Publicat în Jurnalul Oficial C nr. 123 din 09-04-2021

Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind un Program general al Uniunii de acțiune pentru mediu până în 2030

[COM (2020) 652 final – 2020/0300 (COD)]

(2021/C 123/12)

Raportor general:

domnul Lutz RIBBE

Sesizare

Parlamentul European, 11.11.2020

Consiliu, 5.11.2020

Temei juridic

Articolul 192 alineatul (1) și articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene

Secțiunea competentă

Secțiunea pentru agricultură, dezvoltare rurală și protecția mediului

Decizia Biroului

1.12.2020

Data adoptării în sesiunea plenară

27.1.2021

Sesiunea plenară nr.

557

Rezultatul votului (voturi pentru/

voturi împotrivă/abțineri)

227/4/4

1.   Concluzii și recomandări

1.1.

Comitetul Economic și Social European (CESE) nu observă decât cel mult o valoare adăugată marginală în actuala propunere privind cel de-al 8-lea Program de acțiune pentru mediu (PAM). Această valoare adăugată rezidă într-un model de monitorizare îmbunătățit și o raportare îmbunătățită. În rest, propunerea se concentrează mai mult pe descrierea generală a situației și declarații de intenție decât pe un conținut și acțiuni solide. Dar nu este nevoie de un „program de acțiune” doar pentru a obține o mai bună guvernanță.

1.2.

CESE se întreabă dacă este cu adevărat necesar acest PAM 8 pentru a da un impuls suplimentar politicii de mediu a UE, care, într-un târziu, prin Pactul verde european, a devenit centrul de greutate absolut al politicilor UE.

1.3.

CESE consideră că propunerea prezentată de Comisie nu face decât să confirme încă o dată un fapt pe care Comitetul îl repetă de mai mulți ani: știm ce ar trebui făcut, lipsesc însă punerea în aplicare a unor măsuri bine cunoscute, adesea decise de mult timp, și voința politică.

1.4.

CESE ar considera util, de exemplu, ca inițiativele strategice prezentate de Comisie pentru punerea în aplicare a Pactului verde european, cum ar fi Strategia în domeniul biodiversității, Strategia „De la fermă la consumator” sau Planul de acțiune pentru economia circulară, împreună cu cerințele detaliate ale acestora, să fie integrate în PAM 8 și adoptate împreună cu acesta. Mai mult decât atât: Consiliul și Parlamentul European ar putea să impună Comisiei prin intermediul PAM 8 consolidarea și aprofundarea Pactului verde, aceasta primind misiunea explicită de a prezenta, cel târziu în noul mandat, o propunere legislativă privind o „Agendă UE până în 2050” (sub forma unui al 2-lea Pact verde modificat și extins). Aceasta ar constitui o anexă a PAM 8, cu o listă concretă și detaliată de acțiuni. Nu este prevăzut însă acest lucru.

1.5.

Prin urmare, CESE solicită o dezbatere de orientare cu privire la semnificația și utilitatea programelor de acțiune pentru mediu și își reiterează solicitarea de a se elabora separat o „Agendă de dezvoltare durabilă a UE până în 2050”. Consideră că Pactul verde european constituie o bază adecvată și solidă în acest sens.

2.   Contextul avizului

Programele de acțiune pentru mediu ale UE

1.6.

Programele de acțiune pentru mediu (PAM) la nivelul UE există de la începutul anilor 1970; PAM 7 a expirat la 31 decembrie 2020.

1.7.

Comisia afirmă în propunerea sa privind PAM 8 că programele pentru mediu „au orientat dezvoltarea politicii UE în domeniul mediului”. Cu toate acestea, Comisia trebuie să admită în mod indirect că, în cele din urmă, aceste programe nu au avut efectul scontat. Ea conchide că „progresele înregistrate în legătură cu protejarea naturii, sănătatea și integrarea politicilor nu au fost suficiente”. În plus, Comisia face trimitere la raportul publicat în decembrie 2019 de Agenția Europeană pentru Mediu, intitulat „Mediul european – starea și perspectiva 2020”, conform căruia „provocările actuale […] în materie de mediu, climă și durabilitate, [sunt] caracterizate de o amploare și o urgență fără precedent; aceste provocări necesită măsuri imediate și concertate și soluții sistemice urgente”. Într-adevăr, „[c]u modelul actual de creștere, se preconizează că presiunile asupra mediului vor mai crește, cauzând efecte dăunătoare directe și indirecte asupra sănătății și bunăstării oamenilor. Acest lucru este valabil în special pentru sectoarele cu cel mai mare impact asupra mediului – sectorul alimentar, al mobilității, energetic, precum și sectorul infrastructurii și clădirilor”.

