Publicat în Jurnalul Oficial C nr. 123 din 09-04-2021

Avizul Comitetului Economic și Social European privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – Consolidarea unei economii neutre climatic: o strategie a UE pentru integrarea sistemului energetic

[COM(2020) 299 final]

(2021/C 123/05)

Raportor:

Lutz RIBBE

Sesizare

Comisia Europeană, 23.9.2020

Temei juridic

Articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene

 

 

Decizia Adunării Plenare

14.7.2020

 

 

Secțiunea competentă

Secțiunea pentru transporturi, energie, infrastructură și societatea informațională

Data adoptării în secțiune

16.12.2020

Data adoptării în sesiunea plenară

27.1.2021

Sesiunea plenară nr.

557

Rezultatul votului (voturi pentru/

voturi împotrivă/abțineri)

242/3/10

1.   Concluzii și recomandări

1.1.

Comitetul Economic și Social European (CESE) sprijină intenția Comisiei prezentată în comunicarea sa: integrarea sistemului de energie electrică în sistemul de încălzire și transport este esențială pentru atingerea obiectivului neutralității climatice, a obiectivului de securitate a aprovizionării, inclusiv reducerea importurilor de energie, și a obiectivului de prețuri accesibile pentru consumatorii europeni și economia europeană.

1.2.

În ciuda acestui fapt, CESE constată că Comisia nu clarifică câteva puncte deosebit de importante pentru succesul tranziției energetice europene.

1.3.

Comisia nu răspunde la întrebarea privind modul în care intenționează să asigure securitatea aprovizionării pe baza unor resurse de energie cu emisii scăzute de carbon sau fără emisii. Ea pleacă de la ideea că 84 % din necesarul de energie electrică va fi satisfăcută din surse regenerabile, dar nu specifică sursele care ar urma să producă restul din necesarul de energie electrică. Acest lucru nu este acceptabil, având în vedere importanța fundamentală a securității aprovizionării pentru economia și consumatorii europeni, în special având în vedere că este de așteptat ca, în pofida progreselor înregistrate în ceea ce privește eficiența, cererea de energie electrică va continua să crească odată cu electrificarea energiei termice și a sectorului transporturilor.

1.4.

CESE împărtășește opinia Comisiei, conform căreia lipsa unor tarife sau tarife insuficiente pentru emisiile de carbon în sectorul încălzirii și al transporturilor reprezintă o problemă gravă pentru integrarea sistemului. O simplă descriere a problemei nu este, însă, suficientă. Sunt necesare propuneri concrete de soluții. Comisia este mult prea ezitantă și vagă cu privire la acest aspect.

1.5.

O integrare a sistemului energetic presupune modernizarea anumitor domenii și, în unele cazuri, construirea de noi infrastructuri energetice. Acest lucru necesită investiții uriașe, care ar putea fi facilitate de un cadru financiar european specific, accesibil întreprinderilor din toate statele membre. Investițiile pot oferi stimulente importante pentru depășirea recesiunii cauzate de pandemia de COVID-19 și ar trebui să creeze locuri de muncă bune și echitabile. În acest sens este însă important ca deciziile privind investițiile să fie luate astfel încât să sprijine obiectivele de politică în domeniul energiei și al climei. Având în vedere nevoile mari de capital, este, de asemenea, esențial să se utilizeze în mod optim infrastructura existentă. Acest lucru necesită stabilirea de priorități în ceea ce privește opțiunile tehnologice disponibile pentru o integrare rapidă și eficientă a sistemului. Eficiența energetică, în special în procesele industriale, ar trebui să aibă prioritate față de toate celelalte abordări. În plus, stabilirea priorităților trebuie să arate care sunt tehnologiile cele mai potrivite pentru acele aplicații care fac posibilă integrarea sistemului. Pe această bază pot fi planificate apoi investiții adecvate în infrastructură. În această privință, comunicarea Comisiei rămâne mult prea vagă.

1.6.

