Structură Act

Forma la zi
Pret: 13,00 RON cu TVA
Doriţi o formă actualizată, la zi (26.09.2018), a acestui act? Cumpăraţi acum online, rapid şi simplu actul (varianta PDF) sau alegeţi un abonament!
DECIZIA nr. 110 din 8 martie 2018referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, art. 3, art. 4, art. 5, art. 6, art. 7, art. 8, art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, precum şi a Legii nr. 77/2016, în ansamblul său
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 582 din 10 iulie 2018Data intrării în vigoare 10-07-2018


    Valer Dorneanu- preşedinte
    Marian Enache- judecător
    Petre Lăzăroiu- judecător
    Daniel Marius Morar- judecător
    Mona-Maria Pivniceru- judecător
    Livia Doina Stanciu- judecător
    Simona-Maya Teodoroiu- judecător
    Varga Attila- judecător
    Bianca Drăghici- magistrat-asistent
    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (5) şi art. 11 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, excepţie ridicată de Societatea OTP FAKTORING ZRT în Dosarul nr. 18.584/325/2016 al Judecătoriei Timişoara - Secţia a II-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.781D/2016.2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 2.821D/2016, nr. 2.833D/2016, nr. 2.852D/2016, nr. 2.866D/2016, nr. 2.873D/2016, nr. 2.911D/2016, nr. 2.915D/2016, nr. 2.988D/2016, nr. 3.022D/2016, nr. 3.065D/2016, nr. 3.071D/2016, nr. 3.121D/2016, nr. 3.122D/2016, nr. 3.191D/2016, nr. 3.213D/2016, nr. 3.262D/2016, nr. 3.341D/2016, nr. 3.343D/2016, nr. 3.441D/2016, nr. 3.444D/2016, nr. 3.495D/2016, nr. 3.529D/2016, nr. 3.533D/2016, nr. 3.545D/2016 şi nr. 3.580D/2016, având ca obiect excepţii de neconstituţionalitate privind dispoziţii ale Legii nr. 77/2016, excepţii ridicate de Judecătoria Cornetu, din oficiu, în Dosarul nr. 10.799/1.748/2016, de Societatea OTP Bank România - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 21.739/245/2016 al Judecătoriei Iaşi - Secţia civilă şi în Dosarul nr. 15.025/301/2016 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, de Societatea Secapital S.a.R.L. Luxemburg în Dosarul nr. 5.695/204/2016 al Judecătoriei Câmpina, de BRD - Groupe Société Générale - S.A. în Dosarul nr. 17.540/4/2016 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea OTP FAKTORING ZRT în Dosarul nr. 12.053/197/2016 al Judecătoriei Braşov, în Dosarul nr. 16.336/212/2016 al Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă şi în Dosarul nr. 3.573/258/2016 al Judecătoriei Miercurea-Ciuc, de Societatea Garanti Bank - S.A. şi Societatea Kredyt Inkaso Investment RO - S.A. în Dosarul nr. 1.550/257/2016 al Judecătoriei Mediaş - Secţia generală, de Societatea OTP FAKTORING ZRT în Dosarul nr. 7.400/94/2016 al Judecătoriei Buftea, de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia civilă, din oficiu, în Dosarul nr. 14.095/302/2016, de BRD - Groupe Société Générale - S.A. în dosarele nr. 2.088/263/2016 şi nr. 2.190/263/2016 ale Judecătoriei Motru, de Societatea OTP FAKTORING ZRT în Dosarul nr. 11.445/320/2016 al Judecătoriei Târgu Mureş - Secţia civilă, de BRD - Groupe Société Générale - S.A. - Sucursala Alba Iulia în Dosarul nr. 2.595/175/2016 al Judecătoriei Aiud, de Societatea CEC Bank - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 4.250/243/2016 al Judecătoriei Hunedoara, de Societatea OTP FAKTORING ZRT în dosarele nr. 13.520/303/2016 şi nr. 15.309/303/2016 ale Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Garanti Bank - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 18.785/300/2016 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea OTP FAKTORING ZRT în Dosarul nr. 21.660/301/2016 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă, de BRD - Groupe Société Générale - S.A. - Sucursala Piteşti în Dosarul nr. 9.342/280/2016 al Judecătoriei Piteşti - Secţia civilă, de Societatea CEC Bank - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 17.865/197/2016 al Judecătoriei Braşov - Secţia civilă, de Societatea OTP FAKTORING ZRT în Dosarul nr. 5.519/258/2016 al Judecătoriei Miercurea-Ciuc, de Societatea Secapital S.a.R.L. Luxemburg în Dosarul nr. 15.739/303/2016 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă şi de Societatea OTP FAKTORING ZRT în Dosarul nr. 5.029/305/2016 al Judecătoriei Sfântu Gheorghe.4. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.5. Curtea, având în vedere că excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 2.781D/2016, nr. 2.821D/2016, nr. 2.833D/2016, nr. 2.852D/2016, nr. 2.866D/2016, nr. 2.873D/2016, nr. 2.911D/2016, nr. 2.915D/2016, nr. 2.988D/2016, nr. 3.022D/2016, nr. 3.065D/2016, nr. 3.071D/2016, nr. 3.121D/2016, nr. 3.122D/2016, nr. 3.191D/2016, nr. 3.213D/2016, nr. 3.262D/2016, nr. 3.341D/2016, nr. 3.343D/2016, nr. 3.441D/2016, nr. 3.444D/2016, nr. 3.495D/2016, nr. 3.529D/2016, nr. 3.533D/2016, nr. 3.545D/2016, nr. 3.580D/2016 au obiect identic, pune în discuţie, din oficiu, conexarea cauzelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 2.821D/2016, nr. 2.833D/2016, nr. 2.852D/2016, nr. 2.866D/2016, nr. 2.873D/2016, nr. 2.911D/2016, nr. 2.915D/2016, nr. 2.988D/2016, nr. 3.022D/2016, nr. 3.065D/2016, nr. 3.071D/2016, nr. 3.121D/2016, nr. 3.122D/2016, nr. 3.191D/2016, nr. 3.213D/2016, nr. 3.262D/2016, nr. 3.341D/2016, nr. 3.343D/2016, nr. 3.441D/2016, nr. 3.444D/2016, nr. 3.495D/2016, nr. 3.529D/2016, nr. 3.533D/2016, nr. 3.545D/2016 şi nr. 3.580D/2016 la Dosarul nr. 2.781D/2016, care este primul înregistrat.6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care arată că instanţa constituţională s-a mai pronunţat asupra unor critici similare celor formulate în prezentele dosare şi, întrucât nu au intervenit elemente noi de natură a schimba soluţiile adoptate de Curte, se impune menţinerea jurisprudenţei.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:7. Prin Încheierea civilă din 3 noiembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 18.584/325/2016, Judecătoria Timişoara - Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (5) şi art. 11 din Legea nr. 77/2016. Excepţia a fost ridicată de Societatea OTP FAKTORING ZRT şi formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.781D/2016.8. Prin Încheierea din 11 octombrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 10.799/1.748/2016, Judecătoria Cornetu a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 77/2016. Excepţia a fost invocată de instanţă din oficiu şi formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.821D/2016.