1.8.

Această afirmație este în conformitate cu Raportul pe 2020 privind dezvoltarea durabilă în Europa (Europe Sustainable Development Report), prezentat în decembrie anul trecut de Rețeaua de soluții pentru dezvoltare durabilă (Sustainable Development Solutions Network – SDSN) și Institutul pentru politica europeană de mediu. Una dintre cele mai importante constatări ale acestui raport este următoarea: în domeniul agriculturii și alimentației durabile, al climei și al biodiversității, Europa se confruntă cu provocări majore în ce privește realizarea obiectivelor de dezvoltare durabilă (ODD).

1.9.

Comisia Europeană precizează că, la 11 decembrie 2019, a răspuns acestor provocări prin adoptarea Pactului verde european – o agendă ambițioasă cu ajutorul căreia UE: (a) să devină primul continent neutru din punct de vedere climatic până în 2050; (b) să protejeze, să conserve și să amelioreze capitalul natural al UE; și (c) să protejeze sănătatea și bunăstarea cetățenilor împotriva riscurilor de mediu și a impactului aferent.

1.10.

Cu toate acestea, Consiliul, Parlamentul European și Comitetul Regiunilor au solicitat Comisiei să elaboreze o propunere privind PAM 8, care să fie adoptată ulterior de Consiliu și de Parlamentul European. La 14 octombrie, Comisia a prezentat propunerea care face obiectul prezentului aviz, „Propunere de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind un Program general de acțiune pentru mediu al Uniunii până în 2030” (PAM 8), așadar la aproape un an de la prezentarea Pactului verde și cu doar două luni și jumătate înainte de expirarea PAM 7.

Conținutul PAM 8

1.11.

Al 8-lea program de acțiune pentru mediu conține nu mai mult de șase articole.

1.12.

Articolul 2 enumeră obiectivele de mediu ale UE deja cunoscute și recunoscute, de asemenea, de Consiliu și de PE, cum ar fi reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, realizarea neutralității climatice până în 2050, adaptarea la schimbările climatice, obiectivul de reducere la zero a poluării pentru garantarea unui mediu netoxic, protecția, conservarea și refacerea biodiversității etc. și le transformă în „obiective tematice prioritare” ale PAM 8. Spre deosebire de PAM 7, nu sunt descrise instrumentele sau măsurile concrete pentru atingerea obiectivelor sau a acțiunilor de protecție a mediului. Acest lucru este surprinzător, cu atât mai mult cu cât exigențele sunt uneori deosebit de mari. Se spune în document că se urmărește realizarea de „progrese către un model de creștere regenerativă care să dea înapoi planetei mai mult decât ia de la aceasta” (1).

1.13.

De asemenea, articolul 3 nu face decât să menționeze „condițiile” necesare pentru realizarea obiectivelor prioritare, cunoscute deja de mult timp. Acestea includ, printre altele:

asigurarea punerii în aplicare în mod eficient și eficace a legislației Uniunii în materie de mediu și climă;

integrarea obiectivelor prioritare stabilite în toate strategiile, inițiativele legislative și nelegislative, programele, investițiile și proiectele relevante la nivelul Uniunii, la nivel național, regional și local; și

eliminarea treptată a subvențiilor dăunătoare mediului de la nivelul Uniunii și de la nivel național.

1.14.

Articolul 4 descrie elementul central al PAM 8. Este vorba de promisiunea de a crea un cadru mai bun de monitorizare și raportare pentru a oferi factorilor de decizie politică și publicului o imagine de ansamblu mai bună asupra progreselor (sau a deficiențelor). Se face referire, printre altele, la faptul că, de exemplu, Consiliul și CESE au solicitat ca performanța economică și progresul social să fie măsurate „dincolo de PIB”. De asemenea, Comisia va elabora „indicatori principali” pentru o mai bună monitorizare, de exemplu, a biodiversității sau a economiei circulare. Agenția Europeană de Mediu și Agenția Europeană pentru Produse Chimice joacă un rol esențial în acest sens și, prin urmare, personalul acestora ar trebui extins.

