut completări, rectificări ori precizări, acestea sunt indicate în finalul declaraţiei, fiind urmate de semnătura suspectului sau a inculpatului. (3) Când suspectul sau inculpatul nu poate sau refuză să semneze, organul judiciar consemnează acest lucru în declaraţia scrisă. (4) Declaraţia scrisă este semnată şi de organul de urmărire penală care a procedat la audierea suspectului sau a inculpatului, de judecătorul de drepturi şi libertăţi ori de preşedintele completului de judecată şi de grefier, de avocatul suspectului, inculpatului, al persoanei vătămate, părţii civile sau părţii responsabile civilmente, dacă aceştia au fost prezenţi, precum şi de interpret când declaraţia a fost luată printr-un interpret. (5) În cursul urmăririi penale, audierea suspectului sau inculpatului se înregistrează cu mijloace tehnice audio sau audiovideo. Atunci când înregistrarea nu este posibilă, acest lucru se consemnează în declaraţia suspectului sau inculpatului, cu indicarea concretă a motivului pentru care înregistrarea nu a fost posibilă.“ – 
    Art. 111:(1) La începutul primei audieri, organul judiciar adresează persoanei vătămate întrebările prevăzute la art. 107, care se aplică în mod corespunzător.(2) Persoanei vătămate i se aduc la cunoştinţă următoarele drepturi şi obligaţii:a) dreptul de a fi asistată de avocat, iar în cazurile de asistenţă obligatorie, dreptul de a i se desemna un avocat din oficiu;b) dreptul de a apela la un mediator în cazurile permise de lege;c) dreptul de a propune administrarea de probe, de a ridica excepţii şi de a pune concluzii, în condiţiile prevăzute de lege;d) dreptul de a fi încunoştinţată cu privire la desfăşurarea procedurii, dreptul de a formula plângere prealabilă, precum şi dreptul de a se constitui parte civilă;e) obligaţia de a se prezenta la chemările organelor judiciare;f)
    obligaţia de a comunica orice schimbare de adresă;
    (3) Dispoziţiile art. 109 alin. (1) şi (2) şi ale art. 110 se aplică în mod corespunzător. (4) În cursul urmăririi penale, audierea persoanei vătămate se înregistrează prin mijloace tehnice audio sau audiovideo, atunci când organul de urmărire penală consideră necesar sau atunci când persoana vătămată a solicitat aceasta în mod expres, iar înregistrarea este posibilă. (5) Persoanei vătămate i se aduce la cunoştinţă cu ocazia primei audieri faptul că, în cazul în care inculpatul va fi privat de libertate, respectiv condamnat la o pedeapsă privativă de libertate, poate să fie informată cu privire la punerea în libertate în orice mod sau evadarea acestuia. (6) În cazul persoanelor vătămate pentru care a fost stabilită în condiţiile legii existenţa unor nevoi specifice de protecţie, organul judiciar poate dispune una sau mai multe dintre următoarele măsuri, atunci când este posibil şi când acesta apreciază că nu se aduce atingere bunei desfăşurări a procesului ori drepturilor şi intereselor părţilor:a) audierea acestora în incinte concepute sau adaptate acestui scop;b) audierea acestora prin intermediul sau în prezenţa unui psiholog sau a altui specialist în consilierea victimelor;
    c) audierea acestora, cât şi eventuala lor reaudiere se realizează de aceeaşi persoană, dacă acest lucru este posibil şi dacă organul judiciar apreciază că aceasta nu aduce atingere bunei desfăşurări a procesului ori drepturilor şi intereselor părţilor.
    (7) Audierea de către organele de cercetare penală a persoanelor vătămate care au fost victime ale infracţiunii de violenţă în familie, prevăzută de art. 199 din Codul penal, ale infracţiunilor de viol, agresiune sexuală, act sexual cu un minor şi corupere sexuală a minorilor, prevăzute la art. 218-221 din Codul penal, ale infracţiunii de rele tratamente aplicate minorului, prevăzută la art. 197 din Codul penal, hărţuire, prevăzută de art. 208 din Codul penal, şi hărţuire sexuală, prevăzută de art. 223 din Codul penal, precum şi în alte cazuri în care, din cauza împrejurărilor comiterii faptei, acest lucru se apreciază ca fiind necesar, se efectuează numai de către o persoană de acelaşi sex cu persoana vătămată, la cererea acesteia, cu excepţia cazului când organul judiciar apreciază că aceasta aduce atingere bunei desfăşurări a procesului ori drepturilor şi intereselor părţilor. (8) Dacă persoana vătămată este minor, înregistrarea audierii acesteia prin mijloace tehnice audio sau audiovideo este obligatorie în toate cazurile. Atunci când înregistrarea nu este posibilă, acest lucru se consemnează în declaraţia persoanei vătămate, cu indicarea concretă a motivului pentru care înregistrarea nu a fost posibilă. (9) Audierea persoanei vătămate de către organul judiciar care a înregistrat o plângere cu privire la săvârşirea unei infracţiuni se desfăşoară de îndată, iar, dacă acest lucru nu este posibil, se va realiza ulterior depunerii plângerii, fără întârzieri nejustificate. (10) Declaraţia dată de persoana vătămată în condiţiile alin. (9) constituie mijloc de probă chiar dacă a fost administrată înainte de începerea urmăririi penale.“
    – Art. 123:(1) Consemnarea declaraţiilor se face potrivit dispoziţiilor art. 110, care se aplică în mod corespunzător.(2) În cursul urmăririi penale, audierea martorului se înregistrează prin mijloace tehnice audio sau audiovideo, dacă organul de urmărire penală consideră necesar sau dacă martorul solicită expres aceasta şi înregistrarea este posibilă.“
    14. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că textele criticate contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3) potrivit căruia România este stat de drept, art. 1 alin. (5) potrivit căruia în România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie, art. 21 alin. (3) referitor la accesul liber la justiţie, art. 22 alin. (2) referitor la dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică şi art. 24 alin. (1) referitor la dreptul la apărare. 15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că autorul acesteia nu formulează veritabile critici de neconstituţionalitate, ci este nemulţumit, în realitate, de modul de aplicare a dispoziţiilor criticate de către organele de urmărire penală, pe de-o parte, precum şi de o presupusă conduită neconformă dispoziţiilor procesual penale a procurorului şi a avocatului. 16.