    9. Prin Încheierea din 2 noiembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 21.739/245/2016, Judecătoria Iaşi - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 77/2016. Excepţia a fost ridicată de Societatea OTP Bank România - S.A. din Bucureşti şi formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.833D/2016.10. Prin Încheierea din 28 septembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 15.025/301/2016, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, art. 3, art. 4 alin. (1) şi (2), art. 5, art. 6 alin. (1), art. 7 alin. (4)-(6), art. 8, art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016. Excepţia a fost ridicată de Societatea OTP Bank România - S.A. din Bucureşti şi formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.852D/2016.11. Prin Încheierea din 7 noiembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 5.695/204/2016, Judecătoria Câmpina - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 din Legea nr. 77/2016, precum şi a Legii nr. 77/2016, în ansamblul său. Excepţia a fost ridicată de Societatea Secapital S.a.R.L. din Luxemburg şi formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.866D/2016.12. Prin Încheierea din 21 octombrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 17.540/4/2016, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 77/2016. Excepţia a fost invocată de Societatea BRD - Groupe Société Générale - S.A. şi formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.873D/2016.13. Prin Încheierea din 3 noiembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 12.053/197/2016, Judecătoria Braşov a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 din Legea nr. 77/2016, precum şi a Legii nr. 77/2016, în ansamblul său. Excepţia a fost ridicată de Societatea OTP FAKTORING ZRT şi formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.911D/2016.14. Prin Încheierea din 8 noiembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 16.336/212/2016, Judecătoria Constanţa - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (5) şi art. 11 din Legea nr. 77/2016. Excepţia a fost ridicată de Societatea OTP FAKTORING ZRT şi formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.915D/2016.15.
    Prin Încheierea din 10 noiembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 3.573/258/2016, Judecătoria Miercurea-Ciuc a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 din Legea nr. 77/2016. Excepţia a fost ridicată de Societatea OTP FAKTORING ZRT şi formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.988D/2016.
    16. Prin Încheierea din 14 noiembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 1.550/257/2016, Judecătoria Mediaş - Secţia generală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 77/2016. Excepţia a fost ridicată de Societatea Garanti Bank - S.A. din Bucureşti şi Societatea Kredyt Inkaso Investment RO - S.A. şi formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.022D/2016.17. Prin Încheierea din 13 octombrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 7.400/94/2016, Judecătoria Buftea a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (5) şi art. 11 din Legea nr. 77/2016. Excepţia a fost ridicată de Societatea OTP FACTORING ZRT şi formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.065D/2016.18. Prin Încheierea din 14 octombrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 14.095/302/2016, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 din Legea nr. 77/2016. Excepţia a fost invocată de instanţă din oficiu şi formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.071D/2016.19. Prin încheierile din 25 octombrie 2016, pronunţate în dosarele nr. 2.088/263/2016 şi nr. 2.190/263/2016, Judecătoria Motru a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, art. 8 alin. (1), alin. (3) şi alin. (5), art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016. Excepţia a fost invocată de Societatea BRD - Groupe Société Générale - S.A. şi formează obiectul Dosarelor Curţii Constituţionale nr. 3.121D/2016 şi nr. 3.122D/2016.20. Prin Încheierea din 23 noiembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 11.445/320/2016, Judecătoria Târgu Mureş - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 din Legea nr. 77/2016. Excepţia a fost ridicată de Societatea OTP FAKTORING ZRT din Bucureşti şi formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.191D/2016.21. Prin Încheierea din 17 noiembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 2.595/175/2016, Judecătoria Aiud a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016. Excepţia a fost invocată de Societatea BRD - Groupe Société Générale - S.A. - Sucursala Alba Iulia şi formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.213D/2016.
    22. Prin Încheierea din 24 noiembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 4.250/243/2016, Judecătoria Hunedoara a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016. Excepţia a fost ridicată de Societatea CEC Bank - S.A. din Bucureşti şi formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.262D/2016.23. Prin încheierile din 6 decembrie 2016, pronunţate în dosarele nr. 13.520/303/2016 şi nr. 15.309/303/2016, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (5) şi art. 11 din Legea nr. 77/2016, precum şi a Legii nr. 77/2016, în ansamblul său. Excepţia a fost ridicată de Societatea OTP FAKTORING ZRT din Bucureşti şi formează obiectul dosarelor Curţii Constituţionale nr. 3.341D/2016 şi nr. 3.343D/2016.24. Prin Încheierea din 16 noiembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 18.785/300/2016, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, art. 4 alin. (1), art. 7, art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016. Excepţia a fost ridicată de Societatea Garanti Bank - S.A. din Bucureşti şi formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.441D/2016.25. Prin Încheierea din 24 noiembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 21.660/301/2016, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 din Legea nr. 77/2016. Excepţia a fost ridicată de Societatea OTP FAKTORING ZRT din Bucureşti şi formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.444D/2016.26. Prin Încheierea din 26 iulie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 9.342/280/2016, Judecătoria Piteşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 77/2016. Excepţia a fost invocată de Societatea BRD - Groupe Société Générale - S.A., prin BRD Sucursala Piteşti şi formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.495D/2016.27. Prin Încheierea din 12 octombrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 17.865/197/2016, Judecătoria Braşov - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016. Excepţia a fost ridicată de Societatea CEC Bank România - S.A. din Bucureşti şi formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.529D/2016.28. Prin Încheierea din 21 decembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 5.519/258/2016, Judecătoria Miercurea-Ciuc a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 77/2016. Excepţia a fost ridicată de Societatea OTP FAKTORING ZRT şi formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.533D/2016.