Comunicarea pune un accent deosebit pe hidrogen și energia eoliană offshore. Acestea sunt tehnologii importante, dar ele ar trebui să fie utilizate doar ca o completare – pentru acele cazuri în care energia eoliană terestră și energia solară, precum și stocarea pe termen scurt, de exemplu cu baterii, nu sunt suficiente. Energia eoliană terestră și energia solară nu sunt doar cele mai ieftine moduri de producție de energie în viitorul apropiat, ci reprezintă, în același timp, una dintre cele mai bune opțiuni pentru a atinge un obiectiv strategic important al uniunii energetice: descentralizarea, pentru a genera locuri de muncă sigure și de calitate și, în general, pentru a putea beneficia de avantajele economice, sociale și regionale ale tranziției energetice, pentru a-i responsabiliza pe consumatori, punându-i pe aceștia în centrul sistemului energetic, pentru a combate sărăcia energetică, a îmbunătăți securitatea aprovizionării, a promova dezvoltarea regională și a sprijini nivelul de acceptanță pentru tranziție. Mai ales energia eoliană terestră și cea fotovoltaică fac posibilă integrarea directă a sistemului: de exemplu, prin utilizarea energiei solare la fața locului pentru a încărca automobilele electrice sau prin utilizarea energiei eoliene în aplicații de transformare a energiei electrice în energie termică. Acest potențial important al energiei eoliene terestre și al celei fotovoltaice este ignorat de Comisie în comunicarea sa, fapt pe care CESE îl consideră o imensă deficiență.

1.7.

Integrarea sistemelor poate da un impuls de inovare economiei europene și, astfel, poate spori competitivitatea acesteia la nivel internațional. Acest lucru va fi posibil numai dacă se va debloca potențialul digitalizării pentru integrarea sistemelor: inteligența artificială și învățarea automată pot avea o contribuție crucială la furnizarea de energie către sectorul energiei electrice, al încălzirii și al transporturilor, în funcție de nevoile lor. Cu toate acestea, utilizarea lor trebuie să fie atent echilibrată din punct de vedere al utilității și al posibilelor probleme de etică, în special în ceea ce privește suveranitatea datelor, și ar trebui să fie pregătită printr-o inițiativă de formare a specialiștilor corespunzători. Este de neînțeles faptul că Comisia nu recunoaște acest lucru în comunicare.

1.8.

În cele din urmă, integrarea sistemului presupune ca piețele energetice să fie complet reconfigurate pentru a promova energia comunitară și a-i responsabiliza pe consumatori. Numai ulterior pot fi îndeplinite obiectivele relevante ale Directivei (UE) 2019/944 a Parlamentului European și a Consiliului (1) privind normele comune pentru piața internă de energie electrică și ale Directivei (UE) 2018/2001 a Parlamentului European și a Consiliului (2) privind energia din surse regenerabile. Integrarea sistemului va fi mult mai rapidă atunci când consumatorii au posibilitatea de a-și exercita drepturile, inclusiv în calitate de prosumatori, autoproducători de energie și de membri ai comunităților de energie din surse regenerabile. În același timp, ar trebui să se acorde atenție rolului autorităților publice în securitatea aprovizionării. Aceste aspecte lipsesc din comunicare.

1.9.

CESE sprijină ideea Comisiei de a lansa un eveniment major dedicat integrării sistemelor energetice și este pregătit să preia un rol activ în acest sens. În acest context, Comitetul dorește să abordeze problemele ridicate în prezentul aviz, cărora nu li se acordă atenția cuvenită în comunicarea Comisiei. Trebuie subliniată în special importanța participării active a cetățenilor la integrarea sistemului energetic. Tocmai cu privire la acest aspect comunicarea Comisiei este dezamăgitoare, deoarece îi consideră pe cetățeni ca fiind simpli consumatori care suferă doar de lipsa unor informații suficiente.

2.   Observații generale privind documentul Comisiei

2.1.

Comunicarea Comisiei vine în contextul angajamentului Consiliului European de a atinge neutralitatea climatică până în 2050. Având în vedere că sistemul energetic este responsabil de 75 % din emisiile de gaze cu efect de seră, cel mai important pas către realizarea acestui obiectiv este crearea unui sistem energetic cu un nivel de emisii și de CO2 cât mai aproape de zero.

2.2.

În acest sens, este esențială integrarea, respectiv conectarea diferitelor sectoare energetice care, până în prezent, au fost interconectate la un nivel foarte limitat, așadar a sectorului energiei electrice, al transporturilor și al încălzirii (inclusiv al răcirii și al energiei termice utilizate în procese industriale), un aspect care a fost abordat într-un mod foarte superficial în pachetul „Energie curată”, deși există de mulți ani aplicații care pun în aplicare integrarea sistemului, cum ar fi cogenerarea.