    Curtea reţine că eventualele abuzuri ale procurorilor săvârşite în cursul urmăririi penale, la care face referire autorul excepţiei şi care constituie, în realitate, cauza nemulţumirii acestuia, nu pot constitui motive de neconstituţionalitate a textelor de lege criticate şi, prin urmare, nu intră sub incidenţa controlului de constituţionalitate exercitat de Curte, ci sunt de competenţa instanţei de judecată învestite cu soluţionarea litigiului. A răspunde criticilor autorului excepţiei în această situaţie ar însemna o ingerinţă a Curţii Constituţionale în activitatea de judecată, ceea ce ar contraveni prevederilor art. 126 din Constituţie, potrivit cărora justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege.
    17. De altfel, Curtea constată că, prin Decizia nr. 749 din 13 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 189 din 16 martie 2017, a reţinut că dispoziţiile art. 110 alin. (5) din Codul de procedură penală aduc un element de noutate în legislaţia procesual penală, impunând organelor de urmărire penală obligaţia înregistrării cu mijloace tehnice audio sau audiovideo a audierii suspectului sau inculpatului. De la această regulă, legiuitorul a instituit o excepţie, şi anume, nu se va proceda la înregistrarea cu mijloace tehnice audio sau audiovideo a audierii suspectului sau inculpatului, atunci când aceasta nu este posibilă. Curtea a apreciat că excepţia mai sus arătată va opera, exclusiv, în situaţiile obiective ce împiedică organul de urmărire penală să asigure înregistrarea audierii, de exemplu situaţia când organul de urmărire penală nu a fost dotat cu mijloace tehnice audio sau audiovideo. 18. Curtea a constatat că, pentru a exclude o eventuală decizie arbitrară a organului de urmărire penală şi o aplicare abuzivă a dispoziţiilor de lege criticate ce reglementează excepţia de la regula generală a înregistrării cu mijloace tehnice audio sau audiovideo a audierii suspectului sau inculpatului, legiuitorul a prevăzut expres obligaţia organului de urmărire penală de a indica concret, în declaraţia suspectului sau inculpatului, motivul pentru care înregistrarea nu a fost posibilă. Astfel, lipsa motivării sau insuficienta motivare a imposibilităţii înregistrării poate pune sub semnul întrebării exactitatea celor declarate, cu consecinţa înlăturării acestui mijloc de probă din ansamblul materialului probator. Chiar şi în ipoteza aplicării abuzive a dispoziţiilor de lege criticate, se poate observa că, dacă prin nerespectarea cerinţei legale în discuţie s-a adus o vătămare inculpatului, acesta are posibilitatea, până la închiderea procedurii de cameră preliminară, să solicite înlăturarea acestui mijloc de probă, potrivit art. 282 alin. (1) şi alin. (4) lit. a) din Codul de procedură penală. 19. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 123 alin. (2) din Codul de procedură penală, Curtea a observat că acestea dispun în sensul că, în cursul urmăririi penale, audierea martorului se înregistrează prin mijloace tehnice audio sau audiovideo, dacă organul de urmărire penală consideră necesar sau dacă martorul solicită expres aceasta şi înregistrarea este posibilă. Astfel, în acest caz, legiuitorul nu a mai prevăzut expres obligaţia organului de urmărire penală de a înregistra audierea martorilor, în acest context, Curtea reţinând că, potrivit art. 123 alin. (1) din Codul de procedură penală, transpunerea în formă scrisă a declaraţiei martorului urmează regulile prevăzute pentru consemnarea declaraţiei suspectului sau inculpatului. Totodată, în cazul audierii martorului sunt aplicabile regulile generale în materia audierii persoanelor cuprinse în secţiunea 1 a capitolului II al titlului IV din Codul de procedură penală. Curtea observă, de asemenea, că şi în acest caz, dacă apreciază că i s-a adus o vătămare prin neînregistrarea prin mijloace tehnice audio sau audiovideo a audierii martorului, inculpatul are posibilitatea, până la închiderea procedurii de cameră preliminară, să solicite înlăturarea acestui mijloc de probă, potrivit art. 282 alin. (1) şi alin. (4) lit. a) din Codul de procedură penală. Pentru aceste motive, Curtea apreciază că nici dispoziţiile art. 123 alin. (2) din Codul de procedură penală nu contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3). 20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 110, 111 şi 123 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Cercasov Constantin Ioachim în Dosarul nr. 2.884/314/2016/a1* al Judecătoriei Suceava - Judecătorul de cameră preliminară. Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Judecătoriei Suceava - Judecătorul de cameră preliminară şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 17 aprilie 2018.
    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
    Magistrat-asistent,
    Daniela Ramona Mariţiu
    ----