    29. Prin Încheierea din 16 decembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 15.739/303/2016, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 din Legea nr. 77/2016, precum şi a Legii nr. 77/2016, în ansamblul său. Excepţia a fost ridicată de Societatea Secapital S.a.R.L. din Luxemburg şi formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.545D/2016.30. Prin Încheierea din 6 decembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 5.029/305/2016, Judecătoria Sfântu Gheorghe a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 din Legea nr. 77/2016, precum şi a Legii nr. 77/2016, în ansamblul său. Excepţia a fost ridicată de Societatea OTP Faktoring ZRT şi formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.580D/2016.31. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii arată, în esenţă, că se încalcă principiile previzibilităţii şi accesibilităţii legii, întrucât i se impune creditorului ipotecar să accepte bunul în orice condiţii, cu efect liberatoriu, sub sancţiunea pronunţării împotriva sa a unei hotărâri judecătoreşti care să confirme transferul dreptului de proprietate în patrimoniul său. Se mai arată că legiuitorul modifică destinaţia bunului, afectat iniţial garantării executării unui contract de credit, în bun ce serveşte ca mijloc de plată cu efect liberatoriu. În plus, Legea nr. 77/2016 nu menţine, pe întreaga perioadă a derulării contractului de credit, efectele prevăzute de părţi sau care ar fi putut fi prevăzute la încheierea acestuia. Art. 3 din Legea nr. 77/2016 dispune că dispoziţiile sale derogă de la Codul civil, fără a se indica expres textul/articolul de la care se derogă. În sfârşit, întrucât regimul juridic general al proprietăţii trebuie să fie reglementat, potrivit Constituţiei, prin lege organică, şi dispoziţiile derogatorii de la acest regim trebuie să fie reglementate prin lege organică, ceea ce nu s-a întâmplat în cazul Legii nr. 77/2016.32. Cu privire la încălcarea principiului neretroactivităţii legii se arată că, întrucât modalitatea de rambursare, prin plata ratelor creditului, este un element asupra căruia părţile contractului cad de acord, obligatoriu şi definitiv, la momentul încheierii acestuia, aceasta reprezintă o situaţie juridică consumată la momentul încheierii contractului. De aceea, nu se poate susţine că părţile realizează un nou acord cu fiecare plată a ratei de credit. Autorii arată că dispoziţiile Legii nr. 77/2016 sunt neconstituţionale, întrucât acestea sunt aplicabile contractelor de credit încheiate anterior intrării în vigoare a acesteia, precum şi executărilor silite demarate anterior acestui moment, indiferent de stadiul lor. Se face referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv la deciziile nr. 713 din 4 decembrie 2014 şi nr. 745 din 3 noiembrie 2015, prin care instanţa constituţională a constatat încălcarea principiului neretroactivităţii în cazul unor dispoziţii legale care prevedeau, în mod similar, aplicarea lor şi actelor juridice în curs, încheiate anterior intrării în vigoare a legii noi. Prin aplicarea retroactivă a dispoziţiilor legale, autorii excepţiei consideră că sunt trataţi în mod discriminatoriu faţă de consumatorii care au încheiat contracte de credit garantate cu ipotecă, întrucât noua lege pune creditorul într-o poziţie de inferioritate, câtă vreme transferul dreptului de proprietate nu este condiţionat de acordul creditorului pentru dobândirea imobilului. Consumatorului i se recunoaşte dreptul absolut de a se libera de datorie prin simplul transfer al imobilului constituit drept garanţie, fără a ţine cont de interesul şi opţiunea creditorului, ceea ce plasează într-o poziţie privilegiată debitorul, cu nesocotirea dispoziţiilor constituţionale.33. În continuare, se mai arată că, la data încheierii contractului, legislaţia nu prevedea ca modalitate alternativă de stingere a obligaţiei darea în plată. Din acest motiv, o intervenţie ulterioară a legiuitorului, în sensul obligării creditorului de a accepta darea în plată a imobilului ce face obiectul garanţiei, înşală aşteptarea legitimă a creditorului de la momentul încheierii contractului şi este, ca atare, retroactivă.34. Din perspectiva dreptului fundamental de proprietate se susţine că acesta este, în mod evident, limitat, întrucât statul intervine în acordul de voinţă deja exprimat cu privire la stingerea împrumutului. Prin dispoziţiile criticate este afectat dreptul de proprietate al creditorului asupra sumelor de bani acordate cu titlu de împrumut, sume care nu se vor mai restitui în integralitate ca urmare a aplicării Legii nr. 77/2016. Or, autorii excepţiei arată că deţin un drept de proprietate asupra întregii sume acordate cu titlu de împrumut, iar dispoziţiile legale prin care se prevede recuperarea creanţei numai în limita valorii imobilului adus garanţie şi supus transferului forţat de proprietate echivalează cu o expropriere, câtă vreme nu se va recupera toată suma acordată. Această expropriere nu se produce în conformitate cu dispoziţiile constituţionale, întrucât pierderea dreptului de proprietate asupra creanţei nu este compensată de o prealabilă şi dreaptă despăgubire, iar această pierdere nu operează pentru o cauză de utilitate publică, stabilită conform legii.35.
    Autorii excepţiei mai arată că scopul urmărit de legiuitor - degrevarea de datorii a unei categorii limitate de debitori din contractele de credit bancar - nu constă în satisfacerea unui interes general. Se susţine că legea criticată nu respectă condiţia referitoare la necesitatea restrângerii exerciţiului dreptului de proprietate, întrucât legiuitorul avea la dispoziţie instituţia juridică a impreviziunii, mai puţin restrictivă în ceea ce priveşte exercitarea dreptului de proprietate privată. Cu referire la încălcarea principiului proporţionalităţii, autorii susţin că nu există o justificare raţională pentru stabilirea unui tratament juridic identic pentru situaţii diferite, cu efectul instituirii unei poveri excesive asupra creditorului. Tratamentul juridic al debitorilor care se pot prevala de dispoziţiile legii criticate este identic, atâta vreme cât aceasta nu stabileşte criterii de diferenţiere a debitorilor care se află în imposibilitate de plată faţă de cei care nu se află în această situaţie. Consecinţa unei asemenea omisiuni este că banca este obligată să suporte, în mod nejustificat, atingerile aduse dreptului său de proprietate generate de liberarea de datorie, inclusiv a debitorilor care nu se află în imposibilitate efectivă de plată.