2.3.

În descrierea situației actuale, Comisia a subliniat că sistemul energetic s-a caracterizat, până în prezent, prin diferite lanțuri valorice verticale paralele.

2.4.

Se propune ca alternativă conceptul de integrare a sistemului energetic. În accepția Comisiei, acest lucru înseamnă planificarea și operarea sistemului energetic în ansamblu, în mod coordonat, și un grad mai mare de interconectare a surselor de energie, infrastructurilor și sectoarelor de consum. Comunicarea enumeră diferitele avantaje ale unei asemenea integrări a sistemului: contribuția la realizarea obiectivelor climatice, gestionarea mai eficientă a resurselor energetice, flexibilitate suplimentară la nivelul sistemului energetic în sine și, în cele din urmă, consolidarea poziției consumatorilor, îmbunătățirea rezilienței și a securității aprovizionării, fără să se specifice dacă aceasta din urmă se referă la nivelul UE sau la cel al statelor membre. Acestui aspect îi revine, însă, o importanță deosebită, dat fiind că statele membre urmăresc uneori strategii foarte diferite în această privință, plecând de la condiții foarte diferite în ceea ce privește sursele de energie general disponibile.

2.5.

Pentru a realiza acest lucru, comunicarea stabilește un plan bazat pe șase piloni:

1.

un „sistem energetic circular”, axat în mod clar pe eficiența energetică (printre măsuri se numără: aplicarea unei abordări de tipul „eficiența energetică pe primul loc”; revizuirea factorilor de energie primară; promovarea politicilor de producere de energie din deșeuri în domeniul industriei);

2.

o mai mare electrificare a sectoarelor de utilizare finală (printre măsuri se numără: creșterea producției de energie eoliană offshore; obligația de luare în considerare a energiilor din surse regenerabile în procedurile de achiziții publice; promovarea electrificării sistemelor de încălzire a clădirilor, dezvoltarea rețelei de puncte de reîncărcare pentru vehicule electrice; revizuirea Directivei privind energia din surse regenerabile; standarde noi de emisii de CO2 pentru autoturisme și camionete; revizuirea Directivei privind infrastructura pentru combustibili alternativi);

3.

utilizarea biocombustibililor în anumite domenii (printre măsuri se numără: sistemul european de certificare pentru combustibilii regenerabili, cu emisii scăzute de dioxid de carbon și durabili, posibile măsuri suplimentare precum ponderi sau cote minime în anumite sectoare de utilizare; extinderea captării de carbon pentru utilizarea sa în producția de combustibili sintetici);

4.

consolidarea piețelor energetice în vederea decarbonizării și descentralizării (printre măsuri se numără: coerența componentelor non-energetice ale prețurilor diferitelor surse de energie; impozitarea armonizată a energiei; eliminarea treptată a subvențiilor directe pentru combustibilii fosili; revizuirea cadrului de reglementare privind piața gazelor, campanii de informare a consumatorilor cu privire la drepturile acestora, creșterea gradului de informare a consumatorilor);

5.

o infrastructură energetică integrată (măsuri precum: o nouă reglementare a rețelelor transeuropene; creșterea investițiilor în rețelele inteligente de încălzire și răcire centralizată);

6.

digitalizarea sistemului energetic și asigurarea unui cadru de sprijinire a inovării (printre măsuri se numără: coduri de rețea pentru securitatea cibernetică; acte de punere în aplicare privind cerințele de interoperabilitate).

3.   Observații generale ale CESE

3.1.

Analiza problemelor privind situația actuală este validă, iar abordarea fundamentală urmată de Comisie este considerată binevenită. Este absolut necesar ca integrarea sistemului energetic să fie intensificată, în special în contextul nevoii de a accelera decarbonizarea sectorului transporturilor și a sectorului încălzirii și răcirii din Europa. Integrarea sistemului este importantă nu numai pentru atingerea neutralității climatice, ci și pentru securitatea stabilă a aprovizionării și prețuri accesibile pentru consumatorii privați și pentru economie. Prin urmare, CESE sprijină cu fermitate planul Comisiei de a promova integrarea sectorului energiei electrice, al încălzirii și al transporturilor. Cu toate acestea, planul nu trebuie utilizat ca motiv pentru liberalizarea în continuare a serviciilor de interes general înainte de evaluarea efectelor inițiativei anterioare de liberalizare. În același timp, însă, CESE avertizează că Comisia ar trebui să încurajeze țările din vecinătatea Uniunii Europene, în special țările din cadrul Parteneriatului estic, să urmeze acest plan și să-și însușească aceste politici. Trebuie examinat dacă o taxă pe carbon la frontiere este utilă în acest scop.