1.15.

În cele din urmă, articolul 5 prevede efectuarea de către Comisie, până la 31 martie 2029, a unei evaluări a PAM 8. Nu este prevăzută o evaluare la jumătatea intervalului.

1.16.

Articolul 6 reglementează intrarea în vigoare.

2.   Observații

2.1.

CESE este de acord cu Comisia că programele de acțiune pentru mediu au orientat de mult timp dezvoltarea politicii de mediu a UE. Cu toate acestea, politica de mediu din anii 70, 80 sau 90 nu mai este comparabilă cu cea din prezent; se pune așadar întrebarea legată de rolul, respectiv funcția programelor de acțiune pentru mediu.

2.2.

Din acest motiv, CESE se întreabă dacă este cu adevărat necesar PAM 8 pentru a da un impuls suplimentar politicii de mediu a UE, care, într-un târziu, prin intermediul Pactului verde european, a devenit centrul de greutate absolut al politicilor UE. Acest lucru este valabil în special în cazul propunerii privind PAM 8, având în vedere că acesta se caracterizează mai degrabă prin descrierea generală a situației și declarații de intenție decât prin conținut și acțiuni solide. Este un program de acțiune fără acțiune!

2.3.

Desigur, CESE nu are nicio îndoială că prioritățile prevăzute la articolul 2 sunt bune și că „condițiile favorabile pentru atingerea obiectivelor prioritare” prevăzute la articolul 3 sunt corecte. Care ar fi însă beneficiul pentru politica de mediu, dacă PAM 8 nu face altceva decât să repete obiective deja stabilite, de exemplu în Pactul verde, fără să descrie măcar parțial instrumentele de aplicare sau acțiunile concrete care ar căpăta caracter obligatoriu prin decizia Consiliului și a Parlamentului European? Și ce beneficii reale aduce simpla enumerare a „condițiilor” deja bine cunoscute, dacă nu este prezentat și adoptat niciun plan obligatoriu pentru îndeplinirea acestor condiții?

2.4.

CESE consideră că propunerea prezentată de Comisie nu face decât să confirme încă o dată un fapt pe care Comitetul îl repetă de mai mulți ani: știm ce ar trebui făcut, lipsesc însă punerea în aplicare a unor măsuri bine cunoscute, adesea decise de mult timp, și voința politică. Comisia și, în unele cazuri, Curtea Europeană de Justiție deplâng de ani de zile punerea în aplicare adesea deficitară de către statele membre a multor acte legislative în vigoare în domeniul mediului. Și niciun program de acțiune pentru mediu nu poate compensa lipsa punerii în aplicare sau a voinței politice.

2.5.

Instituțiile europene și statele membre au suficiente oportunități de-și transforma promisiunile în fapte, chiar și fără un program de acțiune pentru mediu. Politica în domeniul biodiversității este un exemplu în acest sens.

2.6.

Protecția, conservarea și refacerea naturii au devenit un „obiectiv prioritar” explicit încă de la PAM 2 (1977-1981), preluat în toate (!) programele de acțiune pentru mediu și acum, și în PAM 8. Faptul că biodiversitatea se află în centrul acestor programe de acțiune de peste 40 de ani (!), dar, cu toate acestea, Comisia trebuie să indice în Strategia sa în domeniul biodiversității din mai 2020 că natura este „într-o situație de criză”, nu reprezintă un motiv de laudă a programelor anterioare de acțiune pentru mediu.

2.7.

Dincolo de toate programele de acțiune pentru mediu, există însă idei și propuneri clare pentru remedierea situației. De exemplu, în Strategia privind biodiversitatea (2), prezentată de Comisie, există o listă lungă de acțiuni. Atât Consiliul, cât și Parlamentul European au avut suficiente ocazii, printre altele în cursul reformei politicii agricole comune (PAC), de a transpune aceste acțiuni într-o serie de cerințe concrete. Ocaziile au fost ratate. CESE nu își dă seama ce s-ar putea îmbunătăți prin PAM 8, care urmează să fie adoptat de Consiliu și de PE.