    36. Deşi accesul liber la o activitate economică şi libera iniţiativă sunt garantate prin Constituţie, dispoziţiile legale criticate limitează această garanţie sub două aspecte. Operaţiunile de creditare, care reprezintă unele dintre activităţile principale ale autorilor excepţiei, sunt limitate sub aspectul operaţiunilor de recuperare a sumelor acordate, în baza cărora au fost întocmite planurile de profitabilitate, cu atât mai mult cu cât legea afectează contractele şi executările anterioare intrării sale în vigoare. Cel de-al doilea aspect vizează transformarea forţată a creditorului într-un vehicul imobiliar, deşi nu a exprimat liber o astfel de iniţiativă economică. Banca nu are ca obiect principal de activitate desfăşurarea activităţilor comerciale privitoare la imobile, iar prin transferul forţat al proprietăţii asupra imobilelor va fi obligată să desfăşoare această activitate neprevizionată.37. Autorii excepţiei mai susţin că prevederile art. 4 şi art. 7 alin. (1) din lege contravin normelor constituţionale cuprinse în art. 21 şi art. 53, întrucât instituţiei de credit îi este îngrădit dreptul la un proces echitabil şi nu i se asigură accesul liber la justiţie, având în vedere că îi este limitat în mod nejustificat dreptul de a contesta aspectele legate de starea curentă a bunului dat în plată, a culpei debitorului în diminuarea imobilului ipotecat sau a stării de necesitate învederate de debitor pentru parcurgerea procedurii de dare în plată.38. În fine, se mai arată că, potrivit domeniului de reglementare al legii, aceasta se aplică şi în cazul contractelor de credit de consum referitoare la bunuri imobile rezidenţiale care intră în sfera de reglementare a Directivei 2014/17/UE. Potrivit art. 23 din Directiva 2014/17/UE, statele membre pot să reglementeze un cadru legal care să asigure cel puţin dreptul consumatorului de a converti contractul de credit într-o monedă alternativă, în condiţii specificate, sau să fie în vigoare alte aranjamente pentru a limita riscul ratei de schimb valutar. Cu toate acestea, în art. 23 alin. (5) din Directiva 2014/17/UE se prevede în mod clar că astfel de reglementări nu pot fi aplicate cu efect retroactiv. În acelaşi sens dispune şi art. 43 din Directivă, dispoziţiile fiind clare, în sensul stabilirii aplicării lor doar pentru viitor, neputând fi aplicate cu efect retroactiv, ci doar contractelor de credit încheiate după data de 21 martie 2016. Din această perspectivă este evidentă contradicţia dintre reglementarea europeană şi cea naţională.39. Judecătoria Timişoara - Secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. 2.781D/2016, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată.40. Judecătoria Braşov, în Dosarul nr. 3.529D/2016, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. De asemenea, în Dosarul nr. 2.911D/2016, contrar art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate.41. Judecătoria Iaşi - Secţia civilă, în Dosarul nr. 2.833D/2016, contrar art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate.42. Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă, în Dosarul nr. 2.852D/2016, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată. De asemenea, în Dosarul nr. 3.444D/2016, instanţa apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.43. Judecătoria Câmpina - Secţia civilă, în Dosarul nr. 2.866D/2016, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.44. Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă, în Dosarul nr. 3.441D/2016, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.45. Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă, în Dosarul nr. 2.873D/2016 apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.46. Judecătoria Constanţa - Secţia civilă, în Dosarul nr. 2.915D/2016, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată.47. Judecătoria Miercurea-Ciuc, în dosarele nr. 2.988D/2016 şi nr. 3.533D/2016, contrar art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate.48. Judecătoria Mediaş - Secţia generală, în Dosarul nr. 3.022D/2016, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată.
    49. Judecătoria Târgu Mureş - Secţia civilă, în Dosarul nr. 3.191D/2016, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată.50. Judecătoria Buftea, în Dosarul nr. 3.065D/2016, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.51. Judecătoria Motru, în dosarele nr. 3.121D/2016 şi nr. 3.122D/2016, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată.52. Judecătoria Aiud, în Dosarul nr. 3.213D/2016, contrar art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate.53. Judecătoria Hunedoara, în Dosarul nr. 3.262D/2016, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.54. Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă, în dosarele nr. 3.341D/2016 şi nr. 3.343D/2016, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată. De asemenea, în Dosarul nr. 3.545D/2016, contrar art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate.55.