3.2.

Cele șase concepte menționate la punctul 2.5 sunt abordări corecte și adecvate. Majoritatea măsurilor individuale sunt, de asemenea, convingătoare, chiar dacă, în anumite cazuri, nu este clar în ce măsură vor contribui la integrarea sistemului energetic.

3.3.

Pe de altă parte, se poate obiecta că obiectivele politice ale strategiei, coerența și structura sa logică nu sunt suficient de ambițioase. Pe de altă parte, rolul pe care cetățenii/consumatorii îl joacă sau ar trebui să îl joace este, într-o măsură mai mică sau mai mare, complet ignorat. Acest aspect este cu atât mai deranjant cu cât, în pachetul „Energie curată”, Comisia a promis că cetățenii se vor afla în centrul tranziției energetice.

3.4.

Comisia nu reușește să definească obiective secundare clare, ambițioase și specifice care pot fi desprinse din obiectivul general al neutralității climatice. Acest lucru este valabil în special pentru dezvoltarea energiei din surse regenerabile, care se află în urma obiectivelor în multe state membre.

3.4.1.

Este adevărat că Comisia este foarte (auto-)critică în ceea ce privește șansele de punere în aplicare. Astfel, ea constată: „Fără o acțiune politică fermă, sistemul energetic din 2030 va fi mai apropiat de cel din 2020 în loc să fie o reflectare a ceea ce este necesar pentru a asigura neutralitatea climatică până în 2050. […] Măsurile luate în următorii cinci-zece ani vor fi esențiale pentru construirea unui sistem energetic care să orienteze Europa către neutralitatea climatică în 2050.”

3.4.2.

Comisiei îi lipsește, însă, curajul politic, după cum demonstrează comunicarea. Afirmația potrivit căreia, având în vedere probabila creștere considerabilă a cotei ocupate de energia electrică în consumul total de energie, o pondere de 55-60 % a energiei din surse regenerabile în mixul energetic până în 2030 și o cotă de 84 % până în 2050 ar fi suficientă, ridică multe întrebări. Cea mai importantă întrebare este: cum se poate obține securitatea și stabilitatea aprovizionării? Biogazul, biocombustibilii, inclusiv hidrogenul sintetic, precum și energia hidroelectrică pot fi utilizate în anumite condiții pentru a compensa fluctuațiile energiei eoliene și solare. În plus, există două opțiuni tehnologice care ar putea acoperi restul de 16 % și care pot fi considerate a avea emisii scăzute de carbon sau chiar fără emisii: centralele electrice pe bază de energie nucleară și centralele pe gazele naturale sau cărbune cu captare și stocare a CO2 (CCS). Ele sunt, însă, asociate cu mari provocări economice, de mediu și societale. Deși definiția exactă a mixului de producere a energiei este de competența statelor membre, este de neînțeles faptul că Comisia nu explică modul în care intenționează să realizeze o securitate a aprovizionării fără emisii de carbon.

3.5.

Lipsa de curaj este evidentă și cu privire la alte aspecte. Comisia lasă să se înțeleagă, în mod corect, că un motiv important pentru ritmul lent de integrare a sistemului energetic constă în lipsa tarifării carbonului pentru combustibilii fosili utilizați în sectorul transporturilor și în special în sectorul încălzirii. În plus, numeroase state membre impun taxe ridicate pentru energia electrică, chiar și atunci când este produsă din surse regenerabile. Taxele de rețea reprezintă, de asemenea, o problemă în mai multe state membre. De exemplu, ca urmare a acestei denaturări a pieței, utilizarea surplusului de energie electrică pentru producția de energie termică (Power-to-heat) – cea mai simplă formă de integrare a sistemului, dacă se poate spune așa – nu este fezabilă din punct de vedere economic în cele mai multe situații.

3.6.

