Publicat în Jurnalul Oficial C nr. 113 din 31-03-2021

Cerere pentru un aviz consultativ al Curții de Justiție a AELS, înaintată de Oslo tingrett la data de 18 noiembrie 2020 în cauza Q și alții/Statul norvegian

(Cauza E-16/20)

(2021/C 113/05)

Prin scrisoarea din 18 noiembrie 2020, Oslo tingrett (Tribunalul Districtual Oslo) a înaintat o cerere Curții de Justiție a AELS, primită la grefa Tribunalului la 18 noiembrie 2020, pentru emiterea unui aviz consultativ în cauza Q și alții/Statul norvegian, cu privire la următoarea întrebare:

1.

Curtea de Justiție a UE a susținut că articolul 21 din TFUE și Directiva 2004/38/CE acordă drept de ședere într-un stat-gazdă unui copil minor care este resortisant al unui alt stat membru al UE și care îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 7 alineatul (1) litera (b) și că „aceleași dispoziții” permit părintelui care asigură efectiv îngrijirea copilului să locuiască împreună cu copilul în statul membru-gazdă, a se vedea, de exemplu, cauza C-86/12 Alokpa, punctul 29. În același timp, Curtea de Justiție a UE a susținut, de asemenea, că un astfel de părinte nu intră în domeniul de aplicare personal al directivei, astfel cum se prevede la articolul 3 alineatul (1); a se vedea cauza Alokpa, punctele 24-26.

Într-o situație precum cea descrisă mai sus, dreptul de ședere al părintelui poate fi întemeiat numai pe directivă sau în lumina Acordului privind SEE sau un astfel de drept presupune ca directiva să fie aplicată împreună cu articolul 21 din TFUE sau, eventual, ca directiva să fie interpretată în sens larg în lumina articolului 21 din TFUE?

2.

Articolul 12 alineatul (3) din Directiva 2004/38/CE conferă dreptul de continuare a șederii copilului unui resortisant al SEE care este înscris într-o instituție de învățământ autorizată, precum și persoanei care deține răspunderea părintească (custodia) a copilului în cazul în care resortisantul SEE pleacă din țară. Un copil care este descendent numai al soțului resortisantului SEE, căruia i s-a acordat drept de ședere utilizând resortisantul SEE ca persoană de referință, poate, de asemenea, să beneficieze de un astfel de drept numai în temeiul directivei sau în temeiul Acordului privind SEE? Acest lucru este valabil și în cazul în care resortisantul SEE a solicitat divorțul de părintele copilului respectiv înainte de a pleca din țară?

3.

În cazul unui răspuns afirmativ la întrebarea 2, acest lucru este valabil și în cazul în care căsătoria mamei sau a tatălui copilului a fost un abuz de drept în sensul articolului 35 din Directiva 2004/38/CE, dar a fost percepută ca fiind autentică de către resortisantul SEE și de către copil?