    Judecătoria Piteşti - Secţia civilă, în Dosarul nr. 3.495D/2016, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
    56. Judecătoria Sfântu Gheorghe, în Dosarul nr. 3.580D/2016, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.57. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.58. Guvernul, în dosarele nr. 3.343D/2016, nr. 3.441D/2016 şi nr. 3.580D/2016, având în vedere considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 623 din 25 octombrie 2016, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei „precum şi din devalorizarea bunurilor imobile“ din art. 11 teza întâi din Legea nr. 77/2016 este inadmisibilă, că dispoziţiile art. 11 teza întâi raportate la art. 3 teza a doua, art. 4, 7 şi 8 din Legea nr. 77/2016 sunt constituţionale în măsura în care instanţa judecătorească verifică condiţiile referitoare la existenţa impreviziunii, că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 teza întâi raportate la dispoziţiile art. 3 teza întâi şi a prevederilor art. 11 teza a doua din Legea nr. 77/2016 este inadmisibilă şi că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 teza întâi, raportate la celelalte dispoziţii din Legea nr. 77/2016 este neîntemeiată.59. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:60. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    61. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din actele de sesizare a Curţii Constituţionale, îl constituie dispoziţiile art. 1, art. 3, art. 4, art. 5, art. 6 alin. (1), art. 7, art. 8, art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 330 din 28 aprilie 2016, precum şi a Legii nr. 77/2016, în ansamblul său. Dispoziţiile legale criticate punctual au următorul cuprins:– Art. 1: (1) Prezenta lege se aplică raporturilor juridice dintre consumatori şi instituţiile de credit, instituţiile financiare nebancare sau cesionarii creanţelor deţinute asupra consumatorilor.(2) Consumatori sunt persoanele definite de Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.(3) Dispoziţiile prezentei legi se aplică şi în cazul în care creanţa creditorului izvorând dintr-un contract de credit este garantată cu fideiusiunea şi/sau solidaritatea unuia sau mai multor codebitori sau coplătitori.(4) Prevederile prezentei legi nu se aplică creditelor acordate prin programul «Prima casă», aprobat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 60/2009 privind unele măsuri în vederea implementării programului «Prima casă», aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 368/2009, cu modificările şi completările ulterioare.;– Art. 3: „Prin derogare de la dispoziţiile Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, consumatorul are dreptul de a i se stinge datoriile izvorâte din contractele de credit cu tot cu accesorii, fără costuri suplimentare, prin darea în plată a imobilului ipotecat în favoarea creditorului, dacă în termenul prevăzut la art. 5 alin. (3) părţile contractului de credit nu ajung la un alt acord.“;
    – Art. 4:(1) Pentru stingerea creanţei izvorând dintr-un contract de credit şi a accesoriilor sale prin dare în plată trebuie îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele condiţii:a) creditorul şi consumatorul fac parte din categoriile prevăzute la art. 1 alin. (1), astfel cum acestea sunt definite de legislaţia specială;b) cuantumul sumei împrumutate, la momentul acordării, nu depăşea echivalentul în lei al 250.000 euro, sumă calculată la cursul de schimb publicat de către Banca Naţională a României în ziua încheierii contractului de credit;c) creditul a fost contractat de consumator cu scopul de a achiziţiona, construi, extinde, moderniza, amenaja, reabilita un imobil cu destinaţie de locuinţă sau, indiferent de scopul pentru care a fost contractat, este garantat cu cel puţin un imobil având destinaţia de locuinţă;d) consumatorul să nu fi fost condamnat printr-o hotărâre definitivă pentru infracţiuni în legătură cu creditul pentru care se solicită aplicarea prezentei legi.(2) În situaţia în care executarea obligaţiilor asumate prin contractul de credit a fost garantată cu două sau mai multe bunuri, în vederea aplicării procedurii prevăzute de prezenta lege debitorul va oferi în plată toate bunurile ipotecate în favoarea creditorului.;
    – Art. 5: (1) În vederea aplicării prezentei legi, consumatorul transmite creditorului, prin intermediul unui executor judecătoresc, al unui avocat sau al unui notar public, o notificare prin care îl informează că a decis să îi transmită dreptul de proprietate asupra imobilului în vederea stingerii datoriei izvorând din contractul de credit ipotecar, detaliind şi condiţiile de admisibilitate a cererii, astfel cum sunt reglementate la art. 4.(2) Notificarea prevăzută la alin. (1) trebuie să cuprindă şi stabilirea unui interval orar, în două zile diferite, în care reprezentantul legal sau convenţional al instituţiei de credit să se prezinte la un notar public propus de debitor în vederea încheierii actului translativ de proprietate, prin care se stinge orice datorie a debitorului, principal, dobânzi, penalităţi, izvorând din contractul de credit ipotecar, în conformitate cu dispoziţiile prezentei legi.(3) Prima zi de convocare la notarul public nu poate fi stabilită la un termen mai scurt de 30 de zile libere, perioadă în care se suspendă orice plată către creditor, precum şi orice procedură judiciară sau extrajudiciară demarată de creditor sau de persoane care se subrogă în drepturile acestuia îndreptată împotriva consumatorului sau a bunurilor acestuia.(4) Cu cel puţin 3 zile libere înainte de prima zi de convocare la notarul public, părţile transmit acestuia informaţiile şi înscrisurile necesare încheierii actului de dare în plată.(5) Toate costurile notariale şi, după caz, ale executorului judecătoresc sau ale avocatului se suportă de către debitor.;
    – Art. 6: (1) De la data primirii notificării prevăzute la art. 5 se suspendă dreptul creditorului de a se îndrepta împotriva codebitorilor, precum şi împotriva garanţilor personali sau ipotecari.(2) În situaţia admiterii definitive a contestaţiei prevăzute la art. 7, creditorul poate demara sau, după caz, relua orice procedură judiciară sau extrajudiciară atât împotriva debitorului, cât şi împotriva altor garanţi personali sau ipotecari.(3) Demersurile prevăzute la art. 5 şi art. 7-9 pot fi întreprinse şi de codebitori, precum şi de garanţii personali sau ipotecari ai consumatorului principal, cu acordul acestuia sau al succesorilor săi.(4) Acţiunea în regres împotriva debitorului principal va putea fi formulată numai după stingerea integrală a datoriei izvorând din contractul de credit, în conformitate cu dispoziţiile prezentei legi.;– Art. 7: (1) În termen de 10 zile de la data comunicării notificării emise în conformitate cu dispoziţiile art. 5, creditorul poate contesta îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a procedurii reglementate de prezenta lege.
    (2) Cererea se judecă în procedură de urgenţă, cu citarea părţilor, de judecătoria în circumscripţia căreia domiciliază consumatorul.(3) Apelul împotriva hotărârii pronunţate în conformitate cu dispoziţiile alin. (2) se depune de partea interesată în termen de 15 zile lucrătoare de la comunicare şi se judecă cu celeritate.(4) Până la soluţionarea definitivă a contestaţiei formulate de creditor se menţine suspendarea oricărei plăţi către acesta, precum şi a oricărei proceduri judiciare sau extrajudiciare demarate de creditor sau de persoanele care se subrogă în drepturile acestuia împotriva debitorului.(5) În situaţia în care se admite contestaţia formulată de creditor, părţile vor fi puse în situaţia anterioară îndeplinirii demersurilor prevăzute de prezenta lege.(6) În termen de 10 zile de la data respingerii definitive a contestaţiei, creditorul are obligaţia să se prezinte, în conformitate cu notificarea prealabilă a debitorului, la notarul public indicat în cuprinsul acesteia. Dispoziţiile art. 5 alin. (4) sunt aplicabile atât în vederea transmiterii informaţiilor şi a înscrisurilor, cât şi în vederea stabilirii datei exacte a semnării actului de dare în plată.;
    – Art. 8: (1) În situaţia în care creditorul nu se conformează dispoziţiilor prevăzute de prezenta lege, debitorul poate cere instanţei să pronunţe o hotărâre prin care să se constate stingerea obligaţiilor născute din contractul de credit ipotecar şi să se transmită dreptul de proprietate către creditor.(2) Cererea se judecă cu celeritate, cu citarea părţilor, de către judecătoria în circumscripţia căreia domiciliază debitorul.(3) Până la soluţionarea definitivă a cererii prevăzute la alin. (1) se menţine suspendarea oricărei plăţi către creditor, precum şi a oricărei proceduri judiciare sau extrajudiciare demarate de creditor sau de persoane care se subrogă în drepturile acestuia împotriva debitorului.(4) Acţiunea prevăzută de prezentul articol este scutită de plata taxei judiciare de timbru.(5) Dreptul de a cere instanţei să constate stingerea datoriilor izvorâte din contractele de credit aparţine şi consumatorului care a fost supus unei executări silite a imobilului ipotecat, indiferent de titularul creanţei, de stadiul în care se află ori de forma executării silite care se continuă contra debitorului.;– Art. 10: (1)
    La momentul încheierii contractului translativ de proprietate, respectiv de la data pronunţării hotărârii judecătoreşti definitive, potrivit prevederilor art. 8 sau, după caz, ale art. 9, va fi stinsă orice datorie a debitorului faţă de creditor, acesta din urmă neputând solicita sume de bani suplimentare.