Doar prin rezolvarea problemei denaturării pieței se poate avansa cu adevărat pe calea integrării sistemului energetic. Anunțul privind „continuarea lucrărilor în vederea eliminării treptate a subvențiilor directe pentru combustibilii fosili” și o „posibilă propunere de extindere a ETS la noi sectoare” este lipsit de substanță și insuficient. Acestea sunt doar vorbe goale pe care societatea le aude de ani de zile din partea Comisiei, fără să fi existat schimbări substanțiale. Promovarea dezvoltării tehnologice, descrisă de Comisie ca fiind prioritară pentru primii trei piloni ai strategiei sale (a se vedea punctele 3.1 până la 3.3 din comunicare), nu va avea un impact real dacă Comisia nu acționează în mod decisiv pentru a elimina denaturarea pieței menționată anterior.

3.7.

Este binevenit faptul că Comisia propune o serie de sarcini tehnologice. În acest context, Comisia ar fi trebuit să precizeze clar că arderea combustibililor fosili nu poate concura niciodată, din perspectiva gradului de eficiență, cu utilizarea directă a energiei fotovoltaice sau eoliene, cu excepția centralelor de cogenerare, în care energia termică este folosită direct la fața locului. Acest aspect este deosebit de important pentru decarbonizarea transporturilor, care, în anumite domenii, nu poate fi realizată prin electrificare. Comisia îl descrie pe scurt, cu titlu de exemplu, în anumite puncte din comunicare. Nu utilizează însă gradul de eficiență drept criteriu orientativ pentru evaluarea diferitelor tehnologii, ceea ce ar fi esențial pentru o integrare rațională din punct de vedere tehnologic și economic a sistemului de energie.

3.8.

În plus, Comisia ignoră importanța fundamentală a infrastructurii. Pentru o integrare eficientă din punct de vedere economic a sistemului, este necesar ca infrastructura energetică actuală să fie utilizată ca bază importantă pentru planificarea și punerea în aplicare a integrării sistemului, ținând seama de implicațiile diferitelor tehnologii asupra infrastructurii. Dacă s-ar proceda în acest fel, s-ar observa următoarele:

(a)

Energia fotovoltaică (în special panourile fotovoltaice de pe acoperișuri) ar putea fi utilizată cu precădere pentru încărcarea vehiculelor electrice, deoarece panourile fotovoltaice generează de regulă energie electrică la un nivel de joasă tensiune, iar încărcarea vehiculelor electrice se realizează la acest nivel.

(b)

În ceea ce privește aplicațiile de cogenerare, de exemplu cu ajutorul pompelor de căldură sau al unui acumulator de căldură, ar fi nevoie de centrale electrice eoliene sau parcuri fotovoltaice de mari dimensiuni pentru aprovizionarea cu energie termică printr-o rețea de termoficare centralizată sau locală. Acest lucru se întâmplă din cauză că pentru funcționarea pompelor sau a acumulatorului de căldură este nevoie de cantități mai mari de energie electrică.

(c)

Instalațiile de stocare a gazelor ar putea fi folosite pentru stocarea pe termen lung a surplusului de energie electrică sub formă de hidrogen.

3.9.

Niciuna dintre tehnologiile Power-to-x menționate anterior nu necesită în mod obligatoriu o infrastructură complet nouă. În schimb, este important să se utilizeze în mod inteligent tehnologiile existente, modernizându-le acolo unde este cazul (3). În multe state membre, politicile de austeritate au afectat infrastructura. Eficiența din punctul de vedere al costurilor este un aspect important al modernizării și dezvoltării infrastructurii, dar este necesar, de asemenea, să se creeze locuri de muncă de calitate. În acest context, Comisia ar trebui să ia în considerare condiționarea acordării de sprijin financiar pentru aplicații Power-to-x de utilizarea infrastructurii existente, cel puțin pe termen scurt și mediu, pentru a valorifica cât mai mult potențialul care necesită cel mai mic efort. În acest sens, concentrarea unilaterală asupra tehnologiilor offshore din comunicarea Comisiei ridică semne de întrebare.

3.10.