2.8.

Este clar însă cum poate aduce PAM 8 valoare adăugată: integrând în mod formal în Pactul verde cerințele concrete ale Strategiei privind biodiversitatea, ale strategiei „De la fermă la consumator” (și ale altor documente strategice similare) prezentate de Comisie; Consiliul și Parlamentul European ar putea astfel să se pronunțe cu privire la punerea în aplicare a unei serii de propuneri concrete.

2.9.

Mai mult decât atât: Consiliul și Parlamentul European ar putea să impună Comisiei, prin intermediul PAM 8, consolidarea și aprofundarea Pactului verde, aceasta primind misiunea explicită de a prezenta, cel târziu în noul mandat, o propunere legislativă privind o „Agendă UE până în 2050” (sub forma unui al 2-lea Pact verde modificat și extins). Aceasta ar constitui o anexă a PAM 8, cu o listă concretă și detaliată de acțiuni.

2.10.

Acest lucru nu este însă prevăzut în prezent, ceea ce face ca valoarea adăugată a PAM 8, așa cum este el prezentat în forma actuală, să se limiteze la un model de monitorizare și de raportare îmbunătățit. Totuși, pentru o mai bună monitorizare și guvernanță – ambele având o importanță de netăgăduit –, nu este nevoie de un „program de acțiune”.

3.   Considerații finale

3.1.

Comisia consideră în mod vizibil că importanța și impactul programelor anterioare de acțiune pentru mediu și ale viitorului PAM 8 sunt mai mari decât le consideră CESE. De exemplu, CESE nu este explicit de acord cu afirmația Comisiei potrivit căreia PAM 7 „a anticipat Agenda 2030 a Organizației Națiunilor Unite”. Agenda 2030 a ONU este mult mai complexă decât s-ar putea reflecta într-o politică europeană de mediu, fie ea și inovatoare. Desigur, orice politică de mediu ar trebui să ia în considerare și aspecte precum sărăcia, foametea, educația sau aspectele legate de gen, dar acestea nu pot fi abordate în mod suficient în cadrul unei politici de mediu.

3.2.

Tocmai din acest motiv, CESE a solicitat elaborarea separată a unei „Agende până în 2050” a UE, care, bineînțeles, trebuie să includă și o dimensiune de mediu solidă. Nici măcar actualul Pact verde european nu este suficient pentru a pune în aplicare Agenda 2030 a ONU, întrucât aspectele sociale – atât la nivel european, cât și la nivel mondial – nu sunt abordate în mod suficient. Cu toate acestea, CESE dorește să sublinieze că, în opinia sa, Pactul verde european reprezintă o bază adecvată și solidă pentru o strategie cuprinzătoare de dezvoltare durabilă care să constituie „Agenda UE până în 2050”.

3.3.

CESE recomandă, de asemenea, ca ambițiile politice prezentate în textele Comisiei să fie formulate astfel încât cetățenii europeni să înțeleagă modul în care ele sunt puse în aplicare. În PAM 8 se vorbește despre promovarea „unui model de creștere regenerativă, care să dea înapoi planetei mai mult decât ia de la aceasta”. Este posibil ca mulți cetățeni, dar și politicieni, să nu înțeleagă ce se află în spatele „modelului de creștere regenerativă” și ce ar însemna în viața de zi cu zi să se dea înapoi planetei mai mult decât se ia de la aceasta.

3.4.

În cele din urmă, CESE recomandă cu fermitate lansarea unei dezbateri generale cu privire la rolul unor eventuale viitoare programe de acțiune pentru mediu. Ar fi utilă o evaluare a PAM 8 mai devreme de nouă luni înainte de expirarea acestuia.

Bruxelles, 27 ianuarie 2021.

Președintele Comitetului Economic și Social European

Christa SCHWENG


(1)  https://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=COM:2020:0652:FIN:RO:PDF, articolul 2 alineatul (2) litera (c).

(2)  Strategia UE privind biodiversitatea pentru 2030 [COM(2020) 380 final].