    (2) De dispoziţiile prezentului articol beneficiază şi codebitorul sau fideiusorul care a garantat obligaţia debitorului principal.;
    – Art. 11: „În vederea echilibrării riscurilor izvorând din contractul de credit, precum şi din devalorizarea bunurilor imobile, prezenta lege se aplică atât contractelor de credit aflate în derulare la momentul intrării sale în vigoare, cât şi contractelor încheiate după această dată.“.
    62. În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3), (4) şi (5) privind statul de drept, art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 privind tratatele internaţionale în domeniul drepturilor omului, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 44 alin. (2) privind dreptul de proprietate privată, art. 45 privind libertatea economică, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 73 alin. (1) şi alin. (3) privind categoriile de legi, art. 126 alin. (1) referitor la instanţele judecătoreşti, art. 135 alin. (1) şi (2) lit. a) privind economia, art. 136 alin. (5) privind proprietatea, precum şi prevederilor art. 1 - Protecţia proprietăţii din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Totodată, sunt invocate Directiva 2014/17/UE şi Directiva 93/13/CEE.63. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, în ceea ce priveşte o parte dintre dispoziţiile legale criticate, nu sunt respectate condiţiile de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate, a căror existenţă rezultă din dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor [...] privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei[...]“, precum şi din dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale“.64.
    Astfel, Curtea reţine că, în ceea ce priveşte data încheierii contractelor de credit, acestea au fost încheiate înaintea intrării în vigoare a noului Cod civil, respectiv 1 octombrie 2011. Autorii excepţiei au invocat neconstituţionalitatea art. 3 din Legea nr. 77/2016, fără să se raporteze în mod distinct la cele două ipoteze ale acestuia, respectiv ipoteza care vizează aplicabilitatea noului Cod civil [„Prin derogare de la dispoziţiile Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare“] şi ipoteza care vizează aplicabilitatea vechiului Cod civil. În aceste condiţii, instanţa de contencios constituţional va respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 teza întâi raportate la dispoziţiile art. 3 teza întâi din Legea nr. 77/2016 .
    65. Faptul că în aceste cauze contractele de credit ce fac obiectul cauzelor aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti care au sesizat Curtea au fost încheiate înainte de intrarea în vigoare a noului Cod civil este relevant şi în examinarea admisibilităţii excepţiei având ca obiect neconstituţionalitatea tezei a doua a art. 11 din Legea nr. 77/2016. Curtea reţine că, potrivit primei teze a acestuia, dispoziţiile Legii nr. 77/2016 se aplică şi contractelor de credit aflate în derulare la momentul intrării sale în vigoare, iar, potrivit celei de-a doua teze a art. 11, Legea nr. 77/2016 se aplică acelor contracte de credit încheiate după data intrării sale în vigoare. Aşa fiind, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 teza a doua din Legea nr. 77/2016 urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, întrucât acestea vizează contracte încheiate după intrarea în vigoare a Legii nr. 77/2016.66. În continuare, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 18 ianuarie 2017, a constatat că dispoziţiile art. 11 teza întâi, raportate la dispoziţiile art. 3 teza a doua, art. 4, art. 7 şi art. 8 din Legea nr. 77/2016, sunt constituţionale numai în măsura în care instanţa judecătorească are posibilitatea şi obligaţia de a verifica îndeplinirea condiţiilor impreviziunii pentru fiecare contract de credit în parte. Curtea a mai reţinut că, în cazul în care instanţa judecătorească nu ar avea posibilitatea să verifice îndeplinirea condiţiilor impreviziunii, aceste dispoziţii legale ar încălca dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (3) privind statul de drept, art. 1 alin. (5) în componenta sa privind calitatea legii, cele ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, precum şi cele ale art. 124 privind înfăptuirea justiţiei.67. Totodată, prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, precitată, paragraful 122, Curtea a constatat că sintagma „precum şi din devalorizarea bunurilor imobile“ din art. 11 teza întâi din Legea nr. 77/2016 este neconstituţională.68. În acest context, Curtea reţine că, potrivit art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, „nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale“. Prin urmare, ţinând cont de faptul că Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, mai sus menţionată, a fost pronunţată ulterior sesizării instanţei constituţionale în prezenta cauză, excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei „precum şi din devalorizarea bunurilor imobile“ din art. 11 teza întâi din Legea nr. 77/2016, precum şi cea a prevederilor art. 11 teza întâi raportate la art. 3 teza a doua, art. 4, art. 7 alin. (1)-(3), (5), (6) şi art. 8 alin. (1)-(4) din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite urmează a fi respinsă ca devenită inadmisibilă, având în vedere şi faptul că autorii excepţiei de neconstituţionalitate critică exact înţelesul normelor legale care a fost exclus din cadrul constituţional.69. Cu privire la art. 11 teza întâi raportat la art. 1 din lege, Curtea constată că nu contravine niciunui text constituţional invocat, acesta stabilind doar sfera de aplicare a legii supuse controlului de constituţionalitate, respectiv raporturilor juridice dintre consumatori şi instituţiile de credit, instituţiile financiare nebancare sau cesionarii creanţelor deţinute asupra consumatorilor. Mai mult, acest text nici măcar nu stabileşte obiectul legii, obiect care se conturează începând cu art. 3 din lege.70. Referitor la art. 11 teza întâi raportat la art. 5 şi 6 din lege, Curtea constată că acestea reglementează procedura de derulare a dării în plată a imobilului ipotecat. Curtea observă că art. 3 teza a doua a fixat regulile de drept substanţial subsumate principiului impreviziunii în contractele de credit, iar art. 5 şi 6 din lege reglementează, în esenţă, procedura de urmat pentru aplicarea regulilor anterior menţionate.