Comunicarea amintește digitalizarea, însă nu surprinde adevăratul potențial al acesteia. Rețelele inteligente, care transmit semnale specifice participanților la piață și care, astfel, fac ca și piețele să fie inteligente, sunt esențiale pentru o aprovizionare eficientă și sigură cu energie. Dacă operatorii de pe piață ar dispune de informații corecte prin intermediul aplicațiilor digitale, vehiculele electrice, în special cele de tipul vehicles-to-grid, pompele de căldură și sistemele de stocare a hidrogenului ar putea furniza servicii importante de sistem și ar putea servi la decongestionarea rețelei. Inteligența artificială, învățarea automatizată și automatizarea proceselor de consum energetic, atât la nivelul gospodăriilor, cât și al industriei, vor contribui la o redirecționare a cererii la un nou nivel, cu integrarea acesteia în centrale electrice virtuale.

3.11.

În fine, comunicarea ignoră multe aspecte care au fost considerate importante de către Comisie în comunicările sale anterioare, de exemplu cadrul strategic al uniunii energetice, sau care fac parte din legislația europeană în vigoare, în cadrul pachetului „Energie curată”. În acest sens, se face referire la consumatorul activ, în conformitate cu Directiva (UE) 2019/944 privind normele comune pentru piața internă de energie electrică, care ar trebui să aibă de fapt acces la toate piețele relevante de energie electrică. Nu se ține deloc seama de această idee în comunicare, cum, de altfel, nu se menționează activitățile autoproducătorilor care stochează sau comercializează energie electrică sau ale comunităților locale de energie din surse regenerabile, astfel cum au fost codificate în Directiva (UE) 2018/2001 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile. Afirmația potrivit căreia „[c]etățenii joacă un rol central în integrarea sistemului. Aceasta înseamnă că ei ar trebui să contribuie la elaborarea punerii în aplicare a acestei strategii” este lipsită de conținut dacă unica măsură concretă constă într-o campanie de informare.

3.12.

CESE a menționat în repetate rânduri obstacolele importante care există în multe state membre și care fac practic imposibilă implicarea cetățenilor în acest proces. Din acest motiv, este greu de înțeles de ce comunicarea ignoră această problemă. Alte obiective, care sunt evidențiate în documente similare și sunt ignorate în comunicare, sunt reducerea dependenței de importurile de energie, stimularea activităților economice la nivel regional, crearea de locuri de muncă echitabile și de calitate etc. Integrarea sistemului energetic trebuie să se realizeze ținând seama de aceste criterii, care fac ca unele tehnologii să pară mai avantajoase. Comisia ar trebui, de asemenea, să încurajeze țările terțe să țină seama de aceste aspecte în cadrul politicii lor energetice. Impozitarea la frontiere ar putea fi, de asemenea, o opțiune strategică în acest context.

3.13.

Ar exista nenumărate modalități de a transforma cetățenii în „actori” în cuplarea sectorială, care, astfel, ar putea deveni activi și beneficiari. Un exemplu în acest sens sunt cele mai noi centrale electrice eoliene, care produc, în condiții medii, suficientă energie electrică pentru a acoperi necesarul de energie pentru aproximativ 7 000 de vehicule electrice. Având în vedere costurile investiției de până la 10 milioane de euro, ar fi oportun să se promoveze „centralele eoliene locale ca stații de încărcare regionale”. Însă astfel de abordări care ar crește în mod semnificativ gradul de acceptare, întrucât ar reduce substanțial costurile suportate de cetățeni și ar avea efecte economice pozitive la nivel regional, nu sunt nici măcar amintite în comunicarea prezentată.

3.14.

Pentru a putea beneficia de integrarea sistemelor, drepturile consumatorilor trebuie consolidate. Acestea trebuie să se refere atât la prosum, cât și la rolul lor tradițional de consumatori. Comunicarea se referă la cetățeni doar în calitate de clienți sau de consumatori, cărora ar trebui doar să li se ofere informații mai calificate. CESE este mai mult decât dezamăgit de această abordare, inclusiv în perspectiva promisiunilor făcute în vederea unei „Uniuni europene a energiei”.

3.15.

În mod abstract, Comisia recunoaște necesitatea de a lua măsuri cu privire la drepturile consumatorilor în sectorul gazelor și în sectorul încălzirii centralizate, ca apoi să nu prezinte, ca măsură esențială, altceva decât consolidarea drepturilor consumatorilor de gaze naturale în cadrul unui nou cadru juridic pentru sectorul gazelor pentru 2021. Lipsesc măsuri concrete în domeniul încălzirii locale și regionale, deși tocmai în acest domeniu drepturile consumatorilor sunt mult mai slabe decât în sectorul energiei electrice și al gazelor. Cu toate acestea, în contextul menținerii nivelului prezent al integrării sistemelor, pot fi prevăzute măsuri suplimentare de liberalizare în sectorul încălzirii.

3.16.

În acest context, CESE reamintește poziția sa, potrivit căreia trebuie neapărat evitată o societate energetică divizată pe două niveluri (4). Nu este admisibil ca numai gospodăriile cu o bună situație materială și tehnică să poată profita de tranziția energetică și toate celelalte gospodării să trebuiască să suporte costurile. Dimpotrivă, sunt necesare măsuri concrete pentru combaterea sărăciei energetice atât la nivel național, cât și la nivel european. Acestea includ accesul mai mare/ușor la sprijin pentru renovarea termică sau înlocuirea sistemelor de încălzire pentru gospodăriile cu consum redus de energie, modele de aprovizionare de bază și garanții generale pentru consumatorii din sectorul energetic, inclusiv împotriva taxelor excesive de rețea de energie electrică și a abuzului de monopoluri.

4.   Observații specifice

În ceea ce privește un sistem circular în domeniul energiei

4.1.

În avizul său din proprie inițiativă TEN/660, CESE a prezentat conceptul de economie circulară în domeniul energiei și a salutat preluarea acestui termen de către Comisie.

4.2.

Acesta nu ar trebui să fie folosit, însă, doar cu privire la economiile de energie și la eficiența energetică, așa cum este cazul în comunicarea Comisiei, ci și cu privire la fluxurile energetice în general. Acest lucru este important mai ales pentru o integrare rapidă a sistemului energetic la fața locului, acolo unde are loc consumul final.

4.3.

CESE salută intenția Comisiei de a analiza factorii de energie primară. Deoarece se poate remarca deja că practicile actuale ale multor state membre dezavantajează soluțiile Power-to-heat și biocombustibilii. De asemenea, ar trebui să se ia în considerare orientarea clară a factorilor de energie primară în funcție de emisiile de dioxid de carbon generate.

4.4.

Aplicarea principiului priorității eficienței energetice, menționată ca o acțiune-cheie la punctul 3.1 din comunicare, poate sugera că prețurile energiei ar trebui să fie mai ridicate. În acest sens, trebuie să se acorde atenție consumatorilor vulnerabili și să se evite exacerbarea nivelului de sărăcie energetică. Comitetul a solicitat în mod repetat strategii și a prezentat propuneri concrete în acest sens (a se vedea, de exemplu, SC/53). Acest aspect este deosebit de important, în special pentru un număr mare de cetățeni din Europa de Est și pentru regiunile aflate în tranziție. Pentru a atinge obiectivele ambițioase privind eficiența, sunt deci necesare abordări diferențiate la nivel regional.

Electrificarea accelerată a cererii de energie

4.5.

Abordarea Comisiei este corectă: electrificarea sectorului de încălzire și de mobilitate reprezintă cea mai bună abordare pentru integrarea sistemelor. Pentru ca aceasta să fie în conformitate cu obiectivul neutralității climatice, este nevoie de o dezvoltare rapidă a producerii energiei din surse regenerabile, bazată pe necesități.

4.6.

Ar fi fost de dorit ca, în comunicarea sa, Comisia să explice mai clar ce înseamnă acest lucru pentru revizuirea Directivei (UE) 2018/2001 privind energia din surse regenerabile. CESE consideră că obiectivele de dezvoltare stabilite sunt mult prea modeste.

4.7.

Punctul 3.2 din comunicare se concentrează în mod evident pe energia eoliană offshore. Nu se menționează deloc energia fotovoltaică și energia eoliană onshore, iar acest fapt este greu de înțeles. Deoarece, așa cum se explică la punctul 3.7 al acestui aviz, potențialul de integrare a sistemului poate fi exploatat rapid și eficient în acest caz, spre deosebire de energia eoliană offshore, care presupune investiții imense în infrastructura energetică pentru producerea de hidrogen. Prin urmare, CESE recomandă Comisiei să aplice principiul first things first în stabilirea ordinii de prioritate a acțiunilor sale.

Rolul hidrogenului

4.8.