    71. Cu privire la constituţionalitatea art. 11 teza întâi raportat la art. 5 alin. (3) şi art. 7 alin. (4) din lege, prin Decizia nr. 92 din 28 februarie 2017, paragrafele 50-60, Curtea a reţinut că, reglementând procedura dării în plată, ca expresie a impreviziunii contractuale, legiuitorul, prin art. 5 alin. (3) şi art. 7 alin. (4) din Legea nr. 77/2016, a pus la îndemâna debitorului obligaţiei un mecanism procedural specific, prin efectul căruia are loc o suspendare de drept a executării plăţilor pe care debitorul le-ar datora în temeiul contractului de credit. Suspendarea plăţilor aferente contractului de credit intervine ca un accesoriu al deciziei unilaterale a acestuia prin care apreciază că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate inerente procedurii dării în plată, însă, pe perioada suspendării plăţilor, celelalte obligaţii ale debitorului rezultate din acesta se execută în continuare. Curtea a constatat că un asemenea mecanism procedural nu este de natură să afecteze sau să anuleze dreptul de proprietate privată al creditorului pentru că suspendarea plăţilor este o măsură imediată care este menită să împiedice ruina iminentă a debitorului, înlăturând efectele negative asupra patrimoniului acestuia în condiţiile în care creditorul decide să demareze o procedură judiciară. Ca atare, Curtea, având în vedere conţinutul normativ al art. 5 alin. (3) şi art. 7 alin. (4) din Legea nr. 77/2016, a constatat că acestea reglementează o intervenţie etatică cu privire la executarea contractelor de credit aflate în curs. De principiu, niciun text constituţional nu împiedică legiuitorul să intervină în executarea acestor contracte în vederea reechilibrării lor, cu respectarea condiţiilor impuse prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016 referitoare la buna-credinţă şi echitatea ce trebuie să guverneze această materie. Însă intensitatea acestei intervenţii, privită din perspectiva exigenţelor Constituţiei, trebuie evaluată prin prisma testului de proporţionalitate dezvoltat de Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa (a se vedea Decizia nr. 75 din 26 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 265 din 21 aprilie 2015, sau Decizia nr. 266 din 21 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 443 din 19 iulie 2013). Curtea a mai constatat că, deşi creditorul obligaţiei deţine, în principiu, un bun, în sensul art. 1 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, reprezentat de creanţa care face obiectul contractului de credit, intervenţia statului operată prin textele de lege criticate urmăreşte un scop legitim ce se circumscrie conceptului de protecţie a consumatorului prin înlăturarea pericolului ruinei sale iminente, respectiv protecţia consumatorului prin evitarea punerii acestuia în situaţia de a plăti sume de bani corespunzătoare contractului de credit în condiţiile în care se invocă impreviziunea întemeiată pe art. 969 şi 970 din Codul civil din 1864, că măsura critică este adecvată, necesară şi respectă un just raport de proporţionalitate între interesele generale şi cele particulare. În consecinţă, având în vedere cele anterior expuse, Curtea a constatat că mecanismul procedural reglementat de legiuitor nu pune în discuţie în niciun fel condiţiile de drept substanţial ce trebuie avute în vedere la depunerea notificării, ci stabileşte un echilibru procedural corect între părţile aflate în litigiu, cu respectarea principiului proporţionalităţii ce trebuie să caracterizeze orice măsură etatică în domeniul proprietăţii private.72. Cu privire la art. 11 teza întâi raportat la art. 8 alin. (5) din lege, Curtea s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 95 din 28 februarie 2017, paragrafele 44-49, constatând că textul criticat nu încalcă art. 44 din Constituţie, în măsura în care acesta este aplicat în condiţiile intervenirii impreviziunii. În caz contrar, s-ar accepta, pe de o parte, ruina debitorului şi îmbogăţirea fără justă cauză a creditorului, contractul de credit nemaiputând constitui temeiul îmbogăţirii acestuia, ci situaţia imprevizibilă intervenită, iar, pe de altă parte, s-ar crea o vădită inegalitate între debitorii care, având în vedere aceeaşi situaţie de impreviziune, au reuşit să reziste acesteia pe un interval temporal mai extins sau mai restrâns. Or, acest criteriu, coroborat cu data intrării în vigoare a legii, este unul artificial şi arbitrar, întrucât impreviziunea trebuie evaluată în exclusivitate în funcţie de echilibrul contractual dintre părţi, fiind, aşadar, o chestiune ce ţine de dezechilibrarea prestaţiilor la care acestea s-au obligat datorită unui element exterior conduitei lor a cărui amploare nu putea fi prevăzută. Ca atare, stingerea datoriei prin darea în plată a imobilului ipotecat reprezintă o ficţiune juridică aplicabilă tuturor procedurilor de executare silită începute anterior sau ulterior intrării în vigoare a legii, indiferent că bunul aferent garanţiei a fost vândut în cadrul acestei proceduri anterior/ulterior intrării în vigoare a legii, singura condiţie impusă de legiuitor fiind ca acestea să fie în curs la data depunerii notificării. Aşa fiind, ca urmare a stingerii datoriilor prin darea în plată a bunului în condiţiile legii criticate, executarea contractului încetează. Prin urmare, Curtea a constatat că soluţia legislativă de stingere a datoriilor izvorâte din contractele de credit, indiferent de data la care a fost vândut bunul imobil ipotecat prin licitaţie publică sau printr-un alt mod agreat de creditor, nu încalcă dreptul de proprietate privată al creditorului, consacrat de art. 44 din Constituţie.73. Referitor la critica de neconstituţionalitate a legii în ansamblul său, prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2017, paragrafele 107-108, Curtea a statuat că Legea nr. 77/2016 reglementează situaţii specifice care nu se referă la regimul general al proprietăţii, în sensul că vizează doar o modalitate de executare a unor obligaţii derivate din contractul de credit în ipoteza intervenirii impreviziunii. Chiar dacă aplicarea Legii nr. 77/2016 are drept efect un transfer de proprietate, acest lucru nu semnifică faptul că legea în sine reglementează regimul general al proprietăţii, sintagmă ce vizează cadrul general al proprietăţii în România, şi nu orice transfer al dreptului de proprietate ca urmare a aplicării unor instituţii de drept civil. În concordanţă cu jurisprudenţa sa (Decizia nr. 5 din 14 iulie 1992, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 22 iulie 1992), Curtea constată că regimul juridic general al proprietăţii, publică sau privată, vizează, ca esenţă, cele trei elemente ale dreptului de proprietate: posesia, folosinţa, dispoziţia, fiind preponderent un regim de drept privat. Regimul proprietăţii şi al dreptului de proprietate, şi încă la nivel general, reprezintă o realitate juridică care guvernează raporturile juridice de o valoare socială semnificativă ce reclamă reglementarea printr-o lege organică, pe când regulile specifice pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate reprezintă o altă realitate juridică, de o importanţă mai mică, putând fi stabilită prin legi ordinare sau, după caz, prin ordonanţe. De altfel, legiuitorul a mai adoptat reglementări care au un impact asupra dreptului de proprietate prin intermediul unor legi ordinare, cum ar fi Codul de procedură fiscală (Legea nr. 207/2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 23 iulie 2015) care în art. 348 reglementează confiscările dispuse potrivit legii. Prin urmare, Curtea a constatat că această critică de neconstituţionalitate extrinsecă este neîntemeiată.74. Întrucât nu au intervenit elemente noi care să justifice reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele care au fundamentat-o îşi menţin valabilitatea.75. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 11 teza întâi, raportate la dispoziţiile art. 5 alin. (3), art. 7 alin. (4) şi art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016, şi cu unanimitate de voturi, cu privire la celelalte dispoziţii legale,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:1.
    Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 teza întâi, raportate la dispoziţiile art. 3 teza întâi, precum şi excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 teza a doua din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, excepţie ridicată de Societatea OTP FAKTORING ZRT în Dosarul nr. 18.584/325/2016 al Judecătoriei Timişoara - Secţia a II-a civilă, de Judecătoria Cornetu, din oficiu, în Dosarul nr. 10.799/1.748/2016, de Societatea OTP Bank România - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 21.739/245/2016 al Judecătoriei Iaşi - Secţia civilă şi în Dosarul nr. 15.025/301/2016 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, de Societatea Secapital S.a.R.L. Luxemburg în Dosarul nr. 5.695/204/2016 al Judecătoriei Câmpina, de BRD - Groupe Société Générale - S.A. în Dosarul nr. 17.540/4/2016 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea OTP FAKTORING ZRT în Dosarul nr. 12.053/197/2016 al Judecătoriei Braşov, în Dosarul nr. 16.336/212/2016 al Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă şi în Dosarul nr. 3.573/258/2016 al Judecătoriei Miercurea-Ciuc, de Societatea Garanti Bank - S.A. şi Societatea Kredyt Inkaso Investment RO - S.A. în Dosarul nr. 1.550/257/2016 al Judecătoriei Mediaş - Secţia generală, de Societatea OTP FAKTORING ZRT în Dosarul nr. 7.400/94/2016 al Judecătoriei Buftea, de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia civilă, din oficiu, în Dosarul nr. 14.095/302/2016, de BRD - Groupe Société Générale - S.A. în dosarele nr. 2.088/263/2016 şi nr. 2.190/263/2016 ale Judecătoriei Motru, de Societatea OTP FAKTORING ZRT în Dosarul nr. 11.445/320/2016 al Judecătoriei Târgu Mureş - Secţia civilă, de BRD - Groupe Société Générale - S.A. - Sucursala Alba Iulia în Dosarul nr. 2.595/175/2016 al Judecătoriei Aiud, de Societatea CEC Bank - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 4.250/243/2016 al Judecătoriei Hunedoara, de Societatea OTP FAKTORING ZRT în dosarele nr. 13.520/303/2016 şi nr. 15.309/303/2016 ale Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea Garanti Bank - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 18.785/300/2016 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă, de Societatea OTP FAKTORING ZRT în Dosarul nr. 21.660/301/2016 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă, de BRD - Groupe Société Générale - S.A. - Sucursala Piteşti în Dosarul nr. 9.342/280/2016 al Judecătoriei Piteşti - Secţia civilă, de Societatea CEC Bank - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 17.865/197/2016 al Judecătoriei Braşov - Secţia civilă, de Societatea OTP FAKTORING ZRT în Dosarul nr. 5.519/258/2016 al Judecătoriei Miercurea-Ciuc, de Societatea Secapital S.a.R.L. Luxemburg în Dosarul nr. 15.739/303/2016 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă, şi de Societatea OTP FAKTORING ZRT în Dosarul nr. 5.029/305/2016 al Judecătoriei Sfântu Gheorghe.
    2. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 teza întâi, raportate la dispoziţiile art. 3 teza a doua, art. 4, art. 7 alin. (1)-(3) şi alin. (5)-(6) şi ale art. 8 alin. (1)-(4) din Legea nr. 77/2016, precum şi a sintagmei „precum şi din devalorizarea bunurilor imobile“ din art. 11 teza întâi din Legea nr. 77/2016, excepţie ridicată de aceleaşi părţi în aceleaşi dosare ale aceloraşi instanţe.3. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 teza întâi, raportate la celelalte dispoziţii din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, precum şi a legii în ansamblul său, excepţie ridicată de aceleaşi părţi în aceleaşi dosare ale aceloraşi instanţe, şi constată că sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Timişoara - Secţia a II-a civilă, Judecătoriei Cornetu, Judecătoriei Braşov - Secţia civilă, Judecătoriei Iaşi - Secţia civilă, Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă, Judecătoriei Câmpina - Secţia civilă, Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă, Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă, Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă, Judecătoriei Miercurea-Ciuc, Judecătoriei Mediaş - Secţia generală, Judecătoriei Târgu Mureş - Secţia civilă, Judecătoriei Buftea, Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia civilă, Judecătoriei Motru, Judecătoriei Aiud, Judecătoriei Hunedoara, Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti - Secţia civilă, Judecătoriei Piteşti - Secţia civilă şi Judecătoriei Sfântu Gheorghe şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 8 martie 2018.
    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
    Magistrat-asistent,
    Bianca Drăghici
    -----