Constatarea este corectă: hidrogenul va fi un element esențial al unui mix energetic neutru din punct de vedere climatic. Hidrogenul va fi indispensabil în special în trei domenii în care electrificarea directă își va atinge limitele:

pentru stocarea pe termen lung a energiei electrice în vederea traversării perioadelor cu radiație solară insuficientă și vânt redus;

în calitate de combustibil pentru aviație, transportul naval și, în câteva cazuri specifice, pentru transportul rutier de mărfuri grele, precum și în câteva domenii specifice ale transportului public de călători;

pentru anumite procese industriale.

4.9.

Cu toate acestea, producția de hidrogen este costisitoare și asociată cu mari pierderi de energie. Prin urmare, comunicarea ar trebui să precizeze în mod clar că utilizarea hidrogenului ar fi realizabilă doar dacă încălzirea directă sau electrificarea nu sunt posibile din punct de vedere tehnic (sau presupun costuri semnificativ mai ridicate).

Structura pieței și deschiderea piețelor

4.10.

Orientarea rigidă spre o piață centrală cu ridicata, care poate fi constatată în multe state membre, împiedică, în multe cazuri, integrarea sistemului energetic. Spre exemplu, poate fi mult mai util din punct de vedere tehnic (din perspectiva descărcării rețelei electrice) și economic (din perspectiva eficienței costurilor) să se utilizeze surplusul de energie la nivel local pentru aplicații de mobilitate sau Power-to-heat, care presupun, de asemenea, cerere de energie electrică la nivel local. O astfel de integrare directă a diferitelor sectoare energetice în același loc, în mod ideal cu participarea diferitelor utilități publice și municipale consacrate, cu rețelele lor durabile, este adesea împiedicată ca urmare a existenței unor piețe centrale cu ridicata.

4.11.

Comisia nu recunoaște că orientarea rigidă asupra câtorva piețe centrale de energie electrică cu ridicata pune piedici în calea integrării sistemului, ceea ce este cu atât mai surprinzător cu cât textele legislative aflate în vigoare menționează deja și recunosc alte tipuri de practici comerciale. Spre exemplu, Directiva (UE) 2019/944 privind normele comune pentru piața internă de energie electrică prevede, în mod explicit, dreptul clienților activi de a efectua tranzacții bazate pe partajare și de a utiliza energia în comun (partajarea energiei), în cadrul comunităților locale de energie electrică. Ambele forme le-ar permite cetățenilor, dar și IMM-urilor și autorităților publice, să avanseze integrarea sistemului în mod direct la fața locului. Prin urmare, comunicarea Comisiei este dezamăgitoare în această privință. Acest lucru se întâmplă deoarece nu se precizează nicăieri cum este structurată piața, astfel încât consumatorii să își poată asuma acest rol.

O infrastructură energetică integrată

4.12.

Angajamentul față de o planificare cuprinzătoare a infrastructurii este binevenit, deoarece se preconizează nevoi semnificative de investiții, care ar putea fi abordate, după caz, printr-un cadru de finanțare paneuropean. Cu toate acestea, este important să se includă aici infrastructura existentă, optimizarea și extinderea ei din punctul de vedere al variantelor de producție de energie electrică și al structurilor de consumatori, inclusiv în sensul flexibilizării consumului, și să se țină seama de interacțiunea dintre structura piețelor și comerțului, pe de o parte, și infrastructură, pe de altă parte. În această privință, Comisia nu s-a ridicat la înălțimea așteptărilor.

4.13.

Ea nu reușește să recunoască faptul că infrastructura este cea care dictează care dintre tehnologii vor fi utilizate în mod prioritar, și anume acelea care utilizează cel mai eficient infrastructura deja existentă în împrejurări altfel identice (ceteris paribus).

Bruxelles, 27 ianuarie 2021.

Președintele Comitetului Economic și Social European

Christa SCHWENG


(1)  JO L 158, 14.6.2019, p. 125.

(2)  JO L 328, 21.12.2018, p. 82.

(3)  Doar cu titlu de exemplu: Deși gazele fosile vor juca un rol din ce în ce mai limitat, rețelele de gaze existente ar putea fi utilizate sau partajate pentru „gaz verde” sau hidrogen.

(4)  A se vedea JO C 429, 11.12.2020, p. 85.